Actualitate
Homo Deus…sau ce ne învață istoria despre riscul prăbușirii civilizației
ATENŢIE!!!
ACEST DOCUMENT SE ADRESEAZĂ EXCLUSIV TUTUROR CELOR CE POT EVALUA RAŢIONAL ŞI POT FACE CONEXIUNI! TONUL ACESTUI DOCUMENT SE DOREŞTE A FI UNUL CONFESIV, MILITANT DAR ŞI SENTIMENTAL!
Studiind dispariția civilizațiilor istorice vom putea afirma cât de mult riscăm astăzi dar și ce anume ne tot transmite de-a lungul erelor si cumulul care ne-a oferit ad extenso istoria.Iar acest proces se desfășoară mai ales că am tot capatat lecții despre riscul pericolelor prăbușirii civilizației. Nu mai constituie absolut niciun fel de secret, iar faptul cel mai neplăcut și destul de îngrijorător este acela că toate semnele se înrăutățesc.
Prolog
De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat constant cu trei probleme cruciale: războiul, foametea şi molimele. În secolul trecut, cel de-al XX-lea, printr-un concurs de împrejurări s-a reuşit să ”se rezolve” totul, în mare măsură. Războiul a avut o mare influenţă, iar puterea de distrugere a lichidat orice fel de speranţe.
Privind chiar retrospectiv, dar nefiind ancorat în sentimentele nostalgiei după trecut, vom descoperi mai ușor cauzele tuturor ororilor.
Dacă războiul a distrus popoare, pericolul auto-distrugerii ne pândește. Acum, în prezent numărul celor care se sinucid este mai mare decît al celor morţi în conflicte armate. De altfel, colapsul s-a tot menţinut mai bine de şapte decade, iar toate şocurile post-traumatice au declanşat o ” teorie” a fenomenologiei acestui nedorit lucru.Oricând,creionarea viitorului, pregătirea acestuia în această direcție este doar un obiectiv realistic, dar unul pe care elita conducătoare îl implementează cu deosebit succes.
Nenumăratele scenarii au condus spre o ”unitate în diversitate” care, după toate probabilităţile ce frizează ridicolul are valențe apocaliptice. Deconstrucția nu mai este imaginată în detaliu pe ”marile scene ” politico-sociale ci vizează celula de bază a societății-familia. Este mai mult decât un scenariu negru, de-a dreptul fascinant al nenumăratelor moduri în care avem „şansa” de a putea să dăm greş din cauză că ne dorim prea mult şi, ori suntem ”programaţi” de propriile patimi , ori suntem fățiș îndemnați s-ajungem din nou în acea crispare și ură perpetuă…
Cel de-al doilea aspect care ”joacă” un rol crucial este foametea care, din start nu se dorește a fi eradicată, cu toate că oamenii suferă mai degrabă din cauza obezităţii decît din cauza malnutriţiei. Molimele nu mai fac ravagii, iar cei mai mulţi oameni mor de bătrîneţe decît în urma bolilor infecţioase.
Probleme actuale…nerezolvate
Retorica politicianistă pare c-ar răspunde la un nivel superficial , chiar la unele întrebări legitim puse,de-a dreptul deranjant de directe precum-”ce anume va lua însă locul războiului, foametei şi molimelor în agenda omenirii?”
Sau, noi ca homo sapiens ne dorim să tot ne învartim în cerc, numai să uităm de unde venim și mai ales dacă ne dorim sa accedem, dupa ceva timp…Acolo. Aici, pe cuprinsul Pământului metamorfoza nu se realizează bătând din palme frenetic, iar Homo deus ne arată încotro ne îndreptăm.
Ce destin alegem pentru noi înşine, ce scopuri ne vom stabili rămâne la aspirația, la preferința noastră ca ființe reactive, pe deplin raționale, dar și afective, înzestrate cu suflet.
Marile civilizații nu dispar, chiar dacă par, la prima vedere c-ar fi fost exterminate. În schimb, își iau din propria viață și continuă procesul sub o altă fațetă sau denumire.Așa a ajuns la concluzia istoricului israelian, (cu doctorat al Hebrew University din Ierusalim)- Yuval Noah Harari în opusul său intitulat pretențios „Homo Deus.”
Yuval Noah Harari explorează proiectele, visurile şi coşmarurile care ne vor marca viitorul. Omul va încerca să devină asemenea zeilor, învingînd moartea şi creînd viaţa artificială. Este chiar următorul stadiu al evoluţiei. A fost de altfel un proiect editorial de surprindere quasi complete a creșterii și căderii a mai multor civilizații diferite. El a avut dreptate în unele privințe: civilizațiile sunt adesea responsabile pentru declinul lor. Cu toate acestea, auto-distrugerea lor este de obicei asistată.
O privire sumară prin …istoria reală
Imperiul Roman, de exemplu, a fost victimă a numeroaselor rele, inclusiv supraexpansiunea, schimbările climatice, degradarea mediului și conducerea slabă. Dar, de asemenea,Imperiul Roman a fost adus în genunchi atunci când însăși Roma a fost ”măturată” de vizigoți în anul 410 și de triburile vandalilor în anul 455. Colapsul este adesea rapid și măreția nu oferă imunitate. Imperiul Roman a acoperit 4,4 milioane de kilometri pătrați (1,9 milioane de kilometri pătrați) în anul 390. Cinci ani mai tarziu, acesta a scăzut la 2 milioane de kilometri pătrați (770.000 km2). Până inspre 476, împingerea granițelor imperiului era aproape de zero, chiar dacă câteva secole Imperiul Roman de Răsărit (viitorul Imperiu Bizantin) va avea o ascensiune și constanță de-a uimitoare, până în anul 1453.
Trecutul nostru profund este marcat de un eșec recurent. Ca parte a cercetării mele, încercarea de a afla de ce se produce colapsul printr-o autopsie istorică oferă o cheie de interpretare a acestei enigme. Ce poate să ne povestească despre propria noastră creștere și cădere a civilizațiilor istorice? Care sunt forțele care precipită sau întârzie un …(ne)dorit colaps? Oare vedem modele similare astăzi, în plină epocă a post-adevărurilor?
Reputatul istoric israelian Yuval Noah Harari minimalizează primul mod de a privi civilizațiile trecute prin metoda de a compara longevitatea lor. Acest lucru poate fi dificil, deoarece nu există o definiție strictă a civilizației, iar nicio bază de date cuprinzătoare despre nașteri și decese (din vreo epocă) nu poate da răspunsuri pe deplin edificatoare.
În aceste coordonate, a compara durata de viață a diverselor civilizații, pe care le poate defini ca o societate pe deplin avansată tehnologic este contra-indicat.De alminteri, acolo unde secretul ar fi corelarea a mai multor megapolis-uri sau mari orașe, ar duce la succes, numai dacă vor avea dominația militară în regiunile lor geografice și o structură politică continuă . Având în vedere această definire, aproape toate imperiile sunt civilizații, dar nu toate civilizațiile sunt imperii. Datele extrase din două studii privind creșterea și declinul imperiilor (pentru perioada 3000 i.Hr -600 d.Hr.C și 600 i.HrC-700 d.Hr), precum și un sondaj informal, cu mulțime de surse, despre civilizațiile antice pe care le-a modificat luminează și clarifică întru câtva aceasta problematizare.
Ce este …colapsul?
Colapsul poate fi definit ca o pierdere rapidă și durabilă a populației, identitate și complexitate socio-economică. Serviciile publice se prăbușeau și tulburau, pe măsură ce guvernul își pierdea controlul asupra monopolului său asupra violenței, în plină epocă romantică cât și modernă.
Dar, istoria veche nu are consemnate episoade de acest gen. Practic toate civilizațiile trecute s-au confruntat cu această soartă, dar nu au fost orientate și nici dezbătute la vteo conferință.
Unele dintre izvoarele istorice au reușit să fie recuperate sau transformate, cum ar fi perioadă de după întemeieres Imperiului chinez dar și ultima perioadă de înflorire a imperiului (regatului) egiptean. Alte prăbușiri au fost permanente, ca în cazul insulei Paștelui. Uneori, orașele aflate în epicentrul prăbușirii sunt reînviate, ca și în cazul ”eternei” Rome. În alte cazuri, cum ar fi ruinele mayașe, acestea sunt lăsate abandonate ca un mausoleu pentru viitori turiști.
Ce ne poate spune acest lucru despre viitorul civilizației mondiale moderne? Sunt lecțiile imperiilor agrare aplicabile perioadei noastre de capitalism industrial după secolul al XVIII-lea.
Sclavia- motorul acestui fenomen
”Harari suggests the possilibity of the replacement of humankind with a super-man, or «homo deus» (human god) endowed with supernatural abilities such as eternal life.”( Homo Deus: A Brief History of Tomorrow. Random House. p. 462.)
În vechime sclavii erau minoritari, ştiau de la bun început care le este statutulşi puteau să se răscumpere. Actualmente sclavii sunt majoritari, nu ştiu că sunt sau pot fi pe deplin sclavi, nu acceptă să fie catalogați că sunt sclavi, ori pentru a rămâne în sclavia lor chiar luptă împotriva celor care încearcă să-i trezească. Adică se poate vorbi, fără a se exagera că în epoca post-adevărurilor, a post-postmodernității ,absolut nimeni și nimic nu poate împiedica să fim majoritari…” sclavi perfecți”.
Știu că este foarte greu de acceptat, chiar de a potrivi o metaforă pentru a ilustra complexitatea vicleniei ingineriei sociale puse în practică în secolul vitezei, secolul al XXI-lea. E mai mult decât un ”simplu plan” de marketing. E mai mult decât orice formă de a fi ”adormiți”.
Argumente valide
” Aşadar, scrierea a facilitat apariţia unor entităţi fictive puternice care au
organizat milioane de oameni şi au remodelat existenţa râurilor, mlaştinilor şi
crocodililor. În acelaşi timp, scrierea i‑a făcut pe oameni să creadă mai uşor
în existenţa unor asemenea entităţi fictive, deoarece îi obişnuia să experimenteze
realitatea prin intermediul simbolurilor abstracte.
Vânătorii‑culegători îşi petreceau timpul căţărându‑se în copaci, căutând
ciuperci şi vânând porci‑mistreţi şi iepuri. Realitatea lor de zi cu zi consta în
copaci, ciuperci, porci‑mistreţi şi iepuri. Ţăranii lucrau toată ziua pe câmp,
arând, recoltând, măcinând porumbul şi având grijă de animalele din curte.
Realitatea lor de zi cu zi era să simtă pământul noroios sub picioarele goale,mirosul boilor înhămaţi la plug şi gustul pâinii calde, proaspăt scoase din cuptor.
În schimb, funcţionarii cu ştiinţă de carte din Egiptul antic îşi petreceau cea
mai mare parte din timp citind, scriind şi calculând. Realitatea lor de zi cu zi
consta în însemne cu cerneală pe pergamente de papirus, care stabileau cine
ce câmp deţinea, cât costa un bou şi ce taxe anuale aveau de plătit ţăranii. Un
scrib putea decide soarta unui întreg sat dintr‑un condei.
Marea majoritate a oamenilor au rămas analfabeţi până în epoca modernă,
dar administratorii indispensabili au început să vadă tot mai mult realitatea prin
intermediul textelor scrise. Pentru această elită alfabetizată – fie în Egiptul
antic, fie în Europa secolului XX –, orice lucru scris pe o bucată de hârtie era
cel puţin la fel de real precum copacii, boii şi fiinţele umane.
În primăvara anului 1940, când naziştii au invadat Franţa prin nord, o bună
parte dintre evreii francezi au încercat să fugă din ţară prin sud. Ca să treacă
graniţa, aveau nevoie de vize pentru Spania şi Portugalia şi, împreună cu o mulţime
de alţi refugiaţi, zeci de mii de evrei au asediat consulatul portughez din
Bordeaux, într‑o încercare disperată de a obţine hârtia care avea să le salveze
viaţa. Guvernul portughez le‑a interzis consulilor săi din Franţa să emită vize
fără aprobarea prealabilă a Ministerului de Externe, dar consulul de la Bordeaux,
Aristides de Sousa Mendes,(…)” (Yuval Noah Harari, pag 148-149)
Societățile din trecut și din prezent sunt doar sisteme complexe compuse din oameni și tehnologie. Teoria „accidentelor normale” sugerează că sistemele tehnologice complexe dau în mod regulat calea eșecului. Deci, prăbușirea poate fi un fenomen normal pentru civilizații, indiferent de mărimea și stadiul lor. Suntem mai avansați din punct de vedere tehnologic acum. Dar acest lucru oferă puține motive să creadă că suntem imuni față de amenințările care ne-au desființat pe strămoșii noștri. Noile noastre abilități tehnologice aduc chiar provocări noi, fără precedent, amestecului. Și, deși scara noastră poate deveni globală, prăbușirea pare să se întâmple atât cu imperiile întinse, cât și cu națiunile deopotrivă. Nu există niciun motiv să credem că o dimensiune mai mare este armura împotriva dizolvării societății. Sistemul nostru economic strâns cuplat, pe deplin globalizat, menit dacă este posibil să facă intr-o asemenea masura ca răspândirea crizei sa para inaesizabilă devine…o utopie.
Curentul acesta așa-zis umanist ca ideologie precum şi ca teorie a evoluţiei e discutabil, poate chiar blamabil.Se vor găsi mulți din sfera academică care vor aduce în ochii opiniei publice frământările și disperarea societății. Acestea din moment ce, nefiind raportate la realitatea ştiinţifică actuală produce false așteptări. Dar, pe fondul unei imbecilizări continue, care este chiar promovata, acceptată drept poziţie oficială a sistemului internaţional perfid şi depravat, colapsul prinde contur.
Yuval Noah Harari prin studiul său promovează un curent filosofic cu aspirații spirituale, dar neracordat la realitatea ştiinţifică. Israelianul Harari optează pentru o ideologie care s-a dovedit a fi neproductivă şi chiar nocivă pentru umanitate.
Sintagma despre “homo-deus”, în traducere “omul-dumnezeu”, nu este altceva decât o altă găselniță, un alt improbabil item, în care războiul ideatic provoacă umanitatea la reflecții și chiar la un ”război informaţional”, unul de care se pare că Sistemul ne vrea a fi mereu conectat la surse. Cumva dedicat acestui debut al secolului al XXI-lea, impresionantul volum este doar o trecere pe repede înainte a unei istorii tulburătoare, din toate punctele de vedere, la fel precum sintagma „homo-sapiens” a fost pentru secolul al XX-lea.„Inventarierea lor ” a fost prudent elaborată de către cei care duc azi razboiul biologic şi informaţional.
Factori nocivi
Dacă soarta civilizațiilor anterioare poate fi comparată cu o banală foaie de parcurs pentru viitorul nostru, ce am putea să mai spunem? O metodă eficientă este de a examina tendințele care au precedat prăbușirea istorică și de a vedea cum se desfășoară astăzi. Deși nu există o singură teorie acceptată unanim, dîn moment ce se întâmplă prăbușiri, istoricii, antropologii și alții au propus diferite explicații.
Schimbarile climatice nu pot fi ignorate . De fapt, atunci când se schimbă stabilitatea climatică, rezultatele pot fi dezastruoase, ducând la defectarea culturilor, la foamete și la deșertificare. Prăbușirea pe rând a tuturor civilizațiilor a coincis cu schimbările climatice bruște, de obicei raportate la vreme de îngheț și secetă.
Dezvoltarea mediului ilustrează tocmai colapsul care poate apărea atunci când societățile depășesc capacitatea de transport a mediului înconjurător. Această teorie a colapsului ecologic, care a făcut obiectul cărților cu cele mai bune vânzări, indică o despădurire excesivă, poluarea apei, degradarea solului și pierderea biodiversității drept cauze precipitante.
Inegalitatea si sistemul oligarhic de tip autocrat au generat si genereaza mari dezechilibre. Bogăția și inegalitatea politică pot fi factorii principali ai dezintegrării sociale, precum și impunerea oligarhiei, de fapt centralizarea puterii printre liderii mondiali. Acest lucru nu numai că provoacă primejdie socială, ci îngreunează capacitatea societății de a răspunde la problemele ecologice, sociale și economice.
Domeniul acesta provocator modelează modul în care factori precum egalitatea și demografia se corelează cu violența politică. Analiza statistică a societăților anterioare sugerează că acest lucru se întâmplă în cicluri. Pe măsură ce populația crește, oferta de forță de muncă depășește cererea, lucrătorii devin ieftini și societatea devine din ce în ce mai greu de stăpânit. Această inegalitate subminează solidaritatea colectivă și turbulențele politice ce urmează.
Gradul de complexitate și ferocitate cresc, din moment ce colapsul amintit de expertul și istoricul Yaval Noah Harari propune aluziv că societățile să se prăbușească în cele din urmă sub ponderea complexității și birocrației lor acumulate. Societățile sunt colective de rezolvare a problemelor care cresc în complexitate pentru a depăși noi probleme.
Cu alte cuvinte, „cei patru călăreți ai Apocalipsei „- războiul, dezastrele naturale, foametea și epidemiile sunt mai actuale ca niciodată. Imperiul Aztec, de exemplu, a fost pus la punct de către invadatorii spanioli. Majoritatea statelor agrare timpurii au fost trecătoare din cauza epidemiilor mortale. Concentrația oamenilor și a bovinelor în așezări cu igiena precară a făcut ca epidemiile de boli să fie inevitabile și catastrofale. Uneori, dezastrele combinate, cum a fost cazul spaniolului care a introdus salmonella în America.
“We do not become satisfied by leading a peaceful and prosperous existence. Rather, we become satisfied when reality matches our expectations. The bad news is that as conditions improve, expectations balloon.The most common reaction of the human mind to achievement is not satisfaction, but craving for more.” Homo Deus: A Brief History of Tomorrow by Yuval Noah Harari
Militant al Inteligenței Artificiale, al eugeniei și extincției
În alt loc pe final, cumva special, Homo Deus adoptă o abordare orientată spre viitor cu privire la viitorul speciei noastre, oferind multe idei care provoacă gândirea (și adesea destul de rece) pentru ceea ce poate arăta viitorul. După cum indică numele, Harari sugerează că oamenii vor încerca să se modifice pentru a deveni un fel de „zei”. El crede că acest lucru se poate face în trei moduri prin ingineria biologică , prin modificarea , îmbunătățirea organismelor noastre actuale prin mijloace organice cât și includerea ingineriei cyborg-ilor (a viitorilor mutanți din laboratoare) .Cu alte cuvinte, adăugând componente non-organice în corpul nostru ingineria ființelor ne-organice si folosind mijloace neecologice pentru a dezvolta Inteligența Artificială devenim proprii noștri…călăi.
Dacă scopul final este de a ajunge la punctul în care putem trăi pentru totdeauna, nu cumva ne extindem capabilitățile umane cu tehnologie.Tot așa, de ce să nu ne extindem la viața veșnică?
Harari argumentează că oamenii și procesele lor de gândire pot fi în cele din urmă dezintegrate până la procese chimice și algoritmi. Acești algoritmi pot fi replicați prin inteligența artificială. Nu am fost deloc de acord cu ”pașii logici” ai lui Harari, care au arătat că tot ceea ce facem este provocat de algoritmi. De exemplu, el a susținut că fiecare gând este doar o reacție chimică în creierul nostru, pe care o putem „vedea” că se întâmplă în scanarea creierului. Nu este adevărat acest lucru,deoarece este cu mult mai mult decât o simplă scanare.
Nu cred că în momentul de față înțelegem destul de mult conștiința umană pentru a face saltul logic. Acestea au fost o presupunere care este mereu purtată ca un ligt-motiv în restul cărții. Ingineria biologică se întâmplă deja, într-o oarecare măsură. De exemplu, oamenii folosesc antidepresive pentru a evita gândurile negative.
În cele din urma, linia continuatoare a sa susține că vom începe să folosim astfel de metode pentru a „îmbunătăți” oamenii sănătoși. La rândul său, aceasta va începe să ne despărțească în „elite”, pe cele care ne pot permite îmbunătățiri, și pe „restul”. Relația ar putea fi asemănătoare cu relațiile actuale dintre oameni și animale. Ca exemplu, gândiți-vă la fermele de porci, unde cei în măsură supun porcii la tratamente rele și le provoacă suferință, fara a le păsa de consecințe, deoarece ei cred că inteligența lor este mai mică …decât a noastră.
Acest punct de vedere cinic nu mai constituie nimic pentru viitor, iar alunecarea pe aceasta pantă periculoasă de aici amintește de procesul extincției, chiar al eugeniei. În opinia sa, pentru a evita să devenim o clasă „inutilă” de persoană, trebuie să învățăm cum să învățăm. Învățarea rapidă și capacitatea de a ne reinventa vor fi esențiale pentru a ne susține avantajul „uman”.Tare mult mi- aș dori să citesc mai multe despre ceea ce Harari consideră ”a fi uman.”
Ca un veritabil apologet al Noii Ordini Mondiale, savantul israelian promovează idei pe care le argumentează și de care omenirea este ”însetată”. El provoacă o „decuplare” a inteligenței și a conștiinței și, din moment ce începem deja să creăm mașini care să poată procesa mai bine algoritmi decât noi, dam gir și putere rețelelor și eliminăm nevoia de conștiință. Acest proces ne reduce la doar un mănunchi de puncte de date și este deja acceptat de cei din Silicon Valley și de dincolo de acest loc ținut secret. Deja, de exemplu, guvernele mondiale se luptă să țină pasul cu progresele tehnologice. Dar transformarea rapidă a datelor nu înseamnă neapărat sfârșitul omenirii, totuși nu ne cunoaștem încă locul în ea …
În loc de concluzii
Cu mult înainte ca acest curent marxist să fie învins în anii ’90, el a dezvoltat un mutant mult mai periculos, numit marxism cultural. Aceasta a fost o încercare a revoluției de a cuceri Occidentul, nu prin politică și economie, ci prin cultura înțeleasă în sensul cel mai larg. Astfel, umanismul părea să ofere codul moral – dar totuși secular, ne-religios – pentru Occident, pe care marxismul de modă veche nu a reușit să-l ofere.
Acum că secolul al XX-lea a trecut în acesta, atat de tehmologizat si deopotriva de rapid -al XXI-lea, marxismul cultural a trecut într-o nouă fază atât de extremă încât să pară aproape de necrezut pentru membrii generației mai în vârstă, cum ar fi scriitorul prezent. Cele mai importante idei ale acestei noi faze, care continuă să se dezvolte puternic la viteză redusă, sunt multiculturismul, transgenderismul și infantilismul. Multiculturalismul încearcă să distrugă ultimele vestigii ale culturii creștine, prezentând-o unor culturi non-creștine, în special islamice. Transgenderismul încearcă să distrugă diferențele fundamentale – biologice – între ființele umane. Infantilismul încearcă să distrugă însăși natura umană în cel mai fundamental aspect al acesteia – abilitatea de a acționa ca adulți raționali, liberi.
Cu toate acestea, coborârea lui Homo Sapiens în Homo Infantilis și Asexualis este doar prima etapă a revoluției. Cea de-a doua, mai seducătoare, este presupusa ascensiune a lui Homo Sapiens (acum deja transformată în Homo Infantilis) către Homo Deus – divinizarea omului prin mijloace pur ateiste, în principal …științifice.
Sursa foto : Adevarul,National Geographic Romania,Inimă de carte,Mashable,The Times
Acest material a fost conceput si oferit de către Prof. Dr.Daniel Mihai, CNA Regina Maria Constanta, redactor-sef al platformei online Criteriul Național
Actualitate
Cum îți repari telefonul fără să pleci de acasă: ghidul complet al reparațiilor la distanță
E
vineri seara. Un utilizator constată că ecranul telefonului s-a spart după o
cădere. Problema nu e reparația în sine — este timpul. Service-urile GSM
specializate pe care le are în vedere sunt la distanță, iar drumul până acolo
înseamnă o zi pierdută. Soluția pe care o alege în următoarele zece minute
marchează o schimbare mai largă în industrie: telefonul pleacă într-un colet
securizat către un service din București și revine reparat direct la ușa
apartamentului, fără ca proprietarul să facă măcar un drum.
Scenariul
de mai sus era, până acum câțiva ani, o excepție. Astăzi, reparația la distanță
a devenit o opțiune standard în industria GSM din România — o schimbare care
reflectă atât maturizarea pieței, cât și adaptarea service-urilor mari la un
public tot mai obișnuit cu logistica integrată. Pentru clienții care nu
locuiesc în apropierea unui centru specializat sau pur și simplu nu au timp de
drumuri, modelul ăsta a transformat complet accesul la reparații de calitate.
Am
analizat împreună cu tehnicieni din domeniu și cu informații adunate de la un Service
de reparații telefoane în București
care operează serviciul Pickup & Return la nivel național cum funcționează,
de fapt, acest proces — de la momentul în care clientul completează formularul,
până la primirea telefonului reparat acasă.
De ce a apărut nevoia de
reparatie de la distanta?
Accesul la service-uri performante
nu este uniform în toată țara. Service-urile cu departamente specializate —
electroniști GSM capabili să intervină pe placa de bază, stocuri mari de piese
pentru modele diverse, echipament profesional pentru microsudură — sunt
concentrate, în mare măsură, în București și în câteva orașe mari. E o
realitate de piață determinată de volumul necesar pentru a susține o astfel de
infrastructură tehnică.
Serviciul
Pickup & Return rezolvă exact această problemă. Prin
integrarea unui curier care preia telefonul de la domiciliul clientului, îl
duce la service și îl returnează după reparație, distanța geografică încetează
să fie un factor. Clientul din Timisoara are, practic, același acces la un
service specializat din București ca și cel care locuiește la două străzi
distanță.
Pickup & Return Gratuit:
trei minute care pornesc întregul proces
Totul
începe cu o acțiune simplă:
clientul completează un formular online — la OnLaptop, formularul se numește
„Pick-Up & Return” — cu datele de contact, adresa de ridicare și
descrierea problemei telefonului.
„Cel
mai important detaliu este descrierea corectă a defecțiunii„, explică
un tehnician cu experiență pe intervenții complexe. „Cu cât clientul descrie
mai detaliat simptomele — «telefonul se restartează aleator», «touch-ul nu
răspunde în partea de jos a ecranului», «bateria se descarcă de la 100% la 30%
într-o oră» — cu atât mai eficient pregătim diagnosticul și piesele potrivite
înainte ca telefonul să ajungă în service.”
Ambalarea: cum pregătești
corect telefonul pentru transport
Un
telefon bine bine ambalat este garanția că ajunge la service în aceleași
condiții în care a plecat. Serviciile de curierat profesionale manipulează
coletele cu atenție, dar un ambalaj robust oferă un plus de siguranță care se
traduce direct într-un transport fără griji.
Recomandările
service-urilor cu experiență sunt clare:
·
Folie
cu bule pentru mai
multe straturi de protecție în jurul telefonului
·
Carton
rigid sau cutie cu
spațiu suficient pentru umplutură
·
Burete
sau material de umplutură
pentru a fixa telefonul în interiorul cutiei
·
Plic
antișoc
suplimentar pentru încărcător și accesorii, dacă sunt incluse în colet
„Ambalarea
corectă e una dintre acele operațiuni simple care fac o diferență reală”,
spun tehnicienii. „Câteva minute investite în pregătirea coletului înseamnă un
transport complet liniștit, atât pentru client, cât și pentru noi, când
deschidem colete care ajung impecabil.”
Un
sfat util: dacă
ambalajul original al telefonului a fost păstrat, acesta rămâne cea mai bună
opțiune de transport. Dacă nu, o cutie rigidă cu umplutură generoasă e o
alternativă foarte bună.
Preluarea coletului: câteva
minute, zero deplasare
După
completarea formularului și confirmarea preluării, curierul ajunge la adresa
indicată într-un interval prestabilit. Clientul predă coletul, primește
confirmarea de ridicare și, din acest moment, telefonul începe drumul către
service.
Toată
operațiunea durează, din partea clientului, câteva minute. Nu există deplasare,
nu există timp de așteptare la recepție, nu există costuri suplimentare — la
OnLaptop, serviciul Pickup & Return este gratuit, cu acoperire națională
completă.
Pentru
multe segmente de utilizatori — părinți ocupați, persoane cu program încărcat,
utilizatori din zone rurale — eliminarea deplasării e elementul care transformă
reparația dintr-un efort logistic într-o operațiune simplă, gestionabilă.
În service: de la devizul de
intrare la planul de reparație
Odată
ajuns la destinație, telefonul intră în fluxul complet de lucru al
service-ului. Primul document generat este devizul de intrare — echivalentul scris al
formularului completat de client la ridicare. În deviz se consemnează detaliat:
modelul telefonului, seria (SN-ul) acestuia, starea fizică la momentul
deschiderii coletului, accesoriile primite în colet (dacă au fost incluse încărcător
sau alte componente, acestea se notează separat, cu seriile proprii) și
defecțiunile reclamate în formularul de solicitare.
Informațiile
din formularul online completat la începutul procesului devin, în acest punct,
coloana vertebrală a intervenției. Cu cât descrierea inițială a fost mai
precisă, cu atât mai rapid se poate stabili planul tehnic.
Urmează
diagnosticul.
La OnLaptop, procesul este stratificat pe departamente, în funcție de
complexitatea problemei. Un telefon cu ecran spart ajunge direct la
departamentul tehnic de bază, unde tehnicienii confirmă că problema se rezolvă
prin înlocuire standard. În schimb, un telefon cu simptome mai subtile —
restartări aleatorii, probleme de încărcare, touchscreen care răspunde doar
parțial — e preluat pentru diagnostic extins.
„Primul
lucru pe care îl verificăm e rareori ce crede clientul”, explică un
tehnician. „De multe ori, ce pare o problemă de ecran se dovedește a fi un
conector oxidat sau un circuit afectat pe placa de bază. Diagnosticul corect
decide întregul plan de reparație.”
Dacă
diagnosticul indică o intervenție pe placa de bază, telefonul e transferat la
departamentul de electroniști GSM — specialiștii care lucrează pe trasee,
cipuri individuale și microsudură, cu microscop și echipament dedicat. E o
stratificare firească, pentru că cele două tipuri de intervenții cer competențe
și ustensile complet diferite.
Comunicarea cu clientul:
statusul, opțiunile, costurile
După
finalizarea diagnosticului, clientul este contactat — de regulă prin telefon —
cu un raport complet al situației: ce anume s-a identificat, ce intervenție e
recomandată, opțiunile disponibile pentru piese, costul estimat și durata
aproximativă.
E
momentul-cheie al întregului proces, pentru că aici clientul ia decizia finală.
Primește toate informațiile de care are nevoie și, mai ales, primește opțiuni reale, nu un
preț unic impus. Pentru un display de telefon,
de exemplu, clientului i se prezintă cele cinci categorii de calitate, cu
prețuri și specificații clare pentru fiecare:
Aftermarket — piese produse de fabricanți terți, cu
game de calitate variabilă, de la variante de bază până la premium. Prețul cel
mai accesibil, potrivit pentru telefoane cu vechime și buget limitat.
Refurbished — ecrane originale recondiționate
profesional, cu garanție și performanță identică cu a unei piese noi. Prețul
poate fi cu până la 50% mai mic decât al unui original nou.
Extrase
Grad A — piese
originale scoase din dispozitive aproape noi, cu uzură minimă. Calitate de
original la cost redus.
OEM — fabricate de același producător care
realizează piesa originală, cu specificații tehnice identice. Raport echilibrat
între preț și performanță.
Originale — componente direct de la producătorul
dispozitivului. Performanță maximă, recomandate pentru telefoane premium.
Un
avantaj important al unui service cu volum mare este disponibilitatea efectivă
a acestor categorii. La OnLaptop, toate cele cinci variante sunt, de regulă, pe
stoc pentru majoritatea modelelor populare — inclusiv pentru telefoane mai
vechi, din generații pe care multe service-uri nu le mai acoperă. Asta înseamnă
că un iPhone din seria 7 sau un iPhone 16 beneficiază de aceeași gamă completă
de opțiuni ca un telefon recent.
Abia
după ce clientul confirmă opțiunea aleasă, începe reparația propriu-zisă.
Sursa:onlaptop.ro
Reparația: aceiași tehnicieni,
aceleași standarde ca la predarea telefonului fizica
Intervenția
urmează exact același protocol ca la reparația cu prezență fizică. Pentru un
ecran, procesul implică încălzirea controlată a ramei, detașarea atentă a
conectorilor flexibili, curățarea suprafeței, aplicarea adezivului nou și
montarea piesei de schimb. Fiecare pas cere precizie — conectorii flexibili au
zeci de pini microscopici, iar operațiunea se face sub condiții controlate.
Pentru
intervenții pe placa de bază — microsudură, înlocuirea unor cipuri individuale,
tratarea oxidării — lucrează tehnicienii specializați din departamentul de
electroniști, cu echipament dedicat: stații de lipit profesionale, microscoape
de mare rezoluție, aparatură de testare a traseelor.
După
finalizarea intervenției, telefonul trece prin faza de testare completă. Pentru
un ecran nou: test de afișaj (culori, uniformitate, pixeli), test de touch pe
întreaga suprafață inclusiv margini, verificarea senzorului de proximitate,
testul camerei frontale (integrată adesea în ansamblul ecranului), verificarea
etanșeității pentru telefoanele rezistente la apă. Pentru o baterie: ciclu
complet de încărcare, măsurarea curentului consumat, evaluarea autonomiei.
„Nu
există diferență între o reparație făcută pentru un client care vine fizic și
una făcută pentru un client care a trimis telefonul prin Pickup &
Return”, afirmă un tehnician. „Aceiași oameni, aceleași piese, aceleași
teste. Singura diferență e logistica de transport.”
Retur GRATUIT acasă:
documentație completă și garanție integrală
După
finalizarea reparației și testare, telefonul e reambalat în condiții de
siguranță și returnat prin curier către adresa clientului. Coletul include
telefonul reparat, devizul de ieșire cu descrierea completă a intervenției,
factura fiscala și certificatele de garanție.
Garanția
pentru reparația efectuată prin Pickup & Return e identică cu cea oferită
pentru reparațiile făcute la sediu — aceleași termene, aceleași condiții. În
plus, pentru clienții care vor un nivel suplimentar de protecție, există
opțiunea extragaranției OnLaptop
Protect+, un program care extinde acoperirea standard și oferă
protecție împotriva unor situații neacoperite de garanția obișnuită.
Pentru
un client care a trimis telefonul de la distanță și care nu are acces rapid la
un service local, extragaranția e o asigurare utilă împotriva unor eventuale
probleme ulterioare.
Cine beneficiază cel mai mult
din acest serviciu?
Modelul
Pickup & Return e relevant pentru mai multe categorii de utilizatori:
Locuitorii
din afara marilor orașe
— pentru care accesul la un service specializat însemna, tradițional, o
deplasare costisitoare ca timp.
Utilizatorii
cu program încărcat
— pentru care două drumuri până la service (predare și ridicare) într-o zi de
lucru sunt imposibile logistic.
Proprietarii
de telefoane mai vechi sau mai rare — care au nevoie de un service cu stoc diversificat, rar
disponibil la nivel local.
Cei
care au nevoie de intervenții complexe — pe placa de bază, cu microsudură sau recuperare de date
— care cer tehnicieni specializați și echipamente profesionale.
Pentru toate aceste cazuri, modelul
Pickup & Return elimină o barieră practică și deschide accesul la un nivel
tehnic care, anterior, presupunea deplasare.
Astăzi, poți repara telefonul fără
să pleci de acasă, cu aceleași standarde ca în service.
Calitatea rămâne ancorată în
centrele specializate, dar accesul a devenit mult mai flexibil. Pentru clientul
final, asta înseamnă mai puțin efort, mai multe opțiuni și un proces simplu,
integral gestionat de service. Un formular online, un curier la ușă, câteva
zile de așteptare și telefonul revine reparat — un scenariu care, acum zece
ani, ar fi părut improbabil.
E, într-un fel, concluzia firească a
unei industrii care s-a maturizat tehnic, logistic și administrativ. Iar pentru
utilizatorul obișnuit, asta înseamnă un singur lucru important: reparația
telefonului nu mai e condiționată de locul în care locuiește.
Actualitate
Dezbatere aprinsă în educație: Lipsa de transparență de la olimpiade ajunge pe masa Ministerului. Ce schimbări cer elevii
Olimpiadele școlare sunt în centrul unei dezbateri care ridică întrebări cu privire la viitorul acestor competiții. Consiliul Național al Elevilor solicită Ministerului Educației măsuri urgente de reformă, după o serie de sesizări privind lipsa de transparență și proceduri neclare de evaluare. În paralel, profesorul Doru Căstăian vine cu o altfel de perspectivă și propune o discuție mai profundă: despre rostul și funcția olimpiadelor.
Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane, punctul de la care au pornit dezbaterile
Totul a pornit de la sesizările făcute de elevi și profesori după Olimpiada Națională de Științe Socio-Umane desfășurată la Iași. Mai mulți participanți au reclamat nereguli în procesul de evaluare, lipsa unor explicații clare pentru punctaje și dificultăți în exercitarea dreptului la contestație. Din aproape 400 de participanți la toate disciplinele Olimpiadei (Economie, Sociologie, Filosofie, Psihologie, Educație Socială, Logică), 89 au depus contestații. Una singură a fost admisă: la Sociologie.
Elevii au vorbit și despre experiențe tensionate în timpul probei propriu-zise, inclusiv despre atitudini nepotrivite ale membrilor comisiei de evaluare. ,,Citește-ți încă o dată lucrarea să vezi ce aberații ai scris”, i-ar fi spus un profesor unui elev care ulterior a obținut 9,20 și mențiune pe țară, arată Edupedu.
Totodată, și regulamentul a fost interpretat diferit, în funcție de profesorii supraveghetori. La disciplina Educație Socială, regulamentul specific al olimpiadei naționale prevede că membrii unei echipe (formată din doi elevi) pot colabora pe tot parcursul timpului acordat, dar nu precizează dacă ambii membri pot scrie pe lucrare. Rezultatul? Săli diferite, reguli diferite. Unora li s-a transmis că au voie să scrie amândoi elevii din echipă, altora că doar unul. Elevii cu lucrări mai lungi au obținut și punctaj mai mare.
După Olimpiadă, mai multe plângeri au fost înaintate către Ministerul Educației.
Consiliul Național al Elevilor: „Olimpiadele riscă să pedepsească exact elevii pe care pretind că îi celebrează”
Într-un comunicat amplu, Consiliul Național al Elevilor formulează una dintre cele mai dure critici din ultimii ani la adresa modului de organizare a competițiilor școlare de acest fel.
Olimpiadele ar trebui să fie spații ale meritocrației, ale rigorii și ale unei competiții oneste. În schimb, în acest an, spațiul public a fost traversat de prea multe exemple care arată exact contrariul: reguli percepute ca fiind neclare sau schimbate din mers, proceduri de contestație care ridică semne de întrebare, dar și atitudini care nu au ce căuta într-un cadru educațional. Când elevii ajung să se întrebe nu unde au greșit, ci după ce reguli sunt evaluați, este clar că avem de-a face cu o problemă care ține de întregul sistem
, atrag atenția reprezentanții elevilor. Aceștia aduc în discuție și o dublă măsură în privința standardelor:
Toate aceste situații nu trebuie privite ca pretexte pentru a decredibiliza ideea de olimpiadă, ci ca motive serioase pentru a o apăra de improvizație și de abuz. Problema nu este existența standardelor ridicate. Problema este că, prea des, standardele par să fie cerute exclusiv elevilor, în timp ce celor care organizează, evaluează și coordonează li se îngăduie ambiguitatea, lipsa de explicații și, uneori, chiar lipsa de respect.
Cele cinci solicitări către Ministerul Educației
Totodată, reprezentanții Consiliului Național al Elevilor punctează faptul că Ministerul Educației, sub egida căruia sunt organizate toate competițiile școlare finanțate de stat, ,,nu poate rămâne în rolul de spectator al acestor derapaje”. Și cer implementarea mai multor măsuri pe care le consideră esențiale pentru restabilirea încrederii în sistem:
- Publicarea din timp a calendarului și regulamentelor specifice. ,,Pentru a asigura predictibilitate și un cadru clar de desfășurare a competițiilor, calendarul etapelor și regulamentele aferente fiecărei discipline trebuie publicate cu suficient timp înainte, astfel încât elevii și profesorii coordonatori să nu fie puși în fața unor informații comunicate tardiv.”
- Transparentizarea componenței comisiilor centrale. ,,Pentru consolidarea încrederii în corectitudinea procesului de evaluare, este necesară publicarea componenței comisiilor centrale, precum și asumarea unor criterii clare de selecție a membrilor acestora, care să respecte standarde de competență, integritate și imparțialitate.”
- Asigurarea posibilității de vizualizare a lucrării împreună cu borderoul de evaluare, înainte de depunerea contestației. ,,Pentru ca dreptul la contestație să fie exercitat în mod real și informat, este necesară modificarea Normelor metodologice și a regulamentelor specifice ale olimpiadelor școlare, astfel încât elevii să poată consulta, înainte de expirarea termenului de depunere a contestațiilor, nu doar lucrarea, ci și borderoul de corectare aferent. Doar în acest mod fiecare elev poate înțelege clar unde și pentru ce a fost depunctat, putând decide în cunoștință de cauză dacă formulează sau nu o contestație.”
- Afișarea completă și coerentă a rezultatelor, înainte de expirarea termenului pentru contestații. ,,Elevii trebuie să aibă acces la toate rezultatele relevante pentru ierarhia finală înainte de a decide dacă depun sau nu contestație. Orice altă practică afectează caracterul echitabil al competiției și pune elevii în imposibilitatea de a lua o decizie în cunoștință de cauză.”
- Interzicerea și sancționarea fermă a limbajului jignitor, umilitor sau intimidant la adresa elevilor. ,,Nicio formă de excelență academică nu poate justifica un comportament abuziv. Ministerul Educației și Cercetării are obligația de a transmite clar că derapajele de acest tip sunt incompatibile cu valorile educației și trebuie sancționate prompt, indiferent de funcția sau prestigiul persoanei care le manifestă.”
Acolo unde regulile devin neclare, iar respectul față de elev dispare, excelența riscă să rămână doar un alt cuvânt frumos din discursurile oficiale”, subliniază forul reprezentativ al elevilor.
Doru Căstăian: „Eforturile supraumane nu se varsă ȋn nimic mai larg”
Dacă elevii vin cu revendicări, profesorul de Științe Sociale Doru Căstăian aduce în discuție însuși sensul acestor competiții, într-o postare critică.
,,Cred că ar merita pornită o meditaţie mai largă despre rostul şi funcţia sistemică a olimpiadelor, ea ar fi poate mai utilă decât cartografia unei singure olimpiade naţionale problematice. Istoric, olimpiadele sunt parte a unei tradiții străvechi a eforturilor verticale, cu trimitere terminologică, dar şi larg culturală, către Antichitate şi etica virtuţilor. Sunt concursuri pentru selectarea celor mai buni dintre cei buni. De aici, ideea de excelenţă, care trimite, desigur, la arete-ul antic, la perfecţiunea mereu vizată, mereu amânată, mereu de cucerit. Dar, ȋn accepţiune antică şi nu numai, excelenţa nu e niciodată numai dexteritate, abilitate tehnică de excepţie. Performanţa tehnică are rost doar dacă provine dintr-un ideal cultural şi educaţional, adică omenesc, ȋn cel mai bun sens al termenului. De asemenea, ea vine cu costuri foarte mari.
Reguli noi pentru olimpiadele școlare: lucrări digitalizate și acces pentru elevii spitalizați. Normele, publicate în Monitorul Oficial
Efortul nerezonabil, obtuzitatea impusă a privirii, ȋngustimea intereselor, monodirecţionarea resurselor au sens doar dacă sunt făcute ȋn numele unor valori veritabile şi al unui ideal mai larg în care să se recunoască ȋntreaga comunitate. Cu o comparaţie recentă şi la ȋndemână, programul Artemis are sens doar ȋn măsura ȋn care claustrările, efortul, privaţiunile răscumpără un rezultat care nu e autoreferenţial, ci inspiră o ȋntreagă omenire şi scoate la iveală, printr-o realizare excepţională, ceea ce e mai bun ȋn ȋntreaga natură umană”, a scris profesorul într-o postare pe Facebook.
În viziunea sa, în cazul olimpiadelor și concursurilor școlare, efortul nu duce la îndeplinierea unor astfel de idealuri:
,,Eforturile supraumane şi autodepăşirea nu se varsă ȋn nimic mai larg pentru că nu au ȋn ce să se verse. Exemplele inspiraţionale nu irigă nimic sistemic pentru că sistemul este adesea un deşert axiologic. Ceea ce ar putea fi muncă inspiratoare devine proces mecanic, orb, kafkian. Şi, când se ȋntâmplă asta, olimpiadele devin ceva distopic.”
Din punctul de vedere al profesorului, există și o ruptură structurală între performanța de vârf și restul sistemului educațional:
Nu de puţine ori, ȋn forma actuală, lucrează direct ȋmpotriva idealului educaţional declarat al şcolii româneşti. De multe ori, excelenţa măsurată doar ȋn premii se face ȋmpotriva şi prin uzarea excelenţei caracterului, relaţiilor fireşti, consistenţei etice. Nu de puţine ori, premiile se iau prin ignorarea masivă a celor mulţi, prin marginalizarea lor tehnică şi valorică, prin ruperea brutală a olimpicului, a cărui performanţă este susţinută la nenumărate niveluri, de logica internă a sistemului. Cu marginalii absoluţi ai sistemului lucrurile stau şi mai rău.
În cadrul aceleiași postări, Doru Căstăian a venit și cu un disclaimer:
,,N-aş vrea să fiu ȋnţeles greşit. Am cunoscut destui olimpici (am avut și eu câţiva olimpici naţionali) şi destui profesori de olimpici. Printre ei sunt elevi admirabili, profesori admirabili, care uneori construiesc relaţii extraordinare, bazate pe respect reciproc şi pasiune ȋmpărtăşita. Am cunoscut și inspectori admirabili, care se dau peste cap ca să-i ajute cum pot pe cei implicaţi în competiţie. Sistemic, ȋnsă, olimpiadele mai degrabă alimentează (întrucât indirect o validează) o tristă stare de fapt şi o ȋncremenire opacă, succesele sunt autoreferenţiale, confirmând tuturor părţilor anxioase (copii, părinţi, profesori) că ȋşi fac bine treaba”.
Ingredientele performanței în școala de stat. „Copiii cred că o să-și piardă foarte mult din motivație”
Dezbaterea rămâne deschisă
În loc de concluzie, profesorul de Științe Sociale, își dorește ca subiectul să fie pus pe agenda publica și dezbătut.
,,Olimpiadele şi ce aduc ele, deopotrivă bun și rău, ar trebui să fie la un moment dat subiect de reflecţie publică serioasă. Un prim pas ar putea fi prezentarea unor scuze publice pentru ce s-a ȋntâmplat la Iaşi, dispunerea recorectării de urgenţă a tezelor, după criterii transparente și valide ştiinţific. După aceea, ar urma logic iniţierea unei dezbateri publice privind rolul şi funcţia acestor concursuri, precum şi a costurilor pedagogice şi morale ale definirii exclusive a excelenţei ȋn acest fel”, a scris Doru Căstăian.
Actualitate
Noua termocentrală Mintia, construită în trei ani. Investiția de 1,7 GW aduce aproape 1.000 de locuri de muncă
Aproape 1.000 de oameni lucrează pe șantierul noii termocentrale de la Mintia, construită în județul Hunedoara, după închiderea fostei centrale electrice alimentate cu cărbune. În 2026, la cinci ani de la închiderea fostei termocentrale, noul complex va produce energie.
Termocentrala Mintia. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Începute în 2024, lucrările la noua termocentrală Mintia au ajuns în faza finală, iar complexul energetic, proiectat la o capacitate de 1,7 GW, ar putea intra în producție în vara anului 2026.
Aproape 1.000 de muncitori pe șantier
Până în prezent, cele mai importante instalații au fost montate, iar noile construcții ridicate pe terenul vechii termocentrale i-au schimbat înfățișarea.
Noii proprietari nu au renunțat la corpul principal al fostei termocentrale, ridicate în anii ’60, și la cele trei turnuri ale acesteia, înalte de 220 de metri.
Investiția în construcția complexului energetic, aflat la cinci kilometri de Deva, în vecinătatea comunei Vețel, a depășit 1,2 miliarde de euro până în prezent și a adus aproape 1.000 de noi locuri de muncă.
„Am demonstrat că am respectat tot ceea ce ne-am asumat și că ceea ce am promis am realizat, arătând că toate complexitățile și obstacolele pot fi depășite. Acest proiect este foarte important pentru stabilitatea sectorului energetic din România, este important pentru comunitatea locală și pentru oportunitățile de angajare. Avem deja în jur de 950 de muncitori, iar foarte curând vom ajunge la 1.000. Sperăm să intrăm în producție cu prima turbină pe gaz până în luna iunie, anul acesta, iar cu a doua, în jurul lunii august. Totul depinde de suportul autorităților, inclusiv Transgaz și Transelectrica. Ținta noastră este să avem ciclu combinat până în luna octombrie a acestui an”, a declarat Shadi Abulkhair, directorul Mass Global Energy.
Noile termocentrale acoperă deficitul de energie
Sâmbătă, 18 aprilie, în urma unei vizite pe șantierul termocentralei, Bogdan Ivan, ministrul Energiei, a declarat că noua investiție va aduce costuri mai mici pentru energie în România.
„Este un proiect extrem de important, de interes național. Ne-a inspirat pentru a veni cu o nouă legislație în materie de proiecte de producție, transport și stocare a energiei electrice din țara noastră. Investitorii care au venit aici cu peste 1,2 miliarde de euro au reușit să aducă, încă din decembrie 2024, cea mai nouă tehnologie existentă pe piață, într-una dintre cele mai mari facilități de producție energetică bazate pe gaz din întreaga Uniune Europeană”, a declarat ministrul Energiei, Bogdan Ivan.
Potrivit ministrului Energiei, odată cu finalizarea investițiilor de la termocentralele Mintia și Iernut, România își va suplimenta producția de energie cu aproximativ 2.200 MW, bazată pe gaz. Tot până la finalul anului 2026, adaugă ministrul, este așteptată intrarea în producție a altor proiecte: 2.000 MW producție fotovoltaică, 1.500 MW stocare și peste 350 MW producție de energie eoliană.
„Noi astăzi avem, plus-minus, un deficit de balanță de 1.500 MW – adică importăm aproximativ această cantitate, dar odată cu intrarea acestor proiecte în producție, până la finalul anului, România va putea să spună că ajunge de la nivelul de importator de energie la nivelul de a produce suficientă energie încât să-și satisfacă nevoia internă, lucru care automat va duce la o scădere a prețului final, în condiții de piață, atât pentru consumatorii industriali, cât și pentru consumatorii casnici”, a precizat ministrul.
„Noi, astăzi, importăm, la ore de vârf, aproximativ 20 la sută din cantitatea pe care o consumăm în țara noastră, dar o importăm la un preț foarte ridicat. Pentru 20 la sută din cantitatea de energie, plătim 40 la sută din totalul energiei pe care o consumăm în România. Ceea ce automat ridică prețul pentru consumatorul final. Ne afectează pe toate palierele conflictul din Orientul Mijlociu. Dincolo de piața carburanților, și cea a gazelor naturale este afectată, pentru că astăzi 20 la sută din producția de energie electrică a României este bazată pe gaze naturale”, a declarat ministrul Energiei, Bogdan Ivan.
Mass Global Energy Rom va investi 1 miliard de euro în capacități de stocare a energiei, inclusiv la Mintia
Fosta „stea de pe Mureș”
Fosta termocentrală Mintia a fost construită în anii ’60 pe teritoriul vechii așezări daco-romane Micia, de pe malul Mureșului. Proiectul inițial viza înființarea a patru grupuri energetice de câte 210 MW, care funcționau cu cărbune din Valea Jiului, adus pe calea ferată.
Imaginea 1/23:
Termocentrala Mintia Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (2) JPG
Primul grup energetic al termocentralei Mintia a fost inaugurat în toamna anului 1969, iar doi ani mai târziu au fost realizate și celelalte trei grupuri energetice. În 1977 a devenit funcțională a cincea turbină de 210 MW, iar din 1980 centrala a fost dotată cu al șaselea grup energetic. Unul dintre grupuri a fost modernizat în 2009, ajungând la 235 MW.
„De la punerea în funcţiune şi până la finele anului 2011, termocentrala Mintia a livrat 204 TWh din energia electrică necesară României şi a consumat 117 milioane de tone de cărbune”, arăta un raport al Termocentralei Mintia.
Declinul industriei miniere din Valea Jiului și problemele de mediu ale termocentralei, veche de peste cinci decenii, au grăbit declinul acesteia, iar producția de energie a fost oprită definitiv în primăvara anului 2021. În iulie 2021, au fost disponibilizați ultimii aproximativ 700 de salariați ai acesteia, iar centrala și-a încetat activitatea, intrând în conservare.
În decembrie 2022, statul român a vândut-o, prin lichidatorul judiciar, cu peste 91 de milioane de euro, unui investitor privat din Mass Group Holding.
Noii proprietari au început, la scurt timp, un amplu proces de retehnologizare, pentru a transforma fosta termocentrală bazată pe o tehnologie rudimentară, care folosea cărbune, într-un complex energetic modern, cu o capacitate instalată de peste 1,7 GW, bazat pe gaze naturale și echipamente de ultimă generație furnizate de Siemens.
Noua termocentrală, construită în trei ani
În vara anului 2023, a început demolarea mai multor construcții industriale din curtea vechii termocentrale (gospodăria de cărbune, gospodăria de păcură, gospodăria de ulei, stația de tratare chimică a apei, stația de tratare a condensatului principal), pentru a face loc noului complex energetic, care aștepta atunci avizele pentru începerea construcției.
Termocentrala Mintia, noua „Stea de pe Mureș”, așteptată în 2026. Șantierul uriaș de 1,2 miliarde de euro
Lucrările la noua termocentrală au început în 2024, unitatea fiind proiectată pentru folosirea gazului natural și echipată cu două turbine cu gaz, o turbină cu abur și trei generatoare SGen5-3000W de la Siemens. Totodată, componentele centralei vor fi pregătite pentru trecerea către noile tehnologii de producere a energiei, bazate pe hidrogen. Finalizarea lucrărilor este așteptată în acest an, iar odată cu ea, Mintia va deveni cea mai mare centrală electrică pe gaze din Uniunea Europeană, pe un singur amplasament.
Imaginea 1/20:
Termocentrala Mintia Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (91) JPG
Potrivit unui comunicat recent al Guvernului României, Mass Global Energy Rom a anunțat intenția de a dezvolta în România o nouă investiție în capacități de stocare a energiei electrice de tip BESS (Battery Energy Storage System), în valoare de aproximativ un miliard de euro.
„Proiectul ar urma să aibă o capacitate totală de 2.500 MW, distribuită în patru-cinci locații, inclusiv la Mintia. Proiectul are ca obiectiv echilibrarea sistemului energetic și furnizarea de energie în orele de vârf, la prețuri accesibile pentru cetățeni”, informa Guvernul României, la 6 februarie.
Pentru a deveni operațională, noua termocentrală trebuie legată la rețeaua națională de gaze naturale și de energie electrică, iar investițiile pentru conectarea acesteia sunt în derulare.
-
Actualitateacum 3 zile„Factură” uriașă pentru Lionel Messi. Copiii l-au băgat la o cheltuială de 600.000 de euro
-
Actualitateacum 2 zileIranul menține închisă Strâmtoarea Ormuz și cere ca SUA să ridice blocada
-
Actualitateacum 2 zilePlanul ingenios prin care doi frați au reușit să fugă din Coreea de Nord: O evadare aproape miraculoasă, urmată de tragedie
-
Actualitateacum 3 zileIranul îl trimite pe Donald Trump la culcare: „Închide telefonul, liniștește-te, nu mai posta nimic și blochează-l pe Bibi o săptămână”
-
Actualitateacum 2 zileNoi reguli pentru pensiile din Pilon 3. Cum se pot retrage banii și ce noutăți apar pentru plata eșalonată
-
Actualitateacum o ziSfârșitul Rusiei poate veni de unde se așteaptă mai puțin. Generalul Ben Hodges dezvăluie ce aliat l-ar trăda pe Putin
-
Actualitateacum 2 zileUn tigru a sărit în mijlocul spectatorilor la un circ din Rusia. „Copiii țipau, adulții fugeau panicați”
-
Actualitateacum o ziUn alt efect al scumpirii carburanților în Europa: Creștere explozivă a vânzărilor de mașini electrice




