Cântatul este de obicei privită ca o activitate plăcută în cele mai multe culturi de pe întreg cuprinsul Terrei. Cu toate acestea, în cultura europeană, cercetarea este aceea care indică faptul că există un număr de persoane care nu vor participa la eforturile de a începe sau a îndrăzni să vocalizeze, să cânte și care ar avea un presupus potențial impact pozitiv asupra vieții lor. Scopul acestei cercetări recente a fost de a descoperi unele dintre motivele pentru care anumite persoane, atunci când a cerut să descrie experiența lor cu cântece, utilizarea cuvintelor, ar avea impact jenante, devastator sau umilitor.
Scopul acestui articol este de a discuta despre complexul proces al recunoaşterii importanţei care trebuie acordată copiilor legată în jurul dorinței individului să cânte pe tot parcursul copilăriei , care poate fi descoperit prin proiectul de cercetare. Este, de asemenea ceva care pledează pentru evaluarea prin metode de instruire prin dezvoltarea în sistemul educațional pentru a include tot spectrul abilităţilor muzicale pentru cei care doresc să cânte.
De aceea, pornind de la această idee dezbătută de mulţi cercetători avizaţi, aş dori să vă aduc în faţa ochilor dumneavoastră un exemplu concret.De exemplu, filmul maghiar intitulat „Sing” a câștigat recent premiul Oscar pentru cel mai bun film de scurt metraj. Pelicula „Sing” spune povestea tinerei Zsófi, care se alătură unui cor de copii de renume la şcoală în cazul în care „toată lumea este binevenită.”
La scurt timp după aderare, Zsófi află de la profesoara ei Erika că nu ştie să cânte, reuşind numai cu gura să articuleze, să spună cuvintele. În faţa ei, fata acceptă cererea profesoarei cu stoicism de a renunţa la a mai cânta.Dar, mai târziu, în film, neliniștea și durerea ei devin evidente, atunci când ea îispune fără tragere de inimă celei mai bune prietene ceea ce i s-a întâmplat.
Filmul continuă cu descoperirea că Zsófi nu este singurul membru al corului căreia îi sunt date aceste instrucțiuni jignitoare.Profesoara de cor îşi lua apărarea ghidată fiind după dictonul : „Dacă toată lumea cântă, nu putem fi cei mai buni.”
Există cazuri în care se demonstrează cum cântatul de la vârste fragede nu este ceva neobișnuit. Din păcate, s-a mai auzit această poveste de mai multe ori . De fapt, studiile arată că mulţi adulţi care cred ei înșiși ca fiind „nemuzicali”, ar fi de părere că, la fel ca ei, tocmai copii nu au putut sau nu ar trebui să cânte sau sî încerce să ia lecţii de la profesorii specializaţi.
Show-urile de televiziune cum ar fi „American Idol” sau ” America’ s got talent ”au promovat ideea că abilitatea de a cânta este un lucru rar rezervat pentru puținii care au talent, și că cei fără un astfel de talent au capacitatea de a distra publicul sau doar de a fi ridiculizaţi sau priviţi. Această mentalitate cu privire la ”talentul” muzical contravine cu ceea ce psihologul Carol Dweck de la Universitatea Stantford numește acest lucru ca fiind „mentalitatea de creștere”, care este considerată critică pentru învățare.
Copii care văd succesul lor ca rezultat al unei munci din greu vor persevera prin provocări, în timp ce studenții care cred minciunile lor de succes cu o oarecare abilitate înnăscută – cum ar fi „talentul” – sunt mult mai probabil să renunțe. Studiile de specialitate au constatat că în cazul în care copiii au o viziune negativă asupra lor înșiși ca şi cântăreți sunt mult mai puțin probabili să participe la vreun eveniment muzical de orice fel.
Aceste auto-percepții ale lipsei de talent muzical pot deveni apoi o auto-profeţie. Se certifică faptul care arată cum anume acele cercetăr au demonstrat că adulţii care au abandonat muzica ca și copii își pot pierde abilitățile lor ce se leagă de sfera de a intona, de a cânta, prin lipsa utilizării și desconsiderarea acestei oportunităţi. Copiii care iubesc muzica dar care nu cred că ei înșiși ar avea talent muzical ar putea pierde multe dintre beneficiile sociale și cognitive ale participării a ceea ce desemnează muzica, pe experiența dată de sentimentul conectat la alții prin cântec. În mod surprinzător aceste beneficii nu au nimic de-a face cu talentul.
Cum se poate ca să facem posibil ca să trimitem copiilor mesajul care să-i determine să cânte ? Schimbarea ar putea începe atât acasă, cât și la școală. De exemplu, dacă există posibilitatea ca părinte să poată să cânte muzica pe care o iubesc micuţii, aceştia fiind în creștere ar trebui să nu ne facem griji cu privire la cât de bine ar cânta ei.
Filmul „Sing” este de fapt intitulat „Mindenki”, ceea ce în limba maghiară înseamnă şi se traduce cu termenul de „toată lumea”. Acesta este mesajul înălțător pe care Zsófi și colegii ei de cor îi predau domnișoarei Erika în cele din urmă. Cântatul nu este rezervat pentru cei puțini: ” Ori toată lumea cântă sau nimeni nu ar trebui.”
În concluzie, toți copiii ar trebui încurajați să cânte. Oamenii se simt atât de descurajaţi să li se inoculeze ideea că majoritatea celor care cântă sunt oameni săraci şi automat rareori vor încerca să cânte și niciodată nu le va face mai bine. Ar trebui ca adulții să înveţe că mai benefic este să caute motive prin încurajarea celor mici, prin oportunități de a face tot posibilul să cânte fără a se simți stânjeniţi.
„Cântând prost într-un grup este foarte distractiv” este de părere dr. Daniel Mullensiefen de la Universitatea din Londra, co-creatorul unui test în ceea ce priveşte muzicalitatea. Acesta este de părere că ” o proporție foarte mică din populație este cu adevărat fără talent sau chiar surdă” deoarece este similar cu sindromul unei mulțimi în care „nicio persoană nu reușeşte să intoneze notele potrivite, dar…totul poate suna acceptabil sau chiar bine.”
În mod tradițional, muzicalitatea a fost definită ca fiind ceva ce am primi de la a practica timp de mai multe ore. De aceea, cei care se simt încurajați să aibă o legătură la a face muzică trebuie să încerce şi să îndrăznească să şi folosească vocea umană, primul instrument dăruit de Creator fiecăruia dintre noi.
Sursa foto https://www.theatlantic.com,Hearing the Voice
Sinteză oferită de către Prof.Dr.Daniel Mihai , redactor șef al ziarului Criteriul Național
