Actualitate

Cum sărbătoreau românii Anul Nou: de la tradiții și obiceiuri la petreceri de lux SPECIAL

Publicat

acum 3 ani

decembrie 31, 2022

Nationalul

Cum sărbătoreau românii Anul Nou: de la tradiții și obiceiuri la petreceri de lux SPECIAL

În timp ce țăranii respectau datinile de odinioară, bogații țării importau un nou obicei care avea să ajungă tradiție – petrecerea de Revelion.

Petrecerea de Revelion a fost importată din Franța. FOTO: Profimedia

Sfârșitul anului marchează și un nou început, iar noaptea dintre ani este dovada acestui fapt, fiind sărbătorit de sute de ani în întreaga lume. Chiar dacă termenul de „revelion“ pătrunde în cultura noastră abia în secolul al XIX-lea, românii, la acea vreme doar cei bogați, încep să organizeze petreceri de Revelion tocmai spre finalul anilor 1890.

În mod tradițional, Anul Nou este cunoscut mai degrabă drept „Îngropatul anului“ sau „Înnoirea anului“ – o noapte în care privim în urmă, dar și înainte, punându-ne dorințe, setând obiective și sperând că ceea ce este mai bun și mai bine urmează să vină. Se spune că modul în care începi anul marchează întreaga lui traiectorie, de aceea pentru români este cu atât mai important să pășească în noul an veseli, cu inimile deschise și cu mesele pline, înconjurați de voie bună și distracție.

Dragostea la început de an

În fiecare zonă din țară, tradițiile și obiceiurile sunt nelipsite în noaptea de Anul Nou. Cum dragostea este o preocupare constantă a oamenilor din toate timpurile, nici tinerele din Țara Chioarului, situată în județele Cluj și Maramureș, nu făceau rabat. Astfel că, în noaptea Anului Nou, acestea sperau că își vor găsi ursitul – conform tradiției, acestea ies în curte și numără nouă stele pe cer, iar dacă ultima este mai strălucitoare, înseamnă că ursitul ei va fi un bărbat voinic și frumos, iar atunci o roagă să i-l aducă.

Și în Făgăraș și Mureș începutul anului este marcat de găsirea dragostei. Aici se păstrează și astăzi vechiul obicei de a se pune 12 farfurii pe masă sub care se ascund diferite obiecte, fiecare având o anumită semnificație. Fete și băieți sau perechi intră pe rând în casă pentru a întoarce fiecare o farfurie și a descoperi obiectul de sub ea care le arată cum le va fi ursitul sau ursita sau, în cazul perechilor, cum le va fi norocul dacă se vor căsători: oglindă = mândrie, paharul de țuică = băutor, pâinea = bogăție, cărbunele = negru la suflet, sarea = sărăcie, creionul = domn, bani = avuție. Toate aceste preziceri sunt de fapt și un mijloc prin care tinerii se amuză și pășesc în noul an cu zâmbetul pe buze.

Petreceri de lux pe model franțuzesc

În timp ce în zona rurală de-a lungul timpului s-au păstrat obiceiuri și tradiții, multe dintre ele legate de pământ și de recoltele viitoare, la oraș, familiile înstărite – boierești, aristrocrate, burgheze, dar și scriitori și artiști – au importat Revelionul din Occident, cu precădere din Franța, iar la sfârșit de secol XIX, s-a dat startul petrecerilor. În urmă cu peste 100 de ani, cele mai mondene și mai faimoase petreceri se dădeau pe 6 ianuarie, printre ele și celebrul Bal Regal, însă și Revelionul câștigă ușor-ușor teren, devenind chiar tradiție la începutul secolului următor, când, după 1916, nu se mai organizează elegantele baluri.

Bogații României petreceau în noaptea dintre ani cu mare fast, fiind organizate petreceri care mai de care mai fastuoase, mai luxoase și elitiste. Una dintre ele era cea organizată de familia Suțu, în palatul care astăzi îi poartă numele, extravaganța ajungând aici la cote înalte. Ziarele vremii nu ezitau să realizeze cronici ale acestor petreceri ale high class-ului românesc. Dincolo de ținutele de lux, blănurile extraordinar de scumpe, bijuteriile care costau o mică avere, dar și decorul extravagant, opulența și bogăția se vedeau și în farfurie. „Alături de expresia modernă de o mefistofelică ţinută, a unor toalete ce mulează corpul cu rafinată simplicitate şi de drapajele antice de a căror graţie sculpturală nu ne vom sătura niciodată, avem viziuni de romantism: corsaje ajustate şi jupe ce se evazează reclamând metraje abundente şi mătăsuri grele – semi-apretate, ca faiul, taftaua şi moarul. Celofanul, paietele şi lamé-urile – materiale ce prin lumina în reflexe violente sunt de mare efect. Paietele apar în tunici în momentul în care s-a lăsat amurgul, apoi în rochii de dineu, de teatru şi de bal, oferind efecte de pură aristocraţie în nuanţe închise ca: marron, violet închis sau negru“, scria „Realitatea ilustrată“ din 1929. Revista „Ilustraţiunea română“ din acelaşi an completează imaginea eleganţei sublime, cu câteva amendamente: „Catifeaua albă dă un aer de somptuozitate unei rochii lungi – evident că se cere o condiţie: corpul să fie subţire şi svelt, pentru ca albul să nu strice silueta. Moarul, în culori vii, roşu, violet, rouille, dă toalete extrem de elegante pentru seară, care prin singurul joc al apelor ţesăturei se dispensează de orice alte garnituri“. Pe mese erau nelipsite raţa cu sos de portocale, curcanul fript umplut cu castane, caviarul rusesc şi, nu în ultimul rând, șampania franțuzească și dulciurile făcute după rețete de aceeași origine.

La începutul secolului trecut, doar bogații organizau petreceri de Revelion. FOTO: Profimedia

Torturile-surpriză

Însă grandioasele petreceri de Revelion nu se țineau doar în capitala țării, unde familiile înstărite parcă erau într-o competiție, ci și în alte orașe ale țării. De exemplu, la sfârșitul lui 1903, una dintre petrecerile istorice, am putea spune, a fost organizată de Luca Elefterescu, deputat la acea vreme. În clădirea cunoscută drept Muzeul Ceasului din Ploiești, mai marii și bogații orașului s-au ospătat cu sarmale, curcan în aspic, dar și o varietate de deserturi – baclavale, bezele, cornulețe cu miere, dar mai ales cu cele șase torturi realizate de un „cofetar fără prăvălie“, care era foarte căutat și priceput. Acesta prepara diverse deserturi pentru petrecerile organizate de boierii orașului.

Și Luca Elefterescu a apelat la serviciile celebrului cofetar pentru a-și impresiona invitații, iar mărturia istoricului ploieștean Paul D. Popescu, nepotul cofetarului, ne arată cum au decurs lucrurile: „În ziua de 27 decembrie 1903, bunicul meu s-a pomenit acasă cu Iancu, omul de încredere al lui Luca Elefterescu. – Dom’ Miai, vrea dom’ dipotat ca vineri să te înfăţişezi la dânsul cu tot ce-ţi trebuie… – Da, ce – se miră cofetarul – doar nu-l cheamă Vasile ? – Nu-l cheamă, da’ se face foc dacă nu te duci. Are un chef mare, de Anul Nou… Îi zice petrecerea de bulion, moda franţuzească“. Una dintre surprizele serii au fost tocmai cele șase torturi, întrucât pe ele nu era scris niciun nume sau nicio urare, ci „1903“ și „1904“ pentru a marca trecerea dintre ani.

Petrecerile se mută la restaurant

Odată impusă moda Revelionului de către familiile înstărite, este adoptată în aproape întreaga societate și devin un fenomen larg răspândit, mai ales în perioada interbelică. Astfel că și restaurantele încep să organizeze petreceri de Revelion, iar cele de lux de pe Calea Victoriei se întrec în preparate, muzică și momente artistice. Cererea pentru astfel de petreceri ajunge să fie atât de mare încât se făceau rezervări cu câteva luni înainte, tinerii și artiștii din București asigurându-se astfel că vor sărbători memorabil trecerea dintre ani. Startul se dădea la ora 22:00, iar petrecerile puteau dura până dimineața, în funcție de vitalitatea petrecăreților.

Cercul Militar, restaurantul Capşa, cafeneaua Kübler, cafeneaua Fialkowski, cafeneaua High-Life sunt doar câteva dintre locațiile de lux în care tinerii aristocrați, scriitorii, artiștii, dar și burghezii se înfruptau din meniurile bogate și luxoase și beau șampanie franțuzească, simbol al prosperității în noul an. Și în astfel de locații, petrecăreții se bucurau de preparate precum curcanul fript și umplut cu castane, rața în sos de portocale, dar și de biscuiții de șampanie Capșa.

„Nu trebuie uitat că atunci oamenii bogaţi sărbătoreau Revelioanele în casele lor. Case mari organizau baluri şi concurau care dădea cea mai aleasă masă. Au rămas celebre mesele de la Casa Suţu. Bunica mea îmi povestea adesea şi le găsim descrise foarte frumos în cronicile mondene ale lui Mişu Văcărescu – Claymoor“, povestea academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici într-un interviu.

Ulterior, în perioada interbelică, stațiunile montane precum Sinaia, Predeal şi Bușteni au devenit destinații de lux pentru petrecerea sărbătorilor de iarnă, inclusiv de Anul Nou. Distracția nu se petrecea doar în hoteluri sau în casele private, ci și afară. Pârtiile de schi și plimbările cu săniile trase de cai erau atracții ale elitei românești de la acea vreme.

Șampania franțuzească era nelipsită de la petrecerile elitei românești. FOTO: Profimedia

Scheciuri, voie bună și mâncare „pe sub mână“

În epoca ceaușistă, când și un simplu zâmbet pe stradă părea că este interzis, cei mai mulți români petreceau în familie, acasă, unii dintre ei uitându-se la televizor și amuzându-se de scheciurile cu Toma Caragiu, Stela Popescu, Ștefan Bănică senior, dar nu numai. De cealaltă parte, privilegiații regimului aveau acces la restaurante sau la stațiunile montane. Fiind singura noapte din an în care Televiziunea Română avea program prelungit și „nu se lua“ curentul, fiecare român încerca să se bucure cât mai mult de noaptea ce marca puntea dintre ani.

Pentru această noapte, românii se pregăteau cu câteva zile înainte, fiecare cum putea, mai ales că nici măcar în preajma sărbătorilor în magazine nu se găsea cine știe ce. Astfel că, pentru a avea masa de Revelion cât mai plină și pentru a intra în noul an cu un oarecare belșug, românii făceau rost „pe sub mână“, bineînțeles, de cafea, vin spumant, dar se cinsteau și cu vin de casă și țuică procurate de la rudele de la țară, precum și cu preparate din porc. Unii aduceau din timp la oraș, pe ascuns, bucăți din porcii tăiați la țară pentru a prepara mâncărurile specifice – piftie, cârnați, caltaboș și nu numai, în timp ce alții reușeau să obțină „pe pile“, din magazine, diverse alimente, inclusiv cârnați. „Nestematele“ meselor de Revelion erau măslinele, bananele – lăsate la copt în foi de ziar, dar și portocalele, însă doar unii, considerați norocoși, aveau parte de ele. Pe mese se mai găsea, pentru îndulcirea amarului, și celebra băutură făcută din sifon cu sirop de zmeurică sau un Brifcor, dar și cozonaci și prăjituri, făcute după posibilități.

Rețetă interbelică: Curcan fript și umplut cu castane

Ingrediente: Curcan, 250 g de carne de pasăre sau de vițel, 50 g slănină crudă, un păhărel de coniac, sare, piper, ierburi aromate, 250 g castane, 20 g zahăr, 5-6 migdale și 150 g grăsime

Mod de preparare: Carnea pentru umplutură trebuie pisată bine sau dată de două-trei ori prin mașina de tocat. Se amestecă cu slănina tăiată în bucățele mici, apoi se adaugă coniacul, sarea, piperul și ierburile aromate. Castanele se opăresc, se curăță, se fierb, apoi se adăugă umpluturii împreună cu zahărul și migdalele.

Curcanul se umple cu compoziția rezultată și se bagă la cuptor, după ce în prealabil se leagă cu sfoară de aripi și picioare pentru a-și păstra forma. Grăsimea se topește și se toarnă deasupra. Pe parcursul timpului de coacere, curcanul se mai stropește cu apă și coniac pentru a se rumeni.

Ținutele de lux, preparatele bogate și dulciurile rafinate erau elemente-cheie. FOTO: Getty Images

Sărutul de sub vâsc, obicei născut dintr-o legendă scandinavă

Un element nelipsit din casele românilor, dar nu numai, în noaptea Anului Nou, a fost și este ramura de vâsc, fiind un simbol al regenerării, nemuririi și fertilității. Obiceiul sărutului sub ramura de vâsc s-a născut de fapt dintr-o legendă scandinavă referitoare la zeița dragostei, Frigga, și zeul soarelui, Balder, care era fiul ei. Într-o noapte, acesta are un vis despre propria lui moarte, pe care i-l povestește mamei sale. Știind că și Pământul va muri odată cu el, Frigga străbate lumea în lung și-n lat pentru a obține promisiunea de a nu i se face rău lui Balder din partea oricărei plante și creaturi. Însă, se pare că acesta uitase de o singură plantă, vâscul, iar zeul răului, Loki, profită de acest lucru și îl păcălește pe Hoder, fratele lui Balder, să îi străpungă inima cu o săgeată otrăvită în vârful căreia se afla o crenguță de vâsc. Chiar dacă moare, la trei zile după, Frigga reușește să își învie fiul cu ajutorul plantei de vâsc, pe care o binecuvântează. Astfel, oricine se află sub această plantă este apărat de primejdii și are dreptul să fie sărutat, deci să fie iubit.

Și în România, acest obicei s-a păstrat de-a lungul anilor și se spune că tinerii îndrăgostiți care se sărută sub o creangă de vâsc pot cădea sub vraja plantei, iar în noul an urmează să se căsătorească, formând un cuplu în care domnesc înțelegerea, armonia și iubirea.

Comentarii Facebook

Articole pe aceiasi tema:Anul Cum de la lux nou Obiceiuri petreceri prima românii sărbătoreau Şi special tradiţii

Urmatorul

Zelenski se adresează direct poporului rus, în ultimul mesaj din 2022: Putin se ascunde în spatele vostru

Nu ratati

Rezultatele Loto 6/49 din 31 decembrie 2022. Numerele câștigătoare

Nationalul

Comenteaza si tu

Actualitate

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Publicat

acum o zi

ianuarie 30, 2026

1SEO

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.

Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.

Reducerea dezordinii și a distragerilor

Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.

Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.

De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.

Creșterea productivității angajaților

Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.

Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.

În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.

Un spațiu de lucru mai curat și sigur

Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.

Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.

Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.

Concluzie

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.

Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 30, 2026

1SEO

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.

Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.

Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.

Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)

Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.

Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:

Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
Creșterea confortului interior;
Prevenirea condensului pe margini.

Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.

Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul

O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.

Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:

Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.

Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.

Măsurarea performanței înainte și după schimbare

O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.

Evaluarea performanței se poate face prin:

Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).

După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.

Concluzie

Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.

Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 29, 2026

1SEO

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.

Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.

Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?

O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.

Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.

Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile

Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.

Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.

Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer

Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.

Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:

Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.

Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.

Concluzie

Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.

În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare