U-NI-RE în cuget și în simțiri…

0
1126

 

Acest editorial invocă Articolul 30 ce specifică clar faptul că libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.De asemenea,cenzura de orice fel este interzisă.

Tema unirii cu Basarabia este mai actuală și mai dorită ca oricând. Aceasta, datorită însemnătății sale deosebite suscită nenumărate discuții mai mult sau mai puțin aprinse. În special, în presa scrisă, subiectul este tratat în nota sferei de influență de care sau prin care se poate proba ori atașamentul față de culorile și legile acestui teritoriu blagoslovit de Dumnezeu ori unda de răutate vis a vis de cele menționate.De asemenea, ar trebui ca tocmai caracterul unificator să fie mai puternic decât orice fel de simbolistică istorică și de aceea disprețul și ducerea într-o accentuată stare de relativitate, de autentică degradare a tot ceea ce valorează ideea de românism amplifică starea de încordare,de neliniște atât de prezente în cele două state înrudite.

În această ultimă și nedorită categorie se pot identifica destule articole asemănătoare unor mostre îmbibate de ură și venin ce frizează orice urmă de omenie sau de bun simț.Din respect făță de dumneavoastră și mai ales nedorind să nominalizez provocând polemică,am să mă abțin…
Dar nu pot să-mi cenzurez o întrebare…Oare câtă dezinformare grosieră se poate ascunde în spatele acestor propagandiști de-a dreptul înfrățiți cu puterile străine,cu imperiile care mereu ne-au râvnit teritoriile și bogățiile de orice natură?

De aceea nu pot să trec cu vederea și să uit mincinoasele mituri fabricate împotriva unirii care sunt de fapt niște teorii promovate, cu amatorism sau profesionalism, de cei care își manifestă constant antipatia faţă de procesul de reîntregire a ţării. Cu o retorică plină de ură, anumiți indivizi falsifică și denaturează adevărul istoric și chiar au nerușinarea să spună despre unirea Basarabiei cu România că „ar fi frumos, dar nu se poate” invocând, în acest sens, argumente de ordin economic sau strategic.Interesant e faptul că aceștia nu contrazic adevărul istoric și anume că Basarabia e parte a terioriului românesc. Mesajul lor induce mereu nesiguranţă și teamă, sugerând pericole majore precum instabilitatea economică, apariţia unei minorităţi incontrolabile sau a unei corupţii imposibil de eradicat.

Ca și când acești propagandiști ar fi descoperit peste noapte secretul tinereţii fără bătrâneţii și al vieţii fără de moarte dublat de cel al guvernării fără de corupţie, ei influențează pe unii dintre noi la modul cel mai abject și care ține doar de negativitate. Au chiar unele pseudo- argumente care corelează problemele existente în societatea românească cu cele din Republica Moldova, de genul ”că România n-ar avea nevoie de o regiune săracă” .Cunoaștem bine că această stare de corupție endemică este generată de o clasă politică oligarhică, mult mai apropiată de modelul din Asia centrală decât de Europa.Dar,vă rog să fiți fără grijă deoarece domniile lor nu au contract permanent cu funcția și nu vor domni la infinit, așa cum li se pare…

A sosit timpul ca să dăm dovezi că suntem înfrățiți, înrudiți, că suntem de același sânge și limbă cu verișorii de dincolo de Prut!

Revenind la planul inițial,nu am dispoziția și nici timpul necesar de a demonta toate aceste pseudo-teorii, deoarece aceasta revine ca o datorie de onoare pentru cei care sunt istorici și diplomați.

În cele ce urmează vă propun un exercițiu de imaginație.Acesta se realizează prin corelarea tuturor elementelor posibile care ar duce la acest eveniment cu profunde rezonanțe- UNIREA!De fapt, mai bine spus după reîntregirea, reunirea celor două state,altcumva vor fi parametrii,regulile, legile și automat nivelul de trai.Numai încercați să vă proiectați ideea conform căreia, Republica Moldova va face parte dintr-un stat integrat european, membru al NATO. Peste acestea, îndrăzniți să vă proiectați și imaginea unei justiții imparțiale, corecte ce se vor extinde ca model și peste Prut. Cu alte cuvinte, lucrurile pot evolua într-o direcție normală, firească.

Totuși, filo-rușii nu se lasă și încetinesc acest proces.Mai e cazul să ne aducem aminte de „prietenia” și interesul Rusiei, care a încercat să blocheze eforturile Republicii Moldova în sensul integrării europene, aşa cum a procedat de altfel şi în cazul altor state din fosta Comunitate a Statelor Independente?

Demn de remarcat este aspectul deloc îmbucurător al permanentizării (până nu demult) al prezenţei militare rusești din regiunea separatistă Transnistria şi în alte zone proruse precum Republica separatistăGăgăuzia. Nu e nimic de contestat atunci când aducem în discuție atuurile Federației Ruse din punct de vedere militar care oferă o importantă influenţă asupra Chişinăului. Cu toate acestea, crizele politice din Republica Moldova au fost doar pretexte și au fost menținute constant de către autoritățile de la Kremlin sau de către agenții politici infiltrați în tot aparatul statal basarabean.
De aceea, dificultăţile financiare ale ţării dublate de sărăcirea rezervelor economice au destabilizat încrederea în forțele proprii ale verișorilor noștri din Republica Moldova.Dar, cu toate aceste dezavantaje, paradoxal ar putea fi o oportunitate pentru România, în sensul că Unirea nu presupune costuri financiare pe care nu le putem suporta.Orice neajuns economic nu este unul insurmontabil.De aceea,luând în calcul aceste date ipotetice, reunificarea este practic un proces care s-ar finanța cu duhul înțelepciunii.Oricum,mult așteptata unire, mai degrabă reîntregire a vechilor provincii ar trebui să constituie un eveniment ce ar lumina cu adevărat viața politică din București și din Chișinău și poate deveni una dintre paginile cele mai importante ale istoriei recente a celor care vorbesc și simt românește.

Măreţia și mai ales dorința sinceră a unor lideri, a unor spirite erudite și cultivate ar consta în modalitatea de a dori,de a organiza și de a cere să nu mai existe frontiere,de a nu mai ridica ziduri sau de a trăi separat,sub sceptrul și sfera de influență a unui alt popor,precum cel rus.

Bineînțeles că acest lucru nu se realizează bătând din palme sau fără de efort.Să ne aducem aminte că acum fix o sută de ani,într-un context istoric deosebit, prin trei momente succesive, pe cale democratică, prin adunări cu caracter reprezentativ s-a realizat unirea Basarabiei, a Bucovinei, a Transilvaniei cu țara-mamă.
Și,aș dori să țineți cont și de un alt aspect ce caracterizează limpede atributul desăvârșirii unităţii naţionale.Poate că vă voi șoca când îndrăznesc a vă spune că acesta nu a fost opera unui singur grup sau a vreunui om politic, nici a unui singur guvern, nici a unor partide.

Fără doar și poate,Unirea este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată cu energia conștiinţei unităţii neamului,cu acel patos dar și simț diplomatic al unor oameni politici care au respectat voInța supremă a poporului.Iar,pe devotamentul acestora dublat de jertfa predecesorilor, a strămoșilor noștri s-a realizat ceva mai mult decât o impunere sau o nesupunere față de toate imperiile vecine care ne-au tot subjugat și necăjit de-a lungul istoriei. Pot spune că aceasta va putea valora chiar mai mult decât o victorie militară.

Actul de voinţă al naţiunii române de a fi într-o singură unitate teritorială și spirituală se poate plia pe orice regim democratic instituţionalizat care susține necondiționat ceea ce este statul naţional. România întregită s-a realizat fără niciun echivoc și de aceea acțiunea de a vorbi despre dorința de unire dintre România actuală cu Basarabia este un deziderat posibil.

Strigătul acela sincer și pur-„Trăiască România dodoloață!” nu este și nici nu va fi considerat o aroganță care ar fi stat la temelia României Mari.
Da,numai că atunci,acum mai bine de un secol a fost respectat.S-a dorit din plin și totul a prins substanță.

Avem datoria sfântă să nu uităm și nici să luăm în derâdere invocând fel de fel de motive mai mult sau mai puțin valabile care ne-ar separa sau ne-ar ține departe, ca niște străini…

Cum vom reuși să descriem în cuvinte ceea ce s-a întâmplat în ultimii aproape o sută de ani? Nu avem parte de vreo situație specială generată de vreun conflict! Nu avem (și să-i mulțumim Lui Dumnezeu pentru asta) „anvergura” unei țări mistuite de conflicte și de încercări.Suntem pe deplin conștienți că Basarabia a fost ruptă în bucăți timp de secole și trecută prin foc și sabie de nenumărate popoare și imperii care au știut doar să ne asuprească…
De aceea,din dorința de a ne vedea visul împlinit,ar trebui să nu mai ezităm deloc și nici să luăm peste picior pe semenii care luptă,speră și cred în idealul acestei uniri, în cuget și în simțiri…

Sursa foto : http://google.com,10TV

Acest editorial a fost conceput de către Prof.Dr.Daniel Mihai,redactor șef al platformei media Criteriul Național

 

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here