Ayn Rand este un simbol puternic cultural,marcând reîntoarcerea iconoclasmului în epoca post-adevărurilor

0
554
Published in NYT 08/13/99 Weekend section New York -- Author Ayn Rand, shown in August 1957 on Park Avenue around 40th Street. (Allyn Baum/The New York Times)

Pentru cine nu știe, Ayn Rand a fost una dintre cele mai puțin cunoscute și apreciate romanciere, filosoafe, care a activat și în domeniul dramaturgiei, fiind considerată în prezent drept  scenaristă americană de origine rusă. Ea a fost și continuă să fie cunoscută pentru cele două romane de succes ale ei, „Izvorul „și în mod cu totul aparte „Revolta lui Atlas”. De asemenea,ea este creditată și pentru dezvoltarea unui sistem filosofic numit de ea „obiectivism”. Educată în Rusia, s-a mutat în Statele Unite în anul 1926.

Rand s-a născut Alisa Zinovievna Rosenbaum (în limba rusă Али́са Зиновьевна РозенбаумАли́са Зиновьевна Розенбаум) la data de 2 februarie 1905, într-o familie burgheză evreiasco-rusească din Sankt Petersburg. Ea a fost cea mai mare dintre cele trei fiice ale lui Zinovi Zaharovici Rosenbaum și ale soției lui, Anna Borisovna (născută Kaplan), în mare parte evrei nereligioși. Zinovi Rosenbaum era un farmacist și om de afaceri de succes, care ajunsese să dețină o farmacie și clădirea în care era ea situată.
Cu o pasiune pentru artele liberale, Rand a declarat și a notat în jurnalele sale ceva mai târziu „că școala i se părea neinteresantă” și a început să scrie scenarii la vârsta de opt ani și romane de la vârsta de zece ani.La prestigiosul Gimnaziu Stoiunina, o prietenă apropiată a ei a fost sora mai mică a genialului Vladimir Nabokov, Olga. Cele două fete împărtășeau un interes intens față de politică și aveau să dezbată la conacul Nabokov⁠: în timp ce Nabokova apăra monarhia constituțională, Rand sprijinea idealurile republicane. Ea avea doisprezece ani la momentul Revoluției din Februarie 1917, evenimente în care ținea cu Alexandr Kerenski împotriva țarului Nicolae al II-lea.
Revoluția din Octombrie și dominația bolșevică a lui Vladimir Ilici Lenin i-au perturbat viața de familie de care până atunci se bucurase. Afacerea tatălui ei a fost confiscată și familia strămutată. Au fugit în Peninsula Crimeea, care inițial a fost sub controlul Armatei Albe în timpul Războiul Civil Rus. Mai târziu, ea și-a amintit că, în liceu, a hotărât că este atee și că prețuiește rațiunea mai presus de orice altă virtute omenească. După absolvirea liceului în Crimeea la 16 ani, Rand s-a întors cu familia ei la Petrograd (cum era denumit orașul Sankt Petersburg la acel moment), unde s-a confruntat cu niște condiții disperate, uneori aproape murind de foame.
După Revoluția Rusă, universitățile au fost deschise și pentru femei, ceea ce i-a permis lui Rand să fie în primul grup de femei care s-a înscris la Universitatea de Stat din Petrograd,unde, la vârsta de 16 ani, a început studiile la facultatea de pedagogie socială, specializându-se în istorie.La universitate a luat contact cu scrierile lui Aristotel și Platon, i-au fost cea mai mare influență și, respectiv, contra-influență.
 O a treia figură ale cărei lucrări filosofice le-a studiat foarte mult a fost Friedrich Nietzsche.Capabilă să citească în franceză, germană și rusă, Rand i-a descoperit și pe scriitorii Fiodor Dostoievski, Victor Hugo, Edmond Rostand, și Friedrich Schiller, care i-au devenit preferați permanenți.
Împreună cu multe alte studente „burgheze”, Rand a fost epurată din universitate, cu puțin înainte de absolvire. Cu toate acestea, după plângerile unui grup de oameni de știință străini, aflați în vizită, multora dintre studenții epurați li s-a permis să-și finalizeze studiile și să absolvească,ceea ce a făcut și Rand în octombrie 1924.Ulterior, ea a studiat timp de un an de la Colegiul de Stat pentru Artele Ecranului din Leningrad. Ca una din teme, ea a scris un eseu despre actrița poloneză Pola Negri, devenit prima ei lucrare publicată.
În acest moment, ea deja hotărâse să-și semneze lucrările profesionale cu numele de Rand,[38] posibil, o scriere prescurtată în alfabet chirilic a numelui ei de familie, și a adoptat numele de Ayn, fie de la numele finlandez Aino⁠, sau din cuvântul ebraic עין (ayin, care înseamnă „ochi”).
Educată în Rusia, s-a mutat în Statele Unite ale Americii în 1926. În anii 1935–1936 a scris o piesă de teatru care s-a jucat pe Broadway. După primele două romane, care la început nu au avut succes în America, a ajuns celebră cu romanul The Fountainhead din 1943.
În 1957, Rand și-a publicat cea mai cunoscută lucrare, romanul Revolta lui Atlas. După aceea, a recurs la non-ficțiune pentru a-și promova filosofia, publicându-și propriile reviste și lansând mai multe colecții de eseuri până la moartea sa în 1982. Rand a susținut rațiunea ca singurul mijloc de a dobândi cunoștințe, și a respins credința și religia. Ea susținea egoismul rațional și etic, și respingea altruismul. În politică, ea a condamnat primul recurs la forță ca fiind imoral, și s-a opus colectivismului și etatismului, dar și anarhismului, susținând în schimb un capitalism Laissez-faire, pe care l-a definit drept un sistem bazat pe recunoașterea drepturilor individuale.
În artă, Rand a promovat realismul romantic. Ea a fost extrem de critică cu cei mai mulți filozofi și cu tradițiile filosofice cunoscute de ei, cu excepția lui Aristotel, a lui Toma d’Aquino, și a liberalilor clasici.
Criticii literari au primit operele de ficțiune ale lui Rand cu recenzii mixte, iar mediul academic, în general, i-a ignorat sau i-a respins filosofia, deși interesul academic a crescut în ultimele decenii.Mișcarea obiectivistă încearcă să-i răspândească ideile, atât în rândul publicului cât și în mediul academic. Ea a avut o influență semnificativă asupra libertarienilor și conservatorilor americani.
Moștenirea postmodernă a lui Ayn Rand
Criza financiară din 2007-2008⁠ a stimulat o reînnoire a interesului față de opera sa, mai ales față de Revolta lui Atlas, pe care unii au considerat-o ca o prefigurare a crizei, iar articolele de opinie comparau evenimentele din lumea reală cu intriga romanului. În acest timp, pancarte ce făceau referire la Rand și la eroul ei fictiv John Galt⁠ au apărut la protestele Tea Party⁠.
 A crescut și intensitatea criticilor ideile ei, mai ales din partea stângii politice, unii critici punând criza economică pe seama egoismului și al piețelor libere, în special prin influența ei asupra lui Alan Greenspan. De exemplu, Mother Jones⁠ a observat că „geniul special al lui Rand a fost întotdeauna capacitatea ei de a răsturna cu susul în jos ierarhiile tradiționale și de a-i prezenta pe cei înstăriți, capabili și puternici ca fiind oprimați”, echivalând bunăstarea individului randian cu cea a Volkului lui Goebbels. Corey Robin de la The Nation⁠ a făcut paralele între „sintaxa morală a randianismului” și fascism.
Revolta lui Atlas, publicat în 1957, a fost considerat magnum opusul lui Rand. A descris tema romanului ca fiind „rolul minții în existența omului—și, ca un corolar, demonstrația unei noi filosofii morale: moralitatea auto-interesului rațional.” Ea susținea principii de bază ale filosofiei obiectivismului, creată de Rand, și exprima conceptul de realizare umană. Intriga implică un mediu distopic al Statelor Unite ale Americii, în care cei mai creativi industriași, oameni de știință și artiști răspund unei guvernări pe principiul statului social prin grevă și retragerea în munți unde construiesc o economie liberă independentă. Eroul romanului și liderul grevei, John Galt⁠, descrie greva ca fiind „oprirea motorului lumii” prin retragerea minților persoanelor celor mai capabile persoane care contribuiau cel mai mult la bogăția și realizările națiunii. Prin această grevă fictivă, Rand a intenționat să ilustreze că, fără eforturile celor raționali și productivi, economia s-ar prăbuși și societatea s-ar destrăma. Romanul include elemente de romantism, o doză semnificativă de mister și science-fiction, și conține cea mai extinsă afirmare a obiectivismului din oricare din operele sale de ficțiune, un lung monolog al personajului Galt.
În ciuda multor comentarii negative, Revolta lui Atlas a devenit un bestseller internațional. Într-un interviu cu Mike Wallace, Rand s-a declarat „cel mai creativ gânditor în viață”. După terminarea romanului, Rand a căzut într-o depresie severă.Revolta lui Atlas a fost ultima lucrare de ficțiune finalizată de Rand; un punct de cotitură în viața ei, aceasta a marcat sfârșitul carierei de romancier a lui Rand și începutul rolului ei de filosof popular.
Impactul ideilor lui Rand este greu de măsurat, dar a fost destul de mare. Toate cărțile ei erau încă tipărite încă dinainte de anii 2010, și conform unor estimări oficiale s-au vândut în peste treizeci de milioane de exemplare și au continuat să vândă aproximativ un milion de exemplare în fiecare an.
 Un sondaj realizat în comun de Biblioteca Congresului și a Clubului Cărții Lunii la începutul anilor 1990 a cerut cititorilor să numească cartea care le-a influențat cel mai mult viața. Iar aceasta a fost „Atlas Shrugged  care s-ar fi clasat imediat după Biblia creștină.
De altfel, extrase din lucrările lui Rand sunt retipărite în mod regulat în manuale și antologii ale colegiilor americane în special, iar mai multe volume au fost publicate postum ce conțin scrierile, jurnalele și scrisorile ei timpurii.
 Ca o persoană din afară cu opinii iconoclaste, influența lui Rand în lumea academică a fost limitată, deși cărțile de presă din domeniul universitar și articolele academice despre munca ei continuă să fie publicate în mod regulat. În afara lumii academice există mai multe institute fondate de cei influențați de Rand. Printre acestea se numără Institutul Cato, cu sediul în Washington, DC, principalul think tank libertarian.
 Rand, împreună cu câștigătorii premiului Nobel Friedrich Hayek și Milton Friedman, au jucat un rol foarte important în atragerea generațiilor de indivizi către mișcarea libertariană. De remarcat este și existența Institutului Ayn Rand.
„În esență, mijlocul prin care oamenii trăiesc este rațiunea. Capacitatea noastră de rațiune este cea care ne permite să supraviețuim și să înflorim. Nu ne naștem știind ce este bine pentru noi; asta se invata. Nici nu ne naștem știind să realizăm ceea ce este bine pentru noi; se invata si asta. Din acest motiv învățăm ce este hrana și ce este otravă, ce animale sunt utile sau periculoase pentru noi, cum să facem unelte, ce forme de organizare socială sunt fructuoase și așa mai departe.”
Sursa foto:Facebook,Google.com
Această prezentare a fost realizată de către Prof. Dr Daniel Mihai CNA Regina Maria Constanța redactor-șef al platformei media independente Criteriul National și jurnalist al Ziarului Nationalul.ro
Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here