Metafore pe maidan …

0
190
 
                     Motto : „Adevărata înțelepciune presupune întâlnirea cu realitatea.” (Papa Francisc)
 
    De când mă știu am fost fascinat de spontaneitatea exprimării „alese” a oamenilor obișnuiți. Când eram în liceu, căutam grupurile de băieți șmecheri de oraș pentru a auzi și înțelege exprimări lapidare și „secrete” . Am fost și sancționat , acuzat că fumez, pentru simplu fapt că am fost găsit în gașcă. Nici azi nu regret că am făcut și astfel de „cursuri la Școala Vieții ” . 
  Și acum, la senectute,  sunt atent la grupurile de tineri și în special la modul de a se exprima, în stilul de „băiat de băiat” cu puținele cuvinte adunate în vocabularul propriu. 
  Am auzit expresii și cuvinte pline de înțelesuri; ei le foloseau în mod curent, fără a se preocupa de adevărul profund pe care-l exprimă  . 
Ca de exemplu : ” Cine face pomană diseară când ne întâlnim ? ” – cu înțelesul de a mânca și bea gratis . ” Lasă-ne mortăciune !” -în sensul că acel băiat e unul slab fizic și lipsit de curaj pentru fapte asociate .
   Acești tineri sunt dispuși să învețe, unii au metafora la purtător,  însă mediul în care se întâlnesc nu le poate oferi mai mult. Nu mai există întâlniri între oameni de generații diferite, cu experiențe și știință diferite . Este practic o retragere în cercuri strâmte de frica „liderului” de a nu apărea altul mai bun.                                                               Practic, e un gest inconștient de a fugi de confruntarea cu sine și cu cel diferit de tine.Dacă s-ar înțelege că cel diferit de noi ne îmbogățește sufletește, că ne invită fără cuvinte să urmăm ceea ce s-a dovedit rodnic, sigur tinerii ar aborda un altfel de a fi cu prietenii și ar exersa ” cuvinte încrucișate” și ghicitori  pentru a-și verifica nivelul gândirii !
   E nevoie urgentă de o cultură a întâlnirii . Numai așa vom scăpa de „colonizarea culturală” care se face prin mijloacele moderne de comunicare . Practic, asistăm neputincioși la o golire de sens a cuvintelor din fondul principal lexical.  Pe acest fond de sărăcire a noastră de înțelesul adevărat al cuvintelor, suntem permanent într-o permanentă îndoială, ușor de îndreptat în direcția dorită de cei care au transformat cuvintele în mijloc de putere.                                                                                                             Ceea ce simțim și gândim , în lipsă de cuvinte potrivite, nu putem să le manifestăm în viața de toate zilele. Dovada o avem atunci când altul  exprimă limpede o soluție la ceva anume, și zicem : Asta vroiam și eu să zic, dar mi-ai luat-o înainte !  Ratăm startul fiindcă nu gasim cuvintele…Ordinea naturala este : Gând > Cuvânt > Faptă !
   În grupul în care se vorbește în metafore e așa multă gândire încât adevărul e la el acasă. Este exact ca în următoarea povestire : tânărul soldat îl roagă pe un coleg, care avea scris frumos , să-i scrie scrisoarea către părinți. Îi dictează următoarele : Dragă mamă și tată ,
    Of, of, of…– Gheorghe. Cum atâta  să scriu ? Da, le-am spus foarte mult în asa puține cuvinte.

 Pe final, mulțumindu-vă pentru atenție,  vă invit să reflectați la ceea ce a scris Ion Druță despre Cuvânt și Gând :

” În viață totul depinde de atitudinea omului față de cuvânt ; da, fiindcă este cel mai important indicator de cultură al omului, al neamului ; cultura scrisului face parte din cultura gândirii .” 
Sursa foto: https://google.com
 Redacția Ziarului Naționalul.ro mulțumește domnului Vasile Soroceanu pentru acest impresionant material trimis astăzi 21 Martie 2021 în exclusivitate.Totodată, pe această cale îl asigură de statutul de colaborator permanent
Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here