Actualitate
Mica cramă a unui somelier, la o intersecție de București: ”Nu poți iubi România fără să iubești podgoriile ei”
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Vinul face parte din cultura noastră. Așa cum rușilor le place vodka, cehilor berea, românilor le place vinul, cel puțin de la Dimitrie Cantemir citire. Această licoare de o frumusețe inegalabilă în gust și culoare are darul de a ne înfrumuseța viața și de a ne o îmbogăți.
Aceasta este sorgintea nobilă a băutorilor de vin care caută frumosul în viața prin gust acompaniat de eleganță și un plus de rafinament. Ce e de remarcat în ascensiunea cultivării vinului în spațiul urban e faptul că el pătrunde și în zone mai puțin familiare cu vinul, fără tradiție viticolă puternică.
Într-un mic spațiu din Sectorul 5, la o margine de drumuri în proximitatea triunghiului Calea Ferentari – Calea Rahova și 13 Septembrie, unde poezia și sportul nu lipsesc ca valori impregnate în spiritul locului, vinul dă tonul cartierului.
”Vinul face parte din cultura noastră ca români”
Deși e o cramă mică situată la o intersecție de lumi, ea are acel farmec pe care numai oamenii locului îl creează. În orice alt loc s-ar pierde o parte din farmecul ei. Aici cartierul cu secretele, viața și tipologiile, respiră și bate în game diferite. Tot aici poposesc mulți pentru a-și cumpăra un strop de fericire. Și de la un strop de fericire voioșia e garantată.
”Vinul este cartea noastră de vizită în lume. România are un filon nobil de vin care e bine să-l fructificăm, nu doar în rândul românilor ci și în rândul străinilor. Vinul face parte din cultura noastră ca români. E plină literatura și istoria noastră de oameni care beau vin, înțelegând că vinul în esența sa are marele dar de a ne îmbogăți spiritual”, spune somelierul Cristi Ungherea, creatorul cramei.
Fără vin poate nu ar fi fost nici Eminescu, nici Păstorel
”Suntem la cramă. AICI SE DEGUSTĂ VINUL. Aici fiecare își poate educa gustul să aleagă un sortiment de vin care să i se potrivească. Într-adevăr gustul vine și din interior, din ce are omul mai frumos în el. Mihai Eminescu era cu Grasa de Cotnari, Păstorel Teodoreanu bea cam orice fel de vin. E alegerea fiecăruia cât de mult vrea să profite de vin pentru a se autoeduca. Astăzi multă lumea se întoarce către vin, către ce simbolizează vinul. Pentru mine e un semn că lucrurile iau o întorsătură pozitivă”, explică somelierul.
În același timp, Cristi Ungherea subliniază că ”străinii vin la noi cu speranța să trăiască sălbăticia geografiei noastre, care e presărată de această minunată licoare care este vinul”. În viziunea sa, vinul e cultură, e viața noastră și a strămoșilor noștri și dacă vom ști să fructificăm această moștenire vom avea mereu de câstigat.
”Nu poți iubi România fără să iubești podgoriile ei. Străinii care vin la noi în țară se minunează de ce văd și noi trebuie să le oferim șansa unei experiențe unice, singura în stare să ne parafrazeze un brand de țară”, precizează creatorul cramei.
”Vinul cel mai bun este acela care te face nemuritor pentru o clipă”
Pentru Cristi Ungherea ”vinul cel mai bun este acela care te face nemuritor pentru o clipă”. ”Începutul e întodeauna cel mai greu, dar lucrurile încep să se miște. Lumea vinului evoluează ca oricare alta. Important e că oamenii ajung să-și cunoască originea. Și vinul e o parte bună a ceea ce suntem”, spune creatorul cramei pentru GÂNDUL.RO.
Acesta a încercat să răspundă celei mai grele întrebări care li se pune deseori cunoscătorilor de vinuri, respectiv: ”Care este cel maa bun vin?”.
De multe ori am fost întrebat care este cel mai bun vin? E greu să răspunzi la o asemenea întrebare. Poți să degusti un vin extrem de valoros având o stare care nu este tocmai prielnică unei asemenea experiențe și astfel calitatea actului în sine este depreciată. Vinul ține de stare în primul rând și percepție negativă despre calitatea vinului ar fi bine să ridice anumite semne de întrebare în legătură cu noi. Răspunsul meu preferat la întrebare e că – Vinul cel mai bun este acela care te face nemuritor pentru o clipă
”Acasă, pe plalurile natale, mereu viticultura a fost religie”
Pasiunea sa pentru vin e de acasă, de pe meleagurile natale dintr-un sat de poveste unde oamenii privesc vinul cu o religiozitate istorică.
Acasă, pe plaiurile natale, mereu viticultura a fost religie și înclin să cred că și acum mai este sau poate deveni. În acest loc, intitulat Fințești, în județul Buzău la granița cu Prahova, nu întâmplător avem câteva crame care fac cinste vinului românesc. Aici avem teroarul ideal pentru vinurile roșii. Aici m-am născut și asta înseamnă acasă pentru mine”, așa alege să-și descrie somelierul sorgintea. În același timp sportul joacă un rol important în viața sa care este complementar pasiunii pentru vin: ”Sportul este complementar vinului chiar dacă acest lucru nu pare de la sine înțeles. În general marii sportivi au fost pasionați de vin deoarece vinul e o muză. Maradona era un iubitor de vin. Valoarea destinderii, a relaxării implică nu un consum ci o trăire. Cel mai frumos lucru pe care îl poți face după ce te-ai dedicat zeului sănătății și al mișcării e să-l cunoști pe Bachus. Și aici sunt evident limite și depinde de fiecare”,
”Mi-aș dori să văd la somelieri această umanitate, un chip cu adevărat de poveSte”
”Meseria de somelier nu se limitează doar la latura tehnică, e o artă care se învață din bucuria vieții, nu numai din aspectele practice. Experiența degustării ar fi bine să-l înalte pe om deasupra grijilor cotidiene, să-i descresțească fruntea și să-l deschidă către orizontul propriei spiritualități. Mi-aș dori să văd la somelieri această umanitate, un chip cu adevărat de povește cu mai mult zâmbet și farmec. Căci vinul e o viață trăită care merită povestită de fiecare dată. E ca o piesă de teatru care nu seamănă una cu alta”, mai precizează somelierul Cristian Ungherea.
Vinul te îmbie spre visare spre acea lume sau colț de lume care se situează deasupra grijilor cotidiene care ne erodează felul de a trăi frumos. Cu un pahar de vin suntem cu toții datori.
Toți cei care degustă la Cramă pleacă cu frunte sus căutând parcă liniștea cerului. Privesc cerul și zâmbesc larg parcă spunând-și din nou ”Suntem la cramă, Aici se degustă..viața.” Și nimic nu e mai frumos ca viața din Sector 5, cu bune și cu rele, care e plină de culoare și poezie.
Actualitate
Condusul in Romania pentru strainii stabiliti aici
Pentru cine se muta in Romania din alta tara, primele drumuri cu masina sunt o experienta aparte. Semnele de circulatie seamana cu cele din restul Europei, dar ritmul traficului, obiceiurile soferilor si drumurile de munte au farmecul lor, pe care il descoperi doar dupa cateva sute de kilometri parcursi.
Inainte de primul drum lung, multi straini isi pun intrebari despre acte si despre statutul lor in tara. Unii discuta cu un avocat imigrari pentru a intelege mai bine ce documente sunt valabile aici si ce trebuie facut pe termen lung, mai ales daca vor sa ramana in Romania mai multi ani.
Drumul in sine ramane insa partea cea mai interesanta. Si cea mai frumoasa, mai ales vara, cand zilele sunt lungi si fiecare weekend poate insemna o destinatie noua.
Primele saptamani la volan in orasele mari
In orasele mari, traficul poate parea aglomerat la inceput, mai ales la orele de varf. Soferii nou veniti invata repede unde se gasesc locuri de parcare, care sunt strazile de evitat dimineata si cum se circula in intersectiile mari, unde fiecare are ritmul lui. Un GPS bun si putina rabdare rezolva cele mai multe situatii.
O tema care revine des in discutiile dintre strainii stabiliti aici este preschimbare permis auto, pentru ca fiecare tara emitenta are un regim diferit. Informatia potrivita se cauta pentru situatia proprie, din surse oficiale, nu din experienta unui prieten care venea din alta tara.
Lucrurile pe care un sofer nou venit le are, de obicei, in masina in primele luni sunt aceleasi:
- permisul si actul de identitate
- actele masinii si asigurarea valabila
- trusa medicala, extinctorul si triunghiurile
- o harta offline pentru zonele fara semnal
Excursiile lungi si planurile de viitor
Dupa cateva luni, drumurile scurte prin oras sunt inlocuite de excursii mai lungi. Muntii, Delta si satele cu case vechi devin destinatii de weekend, iar soferii straini descopera o tara mult mai variata decat se asteptau cand au ajuns prima data.
Pentru cei care raman aici multi ani, drumurile acestea devin parte dintr-un plan mai larg de viata, in care apare uneori si subiectul obtinere cetatenie romana. Fiecare situatie are conditiile ei, iar informatiile corecte se afla de la institutiile competente si de la oameni care lucreaza cu astfel de dosare.
Pana atunci, harta tarii se umple incet cu locuri vizitate. Fiecare excursie aduce o poveste noua, o fotografie si, uneori, un prieten nou intalnit la o pensiune de munte sau la un popas pe marginea drumului.
Rutele recomandate de soferii straini
Cei care au condus mult prin Romania au, aproape toti, o lista de drumuri pe care le recomanda celor nou veniti, in ordinea in care le-au descoperit:
- drumurile de munte din Carpati, vara
- satele cu biserici vechi din nordul tarii
- litoralul, in afara sezonului aglomerat
- Delta Dunarii, cu masina pana la Tulcea
- cetatile si orasele medievale din centru
Fiecare drum are particularitatile lui. Unele sunt spectaculoase, dar cer atentie la curbe si la vreme, altele sunt linistite si potrivite pentru o plimbare de duminica cu toata familia si cu un picnic la jumatatea drumului.
Iarna, drumurile de munte cer pregatire suplimentara. Anvelopele potrivite sunt obligatorii, iar verificarea prognozei inainte de plecare scuteste multe neplaceri.
Ce obiceiuri au soferii romani?
Orice sofer strain observa, dupa primele saptamani, cateva obiceiuri locale. Claxonul scurt de salut intre cunostinte, semnalul cu farurile pentru a avertiza ceva pe drum sau ajutorul spontan oferit cuiva ramas in pana sunt lucruri care raman in memorie.
Unii se adapteaza imediat, altii au nevoie de mai mult timp ca sa inteleaga ritmul. Ce ajuta mult este rabdarea, mai ales in orasele mari, unde traficul de la orele de varf poate obosi pe oricine dupa o zi lunga de munca.
Cu timpul, si strainii incep sa salute cu farurile. E semnul ca s-au acomodat si ca drumurile din Romania nu mai au secrete pentru ei.
Pauzele si popasurile de pe drum
Drumurile lungi au si ele ritualurile lor. O cafea la o benzinarie, un covrig cumparat de la marginea drumului sau o oprire la o stana pentru branza proaspata devin parte din experienta, la fel de importante ca destinatia insasi.
Multi straini spun ca aceste pauze sunt momentele in care au simtit cel mai bine tara. Oamenii de la marginea drumului sunt adesea curiosi sa afle de unde vine soferul, iar conversatiile scurte se transforma uneori in recomandari de locuri pe care nu le gasesti in ghidurile turistice.
Mancarea de la stana ramane, pentru multi, cea mai buna amintire de drum. Si un motiv sa revina pe acelasi drum, an de an, de cele mai multe ori cu prieteni noi.
Masina ca parte din viata in Romania
Dupa un an sau doi, masina devine pentru multi straini mai mult decat un mijloc de transport. Este felul in care au descoperit tara, au cunoscut oameni si au construit amintiri cu familia si prietenii, fie in weekend, fie in concedii mai lungi.
Actele s-au asezat, drumurile zilnice au devenit rutina, iar excursiile de weekend sunt planificate cu placere. Harta din telefon e plina de locuri salvate si de trasee pe care vor sa le refaca, iar prietenii de acasa primesc des fotografii cu peisaje pe care nu le banuiau.
Romania vazuta de la volan arata altfel decat din avion sau din tren. E o tara care se descopera incet, curba cu curba, si care rasplateste cu peisaje pe oricine are rabdare.
Actualitate
Factorii de risc pentru demență pe care îi poți influența și cei pe care nu-i poți schimba
Mulți oameni privesc demența ca pe o loterie: fie ai ghinion și apare, fie scapi. Teama este ușor de înțeles, mai ales dacă ai văzut boala de aproape, la un părinte sau la un bunic. Realitatea este însă mai nuanțată. Unii factori de risc țin de vârstă și de moștenirea genetică, deci nu-i poți controla. Alții țin de felul în care trăiești și de bolile pe care le ții sau nu sub control. Analizele internaționale din ultimii ani arată că o parte importantă a cazurilor, aproape jumătate potrivit unor estimări, ar putea fi prevenite sau amânate.
Ce nu poți schimba
Vârsta rămâne cel mai important factor de risc. Riscul crește vizibil după 65 de ani, deși demența nu este o parte normală a îmbătrânirii, iar mulți oameni ajung la vârste foarte înaintate cu mintea limpede. Contează și genetica: anumite variante ale genelor cresc predispoziția, iar în cazuri rare boala se transmite direct în familie. Femeile sunt afectate ceva mai des, în parte pentru că trăiesc mai mult.
Totuși, a avea un părinte cu demență nu înseamnă că vei face și tu boala. Când vorbim despre cauze dementa, vârsta și genele sunt doar o parte din poveste. Restul se construiește în decenii, din obiceiuri și din afecțiuni care, de cele mai multe ori, pot fi ținute sub control.
Tensiunea, diabetul și colesterolul
Ce afectează inima afectează și creierul. Hipertensiunea netratată, diabetul, colesterolul crescut și obezitatea deteriorează în timp vasele mici care hrănesc țesutul cerebral. Riscul începe să se acumuleze încă de la vârsta mijlocie, cu mult înainte de apariția vreunui semn, de aceea contează atât de mult controalele regulate și tratamentul urmat corect după 40 de ani.
Acești factori vasculari nu duc doar la demența vasculară. La vârstnici, leziunile vaselor de sânge și modificările specifice bolii Alzheimer apar adesea împreună, iar medicii numesc această combinație dementa mixta. Este o formă frecventă la vârste înaintate, iar existența ei arată cât de mult contează sănătatea vaselor, chiar și atunci când boala de fond este alta.
Auzul și vederea, factori subestimați
Puțini oameni fac legătura între pierderea auzului și memorie, dar ea există. Când auzi greu, creierul primește mai puțini stimuli, depune mai mult efort ca să înțeleagă și, adesea, te retragi din conversații. Același lucru e valabil și pentru vederea slabă netratată. Mulți oameni amână ani la rând un test auditiv, deși scăderea auzului este frecventă după 60 de ani și poate fi corectată relativ ușor. Un control auditiv periodic și purtarea aparatului auditiv sau a ochelarilor recomandați sunt gesturi simple, cu beneficii mai mari decât par.
Mișcarea, fumatul și alcoolul
Activitatea fizică regulată îmbunătățește circulația, ajută la controlul greutății și al glicemiei și pare să aibă un efect protector direct asupra creierului. Nu e nevoie de sală: mersul pe jos în ritm alert, grădinăritul sau înotul, practicate constant, sunt suficiente. Fumatul și consumul excesiv de alcool lucrează în sens invers, afectând vasele și celulele nervoase. Renunțarea la fumat aduce beneficii la orice vârstă.
Mintea activă și oamenii din jur
Creierul are nevoie de provocări. Educația, învățarea lucrurilor noi, cititul sau jocurile care cer gândire construiesc o rezervă pe care o poți folosi mai târziu. La fel de importante sunt relațiile: izolarea socială și depresia netratată cresc riscul, motiv pentru care merită să păstrezi legătura cu prietenii și familia și să ceri ajutor când starea de spirit se strică. Nu în ultimul rând, protejează-ți capul, purtând cască la bicicletă și evitând căderile, pentru că loviturile repetate lasă urme.
Nu poți alege ce gene ai moștenit și nici nu poți opri trecerea anilor, dar poți influența multe dintre celelalte piese. Fiecare tensiune ținută sub control, fiecare plimbare și fiecare conversație contează, iar efectele se adună în timp. Iar dacă observi schimbări de memorie la tine sau la cineva drag, discută-le cu medicul, care te poate ajuta să afli ce se află în spatele lor.
Actualitate
Lucrul la temperaturi înalte: echipamentul de protecție care contează, explicat de Hoffmann Group
Într-o turnătorie, lângă un cuptor de sticlă sau la postul de sudură, căldura nu este un disconfort trecător, ci un risc prezent în fiecare minut al turei. O piesă ridicată fără protecție, un strop de metal topit sau o talpă care cedează pe o suprafață fierbinte pot transforma o zi obișnuită într-un accident. Vestea bună este că echipamentul potrivit reduce mult aceste riscuri, iar Hoffmann Group explică în ghidurile sale pentru protecția personală cum se aleg corect mănușile și încălțămintea pentru astfel de medii.
Mâinile, primele expuse la căldură
Mâinile ating direct piesele, sculele și suprafețele încinse, de aceea sunt cele mai vulnerabile. Pentru turnătorii, bucătării mari, producția de sticlă sau sudură, alegerea firească sunt modelele de manusi termice certificate pentru riscul concret de la post. Potrivit Hoffmann Group, mănușile rezistente la foc pot face față unor temperaturi de până la 500 °C și oferă, în același timp, protecție mecanică, însă valoarea exactă diferă de la un model la altul și trebuie verificată pe etichetă.
Eticheta unei astfel de mănuși face trimitere la standardul EN 407, care testează șase comportamente: rezistența la aprindere, la căldura de contact, la căldura de convecție, la căldura radiantă, la picăturile mici de metal topit și la cantitățile mari de metal topit. Fiecare primește un nivel de la 0 la 4, iar cu cât cifra este mai mare, cu atât protecția este mai bună. Pe aceeași mănușă apare adesea și standardul EN 388, pentru riscurile mecanice: abraziune, tăiere, rupere și perforare.
Materialul face diferența
În spatele cifrelor stă materialul din care este făcută mănușa, iar gama Hoffmann Group include mai multe variante, fiecare cu rolul ei. Țesătura de aramidă sau Kevlar rezistă la căldură și la tăiere, iar țesătura de sticlă face față expunerilor la temperaturi ridicate. Pielea este apreciată la sudură pentru rezistență și flexibilitate, în timp ce tricotul cu acoperire de nitril sau neopren asigură o priză sigură.
Pe lângă marca proprie HOLEX, gama include producători precum Ansell, JUTEC sau uvex. Rețineți că o mănușă prea groasă pentru o operație de precizie ajunge să fie scoasă, așa că merită să alegeți cel mai subțire model care oferă nivelul de protecție cerut.
Picioarele, protejate de jos în sus
Căldura nu vine doar de sus. Stropii de metal topit, pardoselile încinse și obiectele grele care cad fac din încălțăminte a doua linie de apărare. Pentru astfel de medii, perechile de bocanci de lucru certificați conform EN ISO 20345 oferă bombeu de protecție, iar clasele superioare adaugă talpă antiperforare și rezistență la apă. Marcajul suplimentar HRO arată că talpa rezistă la contactul cu suprafețe fierbinți, un detaliu esențial lângă cuptoare sau în turnătorii.
Hoffmann Group amintește că bocancii de siguranță diferă nu doar prin clasă, ci și prin materiale, design și culoare. Bombeul poate fi din oțel, aluminiu sau plastic, iar fața din piele, microfibră sau textil. Gama include modele pentru bărbați și femei, de la mărci precum GARANT, ELTEN sau Haix. Iar confortul nu este un detaliu: site-ul notează că nu este neobișnuit ca picioarele să stea în încălțămintea de lucru 50 de ore pe săptămână sau chiar mai mult.
Un plan, nu o achiziție la întâmplare
Într-o întreprindere cu mai multe tipuri de posturi, sudorul, operatorul de la cuptor și mecanicul de întreținere au nevoie de echipamente diferite. Pentru a evita confuziile, Hoffmann Group întocmește un plan personalizat de utilizare a mănușilor, care stabilește, pe baza analizei de risc, ce mănuși sunt necesare în fiecare zonă. Specialiștii în echipamente de protecție personală pot sprijini și alegerea încălțămintei, testele de purtare și instruirea angajaților, astfel încât echipamentul să fie nu doar cumpărat corect, ci și purtat corect.
Lucrul la temperaturi înalte va rămâne solicitant, dar riscul de arsuri poate fi redus considerabil atunci când fiecare om poartă echipamentul potrivit postului său. Începeți cu o trecere prin zonele cele mai calde ale producției și notați ce ating angajații zilnic cu mâinile și pe ce calcă: de acolo pornește orice alegere corectă.
-
Lifeacum 2 zileColindele și rostul lor: o abordare avansată pentru cei inițiați
-
Lifeacum 2 zileCum prepari brânza de casă: ghid simplu pentru începători
-
Anunturiacum 3 zile
Anunt Public pentru Autorizația de construire nr. 140 din 10/22/2026 emisa de Primaria Comunei Ipotesti Suceava
-
Politicaacum o ziCine este Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor. Studii în Germania, experiență europeană și peste 20 de ani în administrație și politică
-
Uncategorizedacum 10 oreBergerat Monnoyeur își consolidează proximitatea față de clienții din Oltenia prin deschiderea sediului de la Craiova
-
Lifeacum 11 oreGhid de cadouri de Crăciun din aur: idei pentru ea, el și cei mici
-
Lifeacum 10 oreCum dezinfectezi bucătăria profesională a unui restaurant, pas cu pas
-
Socialacum 6 oreInfecțiile urinare recidivante și sănătatea intimă – Legătura strânsă dintre flora vaginală și episoadele de cistită





