„Arendaşul are o garanţie clară faţă de fondurile de investiţii”

0
23

Într-un interviu acordat Gândul.info, Dănuţ Păle, vicepreşedintele Comisiei pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice a Camerei Deputaţilor, a declarat că PLx. 519/2019, cu textele avizate de Comisia din care face şi el parte, va pleca spre Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi, imediat ce sesiunea parlamentară februarie-iunie 2020 va începe.

Dacă se va adopta noua formă a Articolului 1837 din Codul Civil actualizat prin PLx. 519/2019, se va face inclusiv legătura între acesta şi forma aflată şi ea în revizuire la Comisie a Legii 17/2014 (prin Art 4 – (1) a PLx. 336/2018), astfel încât perioada minimă de arendare să fie garantată, tocmai pentru a-i stimula pe agricultorii din România şi a le oferi predictibilitate, iar înstrăinarea terenurilor să se facă tocmai conform Noului Cod Civil, modificat.

În plus, alături de colegii săi parlamentari, Păle va urmări cu atenţie adoptarea formei actuale a proiectului de act normativ de modificare a Legii 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie. El promite că imediat ce va începe sesiunea ordinară a Camerei Deputaţilor (februarie 2020) se va lupta, astfel încât modificările legislative aduse Legii 17/2014 şi Legii 268/2001, proiect de act normativ care există în dezbatere de trei ani de zile – PLx. 336/2018 -, să apară urgent în Monitorul Oficial.

În acest context, mărturiseşte parlamentarul român, accesul la suprafeţele agricole va lua o altă formă, în sensul că pământul se va vinde către persoane juridice care fac dovada că din venitul total al ultimilor cinci ani fiscali, minimum 75% reprezintă venit din activităţi agricole.

Deciziile de modificare atât a articolului din Noul Cod Civil, prin corelarea sa cu prevederea din vechea Lege a arendei prin care se stipula o perioadă minimă de arendare de cinci ani, cât şi cu Legea 17/2014, sunt de bun augur, în condiţiile în care unii fermieri români se plâng de poziţia dominantă pe care unele fonduri de investiţii, proprietare a zecii de mii de hectare de teren agricol, şi-o impun faţă de aceştia.

Fermierii, atât români, cât şi străini, care lucrează pâmânt românesc, spun că o lege a arendei este mai mult decât necesară şi îl va proteja pe producătorul agricol „mai bine decât orice” în faţa provocărilor de pe piaţa funciară.

„Dacă impunem o arendă de 10 ani minimum, atunci nu se va mai mai vinde teren la 8.500/11.000 euro hectarul, ci la un preţ negociat rezonabil. Va da o predictibilitate de care orice producător agricol are nevoie”, a declarat pentru Gândul.info un fermier care activează în zona judeţului Ialomiţa.

Mai multe despre modificările legislative vizate de Comisia de Agricultură a Camerei Deputaţilor, în cele ce urmează.

Gândul.info: Domnule Dănuţ Păle, ştim că aţi lucrat, printre altele, la două proiecte de acte normative care schimbă puţin faţa pieţei funciare autohtone. Despre ce este vorba?

Dănuţ Păle: În primul rând, am lucrat la Plx. 519/2019, unde noi dăm aviz către Comisia Juridică. Trebuie să corelăm Legea arendării (n.r. – Legea arendării 16/1994, abrogată prin Legea 71/2011 şi înlocuită de Codul civil 2009 (r1)) cu Noul Cod Civil actualizat – Legea 287/2009.

În acest Cod Civil actualizat, la Art. 1837, nu este specificată durata minimă a arendării; legea nu dă termenul. Noi vrem să facem pe o perioadă de minimum şapte ani. Astfel, arendaşul are o garanţie clară nu numai faţă de fondurile de investiţii, dar şi când acesta ia în arendă un teren de la un cetăţean, persoană fizică.

Gândul.info: Aţi făcut referire la fondurile de investiţii cu interese pe piaţa funciară din România. Vă gândiţi să-l protejaţi pe fermier de aşa-zisa poziţie dominantă a acestor entităţi faţă de fermierii români?

Dănuţ Păle: În Comisie (n.r. – Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice) au fost discuţii privind normele juridice. Câţi jurişti sunt, atâtea interpretări sunt. În ceea ce priveşte relaţia dintre aceste fonduri de investiţii şi fermieri, dacă intervenim între entităţi private… Tu, stat, poţi interveni între doi cetăţeni care vor să încheie un contract între ei? Cel mai important ar fi – dar aici este de discutat – dacă vrem să tranşăm odată pentru totdeauna problema. Ştim. Nicio lege nu mai lucrează retroactiv. Care are acum în proprietate, 40.000 ha, 30.000 ha, 5.000 ha, aia e.

Avem în faţă, o dată, forma modificată a Legii 287/2009 pentru a securiza, a garanta celui care vrea să investească, măcar şapte ani de zile, pentru a avea o predictibilitate, o proiecţie de viitor. Vorbim de o investiţie în utilaje agricole, angajări de credite bancare etc. Dacă fermierul nu are siguranţă că în anul în curs are la dispoziţie 100-200 ha pentru a le lucra, iar la anul, nu, este greu.

Este foarte important amendamentul adus Noului Cod Civil. În forma actuală a Legii 287/2009, Art. 1837 prevede că „arendarea” este „făcută pe perioadă nedeterminată”: „Dacă durata nu este determinată, arendarea se consideră a fi făcută pentru toată perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă în anul agricol în care se încheie contractul”. Cu alte cuvinte, „La revedere! Ţi-ai recoltat bunul agricol? Eu nu mai vreau să-ţi arendez”. Modificarea Art. 1837 va fi următoarea: „Durata arendării este de minimum şapte ani”.

O altă conexiune cu proiectul de act normativ prin care se urmăreşte modificarea Art. 1837 din Legea 287/2009 este şi PLx. 336/2018 care modifică la rândul ei Legea 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului.

Este vorba de condiţiile pe care dorim să le reglementăm pentru a garanta cetăţenilor din România dreptul de preempţiune asupra terenurilor agricole. La PLx. 336/2018 avem ca modificare importantă Art. 4 (1): „Înstrăinarea, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan se face cu respectarea condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de Legea 287/2009 privind Codul civil republicată, cu modificările ulterioare, şi a dreptului de preempţiune, la preţ şi în condiţii egale, în următoarea ordine: (…)”.

Trebuie menţionat aici că noi suntem comisie avizatoare. Ulterior, forma aceasta merge la Comisia Juridică din Camera Deputaţilor. Noi dăm aviz. Comisia raportoare este Comisia Juridică.

Gândul.info: Pe scurt, ce modificaţi la actele normative menţionate?

Dănuţ Păle: Modificăm Art. 1837 al Legii 287/2009 prin Plx. 519/2019. Vrem astfel să-i oferm garanţia celui care doreşte să arendeze, să aibă măcar minimum şapte ani. Aceasta este propunerea noastră, să modificăm Noul Codul civil şi să-l punem în concordanţă şi cu Legea 17/2014 privind înstrăinarea. În acest moment, până la votul asupra modificărilor de lege, în Legea 17 spunem ceva, iar în Codul civil, care este cartea de căpătâi, spuneam altceva. Vrem să avem aceeaşi normă juridică şi în Codul civil, şi în Legea 17.

Gândul.info: Care sunt modificările privind dreptul de preempţiune din PLx. 336/2018, aduse Art. 4. – (1)?

Dănuţ Păle: Dreptul de preempţiune se modifică în felul următor: a) preemptori de rang I: coproprietarii şi rudele de gradul I; b) preemptori de rang II: arendaşii şi/sau proprietarii investiţiilor agricole pentru culturile de pomi, viţă de vie, hamei şi pentru irigaţii. În cazul în care pe terenurile supuse vânzării se află investiţii agricole pentru culturile de pomi, viţă de vie, hamei şi pentru irigaţii, prioritate la cumpărarea acestor terenuri au proprietarii acestor investiţii; c) preemptori de rang III: proprietarii sau arendaşii terenurilor agricole vecine cu terenul supus vânzării, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la alin. (2) şi (4); d) preemptori de rang IV: tinerii fermieri; e) preemptori de rang V: Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi unităţile de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare organizate şi reglementate prin Legea 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare, cu modificările şi completările ulterioare; al instituţiilor de învăţământ cu profil agricol, în scopul cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan cu destinaţia strict necesară cercetării agricole, aflate în vecinătatea loturilor existente în patrimoniul acestora; f) persoane fizice cu domiciliul/reşedinţa situat/situată în unităţile administrativ-teritoriale unde este amplasat terenul sau în unităţile administrativ-teritoriale vecine; g) preemptori de rang VI: statul român, prin Agenţia Domeniilor Statului”.

Ce se întâmplă – sunt terenuri şi, mai ales în zona Transilvaniei, unde erau culturile de hamei. Acolo, terenurile aparţin unor proprietari, iar cultura cu hamei este înfiinţată pe suprafeţe aparţinând mai multor astfel de proprietari. Această cultură presupune investiţii şi timp pentru dezvoltare. Trebuie să-i dăm garanţie şi celui care cultivă. Dacă proprietarul doreşte să vândă terenul, lăsând la o parte posibilul interes al neamurilor, ar fi cel care are investiţia acolo.

Plecând de la aceste lucruri am stabilit ordinea preemptorilor, a celor care au dreptul să cumpere terenurile agricole. În România, noi avem peste 15 milioane de hectare de teren agricol, din care 10 milioane sunt terenuri arabile.

Gândul.info: Domnule vicepreşedinte, de câţi ani lucraţi la modificarea Legii 17/2014?

Dănuţ Păle: De vreo trei ani tot o discutăm. Ea a stat foarte mult la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor. Faptul că ne-am confruntat în ultima perioadă cu aceste cutremure politice, schimbări de viziune etc., toate acestea au contribuit şi ele la tergiversări. Ar fi bine cât mai repede să-i dăm drumul, pentru că este necesară această modificare.

Gândul.info: În cei trei ani de când sunteţi parlamentar, consideraţi că s-a tergiversat voit modificarea Legii 17/2014?

Dănuţ Păle: Cred că a fost o tergiversare nefericită pentru că au venit de multe ori la discuţii, în subcomisii, alţi membri ai grupurilor de lucru. Fiecare venea cu fel de idei şi amendamente.

Gândul.info: La discuţiile din grupurile de lucru, subcomisii etc., aţi avut şi reprezentanţi ai fondurilor de investiţii?

Dănuţ Păle: Nu a fost nimeni. Au fost invitaţi toţi cei care sunt interesaţi. Procedura parlamentară spune că proiectul de lege se pune în transparenţă. Oricare îşi poate manifesta interesul.

Noi am lucrat, în mod constant, cu reprezentanţi ai asociaţiilor profesionale: LAPAR, Pro Agro, producătorii de porumb şi de hamei etc. Fabricile de bere au fost chemate pentru că au contracte cu producătorii de hamei. S-a deschis cercul celor care au participat.

Gândul.info: Aceste fonduri de investiţii sunt deja în posesia a zeci de mii de hectare fiecare. Cel puţin unul are peste 40.000 ha în proprietate în vreo 16 judeţe şi mai bine de 5.100 ha în curs de înscriere în Cartea Funciară.

Dănuţ Păle: Astea sunt realităţi. Imediat după ce România a devenit membră a UE, interesul pentru terenurile agricole de la noi din ţară a fost destul de crescut. Tot ceea ce înseamnă zonă de câmpie la noi, solul este foarte fertil. În ţările UE, agricultura este extraordinar de bine structurată, conturată, dezvoltată, proprietarii s-au aşezat pe întreg teritoriul ţării respective. Vânzarea terenurilor la ei se face foarte greu. Sumele sunt extraordinar de mari. Dacă în România, un hectar de pământ fertil ajunge la maximum 2.000 – 2.500 de euro, în Olanda depăşeşte 60.000 de euro.

Gândul.info: Există un fond de investiţii care vinde terenul cu 8.500 de euro cash şi 11.000 euro în rate. De pe poziţie dominantă, pe şapte luni de arendă, acest fond solicită 300 de euro pe hectar. Există vreo modalitate de a-i limita legal această poziţie, într-un mod similar cu reglementările europene privind distribuirea echitabilă a profitului generat în sectorul agroalimentar? În comparaţie, în cazul terenurilor de la stat, nivelul arendei este infim faţă de cel de mai sus.

Dănuţ Păle: În sectorul privat, între două sau mai multe entităţi, cererea şi oferta sunt libere.În altă ordine de idei însă, vizavi de aceste fonduri de investiţii, mi-aş dori foarte repede ca noua formă a Legii 17 să ajungă la promulgare. Ea trebuie să ajungă în Monitorul Oficial, urgent.

Subscriu şi sunt total de acord cu informaţiile pe care le aveţi. Astfel, vânzarea sau cumpărarea de terenuri agricole de către aceste persoane fizice,  persoane fizice autorizate şi persoane juridice, reglementate de noua formă a actului normativ, arată astfel: – sumele cu care acestea cumpără terenurile, 75% din total trebuie să provină din activitate agricolă. Şi am terminat cu povestea cu fondurile de investiţii. De acum înainte, cel puţin. Asta este. Nu am ştiut să ne facem lecţiile.

Ca o paralelă, vizavi de informaţiile care se vehiculează în mass media, pe social media etc., cât deţin, cât nu deţin (n.r. – resortisanţii străini UE sau non-UE)… Dacă „străinii” ar deţine 40-45 la sută din suprafaţa agricolă a ţării, dacă ne raportăm doar la terenul arabil, ar însemna că aproape cinci milioane de hectare ar fi…

Gândul.info: Este aşa sau nu este aşa?

Dănuţ Păle: Eu nu cred acest lucru. Dar, ca să ne lămurim, au avut loc discuţii în cadrul grupului parlamentar şi în cadrul Comisiei pentru Agricultură. În momentul în care vom reîncepe activitatea parlamentară, eu voi înainta o interpelare. Ofer în acelaşi timp şi o soluţie. (…) Să cerem la nivel naţional sau pe judeţe, de la Registrul Comerţului, situaţia foarte clară. Obiectul principal de activitate, acţionariatul, ce deţin în proprietate. Le adunăm la nivel naţional şi avem oglinda clară.

Gândul.info: Aş vrea să revenim la fondurile de investiţii.

Dănuţ Păle: Ajungem la ceea ce vă intesează – unde sunt fondurile în noua formă a legii: – la „şi alţii”. Eu am înţeles întrebarea dumneavoastră. Vorbim de securizarea vânzării terenurilor agricole, în primul rând către cetăţenii Uniunii Europene… din România! Aici intrăm în discuţii pe drept european.

Gândul.info: Aşa este. Libera circulaţie a capitalurilor. Vorbim de Tratatul de Aderare a României la UE. Cu toate acestea, până la limita infringementului, alte ţări vecine au fost mult mai „naţionaliste” atunci când a venit vorba de înstrăinarea terenurilor. Avem cazul Ungariei, dar şi pe cele ale altor state.

Dănuţ Păle: În Ungaria nu ai voie să cumperi teren dacă nu eşti cetăţean al statului respectiv sau căsătorit/căsătorită cu o persoană de naţionalitate maghiară. Şi în Letonia avem exemple.

Gândul.info: Când credeţi că Legea 17 modificată va intra în vigoare?

Dănuţ Păle: Îmi doresc din tot sufletul ca în martie, noua formă a Legii 17/2014 să fie funcţională. Aici aş dori să avem însă discuţii cu componenta executivă actuală, respectiv cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, pentru că trebuie să ţii cont şi de punctul lor de vedere.

Din punctul meu de vedere însă, care nu am niciun interes pe zona respectivă, mie lucrurile mi se par foarte simple. Iar ceea ce s-a modificat acum, eu cred că este o formă foarte bună, în concordanţă cu normele europene, cu tot ceea ce înseamnă deziderate pe a ne securiza patrimoniul.

 

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here