Benjamin Netanyahu a depus joi după-amiază jurământul ca prim-ministru al Israelului după ce guvernul său, cel mai de dreapta din istoria ţării, a fost votat de Parlament.

Netanyahu a depus jurământul la câteva minute după votul Knessetului în favoarea noului său guvern, format din Likud (dreapta), două formaţiuni ultraortodoxe şi trei de extremă dreapta. Guvernul său a fost aprobat cu 63 de voturi din 120.

Într-un discurs primit cu dezaprobări de opoziţie, Netanyahu a prezentat principalele priorităţi ale guvernului său în următorii patru ani, angajându-se că va face totul „pentru ca Iranul să nu ne distrugă cu bomba nucleară”.

Politicianul în vârstă de 73 de ani, care revine la cârma celui de-al şaselea guvern din carieră după o pauză de un an şi jumătate, a mai spus că va face eforturi pentru apropierea de mai multe state arabe.

Misiunea guvernului va fi „să asigure superioritatea militară a Israelului în regiune”, „extinzând în acelaşi timp cercul păcii” cu ţările arabe, a declarat Netanyahu, care urmează să convoace în cursul serii prima reuniune a cabinetului său.

Opozanţii i-au reproşat că a dat dovadă de slăbiciune şi că a făcut înţelegeri costisitoare pentru a-şi asigura noi parteneri după ce partidele centriste l-au boicotat din cauza problemelor sale legale.

Inculpat pentru corupţie în mai multe dosare, liderul Likud a fost înlăturat de la putere în iunie 2021 de o coaliţie heteroclită.

Coaliţia sa include formaţiunile „Sionismul Religios” al lui Bezalel Smotrich şi „Forţa evreiască” a lui Itamar Ben Gvir, cunoscut pentru afirmaţiile sale antipalestiniene şi poziţiile favorabile anexării unei părţi a Cisiordaniei, şi „Noam” al lui Avi Maoz, care este anti-LGBTQ pe faţă.

În pofida prezenţei acestui partid în guvern, deputaţii l-au ales pe Amir Ohana preşedinte al Parlamentului, o premieră pentru un deputat homosexual declarat în această ţară.

Sute de persoane, dintre care unii arborau drapeluri în culorile curcubeului iar alţii exprimau simpatii palestiniene, au manifestat joi în faţa Parlamentului împotriva noului guvern.

„Este vorba despre guvernul cel mai lamentabil, cel mai rasist, cel mai prost pe care ni l-am fi putut imagina”, a declarat Niv, un manifestant de la faţa locului.

Amir Sasson, un comerciant de 51 de ani care locuieşte în centrul Israelului, susţine că „trebuie să-i dăm o şansă noului guvern”. „Este sigur că există teme foarte importante, în special în domeniul securităţii interne a Israelului, care trebuie ameliorate cât mai curând posibil”, a declarat el.

Nume controversate în guvern

Politicienii din opoziție și Avocatul Poporului au declarat că noul guvern ar putea să reprezinte o amenințare la adresa democrației israeliene, referindu-se la numele controversate de pe lista noilor miniștri.

Itamar Ben-Gvir, liderul partidului Puterea Evreiască, de exemplu, va prelua funcția de ministru al securității naționale, cu puteri asupra poliției atât pe teritoriul israelian, cât și pe teritoriul Cisiordaniei.

Cisiordania este teritoriul de pe malul drept al râului Iordan, fiind în mare parte sub conducerea Autorității Naționale Palestiniene.

Acesta a fost ocupat pentru prima dată de Israel în timpul războiului din 1967. Ocupația continuă până în ziua de azi și a cauzat numeroase dispute și neînțelegeri atât la nivel local, cât și la nivel internațional.

O soluție cu privire la statutul Cisiordaniei este esențială în rezolvarea conflictului dintre Israel și Palestina, iar ocupația israeliană a fost de multe ori descrisă ca o încălcare a normelor internaționale.

Bezalel Smotrich, liderul Partidului Religios Sionist, va prelua rolul de ministru al finanțelor pentru primii doi ani de mandat, în timp de Aryeh Deri, liderul Shas, va deveni ministru de interne în acest timp. După doi ani, cei doi vor face schimb de roluri.

Smotrich va ocupa, de asemenea, un post în Ministerul Apărării, unde parlamentul i-a permis să exercite control asupra politicilor din Cisiordania, inclusiv cu privire la așezările israeliene din teritoriul respectiv.

Înainte ca noua coaliție să preia conducerea, legislatura a trebuit să aprobe noi legi care să permită oamenilor desemnați de Netanyahu la conducerea țării să își preia posturile.

Schimbări legislative

Noile amendamente au fost și promulgate. În acest fel, Aryeh Deri poate să devină ministru în ciuda unei condamnări penale pentru fraudă fiscală, iar Bezalel Smotrich își poate prelua postul ministerial deși a fost acuzat de participare la un complot terorist împotriva populației arabe.

Chiar și Netanyahu este în prezent acuzat într-un proces penal de luare de mită și de fraudă, deși acest lucru nu îl impiedică să-și preia funcția de prim-ministru.

Atât Smotrich, cât și Ben-Gvir trăiesc în așezările israeliene din Cisiordania, construirea acestora de către statul israelian fiind considerată o încălcare a dreptului internațional.

Smotrich a fost arestat în 2005 când participa la protestele împotriva deciziei Israelului de a desființa 21 de așezări din Fâșia Gaza, iar în 2006 a organizat proteste împotriva paradei LGBTQ din Israel. Acesta s-a declarat un „mândru homofob”.

Ben-Gvir a fost condamnat în trecut pentru incitare la ură și la terorism, printre altele cerând expulzarea cetățenilor arabi din Israel.

Criticat de presă pentru planurile sale privind justiţia

Marile media israeliene i-au rezervat vineri o primire rece noului guvern al lui Benjamin Netanyahu, temându-se de o reformă a sistemului judiciar într-un moment în care prim-ministrul este judecat pentru corupţie în mai multe dosare, relatează AFP.

După alegerile de pe 1 noiembrie şi săptămâni de negocieri cu partidele ultra-ortodoxe şi formaţiuni de extremă dreapta, Benjamin Netanyahu a depus joi jurământul în calitate de şef al guvenului cel mai de dreapta din istoria Israelului.

Din toate portofoliile atribuite, cel mai mult a reţinut vineri atenţia a fost cel al Justiţiei, primit de Yariv Levin, un apropiat al prim-ministrului.

„Lucrul de care ar trebui să se sperie cel mai mult cei care se tem de o schimbare drastică în sistemul israelian, schimbări ale sistemului judiciar care vor transforma complet caracterul democratic al statului Israel, este nominalizarea lui Yariv Levin la Justiţie”, scrie Yediot Aharonot, cotidianul cel mai bine vândut din Israel.

„Netanyahu a făcut atâta concesii aliaţilor săi (…) pentru a-i permite să numească pe Yariv Levin (…) la Justiţie. Netanyahu nu încetează să vorbească de Iran, dar gândurile sale se îndreaptă toate către procesul său”, adaugă ziarul.

Procurorul general al Israelului, Gali Baharav-Miara a avertizat la jumătatea lui decembrie că proiectele de de lege ale viitorului guvern ameninţă să facă din Israel „o democraţie care are numele, dar nu şi esenţa”.

În cotidianul israelian gratuit Hayom, titlul cel mai citit este în general mai degrabă favorabil lui Netanyahu, iar nominalizarea lui Yariv Levin este percepută ca un „semnal clar că prim-ministrul vrea să meargă mai departe cu schimbările în sistemul judiciar”.

Care ar fi însă aceste schimbări? Acordurile semnate între Likud şi partidele din coaliţia sa propun în special votarea unei legi care să autorizeze un prestator de serviciu să refuze să asigure aceste servicii din motive religioase sau de segregare între bărbaţi şi femei în spaţiul public.

La modul mai general, aleşii estimează că judecătorii au prea multă autoritate şi vor să introducă o „clauză derogatorie”.

În Israel, unde nu există o constituţie, Curtea Supremă poate abroga legi votate de parlamentari dacă estimează că acestea sunt discriminatorii, de exemplu. Ori noul guvern doreşte introducerea unei „clauze derogatorii” care să-i permită să repună în vigoare o lege abrogată de judecători.

Pentru cotidianul de dreapta Makor Rishon, se profilează „o luptă” între Curtea Supremă şi cei care susţin această reformă. „Yariv Levin nu va avea o sută de zile de graţie, ci abia zece. În câteva zile, el va trebui să-şi clarifice intenţiile şi programul legislativ al guvernului”, scrie publicaţia.

În ultimele zile, Parlamentul a votat pe repede înainte o lege care permite unei persoane găsită vinovată de o infracţiune, dar care nu a fost condamnată la închisoare cu executare, să obţină un portofoliu ministerial. Această lege controversată i-a permis şefului formaţiunii ultra-ortodoxe Shas, Arié Dery, găsit vinovat de fraudă fiscală, să se alăture noului guvern.

În cazul în care justiţia ar invalida această lege, introducerea unei „clauze derogatorii” le-ar permite aleşilor să o menţină în vigoare.

Şi dacă de exemplu deputaţii votează anularea procesului lui Netanyahu pentru corupţie iar curtea invalidează ulterior votul, introducerea unei „clauze derogatorii” ar permite menţinerea deciziei de anulare a procesului, subliniază analiştii.

Pentru cotidianul de stânga Haaretz, mandatul lui Yariv Levin este clar: „Să distrugă statul de drept, instituţiile şi tot sistemul”, permiţând Parlamentului să se amestece în justiţie.

„Să lupţi cu un astfel de guvern, care curăţă democraţia de valorile ei, nu ţine de sediţie (…) ci de datorie pentru opoziţie şi societatea civilă. Este ora adevărului”, mai scrie cotidianul în editorialul său.

Noul plan de guvernare

Este greu de descifrat cum va arăta viitorul Israelului și cel al Palestinei, dar Netanyahu a făcut clar un lucru: guvernul său va încuraja dezvoltarea și popularea tuturor părților „pământului Israelului”, în special în Cisiordania, așa cum afirmă un comunicat Likud.

Comunicatul mai arată că situația actuală cu privire la chestiunile de religie și de stat va fi menținută, inclusiv cu privire la locurile sfinte, precum Orașul Vechi.

Orașul Vechi din Ierusalim este considerat un oraș sfânt pentru religia iudaică, cea creștină și cea islamică. Acesta este împărțit în patru părți: Cartierul Armean, Cartierul Creștin, Cartierul Evreiesc și Cartierul Musulman.

Ierusalimul a fost un centru al conflictelor pe tot parcursul istoriilor Israelului și Palestinei: a fost cucerit de Regele David, descris de Tora (textele religioase evreiești) drept al doilea rege al Israelului, apoi de babilonieni și de romani, de creștini și de musulmani, de otomani, iar în final, de britanici înainte de 1945.

După cel de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), Ierusalimul a fost prevăzut drept un oraș separat, internațional, conform unui plan de partiție realizat de Națiunile Unite în 1947. Dar, în urma războiului dintre arabi și israelieni din 1948, orașul a fost împărțit: Israelul a preluat conducerea asupra părții vestice a Ierusalimului, în timp ce Iordania a preluat controlul asupra părții estice, care conține Orașul Vechi și cele patru cartiere.

Israelul a ocupat Ierusalimul de Est în timpul Războiului de Șase Zile din 1967 și l-a anexat în mod oficial în 1980, ajungând astfel să conducă întregul oraș, în ciuda criticilor la nivel internațional.

Totuși, în 1994, Iordania și Israelul au semnat un acord de pace. Astfel, Israelul recunoștea rolul special pe care îl joacă Iordania cu privire la locurile sfinte și promitea să respecte rolul acesteia cu privire la locurile musulmane sfinte din oraș.

Familia regală a Iordaniei este considerată încă din 1924 ca fiind custode al locurilor sfinte musulmane și creștine din Ierusalim. Aceasta joacă un rol important în încercarea de menținere a păcii și a echilibrului între diferitele grupuri etnice și religioase care frecventează locurile respective.

Regele Abullah al II-lea al Iordaniei a declarat că există îngrijorări în țara sa cu privire la încercări din partea israelienilor de a-i altera poziția de custode, avertizând că aceasta este o „linie roșie” care nu trebuie încălcată. „Daca unii oameni vor să intre în conflict cu noi, suntem pregătiți”, declara acesta CNN.