Pe măsură ce războiul cu drone redefinește conflictele moderne, aliații Statelor Unite din Orientul Mijlociu se îndreaptă tot mai mult către Ucraina pentru a învăța cum să contracareze amenințările aeriene. Cu toate acestea, experții avertizează că, deși inovațiile Ucrainei s-au dovedit extrem de eficiente împotriva atacurilor rusești, modelul său defensiv nu poate fi replicat decât parțial în regiunea Golfului. Motivul: geografia, relatează Business Insider.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Expertiza Ucrainei a devenit o necesitate pe fondul escaladării războiului cu Iranul, care a lansat valuri de drone Shahed și rachete în întreaga regiune, în urma bombardamentelor lansate de Statele Unite și Israel. Țările din Orientul Mijlociu s-au confruntat cu un tip de amenințare foarte similar cu cel întâlnit de Ucraina în ultimii ani, motiv pentru care au căutat atât soluții tehnologice, cât și expertiză strategică din partea Kievului.

Ucraina a devenit un lider global în inovația apărării antiaeriene după ce a rezistat uneia dintre cele mai intense campanii aeriene din istoria recentă. Forțele sale s-au adaptat rapid pentru a contracara dronele Shahed de concepție iraniană, utilizate pe scară largă de Rusia, dezvoltând un sistem de apărare stratificat care combină drone interceptoare cu cost redus și sisteme avansate de rachete sol-aer. Oficialii ucraineni afirmă că expertiza și tehnologia lor au fost deja utilizate în ultimele săptămâni pentru a ajuta partenerii din Orientul Mijlociu să intercepteze amenințările și să își consolideze capacitățile defensive.

Companiile din domeniul apărării au reacționat rapid. Producătorii de drone interceptoare, sisteme fără pilot relativ ieftine, concepute pentru a distruge dronele de atac, raportează o creștere semnificativă a cererii. Aceste sisteme, care costă adesea 6.000 de dolari sau mai puțin, reprezintă o alternativă rentabilă la apărarea tradițională, în comparație cu aproximativ 50.000 de dolari pentru o dronă Shahed și circa 3,7 milioane de dolari pentru o rachetă interceptor Patriot.

Totuși, aplicarea „modelului” ucrainean în Orientul Mijlociu întâmpină provocări majore. Un factor esențial este geografia. Ucraina, cu o suprafață de peste 233.000 de mile pătrate (aproximativ 603.000 km²), poate desfășura apărări stratificate în profunzime, interceptând dronele la distanță mare de orașele importante. Unitățile mobile și sistemele de rachete pot fi poziționate în mai multe „centuri” defensive, reducând treptat eficiența atacurilor inamice înainte ca acestea să atingă infrastructura critică.

Conflicte ce merg mână în mână: Semne de convergență între războiul din Ucraina și cel din Orientul Mijlociu

În schimb, mulți dintre partenerii SUA din Golf sunt țări cu suprafață mică, constrânse în capacitatea lor de apărare de geografie. Emiratele Arabe Unite au sub 32.000 de mile pătrate, iar Kuweitul sub 7.000. Mai important, multe dintre cele mai valoroase obiective, orașe mari, aeroporturi și baze militare, sunt situate aproape de coastă.

Această proximitate față de coastă reduce semnificativ timpul de reacție. „Multe dintre țintele pe care statele din Golf doresc cel mai mult să le protejeze se află chiar pe coastă”, a explicat Justin Bronk, expert în putere aeriană la Royal United Services Institute din Marea Britanie. Fără adâncimea strategică de care dispune Ucraina, aceste state nu pot crea zone extinse de apărare cu multiple echipe de interceptare pentru a neutraliza amenințările înainte ca acestea să se apropie de obiectivele critice.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

În consecință, dronele pot ajunge aproape imediat în zona țintelor după intrarea în spațiul aerian apărat. Această realitate limitează eficiența sistemelor cu rază scurtă de acțiune, precum dronele interceptoare, și crește în mod corespunzător importanța apărării aeriene și navale capabile să reacționeze rapid.

Experții subliniază în acest context că, deși tehnologia ucraineană este valoroasă, ea reprezintă doar o parte a soluției. Douglas Barrie, de la International Institute for Strategic Studies, afirmă că fiecare țară trebuie să-și adapteze strategia de apărare antiaeriană în funcție de propria geografie. State mai mari, precum Arabia Saudită, pot avea mai multă flexibilitate datorită adâncimii teritoriale, în timp ce țările mici, de coastă, se confruntă cu anumite limitări în materie de apărare aeriană.

Provocări dincolo de geografie

Oficialii ucraineni, inclusiv președintele Volodimir Zelenski, au avertizat că simpla achiziție de drone interceptoare nu este suficientă. O apărare eficientă necesită sisteme integrate, personal instruit și o infrastructură de suport solidă. Unele țări care au achiziționat sisteme ucrainene ar fi revenit pentru asistență suplimentară după ce au întâmpinat dificultăți în implementare.

În același timp, constrângerile de aprovizionare ar putea complica și mai mult adoptarea acestor tehnologii. Agris Kipurs, directorul general al companiei letone Origin Robotics, a declarat că interesul pentru dronele interceptoare a crescut dramatic în urma conflictelor recente. Dacă înainte era dificil să convingă armatele să adopte astfel de sisteme, acum cererea a explodat, depășind cu mult așteptările.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

În ciuda acestor obstacole, influența Ucrainei asupra strategiilor globale de apărare antiaeriană este evidentă și a avut succes, după ce personal ucrainean a doborât drone în regiune cu interceptoare produse intern. Experiența Ucrainei pe câmpul de luptă a determinat deja NATO să acorde prioritate apărării aeriene, iar tensiunile din Orientul Mijlociu au demonstrat cu prisosință această nevoie.

Deși viitorul conflictului rămâne incert, în contextul unui armistițiu fragil, analiștii sunt de acord că cererea pentru sisteme avansate de apărare antiaeriană-și pentru expertiza necesară utilizării lor eficiente -va continua să crească, pe măsură ce războiul cu drone devine o caracteristică dominantă a conflictelor moderne.

O practică alimentară veche de sute de ani din Japonia revine în atenția specialiștilor în nutriție. Este vorba despre „hara hachi bu”, regula care spune să te oprești din mâncat atunci când ești sătul în proporție de aproximativ 80%. Experții susțin că acest obicei simplu ar putea contribui la un IMC mai mic și la prevenirea supraalimentării. 

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Principiul, originar din cultura alimentară japoneză, este asociat în special cu regiunea Okinawa din Japan, o zonă cunoscută pentru numărul mare de persoane care ating vârste înaintate și pentru rate reduse ale obezității.

Tradus aproximativ, „hara hachi bu” înseamnă „mănâncă până ești 80% sătul”. Nu este o dietă în sens clasic, ci mai degrabă un obicei alimentar bazat pe moderație și atenție la semnalele corpului, potrivit shefinds.

Cum funcționează regula de 80%

Specialiștii explică faptul că diferența dintre senzația de „sătul” și cea de „prea plin” poate însemna, în timp, un surplus caloric semnificativ.

Problema apare, spun nutriționiștii, atunci când oamenii mănâncă prea repede. Creierul are nevoie de timp pentru a transmite semnalele de sațietate, iar în lipsa acestei pauze naturale, consumul de alimente depășește frecvent necesarul real al organismului.

Prin oprirea mesei mai devreme și prin încetinirea ritmului de alimentație, corpul are timp să „recunoască” senzația de sațietate.

Medicii și experții în nutriție susțin că principalul beneficiu al acestei practici este reducerea naturală a aportului caloric, fără restricții drastice sau diete complicate.

În loc să impună interdicții alimentare, regula de 80% acționează prin autocontrol și conștientizare, ceea ce o face mai ușor de menținut pe termen lung.

Astfel, persoanele care adoptă acest obicei tind să evite episoadele de supraalimentare, unul dintre principalii factori asociați cu creșterea în greutate.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Mâncatul conștient, element-cheie

Un alt aspect important este ritmul mesei. Mâncatul lent, fără distrageri, ajută la o mai bună percepție a semnalelor de foame și sațietate.

Nutriționiștii
recomandă: mestecarea lentă a alimentelor; pauze în timpul mesei pentru
evaluarea senzației de foame: evitarea mâncatului în grabă sau în fața
ecranelor și oprirea mesei înainte de senzația de „plin”.

Observațiile făcute în rândul populațiilor care adoptă acest stil de alimentație arată un indice de masă corporală (IMC) mai scăzut și o incidență redusă a obezității.

Specialiștii atrag însă atenția că nu este vorba despre o metodă miraculoasă de slăbire, ci despre un obicei alimentar care ajută la prevenirea supraalimentării cronice.

„Hara hachi bu” este privit de experți ca o alternativă simplă la dietele restrictive moderne. 

În esență, regula nu spune să mănânci mai puțin, ci să știi când ai mâncat suficient. 

Cel mai recent film al lui Radu Jude şi primul său lungmetraj realizat în franceză, „Journal d’une femme de chambre“ („Jurnalul unei cameriste“) a fost selectat în secţiunea competiţională a Festivalului de Film de la Cannes Quinzaine de cinéastes, una dintre cele mai importante platforme dedicate cinemaului de autor.

publicitate„); background-position: center center; background-repeat: no-repeat;”>

Filmul, având-o pe Ana Dumitraşcu în rolul principal, spune povestea unei tinere din România care lucrează într-o familie franceză şi intră într-o trupă de teatru de amatori care pregăteşte o adaptare a romanului „Jurnalul unei cameriste“ scris de autorul francez Octave Mirbeau. Acelaşi roman a stat la baza unei ecranizări celebre a lui Louis Bunuel din 1964.

Secțiunea Directors’ Fortnight, fondată de Societatea Regizorilor de Film din Franța, este una dintre cele mai importante platforme dedicate cinemaului de autor din cadrul festivalului, fiind recunoscută pentru selecțiile sale curajoase și pentru promovarea filmelor inovatoare, în afara competiției oficiale pentru Palme d’Or.

Prezența sa în lineup-ul Directors’ Fortnight 2026 reconfirmă statutul lui Radu Jude ca unul dintre cei mai importanți autori europeni contemporani și menține cinematografia românească în atenția marilor festivaluri internaționale. Jude a câștigat anul trecut Ursul de Argint în cadrul Berlinalei pentru „Kontinental ‘25”, iar în urmă cu cinci ani, regizorul român a câștigat Ursul de Aur cu „Bad Luck Banging or Loony Porn/ Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, iar în 2015 a primit pentru „Aferim!” trofeul Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor.

De asemenea, cel mai recent lungmetraj semnat de Cristian Mungiu, „Fjord”, a fost selectat în competiția oficială a celei de-a 79-a ediții a Festivalul de Film de la Cannes (12 – 23 mai), unde va concura pentru prestigiosul trofeu Palme d’Or.