Actualitate
Un studiu interesant demonstrează de ce copiii ar trebui încurajați să cânte
Cântatul este de obicei privită ca o activitate plăcută în cele mai multe culturi de pe întreg cuprinsul Terrei. Cu toate acestea, în cultura europeană, cercetarea este aceea care indică faptul că există un număr de persoane care nu vor participa la eforturile de a începe sau a îndrăzni să vocalizeze, să cânte și care ar avea un presupus potențial impact pozitiv asupra vieții lor. Scopul acestei cercetări recente a fost de a descoperi unele dintre motivele pentru care anumite persoane, atunci când a cerut să descrie experiența lor cu cântece, utilizarea cuvintelor, ar avea impact jenante, devastator sau umilitor.
Scopul acestui articol este de a discuta despre complexul proces al recunoaşterii importanţei care trebuie acordată copiilor legată în jurul dorinței individului să cânte pe tot parcursul copilăriei , care poate fi descoperit prin proiectul de cercetare. Este, de asemenea ceva care pledează pentru evaluarea prin metode de instruire prin dezvoltarea în sistemul educațional pentru a include tot spectrul abilităţilor muzicale pentru cei care doresc să cânte.
De aceea, pornind de la această idee dezbătută de mulţi cercetători avizaţi, aş dori să vă aduc în faţa ochilor dumneavoastră un exemplu concret.De exemplu, filmul maghiar intitulat „Sing” a câștigat recent premiul Oscar pentru cel mai bun film de scurt metraj. Pelicula „Sing” spune povestea tinerei Zsófi, care se alătură unui cor de copii de renume la şcoală în cazul în care „toată lumea este binevenită.”
La scurt timp după aderare, Zsófi află de la profesoara ei Erika că nu ştie să cânte, reuşind numai cu gura să articuleze, să spună cuvintele. În faţa ei, fata acceptă cererea profesoarei cu stoicism de a renunţa la a mai cânta.Dar, mai târziu, în film, neliniștea și durerea ei devin evidente, atunci când ea îispune fără tragere de inimă celei mai bune prietene ceea ce i s-a întâmplat.
Filmul continuă cu descoperirea că Zsófi nu este singurul membru al corului căreia îi sunt date aceste instrucțiuni jignitoare.Profesoara de cor îşi lua apărarea ghidată fiind după dictonul : „Dacă toată lumea cântă, nu putem fi cei mai buni.”
Există cazuri în care se demonstrează cum cântatul de la vârste fragede nu este ceva neobișnuit. Din păcate, s-a mai auzit această poveste de mai multe ori . De fapt, studiile arată că mulţi adulţi care cred ei înșiși ca fiind „nemuzicali”, ar fi de părere că, la fel ca ei, tocmai copii nu au putut sau nu ar trebui să cânte sau sî încerce să ia lecţii de la profesorii specializaţi.
Show-urile de televiziune cum ar fi „American Idol” sau ” America’ s got talent ”au promovat ideea că abilitatea de a cânta este un lucru rar rezervat pentru puținii care au talent, și că cei fără un astfel de talent au capacitatea de a distra publicul sau doar de a fi ridiculizaţi sau priviţi. Această mentalitate cu privire la ”talentul” muzical contravine cu ceea ce psihologul Carol Dweck de la Universitatea Stantford numește acest lucru ca fiind „mentalitatea de creștere”, care este considerată critică pentru învățare.
Copii care văd succesul lor ca rezultat al unei munci din greu vor persevera prin provocări, în timp ce studenții care cred minciunile lor de succes cu o oarecare abilitate înnăscută – cum ar fi „talentul” – sunt mult mai probabil să renunțe. Studiile de specialitate au constatat că în cazul în care copiii au o viziune negativă asupra lor înșiși ca şi cântăreți sunt mult mai puțin probabili să participe la vreun eveniment muzical de orice fel.
Aceste auto-percepții ale lipsei de talent muzical pot deveni apoi o auto-profeţie. Se certifică faptul care arată cum anume acele cercetăr au demonstrat că adulţii care au abandonat muzica ca și copii își pot pierde abilitățile lor ce se leagă de sfera de a intona, de a cânta, prin lipsa utilizării și desconsiderarea acestei oportunităţi. Copiii care iubesc muzica dar care nu cred că ei înșiși ar avea talent muzical ar putea pierde multe dintre beneficiile sociale și cognitive ale participării a ceea ce desemnează muzica, pe experiența dată de sentimentul conectat la alții prin cântec. În mod surprinzător aceste beneficii nu au nimic de-a face cu talentul.
Cum se poate ca să facem posibil ca să trimitem copiilor mesajul care să-i determine să cânte ? Schimbarea ar putea începe atât acasă, cât și la școală. De exemplu, dacă există posibilitatea ca părinte să poată să cânte muzica pe care o iubesc micuţii, aceştia fiind în creștere ar trebui să nu ne facem griji cu privire la cât de bine ar cânta ei.
Filmul „Sing” este de fapt intitulat „Mindenki”, ceea ce în limba maghiară înseamnă şi se traduce cu termenul de „toată lumea”. Acesta este mesajul înălțător pe care Zsófi și colegii ei de cor îi predau domnișoarei Erika în cele din urmă. Cântatul nu este rezervat pentru cei puțini: ” Ori toată lumea cântă sau nimeni nu ar trebui.”
În concluzie, toți copiii ar trebui încurajați să cânte. Oamenii se simt atât de descurajaţi să li se inoculeze ideea că majoritatea celor care cântă sunt oameni săraci şi automat rareori vor încerca să cânte și niciodată nu le va face mai bine. Ar trebui ca adulții să înveţe că mai benefic este să caute motive prin încurajarea celor mici, prin oportunități de a face tot posibilul să cânte fără a se simți stânjeniţi.
„Cântând prost într-un grup este foarte distractiv” este de părere dr. Daniel Mullensiefen de la Universitatea din Londra, co-creatorul unui test în ceea ce priveşte muzicalitatea. Acesta este de părere că ” o proporție foarte mică din populație este cu adevărat fără talent sau chiar surdă” deoarece este similar cu sindromul unei mulțimi în care „nicio persoană nu reușeşte să intoneze notele potrivite, dar…totul poate suna acceptabil sau chiar bine.”
În mod tradițional, muzicalitatea a fost definită ca fiind ceva ce am primi de la a practica timp de mai multe ore. De aceea, cei care se simt încurajați să aibă o legătură la a face muzică trebuie să încerce şi să îndrăznească să şi folosească vocea umană, primul instrument dăruit de Creator fiecăruia dintre noi.
Sursa foto https://www.theatlantic.com,Hearing the Voice
Sinteză oferită de către Prof.Dr.Daniel Mihai , redactor șef al ziarului Criteriul Național
Actualitate
Străinii i-au urecheat pe români, după ce au văzut imaginea lui Mircea Lucescu desfigurată pe Arena Națională: „Un moment rău. Dezamăgitor!”
Mircea Lucescu a fost omagiat în lumea fotbalului după decesul său, survenit la 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani. Înaintea meciurilor din competițiile europene și din România, inclusiv în Liga Campionilor, Europa League și Conference League, s-au organizat momente de reculegere în memoria sa.
Omagiu pentru Mircea Lucescu, pe Arena Națională Foto/Captură TikTok
Un astfel de moment a avut loc și la partida FCSB vs. Oțelul Galați, încheiată cu scorul de 4-0, în play-out. Pe ecranul uriaș al Arenei Naționale a fost afișată imaginea fostului mare antrenor, însă proiecția nu a putut fi redată complet din cauza unor probleme tehnice, ceea ce a afectat vizibilitatea omagiului. A părut cum că, cel mai titrat antrenor din istoria fotbalului românesc, nu ar fi avut un ochi.
„A existat și un moment dezamăgitor pe Arena Națională!”
Incidentul a atras atenția și presei internaționale, inclusiv în Grecia, unde jurnaliștii au au considerat că problema tehnică a tabelei de marcaj a diminuat impactul emoțional al omagiului și a dezonorat amintirea lui Mircea Lucescu.
„Un moment rău pentru români, în cinstea lui Mircea Lucescu!
Marele Mircea Lucescu a încetat din viață marți, 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani, după o internare la Spitalul Universitar de Urgență din București. Mari echipe ale Europei au transmis mesaje pentru cel mai de succes antrenor român, iar un gest similar a fost făcut și de Peluza Nord la meciul FCSB – Oțelul.
Din păcate, a existat și un moment dezamăgitor pe Arena Națională, legat de omagiul adus lui Mircea Lucescu înaintea meciului FCSB – Oțelul, încheiat 4-0. Pe lângă acoperișul care nu poate fi retras, cel mai mare stadion al țării se confruntă și cu probleme la cubul care servește drept tabelă de marcaj.
Din acest motiv, imaginea lui Mircea Lucescu afișată în timpul momentului de reculegere a fost distorsionată!”, au scris jurnaliștii greci de la Sfina.
Actualitate
Dezbatere aprinsă despre armata obligatorie în România? „O să vezi dezertări și refuzuri în masă în România”
Posibilitatea reintroducerii serviciului militar
obligatoriu a stârnit o dezbatere aprinsă pe o platformă online, scoțând la
suprafață frustrări mai vechi despre stat, bani și competență. Discuția este pur ipotetică, în condițiile în care nu s-a pus, oficial, problema revenirii la serviciul militar obligatoriu.
Serviciul militar obligatoriu sperie mulți tineri români. FOTO: MAPN
Discuția de pe platforma Reddit pornește de la o afirmație care sună categoric: „Serviciul militar obligatoriu este doar pe pauză în momentul de față, poate fi introdus mâine fără nicio problemă legală.”
De aici, firul conversației se rupe rapid în două direcții: una alarmistă, care vede reintroducerea ca inevitabilă, și una sceptică, care o consideră improbabilă sau chiar imposibilă în contextul actual al României.
Autorul inițial își susține ideea printr-o listă de țări europene care au reintrodus sau extins serviciul militar:
„Croația – S-a reintrodus anul acesta, 2 luni obligatorii doar pentru bărbați.
Suedia – S-a reintrodus în 2017. Sunt recrutați toți (bărbați și femei), dar sunt selectați doar cei mai apți.
Letonia – S-a reintrodus în 2024, cu o durată de 11 luni.
Lituania – S-a reintrodus în 2015.
Danemarca – Din 2025, serviciul militar s-a extins și la femei, iar durata a crescut de la 4 luni la 11 luni.
Norvegia – S-a extins serviciul militar și la femei în 2015.
Germania – S-a spus că se reintroduce serviciul militar voluntar pentru 2 ani; dacă nu fac rost de destui oameni, o să îl introducă pe cel obligatoriu.
Franța și Polonia – S-a reintrodus serviciul militar voluntar de 10 luni.
Estonia, Grecia, Austria, Finlanda, Elveția, Cipru și Turcia – Deja există serviciu militar obligatoriu, ca să nu mai vorbim de țări precum Ucraina și Rusia”.
Autorul postării susține, corect, că în România s-a introdus serviciul militar voluntar. Acesta face o speculație: „Dacă programul nu o să aibă succes, o să trecem la conscripție. Am o presimțire că nu o să aibă succes acest program; pentru a reuși, statul român ar trebui să creeze o propagandă bună, iar eu nu cred că este destul de capabil să facă așa ceva.”
Într-adevăr, anumiți analiști militari avertizează că dacă programul voluntar nu va reuși, singura soluție ar fi reîntroduce serviciul militar obligatoriu.
Dacă Armata Română nu reușește să-și completeze rezerva operațională prin modalitatea voluntariatului se poate ajunge la măsuri extreme: „la un moment dat, va trebui să reintroducem serviciul militar obligatoriu”, a afirmat pentru „Adevărul” generalul (r) Virgil Bălăceanu. Nicio armată nu funcționează fără rezervă, a spus el. Mai ales în condițiile actuale. Totuși, Bălăceanu este încrezător că programul de voluntariat va fi un succes.
Autorul postării pune, la final, câteva întrebări:
„Când o să fie reintrodus, ați vrea să fie pentru toată lumea? Și pentru bărbați și pentru femei? Ați vrea să fie cum e în Elveția, unde poți alege să faci serviciu militar sau serviciu în folosul statului pentru o perioadă mai lungă?”
„Ce să facem? Tragem cu pistol Carpați? Să ne coasem găurile din pantaloni?””
Replica nu a întârziat: „Ești tu sigur? Din lista prezentată de tine, doar 4 țări au introdus serviciul militar OBLIGATORIU. Restul sunt toate voluntare. Cam sună a fumigenă.” Această intervenție schimbă tonul discuției și introduce un element esențial: diferența dintre percepție și realitate. Mai mulți participanți subliniază că, în multe state, „obligatoriu” nu înseamnă universal: „Se aleg doar dintre cei mai fit și se face apoi o tragere la sorți.”
Un reputat general avertizează: „La un moment dat, va trebui să reintroducem serviciul militar obligatoriu”
De aici, conversația alunecă spre o analiză pragmatică. Un utilizator punctează: „Singurele țări unde mai mult de 20% din bărbații apți chiar fac armata sunt Finlanda, Elveția, Austria, Ucraina, Grecia, Turcia și Cipru.” Cu alte cuvinte, modelul invocat ca exemplu este, de fapt, mult mai limitat în practică.
Dar poate cea mai puternică direcție a dezbaterii nu este nici geopolitică, nici juridică, ci economică. „România este într-o situație economică dezastruoasă”, scrie cineva. „Să iei mii, zeci de mii de oameni din economie și să îi ții pe banii statului la instructaj e o idee absolut idealistă.” Această observație este reluată în forme diferite: costuri, lipsa infrastructurii, risipa. Iar tonul devine rapid sarcastic: „Ce să facem? Tragem cu pistol Carpați? Să ne coasem găurile din pantaloni?”
„O să o frece de pomană un an”
Neîncrederea în instituții apare constant ca fundal al discuției. „Deja aud titluri: scandal uriaș la Ministerul Apărării. Milioane de euro pentru uniforme au ajuns în imobiliare din Dubai.” Este mai mult decât o glumă – este expresia unei percepții generalizate despre corupție și ineficiență. Un alt utilizator amintește de exerciții reale: „Abia au avut câteva autobuze. Foarte puțini au făcut măcar o tragere.”
Experiențele personale sau poveștile transmise din generație în generație joacă și ele un rol important. Un comentariu sintetizează această memorie colectivă: „O să o frece de pomană un an, o să mănânce mâncare infectă, o să muncească la câmp sau la casa vreunuia.” În același timp, există și o notă paradoxală: „peste ani își vor aduce aminte o versiune romanțată, pentru că în jegul ăla se leagă prietenii.”
„1.000 de tineri care dirijează mii de drone fac mai mult decât 1 milion de soldați”
Un alt fir important al discuției este relevanța militară propriu-zisă. „1.000 de tineri care dirijează mii de drone fac mai mult decât 1 milion de soldați”, spune cineva, sugerând că războiul modern nu mai are nevoie de mase de recruți slab pregătiți. Ideea este susținută indirect și de alții, care critică modelul clasic de armată: „jumătate din ciclu sunt bibani, cealaltă jumătate devin veterani și își bat joc de bibani.”
Germania are nevoie de mai mulți militari. Friedrich Merz: „Nu există nicio cale de a evita recrutarea obligatorie”
Nu lipsesc nici observațiile despre inegalitate și evitarea sistemului. „Se găsesc metode de șpagă + pile ca să eviți lejer serviciul militar.” Sau, într-o notă ironică: „La cât de bine merge evidența populației, le urez noroc să mă găsească.” În percepția publică, orice sistem obligatoriu ar fi aplicat selectiv și inechitabil.
Un alt punct sensibil este impactul asupra vieții personale. „Sunt curios cum funcționează dacă ai un credit… ce faci cu rata?”
Discuția atinge și teme ideologice. Un comentator respinge ideea unei decizii pur naționale: „Suntem în NATO, strategia va veni de la comandamentul NATO, nu de la alde Ciucă.” În același timp, altcineva contrazice: „O să vezi dezertări și refuzuri în masă în România.”
În final, poate cea mai dură concluzie vine din experiență directă: „Am făcut armata și pot să spun că ăla care e de acord cu stagiu militar obligatoriu e minim cretin.” Este o afirmație care rezumă tonul general al dezbaterii: mai degrabă respingere decât entuziasm.
Actualitate
Iranul își crește de 9 ori precizia rachetelor. Cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse, nu sateliții
Sateliții, de unii singuri, nu explică creșterea de nouă ori a preciziei loviturilor Iranului — potrivit InformNapalm, cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse.
Rachete iraniene/FOTO:X
Rata de lovire a rachetelor iraniene a crescut de la 3% la 27% în doar câteva săptămâni. Transferul de date a fost real, însă fără intervenția forțelor speciale ruse, care să lege recunoașterea de executarea focului, o asemenea evoluție rapidă nu ar fi fost posibilă.
Precizia atacurilor cu rachete ale Teheranului împotriva unor ținte americane și israeliene a crescut de nouă ori în câteva săptămâni de la declanșarea conflictului dintre SUA, Israel și Iran — nu ca urmare a unor arme mai performante, ci datorită transferului de doctrină militară din partea Rusiei, susține comunitatea de informații voluntare InformNapalm. Analiza acesteia corelează transferuri confirmate de informații, date de pe câmpul de luptă și doctrina forțelor pentru operațiuni speciale ruse pentru a explica o creștere a eficienței loviturilor iraniene pe care simpla partajare de imagini satelitare nu o poate justifica.
Cooperarea militară dintre Rusia și Iran s-a intensificat constant de la începutul invaziei ruse în Ucraina, în 2022. De atunci, colaborarea s-a extins pe multiple planuri: Moscova ar fi furnizat Iranului informații despre pozițiile navelor și bazelor americane și ar fi livrat drone modernizate de tip Shahed — cunoscute sub numele Geran-2 — în martie 2026. În paralel, Iranul continuă să sprijine Rusia cu tehnologie de drone testată în luptă în Ucraina, inclusiv împotriva sistemelor occidentale de apărare aeriană.
Partajarea de informații nu explică singură saltul de precizie
InformNapalm notează că sateliți ruși au monitorizat cel puțin 46 de locații din 11 țări din Orientul Mijlociu între 21 și 31 martie, inclusiv baze militare americane și infrastructură critică. În același timp, alte relatări indică faptul că Rusia ar fi furnizat Iranului date privind pozițiile și deplasările trupelor, navelor și aeronavelor americane, precum și o listă de 55 de obiective energetice israeliene considerate critice.
Cu toate acestea, imaginile reprezintă doar materie primă. Potrivit InformNapalm, rata de succes a rachetelor balistice iraniene a crescut de la aproximativ 3% în primele săptămâni ale conflictului la circa 27% până la jumătatea lunii martie. Alte analize arată că intensificarea loviturilor coincide exact cu această perioadă. Deși munițiile de tip cluster pot mări aria de impact, acestea nu explică selecția țintelor, sincronizarea atacurilor sau capacitatea de a depăși apărarea antiaeriană — elemente care necesită un sistem complex de comandă și control.
Forțele speciale, veriga lipsă
Potrivit analizei, doctrina militară rusă se bazează pe două sisteme interconectate: complexul de recunoaștere-lovire, destinat armelor de mare precizie cu rază lungă, și complexul de recunoaștere-foc, care integrează informațiile tactice cu artileria și sprijinul aerian apropiat. Ambele funcționează ca un ciclu continuu care include identificarea țintei, transmiterea coordonatelor, luarea deciziilor și executarea loviturii.
În centrul acestor sisteme se află forțele pentru operațiuni speciale ale Rusiei. Rolul lor este de a confirma țintele, actualiza coordonatele, transmite datele către sistemele de comandă, ajusta loviturile și evalua rezultatele. Fără această verigă, susține InformNapalm, chiar și cele mai precise informații nu pot produce rezultatele dorite.
Analiza menționează și o ofertă atribuită Moscovei în timpul unor negocieri de încetare a focului: Rusia ar fi propus oprirea transferului de informații către Iran în schimbul limitării sprijinului de intelligence oferit Ucrainei de către Statele Unite — un indiciu că astfel de transferuri există.
Modelul ucrainean, exportat
Rusia a testat această abordare în Siria, începând cu 2015, unde forțele speciale au coordonat lovituri aeriene și cu rachete. Ulterior, doctrina a fost aplicată pe scară largă în Ucraina, inclusiv în atacuri repetate asupra infrastructurii energetice.
Lista presupusă de 55 de obiective energetice israeliene urmează aceeași logică: loviturile asupra infrastructurii electrice pot genera efecte în lanț la nivel de stat, în timp ce atacurile paralele asupra sistemelor de apărare aeriană reduc capacitatea de protecție și cresc eficiența loviturilor ulterioare.
„Asistăm la o integrare reciprocă, în timp real, a capacităților de luptă ale regimurilor autoritare”, concluzionează InformNapalm. „Nu este vorba doar despre schimb de date, ci despre transferul unei logici complete de război.”
Modelul de război pe care Rusia îl împărtășește acum cu Iranul a fost construit pe parcursul a patru ani de conflict în Ucraina. În același timp, experiența Kievului în contracararea acestuia — de la drone interceptoare la sisteme stratificate de apărare aeriană — a transformat Ucraina într-un partener tot mai căutat de state interesate de tehnologii moderne de apărare.
Străinii i-au urecheat pe români, după ce au văzut imaginea lui Mircea Lucescu desfigurată pe Arena Națională: „Un moment rău. Dezamăgitor!”
Mircea Lucescu a fost omagiat în lumea fotbalului după decesul său, survenit la 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani....
Dezbatere aprinsă despre armata obligatorie în România? „O să vezi dezertări și refuzuri în masă în România”
Posibilitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu a stârnit o dezbatere aprinsă pe o platformă online, scoțând la suprafață frustrări mai vechi...
Iranul își crește de 9 ori precizia rachetelor. Cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse, nu sateliții
Sateliții, de unii singuri, nu explică creșterea de nouă ori a preciziei loviturilor Iranului — potrivit InformNapalm, cheia o reprezintă...
Paștele, de la tradiție la sărbătoare comercială. „Înainte n-a fost spectacol, el a coagulat în jurul său credința comunității“
Paștele se apropie și, pentru mulți, înseamnă pregătiri, cumpărături și timp petrecut în familie. În orașe, sărbătoarea se simte mai...
Explozie pe piața imobiliară din Europa: Ungaria urcă peste 20% la prețul locuințelor, România – peste media UE
Prețurile locuințelor din Uniunea Europeană au continuat să crească în ultimul trimestru al anului 2025, însă evoluția rămâne inegală între...
Comunicarea cu pacientul, una dintre marile provocări ale sistemului medical din România. Lecția din Marea Britanie
Comunicarea între medic și pacient este esențială. Cel puțin teoretic. În practică, România are lipsuri la acest capitol. În facultate,...
Țara în care șoferii cu mașini scumpe fură combustibil de peste un milion de euro pe săptămână: „A venit unul cu un Mercedes AMG GT și a plecat fără să plătească”
În Marea Britanie, furturile de combustibil din benzinării au crescut semnificativ în ultimele luni, pe fondul scumpirii carburanților generate de...
-
Actualitateacum 2 zileMojtaba Khamenei, mesaj ferm către SUA și Israel: „Nu vom renunța la drepturile noastre legitime”
-
Actualitateacum 3 zileArma secretă folosită de CIA pentru localizarea aviatorului dispărut: „Dacă inima îți bate, te vom găsi”
-
Actualitateacum 3 zileHaitele de lupi dau târcoale pistei de biciclete dintr-un sat pustiu și inaccesibil mașinilor, ascuns în creierii munților
-
Actualitateacum 2 zileVictimele lui Epstein o acuză pe Melania Trump că vrea să transfere atenția de la fostul procuror general Pam Bondi
-
Actualitateacum 2 zile
Țara în care șoferii cu mașini scumpe fură combustibil de peste un milion de euro pe săptămână: „A venit unul cu un Mercedes AMG GT și a plecat fără să plătească”
-
Actualitateacum o zi
Comunicarea cu pacientul, una dintre marile provocări ale sistemului medical din România. Lecția din Marea Britanie
-
Actualitateacum o zi
Explozie pe piața imobiliară din Europa: Ungaria urcă peste 20% la prețul locuințelor, România – peste media UE
-
Actualitateacum 22 de ore
Paștele, de la tradiție la sărbătoare comercială. „Înainte n-a fost spectacol, el a coagulat în jurul său credința comunității“