Actualitate
Este greșit să dăm vina pe religia musulmană pentru faptele teroriștilor?
ATENŢIE!!!
ACEST DOCUMENT SE ADRESEAZĂ EXCLUSIV TUTUROR CELOR CE POT EVALUA RAŢIONAL ŞI POT FACE CONEXIUNI! TONUL ACESTUI DOCUMENT SE DOREŞTE A FI UNUL CONFESIV, SENTIMENTAL DAR ŞI MILITANT!
Motto „Luptați-vă împotriva celor ce nu cred în Dumnezeu și în ziua de apoi și nu opresc ceea ce a oprit Dumnezeu și nu mărturisesc mărturia adevărată – dintre cei cărora li s-a dat Scriptura – până ce nu dau tributul (jizya) din mână și sunt umiliți” (IX, 29,Coranul, pag 173)
Ce e Jihadul?
Jihadul e un termen din limba arabă. Acesta se definește prin mai multe interpretări. Prima dintre ele desemnează prin „a (se) lupta, a se strădui, a se zbate“. Din punctul multora de vedere, aceasta e o definiție improprie, care a ajuns însă să înlocuiască semnificația originară, deoarece în societatea actuală se vechiculează ideea aceea de „război sfânt“, împrumutată din vocabularul cruciaților.
Sensul fundamental al cuvântului este fără doar și poate dorința musulmanului în particular și a comunității musulmane în general de a extinde calitativ sau cantitativ religia islamică, modul ei de viață individuală și organizarea socială care decurge din ea.
Astfel musulmanii înteleg prin Jihad folosirea tuturor energiilor și resurselor pentru a urma sistemul islamic de viață, pentru a obține favoarea profetului Mahomed sau a falsului dumnezeu Allah. După cum bine intuiți, acesta reprezintă un proces continuu.
În prima sa fază, orice musulman e instruit sau învață să-și controleze propriile sale dorințe și intenții rele. Acest Jihad pare că ar fi înăuntrul ființei și reprezintă baza Jihadului profund, adică aducerea dreptății (Maruf) și înlăturarea răului ( Munkar) din viață și din societate. În a doua fază, Jihadul presupune răspândirea credinței islamice prin orice mijloace. De aici, periculozitatea „războiului sfânt” a devenit o certitudine.
Dacă din debut nimic nu anunța vreo escaladare a limitelor sau o pervertire, o aprindere a alternativei viabile, ceea ce urmează alternează dar și demonstrează ineficacitatea conversiei pașnice. De fapt, majoritatea teologilor si juriștilor au căzut de acord că Jihadul e, printre altele, o obligație militară, una eminamente doctrinară ce e mereu propagată de către mulți imami.
Ce legături există cu terorismul?
De aceea, următorul pas e tocmai producerea, proliferarea actelor teroriste, cu acea fervoare ce a îngrozit și continuă să producă teamă peste tot în lume. Un alt amănunt semnificativ ar fi acela care probează cu succes toate cele expuse de mine mai sus. Este o afirmație dură, destul de precisă, în sensul că majoritatea teroriștilor susțin că acționează sub autoritatea Islamului. Ar putea să aibă dreptate, deoarece nevoia de a cuceri, de a stăpâni a acestor popoare e adânc impregnată în ADN- ul lor. De precizat ar fi faptul care se leagă de setea de putere și de control al omului, indiferent de religie. Numai să ne amintim de Nabucodonosor, de Alexandru Macedon, de Hitler sau de Stalin și vom avea frisoane…
Unii oameni fsunt foarte influențați să creadă că este greșit din punct de vedere moral, chiar să ia în considerare această ipoteză. În discursul său din 2015 la o moschee din Boston, președintele SUA, Barack Obama, a declarat: „Și nu putem sugera că Islamul în sine este la originea problemei. Asta ne trădează valorile. „
Din păcate, valorile noastre nu garantează faptul că religiile majore sunt în mod necesar libere de idei distructive, mai mult decât ideologiile politice majore. Când un apologet religios susține că religia lui este bună, el recunoaște că religiile pot fi evaluate. Majoritatea oamenilor, dacă au auzit povestiri credibile despre convertiții musulmani care își curăță viața sau despre faptul că Mohamed era un om tolerant, ar crede că aceasta este o dovadă că Islamul este o forță apropiată noțiunii de bine. Dacă ar fi de o asemenea manieră, atunci probele s-ar putea dovedi c-ar susține afirmația… opusă!
Profetul războinic al islamului
Muhammad (Mohamed), care era și un războinic și un profet, a refuzat să-și ascundă intoleranța sa religioasă. În „predica de rămas bun” din anul 632 d.Hr., el a spus: „Pământul este a lui Allah și a trimisului Său. Până când oamenii vor spune: „Nu există Dumnezeu decât Allah” și să mă accepți ca Mesager al Lui, mi s-a poruncit să lupt și să lupt cu ei „.
Acum, aduceți-vă aminte de ceea ce ayatollah-ul Khomeini și Osama bin Laden au realizat. Ei au reiterat aceste cuvinte pentru a-și justifica acțiunile. Pe patul său de moarte, Mohamed a fost de acord, de asemenea și a profețit: „Două religii nu vor trăi împreună în țara arabilor”. Aceste cuvinte ar fi în afara oricărei urme de logică sau de sentiment de echilibru interior… Și rețineți că Mohamed le-a vorbit după ce dușmanii săi ”ghiauri”-”păgâni” au fost învinși.
Cu voia dumneavoastră am să realizez o scurtă trecere în istorie, dar și o paralelă necesară aprofundării acestor cunoștințe. În timp ce Mântuitorul nostru Iisus Hristos vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu, Mohamed a folosit numele lui Dumnezeu pentru a construi o împărăție pământească. Aceasta a culminat prin cucerirea orașului Mecca în anul 630 d. Hr, care a avut loc timp de trei ani după un armistițiu de zece ani. După ce armata lui Mohamed a intrat în oraș printr-un atac surprinzător, locuitorii din Mecca au privit neputincioși, pe măsură ce Muhammad și tovarășii săi au distrus idolii și icoanele păgâne din clădirea neagră numită Ka’aba („cub”) – acum cel mai sacru loc din Islam -ce semnifică încheierea permanentă a modului lor de viață. Mecca pre-islamică a fost de altfel politeistă ca exprimare eminamente religioasă, dar după ce a fost cucerită și „curățată” de Mohamed-Ka’aba, are o singură religie- Islamul.
Apologeții contemporani sau cercetătorii din lumea aceasta nu sunt de acord cu ideea conform căreia, așa cum se arată în tradiția islamică cum ”orice violență pe care Mohamed o folosea era legitimă apărare.” O crimă venită din pură și nedisimulată răzbunare inter-tribală ar fi trebuit să constituie o încălcare a armistițiului cu locuitorii din Mecca, justificând cucerirea cetății.
Cu doi ani mai devreme, comunitatea evreiască care trăia la oaza din Khaibar ar fi intrat într-o alianță cu dușmanii lui Mohamed, oferind prilejul sau pretextul musulmanilor să-i atace. După înfrângerea lor, cei din Khaibari au fost obligați să plătească jumătate din produsul lor ca tribut pentru noii stăpânii-musulmani , doar pentru privilegiul de a mai trăi în acea oază.
Umar, cel de-al doilea calif, totuși i-a expulzat mulți ani mai târziu, pe motiv că ”provoacă neplăceri.” Peste timp, fix ca o curiozitate ar fi fost interesant să auzim versiunea poveștii venite din partea unuia din locuitorii, supraviețuitorii din Mecca sau din acea oază.
Deoarece nu avem acces la conturile noastre de relaționare cu aceștia, voi remarca în numele lor că este un set ciudat de circumstanțe în care autoapărarea necesită cucerirea unui oraș, distrugerea artefactelor religioase, declararea religiei ca fiind singura permisă și extragerea exorbitantei cantități de tribut din rândul populațiilor… mai slabe.
Faptul că succesorii impecabili ai lui Mohamed au cucerit teritorii uriașe nu face absolut nimic pentru a-mi bloca suspiciunea că acțiunile lui ar putea să fi fost …” manevre defensive.” S-ar putea să vă gândiți, pe bună dreptate: de ce ar conta asta?Am să vă răspund că, chiar dacă aceste lucruri s-au petrecut cu mult timp în urmă, modul de acțiune a urmașilor lui Mohamed nu s-a schimbat deloc. Ba, din contră, s-a diversificat.
Este important de știut, deoarece viața lui Muhammad este normativă pentru musulmani. Shahada sau profesia musulmană a credinței este următoarea :”Nu există Dumnezeu decât Dumnezeu și Muhammad este mesagerul Său”. Muhammad este mesagerul nu numai pentru că prin el a fost descoperit Coranul, ci și pentru că viața lui este ”un exemplu.” De aceea, eforturile extraordinare au fost investite în colectarea și sortarea hainelor, rapoarte despre viața lui Mohamed, în tradiția sunită. Dacă Mohamed a fost intolerant și agresiv, atunci există motive întemeiate pentru a spune că musulmanii…ar trebui să fie, la fel.
Islamul și terorismul
Fanaticii musulmani sunt responsabili pentru un număr disproporționat de acte samavolnice, împotriva umanității . Conform indicelui global al terorismului din anul 2016, toate cele patru organizații teroriste din lume care au fost cele mai periculoase . De asemenea, în 2015 au fost responsabile pentru acte de o cruzime fără precedent organizații jihadiste precum Boko Haram, Statul Islamic, talibanii și al-Qaeda. Împreună, aceste organizații au ucis 17.741 de persoane în 2015, reprezentând 74% din totalul deceselor cauzate de terorism în acel an. Și rețineți că aceste activități ale acestor patru organizații nu epuizează cu exactitate tot spectrul terorismului, din punct de vedere numeric, pe pământ în acel an.
Chiar și încercările de reducere a legăturii dintre Islam și terorism fac din greșeală tocmai reversul. Pentru a fi credibil, vă voi da ca exemplu un caz în acest sens . Este vorba de un raport publicat pe scară largă de către New America, care susține că extremiștii americani de dreapta sunt responsabili de moartea mai recentă a americanilor decât cele comise de jihadiști. Această afirmație a fost criticată, nu în ultimul rând pentru că începe cu numărul de crime de după fatidica zi de 11 Septembrie și nu implică atacurile avute în evaluarea riscurilor.
Pe aceeași linie, dintr-un alt punct de vedere, problema se pune altcumva, fiind rodul faptului că musulmanii reprezintă doar 1% din populația americană și totuși doctrina Jihadului reușește să fie singura formă de fanatism religios care concurează cu tot terorismul de dreapta din SUA pentru titlul râvnit de „cea mai mare amenințare domestică”.
O minoritate substanțială de musulmani admit că susțin organizațiile teroriste. Un raport al Centrului de Cercetare Pew din 2013 privind atitudinile musulmane globale arată că ratingurile medii „favorabile” a 11 publicații islamice pentru al-Qaeda, talibanii, Hamas și Hezbollah sunt de 13,23, 26 și respectiv 32 . Un studiu mai recent arată că mai multe țări musulmane cu rating „favorabil” pentru ISIS se situează în jur de 10%, cu procente mult mai mari (inclusiv 62% din Pakistan), spunând că „nu știu” cum se simt c-ar fi”sub ISIS. ”
Rețineți vă rog amănuntul conform căruia 10% dintre musulmanii din lume alcătuiesc cifra de 180 de milioane de oameni. Aceste cifre nu includ date din Arabia Saudită, Somalia, Libia sau Yemen, unde ne-am aștepta să găsim forme de extremism. Interesant mi se pare faptul că nu ni se spune ce procent din musulmani susțin cel puțin o organizație teroristă. Sunt cei 13% care susțin talibanii și 13% care susțin al-Qaida aceleași persoane?
Dat fiind faptul că organizația Hamas este sunnită, în timp ce Hezbollah este șiită, este puțin probabil că 26% dintre cei care susțin gruparea Hezbollah sunt toți incluși în cei 32% care sprijină Hamas. Deci, cifrele Pew probabil subestimează amploarea sprijinului musulman pentru proliferarea terorismului. Majoritatea musulmanilor nu sunt susținători ai terorismului, dar acest lucru nu este surprinzător. Revoluția împotriva terorismului este așteptată de la cei care sunt normali, non-psihopați.
Sunt de părere că musulmanii care resping terorismul ar fi făcut aproape sigur acest lucru dacă ar fi fost crescuți în orice altă religie majoră. Ceea ce trebuie explicat este motivul pentru care astfel de minorități musulmane ar fi de acord cu Jihadul, înțeles ca ”război sfânt.”
Concluzie
Atunci când jihadiștii efectuează atacuri asupra unor oameni nevinovați (adesea sacrificați în acest dur proces), nu trebuie să presupunem că ei înțeleg greșit religia pe care sunt dispuși să o moară. Am argumentat că nu sunt decât îndoctrinați. Adevărat sau nu, ar trebui spus acest lucru cu voce tare, deoarece există o tendință ca oamenii să refuze să discute această problemă.
De asemenea, comunitatea academică mondială ar trebui să facă un front comun cu cea politică pentru a nu aluneca în subiecte ce definesc doar noțiuni referitoare la epistemologie și pragmatică, adică între ceea ce este adevărat și ceea ce se presupune că este prudent sau moral de spus.
Identificarea islamului devine o cauză problematică deoarece , conform fostului președinte Barack Obama „înstrăinează musulmanii”. Pe lângă toate acestea, problema migrației rămâne un subiect conex, complicat iar soluțiile nu se dezbat doar la summit-uri mondiale. De aceea, acutele critici vis a vis de politică ar putea să-și alieneze atât populațiile non-musulmane dar mai ales pe majoritatea oponenților figurilor politice din prezent.
Într-adevăr, există chiar un risc major care se poate repercuta serios pe viitor, în sensul că se dorește a se provoca ”din greșeală” extremiștii din orice tabără, ca să acționeze violent împotriva unora sau altora. Puțini cred că acest lucru ar trebui să fie instituit ca o obligație de a se abține de la critici politice dure. De aceea, sunt convins că situația cu Islamul este similară. Pe termen lung, binele comun este rareori servit prin refuzul de a adresa întrebări serioase, oricât de dureros ar fi acesta.
Sursa foto : cer si pamant romanesc – WordPress.com,Rezistența Creștină – WordPress.com,Cumpara Adevarul,Cabal in Kabul – WordPress.com
Acest material a fost oferit de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei media Criteriul Național
Actualitate
Incident bizar cu un robot umanoid, escortat de polițiști după ce ar fi urmărit o femeie pe stradă. Ce căuta, de fapt, mașinăria în spatele victimei
Un robot umanoid a fost escortat de polițiști în orașul chinez Macau, cunoscut și sub numele de „Las Vegas-ul Asiei”, după ce ar fi speriat o femeie în vârstă de 70 de ani, care a ajuns ulterior la spital.
Doi polițiști care îl escortează pe robot de la fața locului. FOTO: captură video
Conform poliției, incidentul s-a produs în apropierea unui complex rezidențial din zona Patane, Macau, China. Femeia se plimba pe stradă în jurul orei 21:00 și se uita pe telefon, când a observat brusc că în spatele ei se afla un robot umanoid, model Unitree G1, potrivit relatărilor din presa locală, citate de Macau Post și South China Morning Post.
Într-un videoclip distribuit pe rețelele sociale, femeia poate fi văzută certând robotul în timp ce mai mulți trecători privesc scena. Potrivit relatărilor, ea s-a plâns că robotul a speriat-o.
„Îmi faci inima să bată mai repede! Aveți atâtea lucruri de făcut, de ce vă ocupați cu așa ceva? Sunteți nebuni?”, a strigat femeia, potrivit Macau Post.
În timpul discuției, robotul ridică ambele brațe, într-un gest care a părut pentru unii ca o încercare de a se „apăra” sau de a-și cere scuze.
Ulterior, în imagini apar doi polițiști care îl escortează pe robot de la fața locului. Unul dintre agenți chiar îl atinge pe „umăr”. Momentul poate fi urmărit mai jos.
Sursă video: X
Conform autorităților, robotul aparținea unui centru educațional din Macau și era folosit pentru activități promoționale. Aparatul a fost returnat operatorului său, un bărbat de 50 de ani, căruia polițiștii i-au recomandat să fie mai atent atunci când utilizează robotul în spații publice.
Cum explică incidentul proprietarul robotului
Un reprezentant al centrului educațional a declarat pentru postul public TDM că incidentul s-ar fi produs în timp ce robotul părăsea zona. Femeia s-ar fi oprit în mijlocul trotuarului pentru a-și verifica telefonul, iar robotul, neputând să o ocolească, a rămas în spatele ei. Când aceasta s-a întors și a văzut robotul luminat în spatele său, s-ar fi speriat, mai ales având în vedere ora târzie.
Deși nu a existat contact fizic și nimeni nu a fost rănit, femeia le-a spus polițiștilor că se simte rău și a cerut să fie dusă la spital. După investigații și tratament, ea a fost externată și a declarat că nu va depune plângere.
Mulți utilizatori din mediul online au glumit că poliția a „arestat” robotul. Alții au deschis o dezbatere despre siguranța și etica utilizării roboților în spații publice, mai ales în contextul în care modelul Unitree G1 este tot mai des folosit în China pentru demonstrații tehnologice.
Actualitate
Strategia SUA-Israel împotriva Iranului a eșuat – acum trec la planul B, doctrina Dahiya
Războiul împotriva Iranului nu a mers conform planului inițial al Washingtonului și Tel Avivului. După ce tentativa de a înlătura rapid conducerea de la Teheran a eșuat, Israelul și Statele Unite recurg acum la ceea ce este cunoscut drept doctrina Dahiya, o strategie care vizează subminarea sprijinului intern pentru regimul iranian prin lovituri asupra populației civile și infrastructurii.
Iranienii asistă neputincioși la bombardamentele israeliano-americane FOTO: Profimedia
Profesorul emerit de studii pentru pace la Universitatea Bradford, Paul Rogers, atrage atenția că războiul „trebuie să se încheie cu o victorie totală” pentru Israel. Orice rezultat mai puțin decât distrugerea completă a capacității regimului iranian nu este suficient. Dacă regimul supraviețuiește, chiar și grav afectat, Iranul va putea concentra resursele tehnice pe dezvoltarea unei arme nucleare, pentru a preveni viitoare atacuri.
Planul A a eșuat
Inițial, strategia SUA-Israel presupunea asasinarea liderului suprem și a conducerii Corpului Gărzii Revoluționare (IRGC), pentru a slăbi puterea statului și a destabiliza teocrația. Operațiunea a eșuat. Regimul iranian are un lider nou și, potrivit serviciilor de informații americane, sunt deja selectate „rezerve” pentru a prelua comanda în cazul unui atac, scrie The Guardian.
Planul B: fracturarea și pedepsirea populației
Planul secundar, mai complex și mai semnificativ, are două direcții. Prima vizează încurajarea minorităților – kurzii și, posibil, baluchi – să se revolte, fragmentând astfel Iranul. Impactul ar fi limitat: minoritățile nu au încredere în israelieni și nici în SUA sub conducerea lui Trump.
A doua componentă este mult mai semnificativă și se bazează pe o doctrină militară israeliană cunoscută sub numele de doctrina Dahiya.
Aceasta presupune distrugerea sistematică a infrastructurii civile și presiuni intense asupra populației pentru a slăbi sprijinul intern al adversarului atunci când conducerea politică sau militară nu poate fi învinsă rapid.
Doctrina își are numele de la cartierul Dahiya din sudul orașului Beirut, distrus masiv de armata israeliană în timpul războiului din 2006 împotriva organizației Hezbollah.
Criticii afirmă că o strategie similară a fost folosită pe scară largă și împotriva organizației Hamas în Gaza în ultimii doi ani și jumătate. Potrivit estimărilor citate de Rogers, conflictul ar fi provocat cel puțin 70.000 de morți și distrugeri masive, fără a elimina însă complet Hamas.
Acum, IDF (Forțele de Apărare Israeliene) și forțele aeriene americane aplică aceeași doctrină în Iran, atacând infrastructura civilă și industrială. Secretarul american de război, Pete Hegseth, a avertizat că operațiunile se vor intensifica.
Perspective și riscuri
Rogers atrage atenția că, având în vedere populația de aproximativ 93 de milioane de oameni – de peste 40 de ori mai mare decât Gaza – impactul asupra Iranului va fi limitat și va dura luni de zile. De asemenea, există riscul ca IRGC să extindă atacurile asupra industriilor de petrol și gaze din statele Golfului – Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuwait sau Arabia Saudită –, ceea ce ar putea provoca o criză economică globală comparabilă cu embargo-ul petrolier din 1973-1974.
Profesorul sugerează că optimismul lui Trump privind „victoria aproape câștigată” este exagerat, iar unii oficiali israelieni ar putea căuta deja o cale de ieșire. La Washington, ideea unei alternative la escaladarea războiului ar putea prinde tot mai mult teren.
Actualitate
13 martie: Ziua în care s-a născut marele filosof şi istoric al religiilor Mircea Eliade. Fascinaţia sa pentru India şi pentru yoga
De la nașterea marelui istoric al religiilor Mircea
Eliade și descoperirea planetei Pluto, până la alegerea Papei Francisc sau
premiere în aviație și explorarea spațiului, data de 13 martie este legată de
numeroase evenimente care au marcat istoria lumii.
Mircea Eliade, de la „adolescentul miop”, la istoricul religiilor. FOTO: colaj arhivă
1881: S-a născut actorul român Tony Bulandra
Actorul Tony Bulandra, una dintre figurile
reprezentative ale teatrului românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea,
s-a născut la 13 martie 1881, la Târgoviște. Încă din adolescență a fost atras
de scenă, iar pasiunea pentru teatru a fost cultivată sub îndrumarea marelui
actor Constantin I. Nottara, care i-a devenit mentor și l-a inițiat în arta
interpretării.
Tony Bulandra. FOTO: arhivă/Teatrul Naţional
De-a lungul carierei, Tony Bulandra a rămas în
memoria publicului prin rolurile de june prim interpretate în piese
franțuzești, dar și prin aparițiile în opere importante ale dramaturgiei
universale. A jucat în texte semnate de William Shakespeare, Anton Cehov,
Henrik Ibsen, George Bernard Shaw sau Lev Tolstoi, demonstrând o mare
versatilitate artistică.
Împreună cu soția sa, celebra actriță Lucia Sturdza
Bulandra, a condus Compania de Teatru Bulandra, una dintre cele mai influente
trupe teatrale din România acelei perioade. Activitatea sa nu s-a limitat însă
doar la interpretare. Tony Bulandra a fost și regizor, traducător de piese din
engleză, italiană, germană și franceză, scenograf și organizator de spectacole,
fiind considerat un profesionist care cunoștea în detaliu toate etapele
producției teatrale.
Tony Bulandra s-a stins din viață la 5 aprilie 1943,
la vârsta de 62 de ani, fiind înmormântat în Cimitirul „Sfânta Vineri” din
București.
1881: A fost asasinat țarul Alexandru al II-lea al
Rusiei
La 13 martie 1881 a murit Alexandru al II-lea
Nicolaevici, țarul Imperiului Rus, în urma unui atentat comis de anarhiști. Fi
al țarului Nicolae I, Alexandru al II-lea a condus Rusia din 2 martie 1855 și a
deținut, totodată, titlul de Mare Duce al Finlandei și pe cel revendicat de
rege al Poloniei.
Domnia sa a fost marcată de reforme importante, dar
și de tensiuni politice interne. În plan extern, Rusia s-a implicat în
numeroase conflicte, inclusiv în războiul ruso-turc din 1877–1878, în contextul
căruia România și-a proclamat independența față de Imperiul Otoman.
Moartea lui Alexandru al II-lea, ucis într-un
atentat la Sankt Petersburg, a provocat un șoc major în Rusia și a marcat
sfârșitul unei perioade de reforme moderate.
1865: S-a născut fizicianul şi inventatorul român
Dragomir Hurmuzescu
La 13 martie 1865 s-a născut Dragomir M. Hurmuzescu,
unul dintre cei mai importanți fizicieni și inventatori români. Provenit
dintr-o familie modestă din București, Hurmuzescu a devenit profesor
universitar, cercetător și fondator al învățământului electrotehnic din
România.
Dragomir Hurmuzescu este părintele Radiodifuziunii din România. FOTO: Wikipedia
După ce a obținut o bursă de studii, a plecat la
Universitatea Sorbona din Paris, unde a devenit licențiat în fizică în 1890,
absolvind ca șef de promoție. În perioada petrecută în capitala Franței a
lucrat în laboratorul profesorului Gabriel Lippmann, colaborând și cu celebrii
cercetători Marie Curie și Pierre Curie.
În 1896 s-a întors în România, fiind numit
conferențiar la Universitatea din Iași, unde a pus bazele primului laborator de
electricitate din țară. A inventat dielectrina și a construit electroscopul
Hurmuzescu, instrument utilizat în cercetările privind electricitatea și
radiațiile.
SavantuI român a avut o contribuție majoră și în
dezvoltarea radioului. În 1901 a reprodus la Iași experimentele de comunicație
prin radio realizate de Guglielmo Marconi și Alexandr Popov.
Ulterior, sub conducerea sa, în 1922 a început să
funcționeze Societatea Română de Radiodifuziune, instituție care avea să
inaugureze prima emisiune radiofonică oficială din România la 1 noiembrie 1928,
cu celebrul anunț: „Alo, alo, aici Radio București”.
Dragomir Hurmuzescu a fost și membru fondator al
Academiei de Științe din România și primul președinte al Comitetului
Electrotehnic Român.
1907:
S-a născut filosoful Mircea Eliade. Fascinaţia sa penrtu India şi yoga
La 13 martie 1907 s-a născut, la București, Mircea
Eliade, una dintre cele mai importante personalități culturale românești ale
secolului al XX-lea. Eliade a fost istoric al religiilor, filosof, prozator și
eseist, devenind ulterior profesor la University of Chicago, unde a predat din
1957.
Mircea Eliade, marele istoric al religiilor. FOTO: captură youtube
Din 1962 a ocupat prestigioasa catedră de istoria
religiilor Sewell L. Avery, iar în 1966 a devenit cetățean american, fiind
distins cu titlul de Distinguished Service Professor.
Activitatea sa intelectuală a fost impresionantă. A
publicat peste 30 de volume de lucrări științifice, opere literare și eseuri
filosofice, traduse în 18 limbi, precum și aproximativ 1.200 de articole și
recenzii dedicate unor domenii variate.
Opera sa completă ar depăși 80 de volume, fără a
include jurnalele intime și manuscrisele rămase nepublicate. În 1990, Mircea
Eliade a fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
O viaţă ca un roman
Un episod celebru din viața sa este legat de
perioada petrecută în India. În 1928, Eliade a trăit o intensă poveste de
dragoste cu Maitreyi Devi, fiica filosofului indian Surendranath Dasgupta,
alături de care studia gramatica sanscrită și filosofia hindusă. După ce
relația lor a fost descoperită, Eliade a fost nevoit să părăsească locuința
familiei Dasgupta și, în cele din urmă, să se întoarcă în România. Experiența trăită
în India avea să inspire ulterior celebrul roman „Maitreyi”, dedicat tinerei
indience.
Mircea Eliade şi Maitreyi. FOTO: webp
Fascinația pentru India și pentru yoga
În perioada petrecută în India, Mircea Eliade s-a
dedicat studiului limbii sanscrite și al filosofiei orientale, dar a intrat și
în contact direct cu practicile spirituale tradiționale, fiind inițiat în
tainele yoga.
După despărțirea de familia Dasgupta, Eliade s-a
retras pentru o vreme într-o mănăstire situată în apropierea Himalayei, unde a
trăit o perioadă de viață austeră, dedicată meditației și exercițiilor yoghine,
având ca mentor spiritual un fost medic indian, devenit ghid spiritual.
Experiențele trăite în acea perioadă au avut o
influență profundă asupra cercetărilor sale ulterioare. Interesul pentru aceste
practici s-a concretizat și în teza sa de doctorat, publicată în 1936 sub
titlul “Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne”, o lucrare dedicată
originilor misticii indiene.
Intelectualii interbelici și fascinația fascismului. Istoric: „Asociația Criterion avea intenția de a pune România pe scena mondială“
În scrierile sale, Eliade arată că practica yoga i-a
oferit o perspectivă profundă asupra condiției umane și asupra ideii de
libertate spirituală.
„Simţeam că nu voi putea ieşi din labirint decât
după ce mă voi putea reîntoarce la centru. Trebuia, cu orice preţ, să mă
concentrez, să-mi regăsesc adevăratul meu centru. Meditaţiile şi tehnicile
yoghine, pe care le studiasem cu Dasgupta în textele clasice şi pe care le
aplicam acum sub controlul lui Shivananda, m-au convins încă o dată că erau
rezultatul unei extraordinare cunoaşteri a condiţiei umane”, notează Mircea
Eliade în memoriile sale.
După întoarcerea din India, Mircea Eliade a
continuat să studieze aceste tradiții și să le analizeze din perspectivă
filosofică și istorică. În opinia sa, yoga reprezenta nu doar o practică
spirituală, ci și o metodă profundă de explorare a psihicului uman, idei
dezvoltate ulterior și în volumul “Techniques du Yoga”.
Profesorul şi indianistul Florinel Agafiței
subliniază că Eliade nu a fost atras de aspectele spectaculoase ale fenomenului
yoga, ci mai ales de sensurile sale profunde, care vizează transformarea
interioară a celui care practică această disciplină.
În memoriile sale, savantul român mărturisește că
petrecea adesea ore întregi în meditație, atât ziua, cât și noaptea, și că,
deși dormea foarte puțin, nu resimțea oboseala. Cu toate acestea, deși a avut
ocazia să aprofundeze practicile yoghine la un nivel înalt, Mircea Eliade a
realizat în cele din urmă că destinul său era legat de cercetare și scris.
Astfel, a părăsit mediul monastic și a continuat să exploreze cultura și
spiritualitatea Indiei dintr-o perspectivă intelectuală.
1930: Clyde W. Tombaugh anunță descoperirea planetei
Pluto
La 13 martie 1930, astronomul american Clyde William
Tombaugh a anunțat descoperirea planetei Pluto, corp ceresc aflat la marginea
Sistemului Solar.
Multă vreme, Pluto a fost considerată a noua planetă
a Sistemului Solar, însă în 2006 Uniunea Astronomică Internațională a
reclasificat-o drept planetă pitică. Pluto rămâne totuși una dintre cele mai
mari astfel de planete, iar împreună cu satelitul său principal, Charon,
formează un sistem aproape binar.
1934: A apărut celebrul personaj Donald Duck
Personajul de desene animate Donald Duck a fost
creat în 1934 de studiourile lui Walt Disney. Ideea i-a venit lui Disney după
ce l-a auzit pe actorul de voce Clarence Nash imitând o voce de rață în timp ce
recita poezia „Mary Had a Little Lamb”.
Răţoiul Donald. FOTO: arhivă
Aspectul personajului a fost inspirat de rasa
americană de rațe Pekin, iar personalitatea sa a fost gândită ca un contrast
față de celebrul Mickey Mouse. Dacă Mickey era calm și optimist, Donald a fost
creat ca un personaj impulsiv, morocănos și imperfect, trăsături care l-au
făcut extrem de popular.
Donald Duck a câștigat și un Premiu Oscar pentru
scurtmetrajul „Der Fuehrer’s Face”, iar în 2004 a primit o stea pe Hollywood
Walk of Fame, fiind unul dintre puținele personaje animate care au primit
această distincție.
1969: Apollo 9 revine pe Pământ
La 13 martie 1969, misiunea spațială Apollo 9 s-a
încheiat cu succes, după zece zile petrecute pe orbită. Lansată pe 3 martie cu
o rachetă Saturn V, misiunea a avut ca obiectiv testarea modulului lunar în
condiții reale de zbor.
Echipajul format din Jim McDivitt, David Scott și
Rusty Schweickart a realizat mai multe premiere, printre care primul zbor cu
echipaj al modulului lunar și prima andocare între două vehicule spațiale cu
echipaj.
Testele realizate în timpul acestei misiuni au fost
esențiale pentru succesul aselenizării din cadrul misiunii Apollo 11, câteva
luni mai târziu.
1988: Se deschide Tunelul Seikan din Japonia
La 13 martie 1988 a fost inaugurat Tunelul Seikan,
care la acea dată era cel mai lung tunel feroviar din lume. Construcția, cu o
lungime totală de 53,85 kilometri, traversează strâmtoarea Tsugaru și leagă
insulele japoneze Honshu și Hokkaido.
O parte semnificativă a tunelului se află sub fundul
mării, la aproximativ 240 de metri sub nivelul apei. Proiectul a necesitat
aproape două decenii de muncă și a implicat milioane de metri cubi de excavații
și cantități impresionante de oțel și beton.
2009: Simona Maierean devine prima româncă pilot pe un avion
supersonic
La 13 martie 2009, Simona Maierean a devenit prima
femeie din România care a pilotat un avion supersonic MiG-21 Lancer. Zborul a
avut loc pe aerodromul din Bacău și a durat aproximativ o oră.
Una dintre cele mai impresionante și motivante povești ale istoriei. Cum au reușit niște femei să salveze o întreagă garnizoană
Ulterior, ea a devenit și prima femeie pilot din
Europa certificată comandant instructor pe aeronava militară C-17 Globemaster,
în cadrul organizației Strategic Airlift Capability, un program internațional
de transport aerian strategic.
2013: Papa Francisc devine al 266-lea Suveran Pontif
La 13 martie 2013, cardinalul argentinian Jorge
Mario Bergoglio a fost ales papă al Bisericii Catolice, luând numele de Papa
Francisc.
Papa Francisc. FOTO: Shutterstock
Născut la Buenos Aires într-o familie de emigranți
italieni, Bergoglio a fost arhiepiscop al capitalei Argentinei înainte de
alegerea sa. Este primul papă originar de pe continentul american, primul
iezuit și primul pontif neeuropean după aproape 1.300 de ani.
Pontificatul său a fost marcat de accentul pus pe
modestie, solidaritate cu cei săraci și pe apropierea de oamenii simpli. În mod
simbolic, Papa Francisc a refuzat apartamentele luxoase din Palatul Apostolic,
alegând să locuiască în reședința Casa Sfânta Marta din Vatican.
2020: A murit actrița Carmen Galin
Actrița Carmen Galin, una dintre cele mai apreciate
interprete ale teatrului și filmului românesc, s-a stins din viață la 13 martie
2020, cu o zi înainte de a împlini 74 de ani.
Carmen Galin. FOTO: arhivă
Născută la Iași, a absolvit Institutul de Artă
Teatrală și Cinematografică din București în 1967, ca șefă de promoție. A jucat
pe scenele Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, Teatrului Național din
Cluj-Napoca, Teatrului Mic și Teatrului Național București.
În cinematografie a interpretat roluri memorabile în
filme precum „Ilustrate cu flori de câmp”, „Tănase Scatiu”, „Faleze de nisip”
sau „Secretul lui Nemesis”.
În 2016 a fost distinsă cu Premiul de excelență la
Festivalul Internațional de Film Transilvania.
După 1995 s-a retras din viața artistică și publică,
alegând să se dedice discret unor activități umanitare.
Incident bizar cu un robot umanoid, escortat de polițiști după ce ar fi urmărit o femeie pe stradă. Ce căuta, de fapt, mașinăria în spatele victimei
Un robot umanoid a fost escortat de polițiști în orașul chinez Macau, cunoscut și sub numele de „Las Vegas-ul Asiei”,...
Strategia SUA-Israel împotriva Iranului a eșuat – acum trec la planul B, doctrina Dahiya
Războiul împotriva Iranului nu a mers conform planului inițial al Washingtonului și Tel Avivului. După ce tentativa de a înlătura...
13 martie: Ziua în care s-a născut marele filosof şi istoric al religiilor Mircea Eliade. Fascinaţia sa pentru India şi pentru yoga
De la nașterea marelui istoric al religiilor Mircea Eliade și descoperirea planetei Pluto, până la alegerea Papei Francisc sau premiere...
România este mai sigură doar împreună cu partenerii săi transatlantici. Nu avem alternativă!
Ultima perioadă a creat impresia că România este tot mai izolată, că trebuie să se descurce singură și că vin...
Alina Gorghiu îl atacă dur pe George Simion după scandalul din Parlament: „Nu erai tu cel mai «MAGA dintre MAGA»?”
Deputatul PNL Alina Gorghiu i-a transmis miercuri seară un mesaj liderului George Simion, după scandalul provocat de parlamentarii AUR în...
Impactul digitalizării asupra legislației comerciale: ce trebuie să stii?
Digitalizarea influențează direct modul în care firmele încheie contracte, emit documente financiare, încasează plăți și gestionează relațiile comerciale. Transformarea tehnologică...
Petroliere atacate în apropierea Irakului, în timp ce Iranul intensifică ofensiva și contrazice declarațiile lui Trump că războiul este câștigat
Conflictul din Orientul Mijlociu continuă să escaladeze, după ce Iranul ar fi atacat două petroliere în apele teritoriale ale Irakului,...
-
Actualitateacum 3 zile
13 martie: Ziua în care s-a născut marele filosof şi istoric al religiilor Mircea Eliade. Fascinaţia sa pentru India şi pentru yoga
-
Actualitateacum 3 zile
România este mai sigură doar împreună cu partenerii săi transatlantici. Nu avem alternativă!
-
Actualitateacum 2 zile
Strategia SUA-Israel împotriva Iranului a eșuat – acum trec la planul B, doctrina Dahiya
-
Actualitateacum 2 zile
Incident bizar cu un robot umanoid, escortat de polițiști după ce ar fi urmărit o femeie pe stradă. Ce căuta, de fapt, mașinăria în spatele victimei
-
Sanatateacum 2 zileCongresul inaugural al Societății Academice de Medicina Stilului de Viață, Brașov
-
Breakingacum 3 zileun român stabilit în Olanda
-
Lifeacum 2 zileDe ce majoritatea pariorilor pierd pe termen lung
-
Uncategorizedacum 2 zileDe ce să alegeți un PFA pentru activitatea de șofer Uber
Pingback: Persecuţia creştinilor în lume este o realitate crudă, de necontestat | Ziarul Nationalul