Actualitate
În urmă cu 20 ani, cazul său a ”cutremurat” România! Între timp, a executat o condamnare la închisoare, dar nu renunță! Revendică și azi marele premiu de la Loto 6/49… Avem documente ÎN PREMIERĂ din dosar! (EXCLUSIV)
A rămas în istoria Loteriei Române! Numele lui a fost ultra-mediatizat la vremea respectivă, iar el s-a transformat, peste noapte, într-un personaj faimos. La aproape 20 de ani de la scandalul care a șocat România, Stelian Ogică își caută și azi dreptatea! Consideră că marele premiu acordat atunci îi revine și, după ce a executat o condamnare la închisoare, încearcă să probeze faptul că biletul i-a fost furat, iar el e victima unei înscenări. Procesul lui se află încă pe rolul instanțelor, iar GÂNDUL.RO dezvăluie ÎN EXCLUSIVITATE elemente din dosar.
În perioada care a urmat extragerii LOTO din 21 ianuarie 2001, Stelian Stancu Ogică a susținut că este fericitul posesor al biletului câștigător de la Loto 6/49 – în valoare de 1 milion de dolari -, numai că acesta i-ar fi fost furat în urma unei tâlhării căreia i-a căzut victimă chiar în scara blocului. Agresorii, a declarat Ogică la vremea respectivă, au fost doi necunoscuți – un bărbat și o femeie – care l-au bătut și i-au furat 60 de bilele LOTO, printre care, firește, și biletul câștigător al marelui premiu.
Totuși, în luna martie a aceluiași an, Loteria Română a validat drept câștigator – virând câștigul în contul respectivului – biletul prezentat de către subofițerul SPP Constantin Murariu. Lucrurile s-au precipitat, iar Ogică a îndreptat un deget acuzator către subofițer, identificându-l drept unul dintre agresorii care i-au furat biletele LOTO.
Numai că Stelian Ogică a fost reținut – pe data de 31 ianuarie 2001 – de către procurorii bucureșteni, fiind anchetat pentru ”înșelăciune, prin înscenarea jafului a cărui victimă susținea că a fost”. A fost eliberat din închisoare în anul 2003, ca urmare a unei hotărâri definitive a Curții de Apel București și, după punerea sa în libertate, a continuat să-și susțină nevinovăția, făcând plângeri împotriva procurorilor care l-au anchetat și adresându-se Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg.
De-a lungul timpului, Stelian Ogică nu a depus ”armele” și a declarat că nu și-a înscenat jaful, iar hotărârea instanței nu a fost ”echitabilă”, motiv pentru care a cerut revizuirea în cauza respectivă. Magistrații de la Judecătoria Sectorului 3 București au dat, în urmă cu puțin timp, sentința în acest dosar, iar GÂNDUL.RO prezintă informații ÎN EXCLUSIVITE.
Biletul de 1 milion de dolari ar fi ”aprins” imaginația lui Stelian Ogică
Acest dosar senzațional a avut un parcurs extrem de sinuos, fiind înregistrat mai întâi la Judecătoria Sectorului 5 București, care și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București. Această instanță și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, iar cercetarea judecătorească a fost efectuată până la data de 13.05.2001.
În faza de judecată au fost audiați nenumărați martori, inclusiv Directorul General al Regiei Naționale Loteria Română, dar și alte persoane cu funcții de conducere din această instituție, vecinii din imobil ai lui Stelian Ogică și prieteni ai acestuia, aflați în legătură cu el în zilele de 21-31 ianuarie 2001. Trebuie menționat că toți au confirmat, prin depozițiile lor, cele declarate de Ogică.
”Plata premiului se poate efectua doar în baza prezentării acestuia de către persoana care îl deține, după ce în prealabil fusese omologat și validat. În mod excepțional, respectiv în cazuri de forță majoră, când persoana care câștigă nu se mai află în posesia biletului, plata se poate face numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care i se recunoaște acest drept”
Extras din Regulamentul de funcționare al Companiei Loteria Română
Extragerea LOTO 6/49 care a declanșat toată această sarabandă a acuzațiilor s-a desfășurat pe data de 21 ianuarie 2001, iar în ziua următoare s-a publicat în ziarul Loto – Prono matricea biletului câștigător și valoarea acestuia, respectiv 1 milion de dolari.
Știrea a făcut, bineînțeles, senzație, posturile de televiziune și ziarele încercând să afle cine este marele norocos. Potrivit, anchetatorilor, acesta a fost momentul în care Stelian Ogică și-ar fi ”construit” întreaga poveste care a dus la arestarea sa.
”În ziua de 23.01.2001, în jurul orei 12.00, aflându-se la domiciliul său, Stelian Stancu Ogică a ieșit să-și cumpere ziarul Evenimentul Zilei și, revenind acasă, a verificat cele 60 de bilete loto jucate în perioada 15.01 – 21.01.2001, pentru tragerea loto 6/49 din 21.01.2001, pretinzând că se află în posesia biletului ieșit câștigător în valoare de 1 milion de dolari pe care l-a jucat la Agenția Loto – Prono din (…) în cursul zilei de 16.01.2001. După scurt timp a coborât iar în fața blocului, unde s-a întâlnit cu cei doi angajați ai săi, martorii S.M. și C.G., cărora le-a arătat biletul câștigător de la o distanță de o jumătate de metru, fără să le permită să pună mâna pe el, aceștia observând că unele numere erau încercuite, fără a reține care și cu ce culoare era completat biletul. (…) Reîntors la domiciliu, Stelian Ogică l-a rugat pe martorul C.G. să verifice dacă numerele câștigătoare publicate în ziarul Evenimentul Zilei sunt identice cu cele pe care i le citea de pe biletul loto, fapt confirmat de acesta, însă nici un moment nu i s-a solicitat să confrunte matricea existentă în partea dreaptă a biletului”, se precizează în motivarea instanței de judecată.
”Milionarul” contactează Loteria Română, redacțiile de ziare și posturile TV
Stelian Ogică a luat legătura cu Compania Națională Loteria Română, stând de vorbă cu centralista, căreia i-a comunicat că este câștigătorul premiului de 1 milion de dolari, aceasta făcându-i legătura la Serviciul Comercial, cu martorul M.D. Acesta din urmă i-a cerut lui Ogică anumite informații pentru a se convinge că acesta este posesorul biletului și l-a rugat să se prezinte abia a doua zi la sediul instituției în vederea omologării biletului și validării câștigului, din cauză că programul cu publicul se încheia la ora 14.00.
Ogică și-a chemat frații la București – care locuiau în județul Giurgiu -, fără să le spună, însă, motivul, apoi a sunat la Pro TV și la Evenimentul Zilei, declarând că este fericitul posesor al biletului de 1 milion de dolari.
Martorii cărora Stelian Ogică le-a arătat biletul au văzut numerele încercuite, însă – potrivit anchetatorilor – nu au văzut… data pentru care au fost jucate. Între timp, ”norocosul” a continuat să sune la diferite redacții de ziare și posturi de televiziune, transmițând că este câștigătorul marelui premiu și promițând că va acorda o serie de interviuri.
Ulterior, Stelian Ogică și frații săi au intenționat să meargă la redacția Pro TV sau la Evenimentul Zilei pentru ca proaspătul milionar să ofere interviuri, numai că evenimentele au avut o cu totul altă desfășurare, de-a dreptul halucinantă.
Ogică, plângere la Secția 15 Poliție: ”Am fost tâlhărit în scara blocului, mi-au furat biletul de 1 milion de dolari”
Efervescent, Stelian Ogică a promis martorilor prezenți în fața blocului său că ”le va face cinste” numai că, în timp ce aștepta un taxi, și-a dat seama că a uitat în casă telefonul mobil. S-a întors pentru a-l recupera, iar din acest moment scenariul a intrat într-o nouă fază.
După câteva minute, Ogică a fost descoperit în scara blocului, lovit și plin de sânge. Un martor – P.G. – l-a ajutat să se ridice, dându-i și telefonul mobil care căzuse din buzunar, iar ”milionarul” i-a spus că a fost tâlhărit de două persoane, un bărbat și o femeie.
Stelian Ogică s-a urcat, împreună cu unul dintre frații săi, în taxi, numai că destinația a fost alta – Secția 15 Poliție, acolo unde a depus o plângere din care reieșea că a fost deposedat de 60 de bilele LOTO (printre acestea aflându-se și biletul de 1 milion de dolari”.
”S-a urcat în taxi cu fratele lui și împreună s-au dus la Secția 15 Poliție. Aici inculpatul a depus plângere, declarând că a fost tâlhărit în scara blocului în care locuia de un bărbat robust, înalt de 1,80-1,85 m, în greutate de 80 kg, în vârstă de 30-35 ani, îmbrăcat cu o scurtă de culoare închisă și având o șapcă de aceeași nuanță pe cap, care era însoțit de o tânără de 25-30 ani, suplă, cu părul blond – roșcat, îmbrăcată într-o haină de piele, fiind deposedat de 60 bilete loto, printre care se găsea și cel câștigător, fără să precizeze numele acestora sau că i-ar cunoaște”.
A doua zi, la primele ore ale dimineții, Stelian Ogică a mers și la INML, declarând că a fost victima unei agresiuni, iar medicii i-au eliberat un certificat medico-legal din care a reieșit că ”a suferit leziuni produse prin lovire cu corp dur, ce pot necesita pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale și pot data din seara zilei de 23.01.2001”.
Apare un alt ”milionar”, subofițerul SPP Constantin Murariu
Până pe data de 29 ianuarie 2001, Stelian Ogică a continuat să susțină că el este câștigătorul marelui premiu de 1 milion de dolari, iar la Loteria Română nu a apărut nimeni care să revendice respectivul premiu impresionant. Dar…
În urma cercetărilor efectuate în acest dosar, anchetatorii au stabilit că – în aceeași zi în care Stelian Ogică a început să declare că este posesorul biletului câștigător – a apărut un alt ”milionar-surpriză”. Subofițerul SPP Constantin Murariu și-ar fi verificat biletul LOTO, jucat pe data de 16 ianuarie și a constatat că este… câștigător la extragerea din 21.01.2001. Numai că a avut parte de o surpriză uriașă, premiul fiind revendicat de altcineva, potrivit informațiilor din mass-media, iar persoana în cauză – Stelian Ogică – susținea că a fost deposedată, în urma unei tâlhării, de biletul norocos.
Constantin Murariu și-a anunțat superiorul, iar apoi ”a comunicat organelor de poliție că este adevăratul câștigător, punând la dispoziția acestora biletul”.
”Însoțit de organele de poliție, s-a prezentat la sediul Loteriei Române, unde a declarat că este câștigătorul premiului de 1 milion de dolari, prezentând și biletul loto nr.xxxxx cod xxxxx, care a fost validat, sigilat și lăsat în custodie reprezentanților instituției Loteriei, până la clarificarea situației.
Astfel, în cursul lunii martie 2001, după ce Parchetul și Poliția Capitalei au comunicat că (n.red. – subofițerul SPP Constantin Murariu) nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, Loteria Română a dispus efectuarea plății premiului în contul acestuia, în conformitate cu art. 44 și 57 din Regulamentul de organizare”
Extras din motivarea instanței
Anchetatorii au ajuns la concluzia că plutonierul Constantin Murariu ar fi jucat, de mai multă vreme, aceeași combinație de cifre – ”01, 04, 10, 11, 37, 47, ce reprezentau ziua, luna, anul nașterii lui și al soției, anii prescurtați fiind inversați” -, acestea regăsindu-se și pe alte două bilete pe care Murariu le-a prezentat în timpul cercetărilor – pentru extragerile din 17.12.2000, respectiv 02.01.2001.
Într-un final, expertizele efectuate au stabilit – fiind analizate și două pixuri Atlas ale lui Murariu – că subofițerul SPP este ”adevăratul câștigător” al marelui premiu de 1 milion de dolari, rezultat pe care Stelian Ogică îl contestă, vehement, și astăzi.
Stelian Ogică: ”Au fost făcute presiuni psihice și fizice asupra mea, condițiile arestului au fost inumane”
În 2002, Judecătoria Sectorului 3 București l-a condamnat pe Stelian Stancu Ogică la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru ”tentativă la infracțiunea de înșelăciune”, achitându-l pentru infracțiunile de ”instigare la mărturie mincinoasă și fals în declarații”.
Stelian Ogică a făcut recurs, calea de atac fiindu-i admisă, în parte, astfel că pedeapsa i-a fost redusă la 2 ani de închisoare. Constatându-se că pedeapsa a fost executată, Stelian Ogică a fost pus în libertate. Dar acesta susține și azi că el este adevăratul câștigător al marelui premiu de 1 milion de dolari, acuzând – în continuare – că a fost deposedat, prin violență (pe data de 23.01.2001, orele 20.30), de biletul norocos care a făcut senzație la vremea respectivă.
Suplimentar, Stelian Ogică lansează și alte acuzații în cererea de revizuire pe care a făcut-o, iar GÂNDUL.RO le prezintă ÎN EXCLUSIVITATE:
- anumite dispoziții legale nu au fost respectate și nu au fost îndeplinite în timpul urmăririi și cercetării penale
- s-a întâlnit cu subofițerul SPP Constantin Murariu, cu toate că acesta a declarat, în repetate rânduri, că nu l-a văzut niciodată
- a fost primul care a descris cu maximă acuratețe biletul loto în cauză, modul în care a fost hașurat biletul și împrejurările în care l-a achiziționat
- numai adevăratul posesor al biletului loto era în măsură la acea vreme să descrie biletul loto, relevant fiind și faptul că declarația sa a fost dată anterior momentului în care biletul a fost făcut public
- a descris cu maximă acuratețe vârsta, înălțimea, fizionomia, greutatea și înfățișarea personală, atât a bărbatului, cât și a femeii (n.red. – cei care l-ar fi agresat în scara blocului), cei doi fiind prezentați într-o planșă foto în data zilei de 31.01.2001, împrejurare în care i-a indicat, lucru ascuns de autorități la acea vreme
- au fost făcute presiuni psihice și fizice asupra sa, cu toate că a fost permanent sincer la judecarea cauzei sale, sinceritatea sa fiind susținută și de un membru al echipei de anchetă, respectiv psihologul criminalist
- cercetarea penală împotriva lui Constantin Murariu nu a fost legală și temeinică, pronunțându-se prea ușor rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, soluția dată nefiindu-i comunicată și lui pentru a o putea ataca
- procurorul care a instrumentat cauza a ales să elimine o confruntare între el și Constantin Murariu
- deschiderea dosarului de urmărire penală împotriva lui Murariu și închiderea urgentă a acestuia, în aceeași zi, cu o soluție de neîncepere a urmăririi penale, fără o cercetare penală completă, fără o confruntare directă și fără o analiză de conexiune cu revizuentul, dar și fără audierea vreunui martor
- procesul-verbal întocmit nu a fost transcris integral
- la momentul primelor declarații există elemente de incertitudine datorate amneziei, stării de oboseală fizică și psihică, durerii provocate de loviturile în zona capului pe care le-a primit
- Constantin Murariu a părăsit Serviciul de Pază și Protecție SPP, a divorțat, devenind fugar și considerându-se, personal, vinovat de situația creată și apăsat de presiunea infracțiunii de tâlhărie comise
- condițiile arestului preventiv au fost inumane
Stelian Ogică mai precizează în cererea de revizuire că, în prezent, starea sa de sănătate este precară, fiindcă a contractat în penitenciar ”virusurile de hepatită B și D, cu care s-a infectat în urma unor intervenții chirurgicale vizând extragerea unor dinți și măsele afectate în urma UNOR LEZIUNI FOARTE PUTERNICE PRODUSE DE GARDIENII ANGAJAȚI AI SPITALULUI PENITENCIAR JILAVA (n.red. – sublinierea noastră); a încercat de două ori tratament cu interferon, tratamentul eșuând; este cert că infectarea cu virusurile de hepatită a avut loc în penitenciar”.
Decizia magistraților: ”Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul Ogică Stancu”
După mai multe amânări în cauză – în lunile iulie, septembrie și octombrie ale acestui an -, judecătorii au dat sentința în acest dosar, iar cererea de revizuire formulată de Stancu Stelian Ogică a fost… respinsă, potrivit informațiilor obținute, ÎN EXCLUSIVITATE, de GÂNDUL.RO.
Cererea de revizuire se soluționează în mai multe etape, prima dintre acestea fiind – potrivit art. 459 Cod de procedură penală – admiterea în principiu, etapă în care instanța verifică cererea de revizuire sub aspectul regularității sale, respectiv al ”îndeplinirii condițiilor în care poate fi exercitată, referitor la hotărârile ce pot fi atacate, cazurile ce o justifică, titularii cererii și termenul de introducere”.
”Această fază a admiterii în principiu privește examinarea admisibilității exercitării unui drept, iar nu o judecată asupra temeiniciei solicitării ce face obiectul exercitării acestui drept. Cum în etapa admiterii în principiu instanța nu se implică în niciun fel în verificarea fondului cauzei deduse judecății, soluția dată de această nu poate fi decât de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire în cazul în care ea nu se întemeiază pe vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 453 din Codul de procedură penală”
Extras din motivarea instanței
”Ora estimată: 08:30, Complet: CC 4 Penal. Tip soluție: Respins revizuire. Soluția pe scurt: În baza art. 459 alin.5 C.p.p.. raportat la art. 459 alin.3 C.p.p.. respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul OGICĂ STANCU (…) cu privire la Sentinţa penală nr.655/13.05.2002 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr.148/31.01.2003 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală.
În temeiul art. 275 alin.2 C.p.p. obligă pe revizuent la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică”, au hotărât magistrații de la Judecătoria Sector 3 București.
Actualitate
Sediul central al AUR a fost vandalizat. Pe pereți au apărut mesaje precum „Antifa” sau „Mai bine mort decât fascist”
Sediul partidului AUR a fost vandalizat în noaptea de miercuri spre joi, 29-30 octombrie. Autorii faptei au scris mesaje agresive cu graffiti de culoare neagră și roșie, fiind însoțite și de tag-uri precum simbolul anarhiei.
FOTO: Captură video Facebook/AUR
Pe pereții gardului care înconjoară sediul central AUR au apărut mesaje precum „ANTIFA”, „F**K FASCISTS” sau „MAI BINE MORT DECÂT FASCIST”.
Reprezentanții AUR au declarat că astfel de fapte „nu sunt acte de curaj, ci infracțiuni”.
„Vandalizarea nu este un act de curaj, ci o infracțiune. Ura și violența nu pot fi instrumente politice. Cine atacă sedii, simboluri și chipurile eroilor noștri nu apără democrația, o distruge. România are nevoie de lege, de respect și de oameni care construiesc, nu de cei care distrug”, au transmis reprezentanții AUR pe Facebook.
Sursă video: Facebook/AUR
Potrivit Digi24, Poliția Capitalei a transmis, într-un comunicat de presă, că joi, polițiști de la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 1 Poliție au fost sesizați de către o femeie, în vârstă de 41 de ani, reprezentant al unei organizații politice din Sectorul 1, cu privire la faptul că, pe gardul instituției, ar fi fost scrise mesaje cu caracter denigrant.
Totodată, au fost provocate distrugeri la nivelul unor bannere amplasate pe gardul respectiv.
„Polițiștii deplasați la fața locului au demarat activitățile specifice, în cauză fiind efectuate cercetări în vederea identificării și depistării persoanei bănuite de comiterea faptelor sesizate. Cercetările sunt continuate de către polițiștii Secției 1 Poliție, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1”, a mai spus sursa citată.
Actualitate
„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane
Expert
în securitate, politologul Antonia Pup predă la prestigioasa
Universitate Georgetown din Washington şi este analist la Comisia
specială a Camerei Reprezentanţilor privind competiţia strategică
dintre SUA şi Partidul Comunist Chinez. Într-un interviu pentru
„Adevărul”, Antonia Pup recomandă urgentarea vizitei lui
Nicușor Dan la Casa Albă și explică cu ce argumente îi putem
determina pe americani să pună mai mult preț pe relațiile
bilaterale.
Donald Trump și Nicușor Dan s-au întâlnit la summitul NATO de la Haga. FOTO: Președinția României
Adevărul:
Redimensionarea forțelor militare americane de la baza Kogălniceanu,
termen „cosmetizat” pentru că ar trebui să o numim retragere
parțială, i-a luat pe mulți prin surprindere, deși despre
reorientarea SUA spre Indo-Pacific se tot vorbește de cel puțin 15
ani. Ce ar mai putea să facă acum autoritățile române?
Antonia
Pup: Președintele
României, la un minim, ar trebui să-l sune pe președintele
american Donald Trump pentru a afla la ce nivel al deciziei a fost
asumată această mutare a trupelor. Este vorba doar despre o decizie
a Pentagonului sau este o decizie asumată pe întreaga verticală de
putere a statului american? Această decizie bruscă de relocare a
trupelor impactează deocamdată doar România din întreagă Europa,
ceea ce este suspicios, mai ales că autoritățile de la București
au o fidelitate istorică în raport cu partenerul strategic
american.
Ce
riscuri decurg de aici, mai ales că avem o asimetrie tot mai
evidentă între nordul flancului estic și sudul acestuia?
Această
decizie va invita la și mai multă agresiune din partea Federației
Ruse, care este probabil foarte încântată să vadă această
mostră de dezbinare transatlantică. Ne putem aștepta la o creștere
a ritmului atacurilor hibride, la o activare a operațiunilor de
dezinformare, dar și la alte tipuri de provocări, pentru a fi
testați. Pe flancul estic al NATO astăzi s-a produs o falie, o
asimetrie, care a fost de fapt resimțită în întreagă perioadă
2016-2022, când în nordul flancului (Regiunea Baltică) am avut o
prezență de tipul „enhanced forward presence”, iar în sudul
flancului (regiunea Mării Negre) o prezență mai redusă, de tipul
„tailored forward presence”. Ca un rezultat, Marea Baltică este
astăzi un lac NATO, iar Marea Neagră este un teatru de război.
Președintele Dan ar trebui să convoace CSAT pentru a coordona un
plan de răspuns pentru a umple acest gol, iar ministrul de externe
să înceapă un turneu diplomatic la Londra, Paris, Berlin,
Bruxelles și Varșovia, de unde să adune resurse suplimentare
pentru a ne rezolva nevoile de descurajare.
Ce e de făcut
În
ce privește relațiile româno-americane, ce e de făcut și cu ce
ar trebui să începem?
Evident
că mai sunt multe alte paliere pe care cred că trebuie să lucrăm
în relația cu SUA, nu doar să ne îmbunătățim retorica față
de partenerul strategic. Sper să se grăbească și domnul
președinte cu o vizită aici pentru că zic eu că se închide o
fereastră de oportunitate cu cât vom merge mai în profunzimea
anului 2026.
Problema
este că la anul vor fi alegeri parțiale, „midterms”, alegeri
pentru Congres. Dacă ne uităm când o să aibă loc acele alegeri
vedem că ele vor fi în luna noiembrie a anului 2026 și putem trage
concluzia greșită că mai este suficient timp până atunci. În
realitate, problema este că în majoritatea statelor câștigătorul
se decide, de fapt, în alegerile primare. Acestea încep în martie
și țin ocupată toată perioada de primăvară. Și atunci toată
lumea aici deja este într-o cursă contra-cronometru pentru bani,
pentru fundraising (n.r. – strângere de fonduri), pentru atenția
administrației Trump, pentru tot felul de endorsements și așa mai
departe. Și zic eu că nu ar trebui să cădem în capcana asta și
să credem că avem tot timpul din lume pentru ca Statele Unite ale
Americii să-și ia alte angajamente internaționale față de state
terțe, fiindcă nu e deloc așa și chiar suntem destul de presați
de timp. Și de asta zic eu că poate că am avea nevoie ca
președintele să vină aici ceva mai repede, să prioritizeze. Deci
sfatul meu ar fi să se grăbească, pentru că această fereastră
de oportunitate este tot mai restrânsă și pentru că specificul
politicii externe americane în mandatul Trump este foarte intim
legat de percepția președintelui Trump față de anumiți lideri
sau alții. Și atunci eu înțeleg că aparatul politico-diplomatic
din România este cumva mai reținut în a organiza această vizită
până nu se, cum a zis chiar președintele, reglează lucrurile la
nivelurile inferioare ale administrației, adică până nu se
reglează lucrurile la nivel tehnic
Și
e o percepție greșită?
Problema
este că noi tindem să operăm cu aceste concepte de organizare a
aparatului decizional de politică externă americană care erau
valabile poate pe vremea președintelui Joe Biden sau în timpul primei
președinții a lui Donald Trump. Pe atunci conta foarte mult ce spune, sau
conta oricum mult mai mult decât contează acum ce hotărâri se iau
în eșaloanele inferioare ale deciziei americane.
Trump s-a schimbat
Dar
ce s-a schimbat mai exact la Washington?
Acum
suntem la Washington într-un scenariu în care instituții precum
Consiliul pentru Securitate Națională, care avea în atribuții să
contureze acele opțiuni de politică externă și de securitate
pentru președinte, nu mai contează atât de mult. Contează foarte
mult și epicentrul deciziei de politică externă s-a mutat, zic eu,
de la Departamentul de Stat și de la Consiliul pentru Securitate
Națională mult mai mult în proximitatea președintelui.
Și
ce ar fi de făcut în acest caz?
Pentru
asta e nevoie de un contact direct între cei doi președinți. Acest
lucru va putea să schimbe jocul în relația cu americanii și ar
trebui să privim asta cu mai puțin defetism.
Antonia Pup. FOTO: Arhivă personală
Cum
ați vedea viitoarea întâlnire dintre cei doi președinți?
Eu
cred că președintelui Trump îi va plăcea de președintele Nicușor
Dan și o să vă spun și de ce. Președintele Trump este un
afacerist. Oamenii, în general, dar mai ales oamenii de afaceri, cei
care vor să facă bani, prețuiesc oamenii deștepți. Și nu
deștepți neapărat din punct de vedere social, dar inteligenți și
bine mobilați pe partea aceasta de competențe STEM, competențe
matematice, gândire științifică, cum este profilul președintelui
Nicușor Dan. Așa că eu aș fi un pic mai încrezătoare în
capacitățile noastre de a crea această conexiune la nivelul cel
mai înalt.
Unde a greșit România față de Trump
Vorbeați
de defetism, așa că am să vă întreb dacă nu cumva România a
pariat exclusiv pe democrați și pe fostul președinte Joe Biden și
pe candidata Kamala Harris, la alegerile de anul trecut, ceea ce ar
fi mai greu de trecut cu vederea de către Trump și actuala sa
administrație?
Cred
că este nevoie un răspuns mai nuanțat aici. Într-adevăr, simt și
eu că majoritatea politicienilor români sau și chiar majoritatea
diplomaților de cealaltă parte a spectrului se simt mai confortabil
cu o administrație democrată. De ce? Pentru că este mai
predictibilă.
Pentru
că președintele Biden a fost ultimul transantlantist de la Casa
Albă. A fost un om care cunoștea valoarea NATO foarte intim pentru
că el a fost înainte președintele Comisiei de Afaceri Externe din
Senat. Într-adevăr, se resimte și din perspectiva asta că, poate,
conexiunile noastre cu partea democrată sunt mult mai solide, iar
cele cu republicanii suferă puțin.
De
cealaltă parte, am văzut că ambasadorul nostru Andrei Muraru a dat
un interviu în proximitatea alegerilor de anul trecut din SUA în
care a prezentat și relațiile foarte bune pe care România le are
cu Trump. Acum, evident, noi trebuie să facem cum a spus secretarul
general al NATO, Mark Rutte. Să negociem, să dansăm cu cine este
pe ringul de dans. Exact așa a spus Rutte. Adică, nu avem noi a
formula preferințe inclusiv atunci când vine vorba de alegeri. Ceea
ce noi trebuia să facem, în schimb, și nu cred că am făcut, iar
acum plătim un preț, este să ne conturăm niște scenarii la
nivelul administrației publice a României.
Dezvoltați
puțin ideea…
Dacă
vine Kamala Harris se întâmplă asta, dacă vine Donald Trump se
întâmplă asta pentru România și trebuie să facem această
schimbare foarte rapidă, să mergem cu niște scenarii
personalizate. Așa ar trebui procedat. Noi ne-am bazat pe faptul că
lucrurile au stat foarte bine și că modul în care se făcea
politică externă în timpul președinției Trump 1 ne-a convenit,
așa că am translatat asta la timpul prezent, la cel de-al doilea
mandat Trump. Dar cei doi președinți, dacă aș putea să spun așa,
primul președinte Trump și al doilea președinte Trump sunt foarte
diferiți!
Ce
s-a schimbat în toți acești ani la președintele Trump și în ce
măsură și-a schimbat felul de a vedea politica externă?
Spuneam
că cei „doi” Trump sunt diferiți. Și asta se vede din modul în
care percepe inclusiv competiția strategică cu China, la
preocupări. Acum avem un președinte Trump care este mult mai
preocupat de moștenirea sa personală, politică, de modul în care
acesta va putea să se branduiască ca un facilitator de pace și de
consens la nivelul scenei internaționale, pentru că miza sa acum
este să intre în galeria celor mai de succes președinți americani
cu niște mize foarte concrete. De aici și obsesia pentru Premiul
Nobel pentru pace. Și vedem că, inclusiv în acel proiect 2025 care
a fost lansat de Fundația Heritage, principalul think tank care
furnizează idei și personal pentru administrația americană
actuală, din câteva sute de pagini nu aveam nici măcar un capitol,
cred că doar o pagină cu referire la Europa. În schimb, același
document era mult mai cuprinzător în ce privește inclusiv regiunea
arctică sau asiatică, iar spațiul dedicat lor mult mai extins.
Unde
a greșit sau greșește România, dacă nu cumva toată Europa?
Eu
zic că am fost un pic prea naivi când a venit vorba de venirea
acestui președinte. În mediile intelectuale occidentale, de exemplu
în Franța, chiar și la Bruxelles, analiștii încă de atunci își
formulau aceste scenarii. Noi nu le-am avut și ne-am bazat pe faptul
că oricine va veni, ne va fi bine.
Trebuie să fim mai tranzacționari
Și
ce am putea face acum ca să redresăm cumva situația? Cum ar trebui
să negociem cu americanii?
Ne
va fi bine în măsura în care vom ști să ne adaptăm și în
măsura în care, zic eu, președintele Nicușor Dan va fi capabil să
pună pe masa americanilor, pe masa președintelui Trump, un pachet
concret de deal-uri, de tranzacții pe care să-l abordăm în
relația bilaterală, de investiții și de a promova România ca un
partener în care SUA vor putea să aibă încredere în Europa. Asta
am văzut inclusiv în alegerea termenilor în acea declarație care
a fost lansată de Departamentul de Stat după întâlnirea
ministrului de externe român cu șeful diplomației americane Marco
Rubio. S-a folosit termenul de furnizor de securitate pentru România
la Marea Neagră. Adică așteptările Statelor Unite de la România
sunt ceva mai mari. Pentru că am dovedit că suntem un partener
pentru această regiune. Faptul că găzduim acel centru de pregătire
F16, faptul că baza de la Mihail Kogălniceanu va fi modernizată
pentru a deveni o bază mai militară, mai importantă și mai
puternică decât Rammstein, pentru NATO.
Aici
trebuie să ne facem parte și să modernizăm și să investim și
să fim mai vigilenți în ceea ce privește corupția și alte
riscuri. Dar furnizori și nu beneficiari. Asta înseamnă că SUA,
pe măsură ce își schimbă prioritățile, și asta vom vedea în
strategia de apărare a Statelor Unite care urmează să fie lansată
în această toamnă, au nevoie de aliați de încredere în Europa
pentru a delega din aceste responsabilități de securitate și cred
că, cel puțin în ceea ce privește flancul estic al NATO, România
poate să fie un asemenea aliat.
Și
se așteaptă de la noi nu doar buget pentru apărare, la acel 3,5%
pentru cheltuieli de înzestrare care a fost agreat la nivelul NATO
la ultimul summit din Olanda, din iulie, dar, aș zice eu, și
inițiative politico-militare mai robuste, cum ar fi acest hub pentru
securitate la Marea Neagră pe care ne zbatem să îl
operaționalizăm. Am văzut că a fost chiar săptămâna aceasta
Reuniunea miniștrilor de Afaceri Externe din Uniunea Europeană în
formatul Consiliului pentru Afaceri Externe la nivel UE și ministrul
Oana Țoiu a spus că este imperativ să se operaționalizeze acest
hub. Problema este că Uniunea Europeană în acea abordare
strategică a Uniunii Europene față de securitate la Marea Neagră
a prevăzut acest hub să fie mai mult un rol reactiv, adică
colectăm informații, monitorizăm ceea ce se întâmplă în
spectrul maritim.
Aici
cu ce am putea veni în plus, în așa fel încât să le arătăm
americanilor și nu numai că putem fi și noi mai activi, că avem
idei și am fi capabili să ducem o politică mai proactivă?
Cred
că România ar putea să vină cu o viziune pentru operaționalizarea
acestui hub, inclusiv pentru a integra lecțiile de război ale
Ucrainei în partea aceasta de război naval modern. Și pe lângă
doar a monitoriza și doar a face schimb de informații, ar trebui să
facem și un pas pentru a creiona la partea sudică a flancului estic
al NATO, în regiunea Mării Negre, o veritabilă comunitate de
securitate așa cum avem în partea de nord a flancului. Pentru că
vedem că odată cu aderarea Suediei și Finlandei la NATO, Marea
Baltică a devenit un lac NATO. În schimb, Marea Neagră este acum
un teatru de război. Iar pentru asta avem nevoie să lucrăm și cu
parteneri precum Turcia. Românii ar trebui să invite Turcia să fie
un partener în acest hub de securitate și să avem inclusiv
exerciții militare comune, evident după ce situația din Ucraina se
va stabiliza, în aceste formate regionale. Doamna ministru Țoiu a
mai spus într-un interviu că este inacceptabil ca voința a 26 de
state membre ale Uniunii Europene să fie blocată de un singur vot.
Adică, practic, că s-ar dori eliminarea veto-ului în deciziile de
afaceri externe ale Uniunii Europene, de poziționare externă, dar
și subgrupa politicii externe și de securitate europeană, care
este politica de apărare comună. Și că asta se sesizăm că ar fi
ceva ce poate ministrul de Externe al României dorește să acceseze
împreună cu echipa dumneaei ca o oportunitate de afirmare pentru
România. Aici mă aflu în divergență față de poziția
Ministerului Afacerilor Externe. De ce? Eu nu cred că mai este o
miză acum să renunțăm la acest veto. Înțelegeam dacă eram mai
activ să renunțăm la acel veto pentru că aveam un interes imediat
să grăbim aderarea la zona Schengen. Am înțeles atunci, era vorba
de interesul național. Dar costurile politice ale unei asemenea
decizii care ar presupune modificarea Tratatului Uniunii Europene zic
eu că sunt foarte mari, iar beneficiile strategice pentru a elimina
acest veto sunt cam mici.
Cum va arăta viitorul Uniunii Europene
Și
cum ar trebui să arate viitorul politicii externe europene?
Cred
că viitorul politicii externe europene va fi în afara Tratatelor
Uniunii Europene. Va fi în formate mini-laterale, mai agile, pe
modelul coaliției celor binevoitori, Coalition of the Willing, în
care vom vedea, în loc să pierdem atât de mult timp, să modificăm
tratate, să ne asigurăm că toate statele se vor angaja la această
modificare și nu cred că va fi cazul. Pentru că cine ar vrea să
renunțe la dreptul de veto? Ungaria, Cehia, Slovacia, sigur nu. Așa
că este, din punctul meu de vedere, un demers falimentar din start.
Antonia Pup (stânga) la Forumul de Securitate de la Varșovia. FOTO: Arhivă personală
Și
atunci ce ar trebui să facă România?
Ar
trebui ca România, zic eu, și Ministerul Afacerilor Externe să
conducă acest efort, să se mobilizeze pentru a crea această
comunitate de securitate la Marea Neagră și pentru a aduce
parteneri europeni mai aproape de Marea Neagră. De exemplu, Regatul
Unit, în cel mai recent review strategic lansat de ministerul lor de
Apărare, a menționat Marea Neagră ca fiind o zonă de interes
strategic pentru britanici. M-aș mobiliza pentru a crea alianțe
militare cu Polonia, cu Turcia, de a lucra în aceste formate mai
mici, dar mai eficiente.
În
loc să ne afundăm în dezbateri nesfârșite despre cum luăm acele
decizii, haideți să le luăm și să acționăm înainte de toate,
pentru că situația de securitate europeană o impune. Și dacă
acum cinci ani, când a avut loc conferința pentru viitorul Uniunii
Europene, avea rost să discutăm despre modificarea tratatelor
pentru o politică externă mai agilă, mai rapidă, mai puțin
reactivă, acum nu cred că mai avem acest lux și ar trebui să
acționăm. Și mai mult decât să acționăm, să o facem inclusiv
cu partenerii care sunt în afara Uniunii Europene, dar fără de
care nu putem vorbi de securitate europeană. Și aici nu e vorba
doar de Turcia, ci și Regatul Unit.
Revenind
la americani, ce proiecte comune le-ar reține atenția și ar avea potențial să ne facă să câștigăm și noi din ele?
O
să încep cu două proiecte pe care le consider foarte importante.
Noi vorbim foarte mult despre faptul că avem resurse energetice,
avem o situație energetică favorabilă nouă, că suntem siguri din
acest punct de vedere, pentru că avem aceste resurse importante, mai
ales cele din Marea Neagră, dar și proiectele pe care noi ne-am
angajat să le facem cu Statele Unite pentru a deveni mai siguri din
această perspectivă. De exemplu, proiectul cu reactoarele modulare
mici, unde avem statutul de pionieri.
Problema
este că noi folosim această carte a independenței energetice mai
mult cu valoare retorică decât cu valoarea de a o mobiliza către
proiecte concrete. Și eu aș cupla această conversație a
independenței energetice cu posibilitatea ca noi să folosim aceste
resurse energetice în dialog cu companiile de tehnologie americane.
Ca să atragem companii, de exemplu, care sunt active pe zona de
inteligență artificială, pentru că România va putea deveni o
destinație foarte bună pentru centre de date pe zona aceasta de
inteligență artificială, având în vedere faptul că ele au mare
nevoie de energie. Și aici mă bucur că Ministerul Energiei și
Guvernul au început timid o reforma în energie pentru a scădea
taxele și a scădea prețurile în domeniu.
Cred
eu că aici este un teritoriu unde trebuie să fim mai ambițioși.
Asta ar trebui să punem în practică, să cuplăm partea de energie
cu partea de a atrage transfer tehnologic. Și avem și oportunitatea
faptului că președintele Trump a renunțat la acel cadru de
difuzare a soluțiilor AI, care ne plasa nu într-o lumină foarte
favorabilă, pentru că noi nu eram văzuți în administrația
precedentă ca un partener foarte sigur pentru a atrage soluții de
inteligență artificială, ci doar un partener de rangul al doilea.
Acum
avem acel AI Action Plan lansat de președintele Trump, care spune că
Statele Unite se vor preocupa să negocieze bilateral cu partenerii
în care pot avea încredere pentru a transmite aceste soluții de
inteligență artificială americane în statele partenere. Și acest
framework bilateral, acest cadru bilateral, zic eu că este mai
avantajos pentru România. Tocmai că avem aceste resurse energetice
și avem un parteneriat strategic cu SUA în domeniul energiei foarte
solid.
Vedeți
semnale pozitive aici?
Prima
întâlnire bilaterală cu un oficial al administrației Trump a fost
între miniștrii de energie, între, era la acel moment, Sebastian
Burduja și secretarul Wright de la Departamentul de Energie. Deci
asta spune multe pentru că Ministerul Energiei poate să fie văzut
ca un al doilea minister al Afacerilor Externe pentru a relansa acest
parteneriat strategic cu Statele Unite.
Și
cum altfel ne-am mai putea crește valoarea de întrebuințare,
pentru a fi mai importanți în negocierile cu Trump?
Consider
că ar trebui să ne actualizăm o altă dimensiune a parteneriatului
strategic dincolo de palierul militar, palierul energetic și anume
diplomația mineralelor critice. România are resurse importante de
minerale critice. Am putea să devenim și mai importanți, și asta
printr-o investiție a unui partener american care deja este pe piața
românească, e o investiție de un miliard de dolari. Amerocap
se numește, e o firmă de capital privat care investește într-un
proiect pentru a genera magneziu, pentru a prelucra magneziu. În
momentul de față, Uniunea Europeană depinde în proporții de
peste 90% de importurile de magneziu din China. Când acest proiect
va putea să devină unul final, România va putea să genereze până
la 50% din nevoia Uniunii Europene în acest sens.
În
ce măsură sunt interesați americanii de resursele României?
Guvernul
României a accesat trei proiecte strategice prin instrumentul de
finanțare european pentru a-și dezvolta aceste capacități de
extragere și de producție. În momentul de față la Washington –
și am văzut asta în întâlnirea dintre prim-ministrul australian
și președintele Trump, că aproape toată agenda discuțiilor a
fost conturată în jurul acestor minerale critice, de care Statele
Unite are nevoie pentru a deveni mai puțin dependentă de China și
pentru a-și putea asigura necesarul în cazul unui război care ar
putea începe în Indo-Pacific. Și mai avem resurse importante de
grafit, de exemplu, tot la fel foarte important inclusiv pentru
aplicații militare, dar și pământuri rare pe care România ar
putea să le exploreze.
Nu ne-am preocupat nici măcar de propria avuție
Și
ce ne oprește să facem acest lucru și să le exploatăm în
sfârșit?
Întâi
de toate ar trebui, și asta este o problemă pe care inclusiv
Ucraina o are, nu avem mapate aceste resurse. Și din cauza asta le-a
fost foarte greu ucrainenilor, de exemplu, atunci când au parafat
acordul din luna mai cu Statele Unite pentru a exploata aceste
minerale critice în comun. Ar trebui mai întâi să le cartografiem
și să știm exact unde sunt, pentru ca apoi să mergem în dialogul
cu companiile americane și să atragem capital pentru a ne dezvolta
capacitățile, nu doar de a le extrage, dar și de a le prelucra.
Asta
este important pentru că tot ceea ce văd acum de aici, în materie
de redesenare a relațiilor externe, se face ținând cont de acest
pilon al materialelor critice.
Mai devreme sau mai târziu se va încheia războiul din Ucraina și se va trece la reconstrucția acestei țări. Cum ar putea să participe România și cum am putea să colaborăm aici cu americanii?
Eu
aș mai miza pe faptul că România va putea să joace un rol foarte
important în arhitectura de securitate europeană post-războiul din
Ucraina. Și nu doar având în vedere poziția noastră
geostrategică, pentru că tindem să ne focalizăm doar pe poziție,
doar pe ceea ce avem deja, ce ne-a fost dat, resurse minerale,
poziție geografică.
Nu
atâta de mult investim în a mobiliza, să transformăm aceste
poziții statice în beneficii concrete pentru interlocutorii noștri
geopolitici. Această bază Mihail Kogălniceanu din Constanța va fi
foarte importantă în cazul în care Statele Unite vor decide să
participe la acordarea de garanții de securitate pentru Ucraina pe
partea aeriană, nu există un alt loc mai bun pentru a observa ceea
ce se întâmplă în Ucraina și a putea interveni pe partea aeriană
decât România. Și mai mult decât atât, mai vreau să introduc un
aspect.
România
are instrumente de politici publice foarte robuste pentru a face
acest screening în materie de investiții străine, pentru a bloca
investiții străine dubioase din partea actorilor care au o agenda
strategică opusă nouă, partenerilor euroatlantici. Noi avem o
comisie de screening a investițiilor străine, una dintre primele
care au devenit operaționale în România, care este modelată după
comitetul american de screening a investițiilor străine. O temă la
care eu lucrez acum este să mă uit la cum ar putea arăta influența
Chinei în reconstrucția Ucrainiei.
Reconstrucția
Ucrainei este un proiect care, potrivit ultimelor estimări ale
Băncii Mondiale, ar costa undeva peste 500 de miliarde de dolari. Am
avut din 2022 până în 2025 numeroase conferințe în care s-a tot
discutat sprijinul pentru reconstrucția Ucrainei și s-au colectat
la nivel de acorduri, de declarații de intenție, în valoare de cam
200 de miliarde, deci jumătate din cât e nevoie. Va fi un proiect
imens.
Și
noi nu avem ca europeni, și nici măcar americanii nu au, spațiul
fiscal, bugetar, pentru a susține un effort atât de mare. Și
atunci cine ar putea să vină să își arate generozitatea? China,
partenerul principal rival strategic al Statelor Unite. Eu pledez
pentru ca Statele Unite și România să articuleze un scut pentru
securitate economică pe flancul estic. Deci vom avea nevoie de un
astfel de scut economic, pentru că țări ca Rusia și China vor
încerca să profite și să vulnerabilizeze zona.
Actualitate
Marine Le Pen, victorie istorică: Adunarea Națională a Franței adoptă pentru prima dată un text propus de extrema dreaptă
Adunarea Naţională a Franţei a adoptat joi, pentru prima dată în istorie, un text propus de grupul parlamentar de extremă dreaptă Rassemblement National (RN), condus de Marine Le Pen — un moment considerat simbolic pentru posibila normalizare a partidului în viaţa politică franceză, relatează POLITICO.
Marine Le Pen. FOTO: EPA-EFE
Într-o şedinţă tensionată, 185 de parlamentari au votat în favoarea unei rezoluţii fără caracter obligatoriu, care îndeamnă guvernul să abroge acordul semnat în 1968 între Franţa şi Algeria. Documentul reglementa regimul special de imigraţie al cetăţenilor algerieni în Franţa. Alte 184 de voturi, provenind în principal din zona stângii, s-au opus iniţiativei.
Rezoluţia RN a trecut cu o marjă extrem de strânsă, graţie sprijinului neaşteptat venit din partea unor parlamentari de dreapta şi de centru, dar şi absenţei inexplicabile a mai multor deputaţi din partidul preşedintelui Emmanuel Macron, Renaissance.
Deşi textul nu are efect juridic, votul reprezintă o victorie politică semnificativă pentru Rassemblement National, care a fost mult timp izolat în legislativ din cauza „cordonului sanitar” — o regulă nescrisă prin care partidele tradiţionale evitau colaborarea cu extrema dreaptă.
„Pentru prima dată, un text prezentat de Rassemblement National a fost adoptat”, a declarat Marine Le Pen, imediat după vot. Ea l-a îndemnat din nou pe premierul Sébastien Lecornu să abroge acordul franco-algerian.
Victoria a fost posibilă şi datorită sprijinului a 17 parlamentari din Horizons, partidul de centru-dreapta fondat de fostul premier Édouard Philippe. Ironia situaţiei este că, în trecut, chiar şi Gabriel Attal, liderul partidului prezidenţial Renaissance, a pledat pentru denunţarea acordului, pe fondul tensiunilor crescânde dintre Paris şi Alger. Attal nu a fost însă prezent la vot, iar doar 30 dintre cei 92 de deputaţi Renaissance au votat împotriva textului.
Grupurile de opoziţie de stânga au reacţionat dur, acuzând partidul prezidenţial că a deschis calea unei „victorii simbolice” pentru extrema dreaptă. „Prin neimplicare, au permis adoptarea unui text rasist, legitimând discursul Rassemblement National”, au transmis reprezentanţii stângii.
Adoptarea acestei rezoluţii marchează o schimbare importantă în dinamica politică franceză, fiind văzută de analişti ca un test al capacităţii RN de a-şi extinde influenţa şi de a se impune ca forţă politică legitimă înaintea alegerilor viitoare.
Sediul central al AUR a fost vandalizat. Pe pereți au apărut mesaje precum „Antifa” sau „Mai bine mort decât fascist”
Sediul partidului AUR a fost vandalizat în noaptea de miercuri spre joi, 29-30 octombrie. Autorii faptei au scris mesaje agresive cu...
„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane
Expert în securitate, politologul Antonia Pup predă la prestigioasa Universitate Georgetown din Washington şi este analist la Comisia specială a...
Marine Le Pen, victorie istorică: Adunarea Națională a Franței adoptă pentru prima dată un text propus de extrema dreaptă
Adunarea Naţională a Franţei a adoptat joi, pentru prima dată în istorie, un text propus de grupul parlamentar de extremă...
Ucraina se confruntă cu perspectiva unei ierni „catastrofale” pe fondul atacurilor ruse asupra infrastructurii energetice
Rusia continuă să lovească sistematic infrastructura energetică a Ucrainei, într-o campanie menită să lase țara fără electricitate și căldură în...
Oameni din mai multe orașe au ieșit în stradă la 10 ani de la Colectiv. La București au pornit în marş de la Piaţa Universităţii
La zece ani de la incendiul din clubul Colectiv, care a avut loc pe 30 octombrie 2015 și s-a soldat...
GiftIdea te inspiră să alegi cadouri cu sens, nu doar cu ambalaj
Oferirea unui cadou nu ar trebui să fie un gest făcut din obligație, ci o formă de a transmite emoție,...
Experiențe care apropie familiile și creează amintiri autentice
Într-o lume în care tehnologia și ritmul alert al vieții ne separă adesea de cei dragi, momentele petrecute împreună devin...
-
Actualitateacum 2 zileMii de credincioși stau la coadă pentru a intra în Catedrala Națională, până în Piața Constituției. Timpul de așteptare este între 6 și 8 ore
-
Actualitateacum 2 zileMinistrul Apărării Națioanale anunță ce va face România după retragerea soldaților americani: „Armata Română este principala forță de apărare”
-
Actualitateacum 2 zileAdevărul despre un aparat dentar invizibil, dezvăluit de medici și pacienți!
-
Comunicateacum 3 zileD’Olive: Prima livadă de măslini românească este, de astăzi, în Creta
-
Breakingacum 2 zileFurie la Pentagon din cauza celui mai nou film de pe Netflix. „A House of Dynamite” imaginează un eșec al scutului anti-rachetă al SUA
-
Breakingacum 2 zileOana Gheorghiu își pune cenușă în cap cu postarea cu „golanii” de la Casa Albă. Primul mesaj al cofondatoarei Dăruiește Viața, după ce Grindeanu a cerut retragerea ei din funcția de vicepremier
-
Actualitateacum 2 zileParlamentul înființează o comisie de anchetă privind explozia din Rahova, pentru „a clarifica circumstanțele care au condus la pierderea de vieți”
-
Comunicateacum 2 zileDespre optimizarea si adaptarea SEO in era inteligentei artificiale