Actualitate
Mica cramă a unui somelier, la o intersecție de București: ”Nu poți iubi România fără să iubești podgoriile ei”
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” vă prezintă, în fiecare zi, oameni remarcabili care au cunoscut excelența în diferite domenii precum educație, cercetare, cinematografie, teatru, muzică, afaceri, informatică, administrație sau sport.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” se dorește a fi, cotidian, o întâlnire motivantă cu adevărate personalități ale țării. În cuprinsul acestei rubrici cu totul speciale veți face cunoștință cu oameni pentru care locul întâi al unui podium – fie el și metaforic – se transformă, de fiecare dată, într-o realitate palpabilă. Oameni pentru care un microscop devine o a doua natură, iar camera de luat vederi o prelungire, firească, a gândului și a sufletului.
”CU GÂNDUL LA ROMÂNIA” nu este doar un laitmotiv jurnalistic, ci o întreagă lume adusă mai aproape și descifrată sub ochii cititorului, o ”scenă” unde ”actorii” își prezintă realizările extraordinare. În același timp, ei și sunt oamenii deciși să își îndeplinească visele și să își transforme propriile speranțe în certitudini, oamenii care impresionează, de altfel, și dincolo de granițele României.
Vinul face parte din cultura noastră. Așa cum rușilor le place vodka, cehilor berea, românilor le place vinul, cel puțin de la Dimitrie Cantemir citire. Această licoare de o frumusețe inegalabilă în gust și culoare are darul de a ne înfrumuseța viața și de a ne o îmbogăți.
Aceasta este sorgintea nobilă a băutorilor de vin care caută frumosul în viața prin gust acompaniat de eleganță și un plus de rafinament. Ce e de remarcat în ascensiunea cultivării vinului în spațiul urban e faptul că el pătrunde și în zone mai puțin familiare cu vinul, fără tradiție viticolă puternică.
Într-un mic spațiu din Sectorul 5, la o margine de drumuri în proximitatea triunghiului Calea Ferentari – Calea Rahova și 13 Septembrie, unde poezia și sportul nu lipsesc ca valori impregnate în spiritul locului, vinul dă tonul cartierului.
”Vinul face parte din cultura noastră ca români”
Deși e o cramă mică situată la o intersecție de lumi, ea are acel farmec pe care numai oamenii locului îl creează. În orice alt loc s-ar pierde o parte din farmecul ei. Aici cartierul cu secretele, viața și tipologiile, respiră și bate în game diferite. Tot aici poposesc mulți pentru a-și cumpăra un strop de fericire. Și de la un strop de fericire voioșia e garantată.
”Vinul este cartea noastră de vizită în lume. România are un filon nobil de vin care e bine să-l fructificăm, nu doar în rândul românilor ci și în rândul străinilor. Vinul face parte din cultura noastră ca români. E plină literatura și istoria noastră de oameni care beau vin, înțelegând că vinul în esența sa are marele dar de a ne îmbogăți spiritual”, spune somelierul Cristi Ungherea, creatorul cramei.
Fără vin poate nu ar fi fost nici Eminescu, nici Păstorel
”Suntem la cramă. AICI SE DEGUSTĂ VINUL. Aici fiecare își poate educa gustul să aleagă un sortiment de vin care să i se potrivească. Într-adevăr gustul vine și din interior, din ce are omul mai frumos în el. Mihai Eminescu era cu Grasa de Cotnari, Păstorel Teodoreanu bea cam orice fel de vin. E alegerea fiecăruia cât de mult vrea să profite de vin pentru a se autoeduca. Astăzi multă lumea se întoarce către vin, către ce simbolizează vinul. Pentru mine e un semn că lucrurile iau o întorsătură pozitivă”, explică somelierul.
În același timp, Cristi Ungherea subliniază că ”străinii vin la noi cu speranța să trăiască sălbăticia geografiei noastre, care e presărată de această minunată licoare care este vinul”. În viziunea sa, vinul e cultură, e viața noastră și a strămoșilor noștri și dacă vom ști să fructificăm această moștenire vom avea mereu de câstigat.
”Nu poți iubi România fără să iubești podgoriile ei. Străinii care vin la noi în țară se minunează de ce văd și noi trebuie să le oferim șansa unei experiențe unice, singura în stare să ne parafrazeze un brand de țară”, precizează creatorul cramei.
”Vinul cel mai bun este acela care te face nemuritor pentru o clipă”
Pentru Cristi Ungherea ”vinul cel mai bun este acela care te face nemuritor pentru o clipă”. ”Începutul e întodeauna cel mai greu, dar lucrurile încep să se miște. Lumea vinului evoluează ca oricare alta. Important e că oamenii ajung să-și cunoască originea. Și vinul e o parte bună a ceea ce suntem”, spune creatorul cramei pentru GÂNDUL.RO.
Acesta a încercat să răspundă celei mai grele întrebări care li se pune deseori cunoscătorilor de vinuri, respectiv: ”Care este cel maa bun vin?”.
De multe ori am fost întrebat care este cel mai bun vin? E greu să răspunzi la o asemenea întrebare. Poți să degusti un vin extrem de valoros având o stare care nu este tocmai prielnică unei asemenea experiențe și astfel calitatea actului în sine este depreciată. Vinul ține de stare în primul rând și percepție negativă despre calitatea vinului ar fi bine să ridice anumite semne de întrebare în legătură cu noi. Răspunsul meu preferat la întrebare e că – Vinul cel mai bun este acela care te face nemuritor pentru o clipă
”Acasă, pe plalurile natale, mereu viticultura a fost religie”
Pasiunea sa pentru vin e de acasă, de pe meleagurile natale dintr-un sat de poveste unde oamenii privesc vinul cu o religiozitate istorică.
Acasă, pe plaiurile natale, mereu viticultura a fost religie și înclin să cred că și acum mai este sau poate deveni. În acest loc, intitulat Fințești, în județul Buzău la granița cu Prahova, nu întâmplător avem câteva crame care fac cinste vinului românesc. Aici avem teroarul ideal pentru vinurile roșii. Aici m-am născut și asta înseamnă acasă pentru mine”, așa alege să-și descrie somelierul sorgintea. În același timp sportul joacă un rol important în viața sa care este complementar pasiunii pentru vin: ”Sportul este complementar vinului chiar dacă acest lucru nu pare de la sine înțeles. În general marii sportivi au fost pasionați de vin deoarece vinul e o muză. Maradona era un iubitor de vin. Valoarea destinderii, a relaxării implică nu un consum ci o trăire. Cel mai frumos lucru pe care îl poți face după ce te-ai dedicat zeului sănătății și al mișcării e să-l cunoști pe Bachus. Și aici sunt evident limite și depinde de fiecare”,
”Mi-aș dori să văd la somelieri această umanitate, un chip cu adevărat de poveSte”
”Meseria de somelier nu se limitează doar la latura tehnică, e o artă care se învață din bucuria vieții, nu numai din aspectele practice. Experiența degustării ar fi bine să-l înalte pe om deasupra grijilor cotidiene, să-i descresțească fruntea și să-l deschidă către orizontul propriei spiritualități. Mi-aș dori să văd la somelieri această umanitate, un chip cu adevărat de povește cu mai mult zâmbet și farmec. Căci vinul e o viață trăită care merită povestită de fiecare dată. E ca o piesă de teatru care nu seamănă una cu alta”, mai precizează somelierul Cristian Ungherea.
Vinul te îmbie spre visare spre acea lume sau colț de lume care se situează deasupra grijilor cotidiene care ne erodează felul de a trăi frumos. Cu un pahar de vin suntem cu toții datori.
Toți cei care degustă la Cramă pleacă cu frunte sus căutând parcă liniștea cerului. Privesc cerul și zâmbesc larg parcă spunând-și din nou ”Suntem la cramă, Aici se degustă..viața.” Și nimic nu e mai frumos ca viața din Sector 5, cu bune și cu rele, care e plină de culoare și poezie.
Actualitate
Străinii i-au urecheat pe români, după ce au văzut imaginea lui Mircea Lucescu desfigurată pe Arena Națională: „Un moment rău. Dezamăgitor!”
Mircea Lucescu a fost omagiat în lumea fotbalului după decesul său, survenit la 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani. Înaintea meciurilor din competițiile europene și din România, inclusiv în Liga Campionilor, Europa League și Conference League, s-au organizat momente de reculegere în memoria sa.
Omagiu pentru Mircea Lucescu, pe Arena Națională Foto/Captură TikTok
Un astfel de moment a avut loc și la partida FCSB vs. Oțelul Galați, încheiată cu scorul de 4-0, în play-out. Pe ecranul uriaș al Arenei Naționale a fost afișată imaginea fostului mare antrenor, însă proiecția nu a putut fi redată complet din cauza unor probleme tehnice, ceea ce a afectat vizibilitatea omagiului. A părut cum că, cel mai titrat antrenor din istoria fotbalului românesc, nu ar fi avut un ochi.
„A existat și un moment dezamăgitor pe Arena Națională!”
Incidentul a atras atenția și presei internaționale, inclusiv în Grecia, unde jurnaliștii au au considerat că problema tehnică a tabelei de marcaj a diminuat impactul emoțional al omagiului și a dezonorat amintirea lui Mircea Lucescu.
„Un moment rău pentru români, în cinstea lui Mircea Lucescu!
Marele Mircea Lucescu a încetat din viață marți, 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani, după o internare la Spitalul Universitar de Urgență din București. Mari echipe ale Europei au transmis mesaje pentru cel mai de succes antrenor român, iar un gest similar a fost făcut și de Peluza Nord la meciul FCSB – Oțelul.
Din păcate, a existat și un moment dezamăgitor pe Arena Națională, legat de omagiul adus lui Mircea Lucescu înaintea meciului FCSB – Oțelul, încheiat 4-0. Pe lângă acoperișul care nu poate fi retras, cel mai mare stadion al țării se confruntă și cu probleme la cubul care servește drept tabelă de marcaj.
Din acest motiv, imaginea lui Mircea Lucescu afișată în timpul momentului de reculegere a fost distorsionată!”, au scris jurnaliștii greci de la Sfina.
Actualitate
Dezbatere aprinsă despre armata obligatorie în România? „O să vezi dezertări și refuzuri în masă în România”
Posibilitatea reintroducerii serviciului militar
obligatoriu a stârnit o dezbatere aprinsă pe o platformă online, scoțând la
suprafață frustrări mai vechi despre stat, bani și competență. Discuția este pur ipotetică, în condițiile în care nu s-a pus, oficial, problema revenirii la serviciul militar obligatoriu.
Serviciul militar obligatoriu sperie mulți tineri români. FOTO: MAPN
Discuția de pe platforma Reddit pornește de la o afirmație care sună categoric: „Serviciul militar obligatoriu este doar pe pauză în momentul de față, poate fi introdus mâine fără nicio problemă legală.”
De aici, firul conversației se rupe rapid în două direcții: una alarmistă, care vede reintroducerea ca inevitabilă, și una sceptică, care o consideră improbabilă sau chiar imposibilă în contextul actual al României.
Autorul inițial își susține ideea printr-o listă de țări europene care au reintrodus sau extins serviciul militar:
„Croația – S-a reintrodus anul acesta, 2 luni obligatorii doar pentru bărbați.
Suedia – S-a reintrodus în 2017. Sunt recrutați toți (bărbați și femei), dar sunt selectați doar cei mai apți.
Letonia – S-a reintrodus în 2024, cu o durată de 11 luni.
Lituania – S-a reintrodus în 2015.
Danemarca – Din 2025, serviciul militar s-a extins și la femei, iar durata a crescut de la 4 luni la 11 luni.
Norvegia – S-a extins serviciul militar și la femei în 2015.
Germania – S-a spus că se reintroduce serviciul militar voluntar pentru 2 ani; dacă nu fac rost de destui oameni, o să îl introducă pe cel obligatoriu.
Franța și Polonia – S-a reintrodus serviciul militar voluntar de 10 luni.
Estonia, Grecia, Austria, Finlanda, Elveția, Cipru și Turcia – Deja există serviciu militar obligatoriu, ca să nu mai vorbim de țări precum Ucraina și Rusia”.
Autorul postării susține, corect, că în România s-a introdus serviciul militar voluntar. Acesta face o speculație: „Dacă programul nu o să aibă succes, o să trecem la conscripție. Am o presimțire că nu o să aibă succes acest program; pentru a reuși, statul român ar trebui să creeze o propagandă bună, iar eu nu cred că este destul de capabil să facă așa ceva.”
Într-adevăr, anumiți analiști militari avertizează că dacă programul voluntar nu va reuși, singura soluție ar fi reîntroduce serviciul militar obligatoriu.
Dacă Armata Română nu reușește să-și completeze rezerva operațională prin modalitatea voluntariatului se poate ajunge la măsuri extreme: „la un moment dat, va trebui să reintroducem serviciul militar obligatoriu”, a afirmat pentru „Adevărul” generalul (r) Virgil Bălăceanu. Nicio armată nu funcționează fără rezervă, a spus el. Mai ales în condițiile actuale. Totuși, Bălăceanu este încrezător că programul de voluntariat va fi un succes.
Autorul postării pune, la final, câteva întrebări:
„Când o să fie reintrodus, ați vrea să fie pentru toată lumea? Și pentru bărbați și pentru femei? Ați vrea să fie cum e în Elveția, unde poți alege să faci serviciu militar sau serviciu în folosul statului pentru o perioadă mai lungă?”
„Ce să facem? Tragem cu pistol Carpați? Să ne coasem găurile din pantaloni?””
Replica nu a întârziat: „Ești tu sigur? Din lista prezentată de tine, doar 4 țări au introdus serviciul militar OBLIGATORIU. Restul sunt toate voluntare. Cam sună a fumigenă.” Această intervenție schimbă tonul discuției și introduce un element esențial: diferența dintre percepție și realitate. Mai mulți participanți subliniază că, în multe state, „obligatoriu” nu înseamnă universal: „Se aleg doar dintre cei mai fit și se face apoi o tragere la sorți.”
Un reputat general avertizează: „La un moment dat, va trebui să reintroducem serviciul militar obligatoriu”
De aici, conversația alunecă spre o analiză pragmatică. Un utilizator punctează: „Singurele țări unde mai mult de 20% din bărbații apți chiar fac armata sunt Finlanda, Elveția, Austria, Ucraina, Grecia, Turcia și Cipru.” Cu alte cuvinte, modelul invocat ca exemplu este, de fapt, mult mai limitat în practică.
Dar poate cea mai puternică direcție a dezbaterii nu este nici geopolitică, nici juridică, ci economică. „România este într-o situație economică dezastruoasă”, scrie cineva. „Să iei mii, zeci de mii de oameni din economie și să îi ții pe banii statului la instructaj e o idee absolut idealistă.” Această observație este reluată în forme diferite: costuri, lipsa infrastructurii, risipa. Iar tonul devine rapid sarcastic: „Ce să facem? Tragem cu pistol Carpați? Să ne coasem găurile din pantaloni?”
„O să o frece de pomană un an”
Neîncrederea în instituții apare constant ca fundal al discuției. „Deja aud titluri: scandal uriaș la Ministerul Apărării. Milioane de euro pentru uniforme au ajuns în imobiliare din Dubai.” Este mai mult decât o glumă – este expresia unei percepții generalizate despre corupție și ineficiență. Un alt utilizator amintește de exerciții reale: „Abia au avut câteva autobuze. Foarte puțini au făcut măcar o tragere.”
Experiențele personale sau poveștile transmise din generație în generație joacă și ele un rol important. Un comentariu sintetizează această memorie colectivă: „O să o frece de pomană un an, o să mănânce mâncare infectă, o să muncească la câmp sau la casa vreunuia.” În același timp, există și o notă paradoxală: „peste ani își vor aduce aminte o versiune romanțată, pentru că în jegul ăla se leagă prietenii.”
„1.000 de tineri care dirijează mii de drone fac mai mult decât 1 milion de soldați”
Un alt fir important al discuției este relevanța militară propriu-zisă. „1.000 de tineri care dirijează mii de drone fac mai mult decât 1 milion de soldați”, spune cineva, sugerând că războiul modern nu mai are nevoie de mase de recruți slab pregătiți. Ideea este susținută indirect și de alții, care critică modelul clasic de armată: „jumătate din ciclu sunt bibani, cealaltă jumătate devin veterani și își bat joc de bibani.”
Germania are nevoie de mai mulți militari. Friedrich Merz: „Nu există nicio cale de a evita recrutarea obligatorie”
Nu lipsesc nici observațiile despre inegalitate și evitarea sistemului. „Se găsesc metode de șpagă + pile ca să eviți lejer serviciul militar.” Sau, într-o notă ironică: „La cât de bine merge evidența populației, le urez noroc să mă găsească.” În percepția publică, orice sistem obligatoriu ar fi aplicat selectiv și inechitabil.
Un alt punct sensibil este impactul asupra vieții personale. „Sunt curios cum funcționează dacă ai un credit… ce faci cu rata?”
Discuția atinge și teme ideologice. Un comentator respinge ideea unei decizii pur naționale: „Suntem în NATO, strategia va veni de la comandamentul NATO, nu de la alde Ciucă.” În același timp, altcineva contrazice: „O să vezi dezertări și refuzuri în masă în România.”
În final, poate cea mai dură concluzie vine din experiență directă: „Am făcut armata și pot să spun că ăla care e de acord cu stagiu militar obligatoriu e minim cretin.” Este o afirmație care rezumă tonul general al dezbaterii: mai degrabă respingere decât entuziasm.
Actualitate
Iranul își crește de 9 ori precizia rachetelor. Cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse, nu sateliții
Sateliții, de unii singuri, nu explică creșterea de nouă ori a preciziei loviturilor Iranului — potrivit InformNapalm, cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse.
Rachete iraniene/FOTO:X
Rata de lovire a rachetelor iraniene a crescut de la 3% la 27% în doar câteva săptămâni. Transferul de date a fost real, însă fără intervenția forțelor speciale ruse, care să lege recunoașterea de executarea focului, o asemenea evoluție rapidă nu ar fi fost posibilă.
Precizia atacurilor cu rachete ale Teheranului împotriva unor ținte americane și israeliene a crescut de nouă ori în câteva săptămâni de la declanșarea conflictului dintre SUA, Israel și Iran — nu ca urmare a unor arme mai performante, ci datorită transferului de doctrină militară din partea Rusiei, susține comunitatea de informații voluntare InformNapalm. Analiza acesteia corelează transferuri confirmate de informații, date de pe câmpul de luptă și doctrina forțelor pentru operațiuni speciale ruse pentru a explica o creștere a eficienței loviturilor iraniene pe care simpla partajare de imagini satelitare nu o poate justifica.
Cooperarea militară dintre Rusia și Iran s-a intensificat constant de la începutul invaziei ruse în Ucraina, în 2022. De atunci, colaborarea s-a extins pe multiple planuri: Moscova ar fi furnizat Iranului informații despre pozițiile navelor și bazelor americane și ar fi livrat drone modernizate de tip Shahed — cunoscute sub numele Geran-2 — în martie 2026. În paralel, Iranul continuă să sprijine Rusia cu tehnologie de drone testată în luptă în Ucraina, inclusiv împotriva sistemelor occidentale de apărare aeriană.
Partajarea de informații nu explică singură saltul de precizie
InformNapalm notează că sateliți ruși au monitorizat cel puțin 46 de locații din 11 țări din Orientul Mijlociu între 21 și 31 martie, inclusiv baze militare americane și infrastructură critică. În același timp, alte relatări indică faptul că Rusia ar fi furnizat Iranului date privind pozițiile și deplasările trupelor, navelor și aeronavelor americane, precum și o listă de 55 de obiective energetice israeliene considerate critice.
Cu toate acestea, imaginile reprezintă doar materie primă. Potrivit InformNapalm, rata de succes a rachetelor balistice iraniene a crescut de la aproximativ 3% în primele săptămâni ale conflictului la circa 27% până la jumătatea lunii martie. Alte analize arată că intensificarea loviturilor coincide exact cu această perioadă. Deși munițiile de tip cluster pot mări aria de impact, acestea nu explică selecția țintelor, sincronizarea atacurilor sau capacitatea de a depăși apărarea antiaeriană — elemente care necesită un sistem complex de comandă și control.
Forțele speciale, veriga lipsă
Potrivit analizei, doctrina militară rusă se bazează pe două sisteme interconectate: complexul de recunoaștere-lovire, destinat armelor de mare precizie cu rază lungă, și complexul de recunoaștere-foc, care integrează informațiile tactice cu artileria și sprijinul aerian apropiat. Ambele funcționează ca un ciclu continuu care include identificarea țintei, transmiterea coordonatelor, luarea deciziilor și executarea loviturii.
În centrul acestor sisteme se află forțele pentru operațiuni speciale ale Rusiei. Rolul lor este de a confirma țintele, actualiza coordonatele, transmite datele către sistemele de comandă, ajusta loviturile și evalua rezultatele. Fără această verigă, susține InformNapalm, chiar și cele mai precise informații nu pot produce rezultatele dorite.
Analiza menționează și o ofertă atribuită Moscovei în timpul unor negocieri de încetare a focului: Rusia ar fi propus oprirea transferului de informații către Iran în schimbul limitării sprijinului de intelligence oferit Ucrainei de către Statele Unite — un indiciu că astfel de transferuri există.
Modelul ucrainean, exportat
Rusia a testat această abordare în Siria, începând cu 2015, unde forțele speciale au coordonat lovituri aeriene și cu rachete. Ulterior, doctrina a fost aplicată pe scară largă în Ucraina, inclusiv în atacuri repetate asupra infrastructurii energetice.
Lista presupusă de 55 de obiective energetice israeliene urmează aceeași logică: loviturile asupra infrastructurii electrice pot genera efecte în lanț la nivel de stat, în timp ce atacurile paralele asupra sistemelor de apărare aeriană reduc capacitatea de protecție și cresc eficiența loviturilor ulterioare.
„Asistăm la o integrare reciprocă, în timp real, a capacităților de luptă ale regimurilor autoritare”, concluzionează InformNapalm. „Nu este vorba doar despre schimb de date, ci despre transferul unei logici complete de război.”
Modelul de război pe care Rusia îl împărtășește acum cu Iranul a fost construit pe parcursul a patru ani de conflict în Ucraina. În același timp, experiența Kievului în contracararea acestuia — de la drone interceptoare la sisteme stratificate de apărare aeriană — a transformat Ucraina într-un partener tot mai căutat de state interesate de tehnologii moderne de apărare.
Străinii i-au urecheat pe români, după ce au văzut imaginea lui Mircea Lucescu desfigurată pe Arena Națională: „Un moment rău. Dezamăgitor!”
Mircea Lucescu a fost omagiat în lumea fotbalului după decesul său, survenit la 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani....
Dezbatere aprinsă despre armata obligatorie în România? „O să vezi dezertări și refuzuri în masă în România”
Posibilitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu a stârnit o dezbatere aprinsă pe o platformă online, scoțând la suprafață frustrări mai vechi...
Iranul își crește de 9 ori precizia rachetelor. Cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse, nu sateliții
Sateliții, de unii singuri, nu explică creșterea de nouă ori a preciziei loviturilor Iranului — potrivit InformNapalm, cheia o reprezintă...
Paștele, de la tradiție la sărbătoare comercială. „Înainte n-a fost spectacol, el a coagulat în jurul său credința comunității“
Paștele se apropie și, pentru mulți, înseamnă pregătiri, cumpărături și timp petrecut în familie. În orașe, sărbătoarea se simte mai...
Explozie pe piața imobiliară din Europa: Ungaria urcă peste 20% la prețul locuințelor, România – peste media UE
Prețurile locuințelor din Uniunea Europeană au continuat să crească în ultimul trimestru al anului 2025, însă evoluția rămâne inegală între...
Comunicarea cu pacientul, una dintre marile provocări ale sistemului medical din România. Lecția din Marea Britanie
Comunicarea între medic și pacient este esențială. Cel puțin teoretic. În practică, România are lipsuri la acest capitol. În facultate,...
Țara în care șoferii cu mașini scumpe fură combustibil de peste un milion de euro pe săptămână: „A venit unul cu un Mercedes AMG GT și a plecat fără să plătească”
În Marea Britanie, furturile de combustibil din benzinării au crescut semnificativ în ultimele luni, pe fondul scumpirii carburanților generate de...
-
Actualitateacum 2 zileMojtaba Khamenei, mesaj ferm către SUA și Israel: „Nu vom renunța la drepturile noastre legitime”
-
Actualitateacum 3 zileArma secretă folosită de CIA pentru localizarea aviatorului dispărut: „Dacă inima îți bate, te vom găsi”
-
Actualitateacum 3 zileHaitele de lupi dau târcoale pistei de biciclete dintr-un sat pustiu și inaccesibil mașinilor, ascuns în creierii munților
-
Actualitateacum 2 zileVictimele lui Epstein o acuză pe Melania Trump că vrea să transfere atenția de la fostul procuror general Pam Bondi
-
Actualitateacum 2 zile
Țara în care șoferii cu mașini scumpe fură combustibil de peste un milion de euro pe săptămână: „A venit unul cu un Mercedes AMG GT și a plecat fără să plătească”
-
Actualitateacum 2 zile
Comunicarea cu pacientul, una dintre marile provocări ale sistemului medical din România. Lecția din Marea Britanie
-
Actualitateacum o zi
Explozie pe piața imobiliară din Europa: Ungaria urcă peste 20% la prețul locuințelor, România – peste media UE
-
Actualitateacum 24 de ore
Paștele, de la tradiție la sărbătoare comercială. „Înainte n-a fost spectacol, el a coagulat în jurul său credința comunității“