Actualitate
CU GÂNDUL LA ROMÂNIA. Interviu cu Olga Bodrug, tânăra care a „eclipsat” necunoscutul. De la coordonarea unei echipe globale de business la conducerea unui proiect de cercetare asupra spațiului cosmic în State: „Există riscul de epuizare a spațiului în spațiu”
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Olga Bodrug este tânăra ce a reușit să impresioneze prin ambiția și profesionalismul de care a dat dovadă în situații competitive. Născută în Republica Moldova, și-a dorit dintotdeauna să aibă un viitor strălucit care să eclipseze necunoscutul, astfel încât să poată impacta în mod pozitiv viețile a mai multor oameni. Cu o viziune clară, pe termen lung, Olga Bodrug a povestit pe îndelete pentru GÂNDUL.RO, într-un interviu exclusiv, despre necesitatea de a reglementa spațiul pentru binele următoarelor generații.
Pe când studia în Bucureșți, Olga Bodrug, a primit o bursă Erasmus pentru a studia în Croația, unde a avut oportunitatea să participe la o competiție extrem de strânsă, clasându-se printre cei 25 finaliști din 5000 participanți din întreaga lume. Mai mult decât atât, fusese aleasă liderul unei echipe cu minți sclipitoare. Ajunsă la Miami, Olga Bodrug a simțit că trebuie să experimenteze viața de student în America, motto-ul ei după care se ghidează fiind: Atâta timp cât nu încetezi să urci, treptele nu se vor termina. Sub pașii tăi care urcă, ele se vor înmulți la nesfârșit. (Franz Kafka)
Un al doilea moment plin de emoție a fost când a aflat că va face parte dintre fondatorii unui centru spatial în SUA, o idee deja creionată în mintea Olgăi Bodrug, încă dinainte de a fi concretizată. Un alt success al tinerei românce este realizarea primului parteneriat extern și international al centrului de cercetare spațială cu un jurnal românesc.
Curiozitatea pentru corpurile cereșți i-a fost stârnită încă de când era mică de la tatăl ei, pentru că se uitau seara la stele și la eclipsele de soare printr-o bucată de sticlă specială pregătită de el pentru a vedea mai bine. Fiind născută într-o țară mică cu puține posibilități de dezvoltare, părinții i-au explicat că nu poate avea o carieră legată de astronomie sau spațiu cosmic acolo pentru că guvernatorii nu investesc în ea, au alte priorități. Așadar, Olga s-a conformat cu această idee și a mers la un liceu cu profilul mate-info, dar în țara vecină, România. Oportunitățile au dus-o spre calea economiei, dar pasiunea ei pentru spațiu a revenit pe neașteptate 10 ani mai târziu, mai exact când a mers la o conferință la Universitatea Harvard.
Olga a parcurs un drum lung până să își poată urma pasiunea pentru spațiu. A făcut liceul la Iași, universitatea la Bucureșți, o mobilitate Erasmus în Croația și una Fulbright în SUA, unde a avut oportunitatea să facă cercetare asupra spațiului.
GÂNDUL.RO: Cum ai decis să pleci din Republica Moldova?
Olga Bodrug: Când eram în ultimii ani de gimnaziu, reflectam asupra următorilor pași pe care să îi iau în carieră. Deoarece îmi doream un viitor strălucit, am decis să prind curaj să experimentez cum este învățământul în străinătate la numai 15 ani. Am aplicat la Ambasada României din Chișinău, și datorită mediei mari am fost repartizată la cel mai bun liceu din zona Moldovei, Colegiul Național Iași. După absolvirea liceului, am decis să fac următorul pas măreț în cariera mea. Am aplicat la universitate în capitală, la Academia de Studii Economice din Bucureșți.
Pe când învăța la Bucureșți, Olga a primit o bursă Erasmus de la Comisia Europeană pentru a învăța un semestru în Croația. Profesorii organizatori urmăreau să cerceteze cum cooperează persoane cu diferite backgrounduri culturale pentru a analiza activitatea economică a diferitor companii. La final, au primit și rezultatele acelor teste de inteligență culturală (IQ cultural). Bodrug știa că vor fi selectați doar 25 de finaliști dintre cei aproape 5000 de participanți, așa că nici nu a îndrăznit să viseze să se claseze și ea, având în vedere că concura cu marile universități din S.U.A., U.K., Germania etc.. Însă i-a plăcut competiția și și-a depus silința să își reprezinte țara la cel mai înalt nivel. Datorită entuziasmului de care a dat dovadă, membrii echipei au insistat ca Olga să ocupe rolul de lider. După două luni de coordonare virtuală a unei echipe formată din membrii din SUA, Taiwan, Grenadă, Brazilia și Mexic, Olga a reușit să se califice la finală din Miami. Acolo a concurat și cu finaliștii din edițiile anterioare. Au fost niște emoții imense pentru ea, așa cum mărturisește, pentru că urma să fie pentru prima oară când mergea în SUA, primul vis american. Astfel, și-a dorit să experimenteze și ea viața de student în America într-o bună zi. La întoarcerea în țară, a căutat oportunități de a studia în SUA și a descoperit Fullbright România. A aplicat, a fost un program foarte competitiv a cărui evaluare a durat aproape 1 an de zile. La final, au fost aleși din câteva sute de aplicanți aproximativ 14 persoane, printre care și Olga Bodrug. Beneficiind de această bursă Fulbright de la Departamentul de Stat al SUA, Olga își face masterul la Universitatea Texas A&M. Acolo, Olga a trebuit să se adapteze la un sistem universitar diferit, cu cerințe mult mai mari decât cel românesc.
GÂNDUL.RO: Cum ți-ai redescoperit pasiunea pentru spațiu?
Olga Bodrug: Pasiunea pentru spațiu am redescoperit-o în 2019. În februarie reprezentasem la Universitatea Harvard, România și Republica Moldova, în Harvard Project for Asian and Internațional Affairs (HPAIR). Deși eram la secțiunea Guvernanță și Geopolitică, unul dintre seminarii a fost despre spațiu. Nu înțelesesem legătura dintre ele și nici nu mă așteptăm ca acel seminar să îmi schimbe viața. Speakeri impresionanti de la NASA, SpaceX, Harvard Business School and Pardee RAND ne-au vorbit despre necesitatea ca guvernul să cerceteze mai mult despre spațiu și ca lideri din toată lumea să își unească puterile pentru a stabili reglementări în ceea ce privește explorarea spațiului cosmic. Acolo am fost și încurajată să mă alătur Space Generation Advisory Council din Viena. După acestă participare, mi-am dat seama că acesta este domeniul prin care pot aduce un impact pentru binele generației curente și următoare și în același timp să aduc renume țărilor de unde provin, Moldova și România.
GÂNDUL.RO: Cine au fost oamenii care te-au inspirat pe tot acest parcurs profesional?
Olga Bodrug: Primii oameni care m-au motivat au fost speakerii pe care i-am întâlnit în februarie 2019 la Universitatea Harvard, experții de la NASA, SpaceX, Pardee Rand și Harvard Business School.
Trei luni mai târziu, la Astrofest România, am avut oportunitatea de a cunoaște singurul cosmonaut român care a fost în spațiu, domnul Dumitru-Dorin Prunariu. Dumnealui a ținut un seminar prin care ne-a împărtășit experiența în spațiu și ne-a prezentat o perspectivă asupra viitorului acestui domeniu. La final l-am apropiat pentru un autograf și o poză și i-am mărturisit ideile pe care aș vrea să le implementez legate de spațiu. A fost plăcut impresionat și m-a încurajat să îmi urmez visul: «Este nevoie de tineri în acest domeniu».
Câteva luni mai târziu am mers la studii la Texas A&M, a space-grant institution, hotărâtă să generez un impact în ceea ce privește spațiul cosmic. La competiția Student Conference on Național Affairs (SCONA) l-am cunoscut pe astronautul NASA Mike Fossum, absolvent al universității mele și în prezent COO la Universitatea Texas A&M din alt oraș, Galveston. M-a inspirat cariera dumnealui, așa că la final i-am adresat public o întrebare și m-am apropiat pentru un autograf și o poză. A fost impresionat de parcursul meu profesional din România exact în Texas.
Deoarece experiența mea Fulbright este în cadrul Bush School of Government and Public Service, acolo am aflat că președintele George Bush Sr. a avut un impact semnificativ în explorarea spațiului prin implementarea Național Security Directive 30 (NSD 30). Deoarece George H. W. Bush Presidential Library and Museum se află chiar în același campus cu facultatea mea, am avut oportunitatea de a-mi face cercetarea despre impactul Președintelui Bush 41 asupra explorării spațiului la Arhivele Naționale de acolo. De asemenea, am realizat că președintele american care a autorizat înființarea NASA, Dwight Eisenhower, este născut în Texas, culmea chiar în primul oraș în care eu am intrat din Texas. Tot în Texas a avut loc și faimosul discurs al președintelui American John Kennedy despre trimiterea primului om pe luna până la finalul decadei.
„Părea că s-au aliniat toate astrele pentru ca ceea ce mi-am dorit să fie la un pas de îndeplinire”, spune cu emoție Olga Bodrug.
Desi Texas A&M nu este o universitate axată exclusiv pe spatiu, Olga a reușit să își găsească calea și să îmbine toate pasiunile sale în jurul domeniului spatial. Olga Bodrug mărturisește cu uimire că a conștientizat faptul că pasiunile dezvoltate de-a lungul timpului (economie, diplomație, guvernanță, reglementare) s-au îmbinat având ca numitor comun spațiul, iar cireașa de pe tort a fost momentul în care i-a fost făcută invitația să contribuie la înființarea centrului spațial, lipsa acestuia fiind sesizată de ambițioasa româncă.
„Uitându-mă pe site-ul facultății, am observat că exista numeroase centre specializate în diferite domenii, dar niciunul axat pe spatiu. Având în vedere faptul că Texas A&M este space-grant institution, că avem 4 absolventi ai acestei universitati care sunt astronauti, ca Centrul Johnson al NASA este aflat la numai 2 ore distantă , că una dintre facultăti este fondată de Presedintele Bush care a avut un impact semnificativ asupra explorării spatiului, am propus să fie înfiintat un centru spatial sau ca insitutia noastra să adopte o strategie măreată cu privire la cercetarea spatiului. La început, acest obiectiv părea imposibil de realizat. Spre surpriza mea, câteva luni mai târziu am primit invitatia de a contribui la infiintarea Space Government Research Center la universitatea mea, Texas A&M, si oferta pentru un internship în calitate de Asistant de Cercetare la Bush School, pe care am acceptat-o. Prin intermediul acestui internship am ocazia să fac cercetare despre principalii actori în domeniul spatial, despre problemele cu care guvernele si companiile se confruntă în ceea ce priveste explorarea spatiului cosmic„, povestește Olga Bodrug.
Intensitatea maximă a sentimentului de bucurie a fost atins în două momente care au făcut-o pe Olga Bodrug să fie mândră de cele ce urmau, când a aflat că se numără printre cei 25 din 5000 de finaliști ai competiției globale de business X-Culture și când i-a fost făcută invitația pentru ajutorul la înființarea centrului spațial și coordonarea primului proiect de echipa prin care un jurnal românesc a devenit primul partener extern și international.
Olga a avut șansa să coordoneze primul proiect al echipei de internship, care a constat în publicarea unui articol de cercetare cu privire la impactul lansării recente NASA-SpaceX a celor doi astronauți spre Internațional Space Station. Articolul a fost publicat în jurnalul românesc The Market For Ideas (TMFI), aflat sub auspiciile Fundației Româno-Americane pentru Promovarea Educației și Culturii. Astfel, acesta a devenit primul partener extern și international care se plănuiește a fi lansat în 2021.
Economia spațială…
„Economia spațială cuprinde totalitatea activităților economice legate de spațiu, efectuate de către actori publici și privați în vederea dezvoltării și oferirii de produse și servicii permise de spațiu. Pe măsură ce aceasta se dezvoltă, crește și dependența de servicii bazate pe sateliți. Este fără îndoială cea mai captivantă industrie a viitorului, existând așteptări ca să genereze venituri de câteva trilioane de dolari, în special din mineritul de asteroizi și turismul spațial”, spune Olga Bodrug.
Tânăra aspirantă la crearea unui centru spațial spune că posibilitatea de a merge în spațiu, în prezent, se compară cu călătoriile reduse cu avionul din trecut din cauza costurilor ridicate. O problemă care poate apărea în urma competiției create de trimiterea sateliților este „lipsa spațiului în spațiu.” Prețul chiriei în spațiu va crește în timp, cum se întâmplă pe o piață imobiliară.
„Cum în trecut posibilitatea de a călători cu avionul era oferită doar persoanelor cu venituri foarte mari, la fel va fi și cu mersul în spațiu, inițial. Ulterior, odată cu avansarea cercetării, costurile călătoriei în spațiu vor fi reduse, astfel că din ce în ce mai mulți oameni vor avea acces. Problema este că există riscul de epuizare a spațiului în spațiu, dacă prea multe companii vor dori să activeze în această industrie. În cele din urmă, am putea vedea, pentru spațiu, un sistem similar modului în care aeronavele au coridoare de zbor și sloturi pe un aeroport pentru a încărca / descărca pasagerii și a efectua decolări / aterizări. Din cauza concurenței ridicate, există o piață secundară pentru destinațiile de plasare prin satelit în spațiu. Când trimit un satelit, investitorii privați ocupă spațiul. Apoi, îl închiriază ca pe o proprietate imobiliară a cărei valoare va crește exponențial în timp. Companiile mari precum SpaceX, Amazon, OneWeb și Facebook dezvoltă proiecte care implică lansarea a mii de sateliți”, explică Olga Bodrug.
… și reglementarea spațială
„Pe măsură ce economia spațială se dezvoltă, creând o concurență strânsă și aducând beneficii întregii umanități, este necesară o reglementare bine dezvoltată privind explorarea spațiului exterior. Legislația și politică în domeniul spațiului trebuie să găsească soluții pentru gestionarea concurenței și pentru situațiile de „epuizare” a spațiului în spațiu și să se asigure că legea este aplicată corect. Guvernele ar trebui să încurajeze companiile spațiale, deoarece acestea ar putea obține beneficii enorme, fie direct, prin impozitare, fie indirect, prin impactul spațiului asupra economiei estimate să ajunga chiar si la 5 trilioane de dolari. Companiile private, la rândul lor, trebuie să își revendice dreptul de a utiliza spațiul eficient pentru a crea valoare pentru ei și acționarii lor și, în acest proces, să ofere beneficii întregii umanități, cum ar fi conectivitatea globală la Internet prin sateliți, minerale valoroase prin asteroizi minieri, posibilitatea turismului spațial sau chiar a colonizării altor planete”, explică tânăra româncă.
GÂNDUL.RO: Ce iți propui în viitor?
Olga Bodrug: Planul meu pentru viitor este să continui să ajut la înființarea centrului la universitatea mea, undeva în jurul anului 2021. Până atunci activăm că Space Governance Research Group, făcând cercetare și conexiuni cu alți membri ai universității interesați, realizând parteneriate. Avem o conferință de echipă în luna noiembrie. Când vom ajunge în etapă ce presupune în căutarea finanțarii eu voi fi fi coordonatorul acestui proces.
GÂNDUL.RO: Cum este să fii un ambasador cultural român în străinătate?
Olga Bodrug: Pentru mine este o onoare să pot reprezenta națiunea română în străinătate. Am avut un rol temporar de ambasador cultural român încă din 2017, când am mers la studii în Croația și la competiția din Miami, apoi în februarie 2019 când am mers la competiția Harvard în Cambridge, Massachusetts. Ulterior, începând cu iunie 2019, mi-am asumat activ acest rol ca student Fulbright român, reprezentând națiunea română ori de câte ori am avut ocazia.
Olga Bodrug mărturisește cu emoție că i-a dăruit de 1 martie un mărțișor unui român stabilit în Texas de câțiva zeci de ani, domnul Constantin Barbu, arhitectul Bisericii Ortodoxe din Houston. Acel moment i s-a intipărit adânc în minte datorită chipului luminat și trezit de amintiri la vederea mărțișorului pentru prima dată după vreo 30 de ani. Aceeași emoție o împărtășește cu cei din jur, de câte ori are ocazia, pentru a povești despre tradițiile și obiceiurile din Republica Moldova și România.
„Gândul meu este mereu la România și la Republica Moldova”, mărturisește cu mândrie Olga Bodrug
„Chiar dacă sunt născută în Republica Moldova, consider că facem parte din același popor românesc, avem aceleași tradiții și obiceiuri. Când te afli într-o altă cultură, poți adapta caracterisiticile pe care le consideri benefice propriei personalități, dar esența rămâne aceeași. Într-un an de zile de când mă aflu în State, am continuat să mă bucur de sărbătorile românești și moldovenești. De fiecare dată când este o sărbătoare românească, împărtășesc tradițiile noastre cu prietenii și profesorii din America. Fac postări pe social media despre semnificația acestora, cum ar fi a mărțișorului, a Paștelui, a Rusaliilor, a iei. Gândul meu este mereu la România și la Republica Moldova, la familie, la prieteni. Ambele au un loc special în inima mea și mă simt mândră sunt româncă, să port ia românească la evenimente, să vorbesc despre tradițiile și obiceiurile noastre. Din aceste motive, mă bucur că pot da ceva înapoi comunității românești prin realizarea acelui parteneriat cu un jurnal din România și sper să mai am oportunități asemănătoare de a crea o punte de legătură între România și Statele Unite”, spune în încheiere Bodrug.
Actualitate
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat
din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a
fost rugat să oprească show-ul şi să convingă un spectator cocoţat pe un stâlp
să coboare, însă reacția rapperului nu a fost cea așteptată.
Incidentul a avut loc sâmbătă, 4 iulie, în timpul concertui susținut de Puya în cadrul evenimentelor organizate cu prilejul Zilelor Orașului Ghimbav, județul Brașov.
Imaginile, surprinse
în timpul show-lui lui Puya, au fost publicate pe TikTok și îl arată pe
artist în timp ce un bărbat din apropierea scenei îi tot face semn din mâini să
întrerupă muzica. Iniţial, artistul se întrerupe şi se apropie de cel care îi
solicitase asta, încercând să afle ce se întâmplă.
Puya, chemat la marginea scenei. FOTO: captură video
Însă, imediat ce află ce
anume vrea spectatotul de la el, adică să convingă un un fan cocoţat pe un
stâlp să coboare de acolo, rapperul se enervează.
„Ești de la poliție? De la scenă? Păi, și îmi
oprești mie concertul ca să îi spun ăluia să se dea jos de pe stâlp? Ferească
Dumnezeu!
Băi, fraților, hai ca
să înțelegeți: aici, când se suie lumea pe scenă, face un spectacol. Mă oprești
din spectacol… este treaba lui dacă vrea să stea acolo”, se aude Puya
comentând.
Scena surprinsă în
videoclipul devenit viral a generat reacții diferite în rândul celor care au
urmărit imaginile. O parte dintre cei care au comentat i-au dat dreptate lui
Puya, considerând că nu era rolul lui să oprească un concert pentru a rezolva
problema unui spectator, în timp ce alții au susținut că ar trebui ca siguranţa
spectatorilor să fie prioritară pentru organizatori şi artişti.
În ciuda criticilor, Puya,
pe numele său real Dragoș Gărdescu, este unul dintre cei mai cunoscuți rapperi
români și unul dintre artiștii care au pus bazele scenei hip-hop autohtone.
El a devenit cunoscut
în special ca membru al trupei La Familia, care a avut un rol important în
dezvoltarea rapului românesc. După perioada La Familia, Puya a continuat pe
cont propriu și a lansat numeroase piese care au ajuns cunoscute publicului
larg.
Stilul său combină
rapul de stradă cu teme sociale, povești personale și influențe mai comerciale,
iar printre piesele sale cele mai cunoscute se numără „Undeva-n Balkani”,
„Change” și „Americandrim”.
Un semn că artistul
are încă mulţi fani şi este apreciat este faptul că şi în 2026 Puya se află pe
lista artiștilor români care vor urca pe scena Festivalului Beach, Please!,
eveniment dedicat în special zonei hip-hop, rap și muzicii urbane.
Actualitate
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile după ce a descoperit o scară ascunsă, veche de peste un secol. Folosită odinioară de personalul locuinței, aceasta a convins-o să renunțe, cel puțin deocamdată, la demolările pe care le avea în vedere.
Casa veche de 120 de ani care ascundea un detaliu istoric foto:captura tiktok
Nina Becht, în vârstă de 27 de ani, și-a documentat prima săptămână în casa veche de 120 de ani într-un videoclip publicat pe TikTok, care a devenit viral în rândul proprietarilor de locuințe istorice.
La momentul cumpărării imobilului, Becht și soțul ei aveau în vedere un proiect de renovare de amploare. Planul prevedea unirea sufrageriei, bucătăriei și a camerei de serviciu într-o singură bucătărie spațioasă, precum și combinarea mai multor dormitoare pentru a crea un dormitor matrimonial mai mare, potrivit People.
„Când am cumpărat casa, intenționam să începem imediat o renovare mult mai amplă”, a declarat Nina Becht pentru People.
Casa și-a spus propria poveste
Totul s-a schimbat însă imediat după mutare. În loc să înceapă demolările, tânăra și-a petrecut prima săptămână curățând geamurile, transportând cutii și explorând fiecare încăpere.
Pe măsură ce locuiau în casă, cei doi au început să descopere numeroase detalii originale care rezistaseră mai bine de un secol. „Sincer, schimbarea de perspectivă a venit aproape imediat ce am intrat și am început să locuim aici. Pe măsură ce făceam curățenie și începeam să trăim cu adevărat în casă, descopeream tot mai multe detalii originale care supraviețuiseră mai bine de un secol”, a spus ea.
Scara ascunsă care i-a făcut să renunțe la demolare
Momentul decisiv a venit odată cu descoperirea unei scări ascunse, amplasată lângă bucătărie. În urmă cu peste 100 de ani, aceasta era utilizată în principal de personalul care lucra în locuință.
„Extinderea bucătăriei, așa cum plănuiserăm, ar însemna, cel mai probabil, eliminarea acelei scări. Nu am putut să o distrug. Discuția despre demolarea ei m-a făcut să realizez că unele elemente merită apreciate înainte de a fi schimbate pentru totdeauna”, a explicat Becht.
În prezent, Nina Becht spune că încearcă să găsească un echilibru între confortul unei locuințe moderne și păstrarea identității istorice a casei.
Tânăra mărturisește că avea și o altă idee preconcepută despre viața într-o casă veche de peste un secol.
„Mă așteptam ca locuința să pară puțin bântuită. Dar este surprinzător de luminoasă, caldă și plină de viață, așa că nu am simțit nici măcar o clipă vreo atmosferă ciudată”, a spus ea.
Deși proiectul de renovare a fost regândit, Becht afirmă că nu exclude posibilitatea extinderii bucătăriei în viitor, deoarece atât ea, cât și soțul ei, sunt pasionați de gătit și le place să primească prieteni și rude.
Totuși, după numai o săptămână petrecută în locuință, anumite idei au fost deja abandonate.
„Inițial vorbeam despre transformarea casei într-un spațiu complet deschis, dar acum nu-mi mai pot imagina să renunț la sufragerie”, a declarat ea.
Actualitate
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi
În
materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a
unui interviu publicat în presa chineză, care analizează evoluția politicilor
climatice globale și tensiunea tot mai vizibilă dintre tranziția energetică și
securitatea energetică, pe fondul revenirii Președintelui Trump la Casa Albă,
al crizelor geopolitice și al expansiunii inteligenței artificiale.
Foto: Kelly Sims Gallagher, cercetătoare americană specializată în politici climatice și energetice
Cercetătoarea
americană Kelly Sims Gallagher susține că, în pofida volatilității politice,
expansiunea energiei curate este determinată într-o măsură tot mai mare de
mecanismele pieței și de opțiunile consumatorilor, mai degrabă decât de
alternanța administrațiilor politice. În același timp, ea identifică domenii de
cooperare climatică mai puțin afectate de tensiunile geopolitice dintre China
și Statele Unite, într-un context global marcat de competiție tehnologică și de
fragilizarea multilateralismului.
Redăm în continuare traducerea din
limba chineză a articolului menționat mai sus:
După revenirea Președintelui Donald Trump la Casa
Albă în 2025, politica federală privind clima din Statele Unite a cunoscut din
nou oscilații puternice; de la începutul acestui an, anxietatea legată de
securitatea aprovizionării cu energie, generată de criza iraniană, a readus în
prim-plan tensiunea dintre „independența energetică” și „tranziția energetică”.
Într-un asemenea context marcat de incertitudine, comunitatea internațională se
întreabă dacă acțiunea globală în domeniul climei își pierde direcția.
În același timp, valul accelerat de construcție a
centrelor de date, alimentat de expansiunea inteligenței artificiale, a
întâmpinat opoziție din partea comunităților locale în mai multe regiuni ale
Statelor Unite, iar țările din Sudul Global devin din ce în ce mai atente la
costurile de mediu din spatele progresului tehnologic. Pe fondul acestor
întrebări-cheie, publicația chineză The Paper (www.thepaper.cn) a
realizat recent un interviu cu Kelly Sims Gallagher, decan al Școlii de Drept
și Diplomație Fletcher din cadrul Universității Tufts din Statele Unite și
profesor specializat în politici energetice și de mediu, aflată în China pentru
a participa la Forumul Economic Mondial. Ca specialist de renume internațional
în politici climatice și energetice, fost consilier pe probleme climatice în
guvernul SUA și martor direct al diplomației climatice sino-americane,
Gallagher a studiat îndelung modul în care politicile publice pot stimula
difuzarea tehnologiilor de energie curată și a urmărit timp de peste două
decenii tranziția energetică a Chinei, precum și interacțiunea dintre
politicile climatice ale Chinei și Statelor Unite. În perioada administrației
Obama, ea a fost consilier principal în cadrul Biroului pentru Politici
Științifice și Tehnologice al Casei Albe și consilier principal pentru China în
cadrul Biroului Emisarului Special al Departamentului de Stat al SUA,
participând în mod direct la negocierile climatice sino-americane din jurul
adoptării Acordului de la Paris.
În cadrul interviului, Gallagher a analizat
evoluția politicilor globale de răspuns la criza climatică începând din anii
1990, de când IPCC (Panelul Interguvernamental privind Schimbările Climatice al
ONU) a confirmat că schimbările climatice sunt cauzate de activitatea umană, și
a afirmat că impactul actual al schimbărilor climatice „se manifestă mai rapid
și mai intens decât anticipaseră inițial oamenii de știință”. Ea consideră că,
deși administrația Trump încearcă să inverseze moștenirea politicilor verzi ale
administrației Biden, expansiunea energiei curate în Statele Unite este
determinată în mare măsură de forțele pieței, susținând că „forțele pieței au
depășit rezistența politică”. În același timp, în contextul intensificării
tensiunilor geopolitice, crizele de securitate energetică pot determina pe
termen scurt o revenire parțială la cărbune, dar pot, în mod paradoxal, să
accelereze tranziția către surse locale de energie curată.
„Am fost, de fapt, avertizați”
The Paper: Din
anii ’90 până în prezent, ce parcurs a avut lumea în răspunsul la criza
climatică?
Gallagher: Când
eram studentă la începutul anilor ’90, m-am interesat de problema schimbărilor
climatice. La acel moment, foarte puțini oameni acordau atenție acestui
domeniu. În 1995, IPCC a publicat al doilea raport de evaluare, iar eu am mers
la o prezentare la Baltimore. Acea conferință a avut un impact extrem de
important asupra mea. A fost prima dată când IPCC a confirmat că schimbările
climatice observate pot fi atribuite, în mod clar, emisiilor antropice de gaze
cu efect de seră.
În timp ce stăteam acolo și ascultam acele
proiecții, am avut o senzație foarte puternică: am fost, de fapt, avertizați.
Publicul larg fusese deja informat, încă din 1995, într-un mod foarte
convingător, despre aceste realități științifice.
Cele mai multe dintre efectele pe care le vedem
astăzi, de exemplu valurile extreme de căldură din Europa, fuseseră deja
prezise la acel moment. Singurul lucru pe care vreau să-l subliniez este că
impactul schimbărilor climatice de astăzi este mai puternic și a apărut mai
devreme decât au anticipat oamenii de știință. Cu alte cuvinte, schimbările
climatice par să fie mai grave decât se estimase inițial. Consider cu adevărat
că lumea a așteptat prea mult pentru a acționa serios.
The Paper: Din
perspectiva acțiunii politice, cine a performat cel mai bine? Unde se situează
Europa, Statele Unite și China?
Gallagher: Dacă
vorbim despre acțiune, aș acorda cel mai mare credit Europei. În mod real,
Europa a realizat cele mai mari reduceri de emisii. Per ansamblu, emisiile
europene sunt acum cu aproximativ între 35% și 40% mai mici decât în 1990. Este
o reducere semnificativă.
În comparație, Statele Unite au urmat un tipar
diferit: au participat la negocieri, au semnat acorduri, dar apoi, în funcție
de partidul aflat la putere, s-au retras din unele dintre ele. Din acest motiv,
progresul american în reducerea emisiilor a fost mai limitat, deși nu
inexistent. Actualmente, emisiile SUA sunt cu aproximativ între 6% și 10% mai
mici decât în 1990, iar atingerea nivelului maxim al emisiilor de carbon a fost
în jurul anului 2005.
În momentul de față, întreaga lume așteaptă ca
China să atingă nivelului maxim al emisiilor de carbon. Mulți se întreabă dacă
China a atins deja nivelul maxim al emisiilor de carbon sau dacă acestea au
intrat într-o perioadă de stabilizare. Pentru mine însă, o întrebare mai
importantă este ce se va întâmpla după atingerea acestui nivel maxim: va urma
China un traseu similar cu cel al Statelor Unite, cu fluctuații, dar o tendință
general descendentă? Sau va urma mai degrabă modelul european, cu o scădere
rapidă și abruptă după nivelul maxim? Acest lucru va fi esențial.
The Paper: Deși
Europa este adesea considerată un pionier în combaterea schimbărilor climatice,
în ultimii ani, în fața valurilor tot mai frecvente de fenomene extreme,
pregătirea Europei și, mai larg, a lumii occidentale în ceea ce privește „adaptarea
la schimbările climatice” pare insuficientă. De ce?
Gallagher: Este o
întrebare foarte bună și sunt pe deplin de acord cu observația dumneavoastră.
Aproape în fiecare vară călătoresc în Europa și mă surprinde mereu același
lucru: de ce aparatele de aer condiționat nu sunt încă atât de răspândite? De
ce nivelul de pregătire este atât de scăzut? Dar acest lucru nu este exclusiv o
problemă europeană; cred că majoritatea țărilor se confruntă cu situații
similare.
Am câteva explicații. În primul rând, în fazele
timpurii ale politicilor climatice globale a existat o preferință puternică
pentru „atenuarea schimbărilor climatice” (mitigation). Mulți refuzau chiar să
discute despre „adaptarea la schimbările climatice”, considerând că, dacă ne
concentrăm pe modul de adaptare, înseamnă că am eșuat în reducerea emisiilor, o
formă de înfrângere. Și eu, în tinerețe, am avut o astfel de perspectivă.
Ulterior, studenții mei m-au convins că această abordare este limitată:
schimbările climatice se produc deja, iar pe lângă reducerea emisiilor trebuie
să începem și adaptarea la schimbările climatice.
În al doilea rând, se ignoră adesea sinergia dintre
reducere și adaptarea la schimbările climatice. De exemplu, în cazul unor
furtuni sau uragane puternice, dacă o comunitate dispune de surse regenerabile
de energie și sisteme de stocare (cum ar fi panouri fotovoltaice distribuite,
microrețele și baterii), rețeaua electrică se poate restabili rapid, iar
reziliența crește semnificativ. În prezent, multe gospodării din SUA își
instalează panouri solare pe acoperiș și sisteme de stocare.
Sincer vorbind, la nivel global, nu pot indica încă
o țară care să fi implementat perfect politicile de adaptare la schimbările
climatice. Totuși, multe țări în curs de dezvoltare, precum Etiopia, cu emisii
foarte reduse, dar extrem de vulnerabilă la secetă, își concentrează în mod
firesc eforturile mai ales pe adaptare.
„Revenirea la cărbune” versus „pariul pe energia
verde”
The Paper: În
contextul conflictului SUA–Iran și al anxietății privind securitatea energetică,
mulți discută dacă o criză majoră a energiei fosile va accelera tranziția
globală sau va forța unele state să revină la dependența de cărbune. Cum vedeți
această situație?
Gallagher: Sincer,
cred că se vor întâmpla ambele lucruri.
Strâmtoarea Hormuz este un punct strategic esențial
pentru transportul global de petrol și gaze, acest lucru este bine cunoscut. Însă,
memoria colectivă este scurtă: atunci când prețul petrolului scade, oamenii
uită cât de vulnerabili sunt; doar atunci când prețurile cresc brusc sau
aprovizionarea este întreruptă, vulnerabilitatea devine din nou evidentă.
Cu toate acestea, spre deosebire de perioada
Revoluției Islamice din Iran din 1979 și provocările energetice de atunci,
astăzi există alternative reale, competitive din punct de vedere al costurilor:
energia eoliană, solară, hidroenergia, geotermia, bateriile și vehiculele
electrice. În multe cazuri, acestea sunt deja competitive pe piață sau chiar
mai ieftine decât combustibilii fosili. Din acest motiv, pe termen mediu și lung,
acest context va determina multe țări din Asia și Europa să își intensifice
investițiile în tranziția energetică.
Totuși, pe termen foarte scurt, există într-adevăr
riscul creșterii consumului de cărbune. În Asia, de exemplu, China, India,
Indonezia și Vietnam dispun de resurse semnificative de cărbune. În condiții de
presiune energetică, redeschiderea unei centrale pe cărbune deja închise este
adesea mai ușoară și mai ieftină decât construirea unui întreg sistem nou de
energie curată, ceea ce poate fi foarte tentant. În plus, mulți decidenți din
sectorul energetic se tem că integrarea masivă a surselor regenerabile ar putea
destabiliza rețelele electrice. Este un moment delicat, în care totul depinde
de capacitatea guvernelor de a echilibra supraviețuirea pe termen scurt cu
strategia verde pe termen lung.
Foto: Dambad, India: un miner lucrând într-o
mină la suprafață de la periferia orașului. Foto de arhivă: Visual China
The Paper: Dacă ar
fi să evitați acest tip de regres și să sprijiniți o tranziție globală mai
stabilă către energia curată, ce recomandări ați avea pentru state?
Gallagher: Am
considerat întotdeauna că politica energetică nu are niciodată un singur
obiectiv.
Inițial, accentul era pus pe securitatea
energetică. Multe state acordă o importanță majoră și accesibilității
economice, deoarece aceasta afectează direct capacitatea oamenilor de a-și
asigura răcirea, încălzirea și mobilitatea. Ulterior, au apărut și alte obiective:
schimbările climatice, poluarea aerului și poluarea apei. Problema multor țări
este că nu reușesc să echilibreze aceste obiective și nici să elaboreze o
strategie coerentă pe termen lung.
Cred că China a înțeles relativ devreme o
dimensiune importantă: energia curată nu este doar o problemă de mediu, ci și o
oportunitate economică, capabilă să stimuleze creșterea și să creeze locuri de
muncă.
Prin urmare, recomandarea mea este ca toate statele
să adopte o abordare mai integrată a politicii energetice, care să includă
simultan securitatea, costurile, mediul și dezvoltarea economică în
planificarea pe termen lung. Dacă acest lucru este realizat, pe termen lung cea
mai sigură, cea mai economică și cea mai curată cale este combinația dintre
energie curată, stocare și electrificarea transporturilor.
Al doilea mandat al Președintelui Trump: „forțele
pieței au depășit rezistența politică”
The Paper: Cum
evaluați actuala politică energetică și climatică a Statelor Unite în al doilea
mandat al Președintelui Donald Trump?
Gallagher: Ne
aflăm într-o perioadă haotică și plină de contradicții. Președintele Trump reia
în mare parte tiparul primului său mandat, încearcă, prin litigii și ordine
executive, să inverseze reglementările de mediu adoptate de administrațiile
anterioare. La prima vedere, acest lucru pare foarte negativ pentru climă.
Însă, ceea ce este interesant este că, în Statele
Unite, forțele pieței par să fi depășit rezistența politică. Conform
proiecțiilor U.S. Energy Information Administration (EIA) pentru 2026, 93% din
noile capacități de generare a energiei electrice vor proveni din „energie curată
+ stocare”. Este o cifră remarcabilă.
The Paper:
Într-adevăr, chiar și în contextul noilor politici ale administrației Trump,
producția de energie solară din SUA a depășit recent pentru prima dată energia
pe bază de cărbune. Cum interpretați acest fenomen al „pieței care învinge
vântul politic”?
Gallagher: Cel mai
clar exemplu este statul Texas. Texas este unul dintre cele mai „republicane”
state din SUA. Totuși, dispune de o piață electrică complet competitivă, în
care piața alege pur și simplu sursa cea mai ieftină. În prezent, Texas se
numără printre statele americane cu cea mai mare capacitate instalată de
energie eoliană și solară. Acest lucru se întâmplă într-un stat bogat în gaze
naturale și puternic dependent de combustibili fosili, pur și simplu pentru că
tehnologiile verzi au devenit mult mai ieftine, iar piața a favorizat această
opțiune.
Foto: 24 februarie 2025, Andrews, statul
Texas, SUA: vehicule circulând spre est pe autostrada 176, cu turbine eoliene
clar vizibile. Foto de arhivă: Visual China
Și în partea de consum lucrurile se desfășoară
similar. După venirea la putere a Președintelui Trump, creditul fiscal pentru
achiziția de vehicule electrice a fost eliminat, ceea ce a dus inițial la o
scădere a vânzărilor de vehicule electrice. Însă creșterea prețului petrolului,
generată de criza din Strâmtoarea Hormuz, i-a afectat din nou pe consumatorii
americani, ceea ce a determinat o revenire a cererii pentru vehicule electrice.
Forțele pieței și alegerile individuale ale consumatorilor par să depășească
semnalele politice.
The Paper: În
afară de piață, pe care ați menționat-o deja, guvernele statale, companiile și
actorii sociali contribuie de asemenea la tranziția energetică curată din
Statele Unite. Care este cea mai eficientă cale?
Gallagher: În Statele
Unite, unul dintre avantajele unice ale sistemului federal este faptul că
fiecare stat are o autonomie semnificativă în elaborarea politicilor
energetice. Veți observa că multe dintre regiunile cu cea mai rapidă penetrare
a energiei regenerabile nu sunt motivate în primul rând de considerente
„ecologice”.
Luând ca exemplu statele cu resurse abundente de
energie eoliană și solară — Iowa, Dakota de Nord, Dakota de Sud, Texas și
statul meu natal, Colorado, tranziția lor rapidă către energie curată se bazează
în principal pe factori care nu țin de climă:
Primul este piața și infrastructura rețelei.
Piețele electrice competitive tind în mod natural să aleagă sursa de energie cu
cel mai mic cost, iar state precum Texas, care au investit masiv în
infrastructura de rețea, au o capacitate mai mare de a integra și absorbi
aceste surse regenerabile.
Al doilea este logica economică a „statelor
producătoare de energie”. Colorado și alte state similare au fost în trecut
puternic dependente de minerit sau de industria petrolului și gazelor. Fostul
guvernator al Texasului a spus chiar „susținem toate tipurile de energie”.
Pentru aceste regiuni, narațiunea centrală nu este „eliminăm energia veche
pentru climă”, ci „ca regiune producătoare de energie, trebuie să dezvoltăm
toate sursele care pot genera creștere economică”.
Al treilea este aspirația culturală pentru
independență și reziliență. Odată cu creșterea importanței adaptării climatice
și a rezilienței, interesul americanilor pentru „autosuficiență energetică” a
crescut semnificativ. Mulți conservatori, chiar dacă nu sunt interesați de
agenda climatică, cumpără totuși Tesla, instalează panouri solare pe acoperiș
și baterii de stocare, deoarece își doresc o viață independentă de rețeaua
electrică centralizată, un stil de viață „off-grid” flexibil și autonom,
perfect aliniat cu individualismul american.
Al patrulea este beneficiul economic direct la
nivel local. În state agricole precum Iowa, faptul că fermierii pot închiria
terenuri pentru instalarea turbinelor eoliene le oferă un al doilea venit
stabil, ceea ce este extrem de eficient atât politic, cât și economic.
Prin urmare, în multe „state roșii” (cu orientare
republicană), succesul energiei curate nu este construit pe discursul
schimbărilor climatice, ci pe argumente de tip „creștere economică, securitate
energetică, independență individuală și reziliență”. Spre deosebire de „statele
albastre” precum California sau New York, care promovează un discurs centrat pe
protecția mediului, narațiunile sunt diferite, dar rezultatul final este
convergent: o tranziție verde similară.
Se estimează că centrele de date AI se vor
confrunta cu o opoziție locală tot mai puternică
The Paper: Odată
cu valul de inteligență artificială, giganții tehnologici construiesc masiv
centre de date în Statele Unite, ceea ce a generat și o reacție locală
puternică. Cum priviți această opoziție a comunităților?
Gallagher: Mă
aștept ca acest tip de reacție comunitară să devină tot mai frecventă și mai
intensă.
Pentru orice proiect major de infrastructură,
bunele practici presupun consultare extinsă cu comunitatea, crearea de locuri
de muncă locale pe termen lung și creșterea veniturilor fiscale locale, în
beneficiul școlilor și spitalelor. Însă, în momentul de față, cererea pentru
centre de date AI crește atât de rapid încât companiile de tehnologie încearcă
să accelereze procesele și omit adesea aceste etape de consultare. Ca urmare,
atunci când locuitorii descoperă brusc structuri uriașe construite lângă casele
lor, reacția de respingere devine foarte puternică.
The Paper: În
contextul competiției geopolitice tehnologice, cum ar trebui să echilibreze
guvernele locale și companiile tensiunea dintre urgența „cursei pentru
supremație în AI” și capacitatea reală a comunităților?
Gallagher:
Comunitățile locale și autoritățile locale nu se gândesc, în general, la
„competiția geopolitică” sau dacă Statele Unite vor rămâne lider global în AI.
Ele se concentrează pe întrebări foarte practice și locale: câte locuri de
muncă stabile vor fi create? cât vor crește veniturile fiscale? și, pe partea
negativă, dacă proiectul este inestetic, dacă produce zgomot semnificativ,
poluare luminoasă pe timp de noapte și dacă resursele locale de apă și energie
sunt suficiente.
Acest lucru este ceea ce în SUA se numește fenomenul
NIMBY („Not In My Backyard” – „nu în curtea mea”). În era AI, acest
fenomen a evoluat chiar într-o altă formulare: „BANANA” (Build Absolutely
Nothing Anywhere Near Anyone – „să nu se construiască absolut nimic în
apropierea nimănui”).
Dacă fiecare comunitate spune „nu”, atunci nu vei
putea construi centre de date nicăieri.
The Paper: Din
perspectiva întregului ciclu de viață, consumul energetic al AI și amprenta sa
de mediu (inclusiv producția de cipuri, extracția de metale rare, deșeurile
electronice și consumul centrelor de date) ridică îngrijorări majore în țările
din Sudul Global. Acestea consideră că nu beneficiază semnificativ de pe urma
AI, dar suportă o mare parte din costurile de mediu. Cum evaluați impactul
general al AI asupra obiectivelor globale de reducere a emisiilor?
Gallagher: În
acest moment ne aflăm încă în faza foarte timpurie a dezvoltării AI. Cred că,
în timp, algoritmii, cipurile și proiectarea centrelor de date vor deveni
inevitabil mai eficiente prin inovație.
Pe de altă parte, explozia actuală a cererii este
îngrijorătoare. Ea amplifică de fapt tendința deja existentă de „electrificare
a tuturor lucrurilor” la nivel global (transport, încălzire), putem vorbi
despre o „electrificare a informației”. Aproape nimeni nu a anticipat că
această creștere a consumului energetic va fi atât de rapidă și va deveni, în
multe țări, o constrângere fizică majoră pentru dezvoltarea AI.
Îngrijorările țărilor din Sudul Global sunt complet
legitime. Ele au motive întemeiate să fie preocupate.
Foto: 31 mai 2026, ora locală, Sterling,
statul Virginia, SUA – un centru de date Amazon Web Services. Foto de arhivă:
Visual China
Căutarea unor „domenii de cooperare mai puțin
afectate de tensiunile geopolitice” în competiția verde sino-americană
The Paper: În
acest an se împlinesc zece ani de la semnarea Acordului de la Paris. Ați fost
implicată în lucrările din jurul acestui acord. În contextul actualei realități
geopolitice complexe, considerați că mai există domenii specifice sau relativ mai
puțin afectate de tensiunile geopolitice în care China și Statele Unite pot
menține contacte pe tema climei?
Gallagher: Cred cu
adevărat că există încă anumite domenii mai restrânse în care cooperarea poate
fi productivă.
De exemplu, în domeniul adaptării la schimbările
climatice, cele două părți pot face schimb de cunoștințe despre ce tipuri de
măsuri de adaptare funcționează eficient. De asemenea, pot coopera în
sprijinirea altor țări în curs de dezvoltare pentru a realiza o creștere mai
curată, mai puțin intensă în carbon și mai rezilientă.
În plus, dacă China va începe în viitor să
contribuie mai mult la unele fonduri climatice globale, acest lucru ar putea
deveni o formă de sprijin comun sino-american pentru dezvoltarea verde în
cadrul multilateral.
În domeniul tehnologic, China și Statele Unite se
vor afla din ce în ce mai mult într-o poziție de competiție. Totuși, consider
că această competiție nu este neapărat negativă; dimpotrivă, poate fi una
sănătoasă. China deține în prezent un avantaj semnificativ pe multe piețe
globale ale tehnologiilor curate. Știu că în interiorul Chinei concurența este
foarte intensă, dar pe piața internațională China domină în mai multe domenii.
Cred că o anumită presiune competitivă asupra Chinei este benefică. În același
timp, îmi doresc ca și Statele Unite să devină, în viitor, „un concurent
credibil” în domeniul tehnologiilor curate.
Desigur, sub actuala administrație Trump acest
lucru este puțin probabil, dar într-o viitoare administrație americană consider
că, în calitate de cei mai mari doi emițători globali, China și Statele Unite
au responsabilitatea de a explora forme productive de cooperare multilaterală.
Schimbările climatice sunt o problemă colectivă, iar aceste două țări trebuie
să joace un rol de lideri comuni. Forma exactă a acestei cooperări rămâne însă
incertă.
The Paper: Anul
trecut, Statele Unite au lipsit pentru prima dată de la conferința COP, iar
unele state occidentale au considerat că absența unui lider a creat un vid de
direcție. Există și apeluri pentru reformarea mecanismului COP. Care sunt
așteptările dumneavoastră pentru mecanismul COP și guvernanța climatică
multilaterală în următorii ani?
Gallagher: Este
adevărat că impulsul COP s-a diminuat vizibil, dar nu trebuie să renunțăm la
acest proces. Ne apropiem de „al doilea bilanț global” (Global Stocktake) în
cadrul Acordului de la Paris. Acest mecanism ne permite să evaluăm colectiv:
cât progres am făcut și cât mai avem de parcurs.
Chiar dacă în ultimii doi-trei ani, în absența
Statelor Unite, este dificil să vedem la COP obiective noi extrem de
ambițioase, iar unele progrese majore vor avea loc mai degrabă la nivel
național și de piață (de exemplu, ajustări ale politicilor energetice în urma
crizelor geopolitice), COP rămâne aproape singurul mecanism internațional cu
participare largă și aproape universală. Este esențial să menținem funcțional
acest mecanism și să-i consolidăm reziliența instituțională, deoarece el va
rămâne indispensabil eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice.
Sursa: aici.
Material
realizat de Diana Ghinea, cercetătoare la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) al FUMN „Mircea Malița”.
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a fost rugat să...
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile...
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi
În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui interviu publicat în presa chineză,...
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
Pentru cei mai mulți oameni, concediul este perioada în care ar trebui să se relaxeze și să se desprindă de...
Presa din Italia scrie că Radu Drăgușin va pleca de la Tottenham Hotspur
Perioada petrecută de internaționalul român Radu Drăgușin în prima ligă de fotbal din Anglia se apropie de sfârșit. Potrivit presei...
Peste 550 de lideri ai mediului de afaceri, diplomației și societății civile au celebrat la Grădina Snagov 250 de ani de Independență a Statelor Unite
Evenimentul a transmis un puternic mesaj de încredere afirmând forța parteneriatului strategic România – SUA Peste 550 de invitați au...
Cristian Ghinea îl atacă pe Nicușor Dan: „Un personaj greșit pentru România. Un tăntălău ajuns în locuri greșite”
Senatorul USR Cristian Ghinea a lansat atacuri dure la adresa președintelui Nicușor Dan, pe care îl acuză de o „strategie...
-
Actualitateacum 3 zile
Ce se întâmplă când depresia devine „contagioasă” între adolescenți
-
Breakingacum 3 zileBilanțul cutremurelor din Venezuela a ajuns la aproape 3.000 de morți și 17.000 de răniți
-
Breakingacum 3 zileRăzboi în Ucraina, ziua 1.592. Rusia anunță că loviturile ucrainene asupra Sankt Petersburgului nu vor rămâne „fără răspuns”
-
Actualitateacum 2 zile
Mâncărurile delicioase pe care le poți face cu numai două ingrediente. Printre acestea se numără și un desert italian legendar
-
Actualitateacum 3 zile
Se știe data la care Soarele va distruge Planeta Pământ. Ce au descoperit oamenii de știință
-
Actualitateacum 2 zile
Avertismentul medicilor privind pastilele banale din farmacii care pot deveni toxice sau își pierd efectul din cauza caniculei
-
Actualitateacum 24 de ore
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
-
Breakingacum 21 de oreEmmanuel Macron și-a luat cu el faimoșii ochelari de soare la cina cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa