Actualitate
Cum sărbătoreau românii Anul Nou: de la tradiții și obiceiuri la petreceri de lux SPECIAL
În timp ce țăranii respectau datinile de odinioară, bogații țării importau un nou obicei care avea să ajungă tradiție – petrecerea de Revelion.
Petrecerea de Revelion a fost importată din Franța. FOTO: Profimedia
Sfârșitul anului marchează și un nou început, iar noaptea dintre ani este dovada acestui fapt, fiind sărbătorit de sute de ani în întreaga lume. Chiar dacă termenul de „revelion“ pătrunde în cultura noastră abia în secolul al XIX-lea, românii, la acea vreme doar cei bogați, încep să organizeze petreceri de Revelion tocmai spre finalul anilor 1890.
În mod tradițional, Anul Nou este cunoscut mai degrabă drept „Îngropatul anului“ sau „Înnoirea anului“ – o noapte în care privim în urmă, dar și înainte, punându-ne dorințe, setând obiective și sperând că ceea ce este mai bun și mai bine urmează să vină. Se spune că modul în care începi anul marchează întreaga lui traiectorie, de aceea pentru români este cu atât mai important să pășească în noul an veseli, cu inimile deschise și cu mesele pline, înconjurați de voie bună și distracție.
Dragostea la început de an
În fiecare zonă din țară, tradițiile și obiceiurile sunt nelipsite în noaptea de Anul Nou. Cum dragostea este o preocupare constantă a oamenilor din toate timpurile, nici tinerele din Țara Chioarului, situată în județele Cluj și Maramureș, nu făceau rabat. Astfel că, în noaptea Anului Nou, acestea sperau că își vor găsi ursitul – conform tradiției, acestea ies în curte și numără nouă stele pe cer, iar dacă ultima este mai strălucitoare, înseamnă că ursitul ei va fi un bărbat voinic și frumos, iar atunci o roagă să i-l aducă.
Și în Făgăraș și Mureș începutul anului este marcat de găsirea dragostei. Aici se păstrează și astăzi vechiul obicei de a se pune 12 farfurii pe masă sub care se ascund diferite obiecte, fiecare având o anumită semnificație. Fete și băieți sau perechi intră pe rând în casă pentru a întoarce fiecare o farfurie și a descoperi obiectul de sub ea care le arată cum le va fi ursitul sau ursita sau, în cazul perechilor, cum le va fi norocul dacă se vor căsători: oglindă = mândrie, paharul de țuică = băutor, pâinea = bogăție, cărbunele = negru la suflet, sarea = sărăcie, creionul = domn, bani = avuție. Toate aceste preziceri sunt de fapt și un mijloc prin care tinerii se amuză și pășesc în noul an cu zâmbetul pe buze.
Petreceri de lux pe model franțuzesc
În timp ce în zona rurală de-a lungul timpului s-au păstrat obiceiuri și tradiții, multe dintre ele legate de pământ și de recoltele viitoare, la oraș, familiile înstărite – boierești, aristrocrate, burgheze, dar și scriitori și artiști – au importat Revelionul din Occident, cu precădere din Franța, iar la sfârșit de secol XIX, s-a dat startul petrecerilor. În urmă cu peste 100 de ani, cele mai mondene și mai faimoase petreceri se dădeau pe 6 ianuarie, printre ele și celebrul Bal Regal, însă și Revelionul câștigă ușor-ușor teren, devenind chiar tradiție la începutul secolului următor, când, după 1916, nu se mai organizează elegantele baluri.
Bogații României petreceau în noaptea dintre ani cu mare fast, fiind organizate petreceri care mai de care mai fastuoase, mai luxoase și elitiste. Una dintre ele era cea organizată de familia Suțu, în palatul care astăzi îi poartă numele, extravaganța ajungând aici la cote înalte. Ziarele vremii nu ezitau să realizeze cronici ale acestor petreceri ale high class-ului românesc. Dincolo de ținutele de lux, blănurile extraordinar de scumpe, bijuteriile care costau o mică avere, dar și decorul extravagant, opulența și bogăția se vedeau și în farfurie. „Alături de expresia modernă de o mefistofelică ţinută, a unor toalete ce mulează corpul cu rafinată simplicitate şi de drapajele antice de a căror graţie sculpturală nu ne vom sătura niciodată, avem viziuni de romantism: corsaje ajustate şi jupe ce se evazează reclamând metraje abundente şi mătăsuri grele – semi-apretate, ca faiul, taftaua şi moarul. Celofanul, paietele şi lamé-urile – materiale ce prin lumina în reflexe violente sunt de mare efect. Paietele apar în tunici în momentul în care s-a lăsat amurgul, apoi în rochii de dineu, de teatru şi de bal, oferind efecte de pură aristocraţie în nuanţe închise ca: marron, violet închis sau negru“, scria „Realitatea ilustrată“ din 1929. Revista „Ilustraţiunea română“ din acelaşi an completează imaginea eleganţei sublime, cu câteva amendamente: „Catifeaua albă dă un aer de somptuozitate unei rochii lungi – evident că se cere o condiţie: corpul să fie subţire şi svelt, pentru ca albul să nu strice silueta. Moarul, în culori vii, roşu, violet, rouille, dă toalete extrem de elegante pentru seară, care prin singurul joc al apelor ţesăturei se dispensează de orice alte garnituri“. Pe mese erau nelipsite raţa cu sos de portocale, curcanul fript umplut cu castane, caviarul rusesc şi, nu în ultimul rând, șampania franțuzească și dulciurile făcute după rețete de aceeași origine.
La începutul secolului trecut, doar bogații organizau petreceri de Revelion. FOTO: Profimedia
Torturile-surpriză
Însă grandioasele petreceri de Revelion nu se țineau doar în capitala țării, unde familiile înstărite parcă erau într-o competiție, ci și în alte orașe ale țării. De exemplu, la sfârșitul lui 1903, una dintre petrecerile istorice, am putea spune, a fost organizată de Luca Elefterescu, deputat la acea vreme. În clădirea cunoscută drept Muzeul Ceasului din Ploiești, mai marii și bogații orașului s-au ospătat cu sarmale, curcan în aspic, dar și o varietate de deserturi – baclavale, bezele, cornulețe cu miere, dar mai ales cu cele șase torturi realizate de un „cofetar fără prăvălie“, care era foarte căutat și priceput. Acesta prepara diverse deserturi pentru petrecerile organizate de boierii orașului.
Și Luca Elefterescu a apelat la serviciile celebrului cofetar pentru a-și impresiona invitații, iar mărturia istoricului ploieștean Paul D. Popescu, nepotul cofetarului, ne arată cum au decurs lucrurile: „În ziua de 27 decembrie 1903, bunicul meu s-a pomenit acasă cu Iancu, omul de încredere al lui Luca Elefterescu. – Dom’ Miai, vrea dom’ dipotat ca vineri să te înfăţişezi la dânsul cu tot ce-ţi trebuie… – Da, ce – se miră cofetarul – doar nu-l cheamă Vasile ? – Nu-l cheamă, da’ se face foc dacă nu te duci. Are un chef mare, de Anul Nou… Îi zice petrecerea de bulion, moda franţuzească“. Una dintre surprizele serii au fost tocmai cele șase torturi, întrucât pe ele nu era scris niciun nume sau nicio urare, ci „1903“ și „1904“ pentru a marca trecerea dintre ani.
Petrecerile se mută la restaurant
Odată impusă moda Revelionului de către familiile înstărite, este adoptată în aproape întreaga societate și devin un fenomen larg răspândit, mai ales în perioada interbelică. Astfel că și restaurantele încep să organizeze petreceri de Revelion, iar cele de lux de pe Calea Victoriei se întrec în preparate, muzică și momente artistice. Cererea pentru astfel de petreceri ajunge să fie atât de mare încât se făceau rezervări cu câteva luni înainte, tinerii și artiștii din București asigurându-se astfel că vor sărbători memorabil trecerea dintre ani. Startul se dădea la ora 22:00, iar petrecerile puteau dura până dimineața, în funcție de vitalitatea petrecăreților.
Cercul Militar, restaurantul Capşa, cafeneaua Kübler, cafeneaua Fialkowski, cafeneaua High-Life sunt doar câteva dintre locațiile de lux în care tinerii aristocrați, scriitorii, artiștii, dar și burghezii se înfruptau din meniurile bogate și luxoase și beau șampanie franțuzească, simbol al prosperității în noul an. Și în astfel de locații, petrecăreții se bucurau de preparate precum curcanul fript și umplut cu castane, rața în sos de portocale, dar și de biscuiții de șampanie Capșa.
„Nu trebuie uitat că atunci oamenii bogaţi sărbătoreau Revelioanele în casele lor. Case mari organizau baluri şi concurau care dădea cea mai aleasă masă. Au rămas celebre mesele de la Casa Suţu. Bunica mea îmi povestea adesea şi le găsim descrise foarte frumos în cronicile mondene ale lui Mişu Văcărescu – Claymoor“, povestea academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici într-un interviu.
Ulterior, în perioada interbelică, stațiunile montane precum Sinaia, Predeal şi Bușteni au devenit destinații de lux pentru petrecerea sărbătorilor de iarnă, inclusiv de Anul Nou. Distracția nu se petrecea doar în hoteluri sau în casele private, ci și afară. Pârtiile de schi și plimbările cu săniile trase de cai erau atracții ale elitei românești de la acea vreme.
Șampania franțuzească era nelipsită de la petrecerile elitei românești. FOTO: Profimedia
Scheciuri, voie bună și mâncare „pe sub mână“
În epoca ceaușistă, când și un simplu zâmbet pe stradă părea că este interzis, cei mai mulți români petreceau în familie, acasă, unii dintre ei uitându-se la televizor și amuzându-se de scheciurile cu Toma Caragiu, Stela Popescu, Ștefan Bănică senior, dar nu numai. De cealaltă parte, privilegiații regimului aveau acces la restaurante sau la stațiunile montane. Fiind singura noapte din an în care Televiziunea Română avea program prelungit și „nu se lua“ curentul, fiecare român încerca să se bucure cât mai mult de noaptea ce marca puntea dintre ani.
Pentru această noapte, românii se pregăteau cu câteva zile înainte, fiecare cum putea, mai ales că nici măcar în preajma sărbătorilor în magazine nu se găsea cine știe ce. Astfel că, pentru a avea masa de Revelion cât mai plină și pentru a intra în noul an cu un oarecare belșug, românii făceau rost „pe sub mână“, bineînțeles, de cafea, vin spumant, dar se cinsteau și cu vin de casă și țuică procurate de la rudele de la țară, precum și cu preparate din porc. Unii aduceau din timp la oraș, pe ascuns, bucăți din porcii tăiați la țară pentru a prepara mâncărurile specifice – piftie, cârnați, caltaboș și nu numai, în timp ce alții reușeau să obțină „pe pile“, din magazine, diverse alimente, inclusiv cârnați. „Nestematele“ meselor de Revelion erau măslinele, bananele – lăsate la copt în foi de ziar, dar și portocalele, însă doar unii, considerați norocoși, aveau parte de ele. Pe mese se mai găsea, pentru îndulcirea amarului, și celebra băutură făcută din sifon cu sirop de zmeurică sau un Brifcor, dar și cozonaci și prăjituri, făcute după posibilități.
Rețetă interbelică: Curcan fript și umplut cu castane
Ingrediente: Curcan, 250 g de carne de pasăre sau de vițel, 50 g slănină crudă, un păhărel de coniac, sare, piper, ierburi aromate, 250 g castane, 20 g zahăr, 5-6 migdale și 150 g grăsime
Mod de preparare: Carnea pentru umplutură trebuie pisată bine sau dată de două-trei ori prin mașina de tocat. Se amestecă cu slănina tăiată în bucățele mici, apoi se adaugă coniacul, sarea, piperul și ierburile aromate. Castanele se opăresc, se curăță, se fierb, apoi se adăugă umpluturii împreună cu zahărul și migdalele.
Curcanul se umple cu compoziția rezultată și se bagă la cuptor, după ce în prealabil se leagă cu sfoară de aripi și picioare pentru a-și păstra forma. Grăsimea se topește și se toarnă deasupra. Pe parcursul timpului de coacere, curcanul se mai stropește cu apă și coniac pentru a se rumeni.
Ținutele de lux, preparatele bogate și dulciurile rafinate erau elemente-cheie. FOTO: Getty Images
Sărutul de sub vâsc, obicei născut dintr-o legendă scandinavă
Un element nelipsit din casele românilor, dar nu numai, în noaptea Anului Nou, a fost și este ramura de vâsc, fiind un simbol al regenerării, nemuririi și fertilității. Obiceiul sărutului sub ramura de vâsc s-a născut de fapt dintr-o legendă scandinavă referitoare la zeița dragostei, Frigga, și zeul soarelui, Balder, care era fiul ei. Într-o noapte, acesta are un vis despre propria lui moarte, pe care i-l povestește mamei sale. Știind că și Pământul va muri odată cu el, Frigga străbate lumea în lung și-n lat pentru a obține promisiunea de a nu i se face rău lui Balder din partea oricărei plante și creaturi. Însă, se pare că acesta uitase de o singură plantă, vâscul, iar zeul răului, Loki, profită de acest lucru și îl păcălește pe Hoder, fratele lui Balder, să îi străpungă inima cu o săgeată otrăvită în vârful căreia se afla o crenguță de vâsc. Chiar dacă moare, la trei zile după, Frigga reușește să își învie fiul cu ajutorul plantei de vâsc, pe care o binecuvântează. Astfel, oricine se află sub această plantă este apărat de primejdii și are dreptul să fie sărutat, deci să fie iubit.
Și în România, acest obicei s-a păstrat de-a lungul anilor și se spune că tinerii îndrăgostiți care se sărută sub o creangă de vâsc pot cădea sub vraja plantei, iar în noul an urmează să se căsătorească, formând un cuplu în care domnesc înțelegerea, armonia și iubirea.
Actualitate
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat
din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a
fost rugat să oprească show-ul şi să convingă un spectator cocoţat pe un stâlp
să coboare, însă reacția rapperului nu a fost cea așteptată.
Incidentul a avut loc sâmbătă, 4 iulie, în timpul concertui susținut de Puya în cadrul evenimentelor organizate cu prilejul Zilelor Orașului Ghimbav, județul Brașov.
Imaginile, surprinse
în timpul show-lui lui Puya, au fost publicate pe TikTok și îl arată pe
artist în timp ce un bărbat din apropierea scenei îi tot face semn din mâini să
întrerupă muzica. Iniţial, artistul se întrerupe şi se apropie de cel care îi
solicitase asta, încercând să afle ce se întâmplă.
Puya, chemat la marginea scenei. FOTO: captură video
Însă, imediat ce află ce
anume vrea spectatotul de la el, adică să convingă un un fan cocoţat pe un
stâlp să coboare de acolo, rapperul se enervează.
„Ești de la poliție? De la scenă? Păi, și îmi
oprești mie concertul ca să îi spun ăluia să se dea jos de pe stâlp? Ferească
Dumnezeu!
Băi, fraților, hai ca
să înțelegeți: aici, când se suie lumea pe scenă, face un spectacol. Mă oprești
din spectacol… este treaba lui dacă vrea să stea acolo”, se aude Puya
comentând.
Scena surprinsă în
videoclipul devenit viral a generat reacții diferite în rândul celor care au
urmărit imaginile. O parte dintre cei care au comentat i-au dat dreptate lui
Puya, considerând că nu era rolul lui să oprească un concert pentru a rezolva
problema unui spectator, în timp ce alții au susținut că ar trebui ca siguranţa
spectatorilor să fie prioritară pentru organizatori şi artişti.
În ciuda criticilor, Puya,
pe numele său real Dragoș Gărdescu, este unul dintre cei mai cunoscuți rapperi
români și unul dintre artiștii care au pus bazele scenei hip-hop autohtone.
El a devenit cunoscut
în special ca membru al trupei La Familia, care a avut un rol important în
dezvoltarea rapului românesc. După perioada La Familia, Puya a continuat pe
cont propriu și a lansat numeroase piese care au ajuns cunoscute publicului
larg.
Stilul său combină
rapul de stradă cu teme sociale, povești personale și influențe mai comerciale,
iar printre piesele sale cele mai cunoscute se numără „Undeva-n Balkani”,
„Change” și „Americandrim”.
Un semn că artistul
are încă mulţi fani şi este apreciat este faptul că şi în 2026 Puya se află pe
lista artiștilor români care vor urca pe scena Festivalului Beach, Please!,
eveniment dedicat în special zonei hip-hop, rap și muzicii urbane.
Actualitate
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile după ce a descoperit o scară ascunsă, veche de peste un secol. Folosită odinioară de personalul locuinței, aceasta a convins-o să renunțe, cel puțin deocamdată, la demolările pe care le avea în vedere.
Casa veche de 120 de ani care ascundea un detaliu istoric foto:captura tiktok
Nina Becht, în vârstă de 27 de ani, și-a documentat prima săptămână în casa veche de 120 de ani într-un videoclip publicat pe TikTok, care a devenit viral în rândul proprietarilor de locuințe istorice.
La momentul cumpărării imobilului, Becht și soțul ei aveau în vedere un proiect de renovare de amploare. Planul prevedea unirea sufrageriei, bucătăriei și a camerei de serviciu într-o singură bucătărie spațioasă, precum și combinarea mai multor dormitoare pentru a crea un dormitor matrimonial mai mare, potrivit People.
„Când am cumpărat casa, intenționam să începem imediat o renovare mult mai amplă”, a declarat Nina Becht pentru People.
Casa și-a spus propria poveste
Totul s-a schimbat însă imediat după mutare. În loc să înceapă demolările, tânăra și-a petrecut prima săptămână curățând geamurile, transportând cutii și explorând fiecare încăpere.
Pe măsură ce locuiau în casă, cei doi au început să descopere numeroase detalii originale care rezistaseră mai bine de un secol. „Sincer, schimbarea de perspectivă a venit aproape imediat ce am intrat și am început să locuim aici. Pe măsură ce făceam curățenie și începeam să trăim cu adevărat în casă, descopeream tot mai multe detalii originale care supraviețuiseră mai bine de un secol”, a spus ea.
Scara ascunsă care i-a făcut să renunțe la demolare
Momentul decisiv a venit odată cu descoperirea unei scări ascunse, amplasată lângă bucătărie. În urmă cu peste 100 de ani, aceasta era utilizată în principal de personalul care lucra în locuință.
„Extinderea bucătăriei, așa cum plănuiserăm, ar însemna, cel mai probabil, eliminarea acelei scări. Nu am putut să o distrug. Discuția despre demolarea ei m-a făcut să realizez că unele elemente merită apreciate înainte de a fi schimbate pentru totdeauna”, a explicat Becht.
În prezent, Nina Becht spune că încearcă să găsească un echilibru între confortul unei locuințe moderne și păstrarea identității istorice a casei.
Tânăra mărturisește că avea și o altă idee preconcepută despre viața într-o casă veche de peste un secol.
„Mă așteptam ca locuința să pară puțin bântuită. Dar este surprinzător de luminoasă, caldă și plină de viață, așa că nu am simțit nici măcar o clipă vreo atmosferă ciudată”, a spus ea.
Deși proiectul de renovare a fost regândit, Becht afirmă că nu exclude posibilitatea extinderii bucătăriei în viitor, deoarece atât ea, cât și soțul ei, sunt pasionați de gătit și le place să primească prieteni și rude.
Totuși, după numai o săptămână petrecută în locuință, anumite idei au fost deja abandonate.
„Inițial vorbeam despre transformarea casei într-un spațiu complet deschis, dar acum nu-mi mai pot imagina să renunț la sufragerie”, a declarat ea.
Actualitate
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi
În
materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a
unui interviu publicat în presa chineză, care analizează evoluția politicilor
climatice globale și tensiunea tot mai vizibilă dintre tranziția energetică și
securitatea energetică, pe fondul revenirii Președintelui Trump la Casa Albă,
al crizelor geopolitice și al expansiunii inteligenței artificiale.
Foto: Kelly Sims Gallagher, cercetătoare americană specializată în politici climatice și energetice
Cercetătoarea
americană Kelly Sims Gallagher susține că, în pofida volatilității politice,
expansiunea energiei curate este determinată într-o măsură tot mai mare de
mecanismele pieței și de opțiunile consumatorilor, mai degrabă decât de
alternanța administrațiilor politice. În același timp, ea identifică domenii de
cooperare climatică mai puțin afectate de tensiunile geopolitice dintre China
și Statele Unite, într-un context global marcat de competiție tehnologică și de
fragilizarea multilateralismului.
Redăm în continuare traducerea din
limba chineză a articolului menționat mai sus:
După revenirea Președintelui Donald Trump la Casa
Albă în 2025, politica federală privind clima din Statele Unite a cunoscut din
nou oscilații puternice; de la începutul acestui an, anxietatea legată de
securitatea aprovizionării cu energie, generată de criza iraniană, a readus în
prim-plan tensiunea dintre „independența energetică” și „tranziția energetică”.
Într-un asemenea context marcat de incertitudine, comunitatea internațională se
întreabă dacă acțiunea globală în domeniul climei își pierde direcția.
În același timp, valul accelerat de construcție a
centrelor de date, alimentat de expansiunea inteligenței artificiale, a
întâmpinat opoziție din partea comunităților locale în mai multe regiuni ale
Statelor Unite, iar țările din Sudul Global devin din ce în ce mai atente la
costurile de mediu din spatele progresului tehnologic. Pe fondul acestor
întrebări-cheie, publicația chineză The Paper (www.thepaper.cn) a
realizat recent un interviu cu Kelly Sims Gallagher, decan al Școlii de Drept
și Diplomație Fletcher din cadrul Universității Tufts din Statele Unite și
profesor specializat în politici energetice și de mediu, aflată în China pentru
a participa la Forumul Economic Mondial. Ca specialist de renume internațional
în politici climatice și energetice, fost consilier pe probleme climatice în
guvernul SUA și martor direct al diplomației climatice sino-americane,
Gallagher a studiat îndelung modul în care politicile publice pot stimula
difuzarea tehnologiilor de energie curată și a urmărit timp de peste două
decenii tranziția energetică a Chinei, precum și interacțiunea dintre
politicile climatice ale Chinei și Statelor Unite. În perioada administrației
Obama, ea a fost consilier principal în cadrul Biroului pentru Politici
Științifice și Tehnologice al Casei Albe și consilier principal pentru China în
cadrul Biroului Emisarului Special al Departamentului de Stat al SUA,
participând în mod direct la negocierile climatice sino-americane din jurul
adoptării Acordului de la Paris.
În cadrul interviului, Gallagher a analizat
evoluția politicilor globale de răspuns la criza climatică începând din anii
1990, de când IPCC (Panelul Interguvernamental privind Schimbările Climatice al
ONU) a confirmat că schimbările climatice sunt cauzate de activitatea umană, și
a afirmat că impactul actual al schimbărilor climatice „se manifestă mai rapid
și mai intens decât anticipaseră inițial oamenii de știință”. Ea consideră că,
deși administrația Trump încearcă să inverseze moștenirea politicilor verzi ale
administrației Biden, expansiunea energiei curate în Statele Unite este
determinată în mare măsură de forțele pieței, susținând că „forțele pieței au
depășit rezistența politică”. În același timp, în contextul intensificării
tensiunilor geopolitice, crizele de securitate energetică pot determina pe
termen scurt o revenire parțială la cărbune, dar pot, în mod paradoxal, să
accelereze tranziția către surse locale de energie curată.
„Am fost, de fapt, avertizați”
The Paper: Din
anii ’90 până în prezent, ce parcurs a avut lumea în răspunsul la criza
climatică?
Gallagher: Când
eram studentă la începutul anilor ’90, m-am interesat de problema schimbărilor
climatice. La acel moment, foarte puțini oameni acordau atenție acestui
domeniu. În 1995, IPCC a publicat al doilea raport de evaluare, iar eu am mers
la o prezentare la Baltimore. Acea conferință a avut un impact extrem de
important asupra mea. A fost prima dată când IPCC a confirmat că schimbările
climatice observate pot fi atribuite, în mod clar, emisiilor antropice de gaze
cu efect de seră.
În timp ce stăteam acolo și ascultam acele
proiecții, am avut o senzație foarte puternică: am fost, de fapt, avertizați.
Publicul larg fusese deja informat, încă din 1995, într-un mod foarte
convingător, despre aceste realități științifice.
Cele mai multe dintre efectele pe care le vedem
astăzi, de exemplu valurile extreme de căldură din Europa, fuseseră deja
prezise la acel moment. Singurul lucru pe care vreau să-l subliniez este că
impactul schimbărilor climatice de astăzi este mai puternic și a apărut mai
devreme decât au anticipat oamenii de știință. Cu alte cuvinte, schimbările
climatice par să fie mai grave decât se estimase inițial. Consider cu adevărat
că lumea a așteptat prea mult pentru a acționa serios.
The Paper: Din
perspectiva acțiunii politice, cine a performat cel mai bine? Unde se situează
Europa, Statele Unite și China?
Gallagher: Dacă
vorbim despre acțiune, aș acorda cel mai mare credit Europei. În mod real,
Europa a realizat cele mai mari reduceri de emisii. Per ansamblu, emisiile
europene sunt acum cu aproximativ între 35% și 40% mai mici decât în 1990. Este
o reducere semnificativă.
În comparație, Statele Unite au urmat un tipar
diferit: au participat la negocieri, au semnat acorduri, dar apoi, în funcție
de partidul aflat la putere, s-au retras din unele dintre ele. Din acest motiv,
progresul american în reducerea emisiilor a fost mai limitat, deși nu
inexistent. Actualmente, emisiile SUA sunt cu aproximativ între 6% și 10% mai
mici decât în 1990, iar atingerea nivelului maxim al emisiilor de carbon a fost
în jurul anului 2005.
În momentul de față, întreaga lume așteaptă ca
China să atingă nivelului maxim al emisiilor de carbon. Mulți se întreabă dacă
China a atins deja nivelul maxim al emisiilor de carbon sau dacă acestea au
intrat într-o perioadă de stabilizare. Pentru mine însă, o întrebare mai
importantă este ce se va întâmpla după atingerea acestui nivel maxim: va urma
China un traseu similar cu cel al Statelor Unite, cu fluctuații, dar o tendință
general descendentă? Sau va urma mai degrabă modelul european, cu o scădere
rapidă și abruptă după nivelul maxim? Acest lucru va fi esențial.
The Paper: Deși
Europa este adesea considerată un pionier în combaterea schimbărilor climatice,
în ultimii ani, în fața valurilor tot mai frecvente de fenomene extreme,
pregătirea Europei și, mai larg, a lumii occidentale în ceea ce privește „adaptarea
la schimbările climatice” pare insuficientă. De ce?
Gallagher: Este o
întrebare foarte bună și sunt pe deplin de acord cu observația dumneavoastră.
Aproape în fiecare vară călătoresc în Europa și mă surprinde mereu același
lucru: de ce aparatele de aer condiționat nu sunt încă atât de răspândite? De
ce nivelul de pregătire este atât de scăzut? Dar acest lucru nu este exclusiv o
problemă europeană; cred că majoritatea țărilor se confruntă cu situații
similare.
Am câteva explicații. În primul rând, în fazele
timpurii ale politicilor climatice globale a existat o preferință puternică
pentru „atenuarea schimbărilor climatice” (mitigation). Mulți refuzau chiar să
discute despre „adaptarea la schimbările climatice”, considerând că, dacă ne
concentrăm pe modul de adaptare, înseamnă că am eșuat în reducerea emisiilor, o
formă de înfrângere. Și eu, în tinerețe, am avut o astfel de perspectivă.
Ulterior, studenții mei m-au convins că această abordare este limitată:
schimbările climatice se produc deja, iar pe lângă reducerea emisiilor trebuie
să începem și adaptarea la schimbările climatice.
În al doilea rând, se ignoră adesea sinergia dintre
reducere și adaptarea la schimbările climatice. De exemplu, în cazul unor
furtuni sau uragane puternice, dacă o comunitate dispune de surse regenerabile
de energie și sisteme de stocare (cum ar fi panouri fotovoltaice distribuite,
microrețele și baterii), rețeaua electrică se poate restabili rapid, iar
reziliența crește semnificativ. În prezent, multe gospodării din SUA își
instalează panouri solare pe acoperiș și sisteme de stocare.
Sincer vorbind, la nivel global, nu pot indica încă
o țară care să fi implementat perfect politicile de adaptare la schimbările
climatice. Totuși, multe țări în curs de dezvoltare, precum Etiopia, cu emisii
foarte reduse, dar extrem de vulnerabilă la secetă, își concentrează în mod
firesc eforturile mai ales pe adaptare.
„Revenirea la cărbune” versus „pariul pe energia
verde”
The Paper: În
contextul conflictului SUA–Iran și al anxietății privind securitatea energetică,
mulți discută dacă o criză majoră a energiei fosile va accelera tranziția
globală sau va forța unele state să revină la dependența de cărbune. Cum vedeți
această situație?
Gallagher: Sincer,
cred că se vor întâmpla ambele lucruri.
Strâmtoarea Hormuz este un punct strategic esențial
pentru transportul global de petrol și gaze, acest lucru este bine cunoscut. Însă,
memoria colectivă este scurtă: atunci când prețul petrolului scade, oamenii
uită cât de vulnerabili sunt; doar atunci când prețurile cresc brusc sau
aprovizionarea este întreruptă, vulnerabilitatea devine din nou evidentă.
Cu toate acestea, spre deosebire de perioada
Revoluției Islamice din Iran din 1979 și provocările energetice de atunci,
astăzi există alternative reale, competitive din punct de vedere al costurilor:
energia eoliană, solară, hidroenergia, geotermia, bateriile și vehiculele
electrice. În multe cazuri, acestea sunt deja competitive pe piață sau chiar
mai ieftine decât combustibilii fosili. Din acest motiv, pe termen mediu și lung,
acest context va determina multe țări din Asia și Europa să își intensifice
investițiile în tranziția energetică.
Totuși, pe termen foarte scurt, există într-adevăr
riscul creșterii consumului de cărbune. În Asia, de exemplu, China, India,
Indonezia și Vietnam dispun de resurse semnificative de cărbune. În condiții de
presiune energetică, redeschiderea unei centrale pe cărbune deja închise este
adesea mai ușoară și mai ieftină decât construirea unui întreg sistem nou de
energie curată, ceea ce poate fi foarte tentant. În plus, mulți decidenți din
sectorul energetic se tem că integrarea masivă a surselor regenerabile ar putea
destabiliza rețelele electrice. Este un moment delicat, în care totul depinde
de capacitatea guvernelor de a echilibra supraviețuirea pe termen scurt cu
strategia verde pe termen lung.
Foto: Dambad, India: un miner lucrând într-o
mină la suprafață de la periferia orașului. Foto de arhivă: Visual China
The Paper: Dacă ar
fi să evitați acest tip de regres și să sprijiniți o tranziție globală mai
stabilă către energia curată, ce recomandări ați avea pentru state?
Gallagher: Am
considerat întotdeauna că politica energetică nu are niciodată un singur
obiectiv.
Inițial, accentul era pus pe securitatea
energetică. Multe state acordă o importanță majoră și accesibilității
economice, deoarece aceasta afectează direct capacitatea oamenilor de a-și
asigura răcirea, încălzirea și mobilitatea. Ulterior, au apărut și alte obiective:
schimbările climatice, poluarea aerului și poluarea apei. Problema multor țări
este că nu reușesc să echilibreze aceste obiective și nici să elaboreze o
strategie coerentă pe termen lung.
Cred că China a înțeles relativ devreme o
dimensiune importantă: energia curată nu este doar o problemă de mediu, ci și o
oportunitate economică, capabilă să stimuleze creșterea și să creeze locuri de
muncă.
Prin urmare, recomandarea mea este ca toate statele
să adopte o abordare mai integrată a politicii energetice, care să includă
simultan securitatea, costurile, mediul și dezvoltarea economică în
planificarea pe termen lung. Dacă acest lucru este realizat, pe termen lung cea
mai sigură, cea mai economică și cea mai curată cale este combinația dintre
energie curată, stocare și electrificarea transporturilor.
Al doilea mandat al Președintelui Trump: „forțele
pieței au depășit rezistența politică”
The Paper: Cum
evaluați actuala politică energetică și climatică a Statelor Unite în al doilea
mandat al Președintelui Donald Trump?
Gallagher: Ne
aflăm într-o perioadă haotică și plină de contradicții. Președintele Trump reia
în mare parte tiparul primului său mandat, încearcă, prin litigii și ordine
executive, să inverseze reglementările de mediu adoptate de administrațiile
anterioare. La prima vedere, acest lucru pare foarte negativ pentru climă.
Însă, ceea ce este interesant este că, în Statele
Unite, forțele pieței par să fi depășit rezistența politică. Conform
proiecțiilor U.S. Energy Information Administration (EIA) pentru 2026, 93% din
noile capacități de generare a energiei electrice vor proveni din „energie curată
+ stocare”. Este o cifră remarcabilă.
The Paper:
Într-adevăr, chiar și în contextul noilor politici ale administrației Trump,
producția de energie solară din SUA a depășit recent pentru prima dată energia
pe bază de cărbune. Cum interpretați acest fenomen al „pieței care învinge
vântul politic”?
Gallagher: Cel mai
clar exemplu este statul Texas. Texas este unul dintre cele mai „republicane”
state din SUA. Totuși, dispune de o piață electrică complet competitivă, în
care piața alege pur și simplu sursa cea mai ieftină. În prezent, Texas se
numără printre statele americane cu cea mai mare capacitate instalată de
energie eoliană și solară. Acest lucru se întâmplă într-un stat bogat în gaze
naturale și puternic dependent de combustibili fosili, pur și simplu pentru că
tehnologiile verzi au devenit mult mai ieftine, iar piața a favorizat această
opțiune.
Foto: 24 februarie 2025, Andrews, statul
Texas, SUA: vehicule circulând spre est pe autostrada 176, cu turbine eoliene
clar vizibile. Foto de arhivă: Visual China
Și în partea de consum lucrurile se desfășoară
similar. După venirea la putere a Președintelui Trump, creditul fiscal pentru
achiziția de vehicule electrice a fost eliminat, ceea ce a dus inițial la o
scădere a vânzărilor de vehicule electrice. Însă creșterea prețului petrolului,
generată de criza din Strâmtoarea Hormuz, i-a afectat din nou pe consumatorii
americani, ceea ce a determinat o revenire a cererii pentru vehicule electrice.
Forțele pieței și alegerile individuale ale consumatorilor par să depășească
semnalele politice.
The Paper: În
afară de piață, pe care ați menționat-o deja, guvernele statale, companiile și
actorii sociali contribuie de asemenea la tranziția energetică curată din
Statele Unite. Care este cea mai eficientă cale?
Gallagher: În Statele
Unite, unul dintre avantajele unice ale sistemului federal este faptul că
fiecare stat are o autonomie semnificativă în elaborarea politicilor
energetice. Veți observa că multe dintre regiunile cu cea mai rapidă penetrare
a energiei regenerabile nu sunt motivate în primul rând de considerente
„ecologice”.
Luând ca exemplu statele cu resurse abundente de
energie eoliană și solară — Iowa, Dakota de Nord, Dakota de Sud, Texas și
statul meu natal, Colorado, tranziția lor rapidă către energie curată se bazează
în principal pe factori care nu țin de climă:
Primul este piața și infrastructura rețelei.
Piețele electrice competitive tind în mod natural să aleagă sursa de energie cu
cel mai mic cost, iar state precum Texas, care au investit masiv în
infrastructura de rețea, au o capacitate mai mare de a integra și absorbi
aceste surse regenerabile.
Al doilea este logica economică a „statelor
producătoare de energie”. Colorado și alte state similare au fost în trecut
puternic dependente de minerit sau de industria petrolului și gazelor. Fostul
guvernator al Texasului a spus chiar „susținem toate tipurile de energie”.
Pentru aceste regiuni, narațiunea centrală nu este „eliminăm energia veche
pentru climă”, ci „ca regiune producătoare de energie, trebuie să dezvoltăm
toate sursele care pot genera creștere economică”.
Al treilea este aspirația culturală pentru
independență și reziliență. Odată cu creșterea importanței adaptării climatice
și a rezilienței, interesul americanilor pentru „autosuficiență energetică” a
crescut semnificativ. Mulți conservatori, chiar dacă nu sunt interesați de
agenda climatică, cumpără totuși Tesla, instalează panouri solare pe acoperiș
și baterii de stocare, deoarece își doresc o viață independentă de rețeaua
electrică centralizată, un stil de viață „off-grid” flexibil și autonom,
perfect aliniat cu individualismul american.
Al patrulea este beneficiul economic direct la
nivel local. În state agricole precum Iowa, faptul că fermierii pot închiria
terenuri pentru instalarea turbinelor eoliene le oferă un al doilea venit
stabil, ceea ce este extrem de eficient atât politic, cât și economic.
Prin urmare, în multe „state roșii” (cu orientare
republicană), succesul energiei curate nu este construit pe discursul
schimbărilor climatice, ci pe argumente de tip „creștere economică, securitate
energetică, independență individuală și reziliență”. Spre deosebire de „statele
albastre” precum California sau New York, care promovează un discurs centrat pe
protecția mediului, narațiunile sunt diferite, dar rezultatul final este
convergent: o tranziție verde similară.
Se estimează că centrele de date AI se vor
confrunta cu o opoziție locală tot mai puternică
The Paper: Odată
cu valul de inteligență artificială, giganții tehnologici construiesc masiv
centre de date în Statele Unite, ceea ce a generat și o reacție locală
puternică. Cum priviți această opoziție a comunităților?
Gallagher: Mă
aștept ca acest tip de reacție comunitară să devină tot mai frecventă și mai
intensă.
Pentru orice proiect major de infrastructură,
bunele practici presupun consultare extinsă cu comunitatea, crearea de locuri
de muncă locale pe termen lung și creșterea veniturilor fiscale locale, în
beneficiul școlilor și spitalelor. Însă, în momentul de față, cererea pentru
centre de date AI crește atât de rapid încât companiile de tehnologie încearcă
să accelereze procesele și omit adesea aceste etape de consultare. Ca urmare,
atunci când locuitorii descoperă brusc structuri uriașe construite lângă casele
lor, reacția de respingere devine foarte puternică.
The Paper: În
contextul competiției geopolitice tehnologice, cum ar trebui să echilibreze
guvernele locale și companiile tensiunea dintre urgența „cursei pentru
supremație în AI” și capacitatea reală a comunităților?
Gallagher:
Comunitățile locale și autoritățile locale nu se gândesc, în general, la
„competiția geopolitică” sau dacă Statele Unite vor rămâne lider global în AI.
Ele se concentrează pe întrebări foarte practice și locale: câte locuri de
muncă stabile vor fi create? cât vor crește veniturile fiscale? și, pe partea
negativă, dacă proiectul este inestetic, dacă produce zgomot semnificativ,
poluare luminoasă pe timp de noapte și dacă resursele locale de apă și energie
sunt suficiente.
Acest lucru este ceea ce în SUA se numește fenomenul
NIMBY („Not In My Backyard” – „nu în curtea mea”). În era AI, acest
fenomen a evoluat chiar într-o altă formulare: „BANANA” (Build Absolutely
Nothing Anywhere Near Anyone – „să nu se construiască absolut nimic în
apropierea nimănui”).
Dacă fiecare comunitate spune „nu”, atunci nu vei
putea construi centre de date nicăieri.
The Paper: Din
perspectiva întregului ciclu de viață, consumul energetic al AI și amprenta sa
de mediu (inclusiv producția de cipuri, extracția de metale rare, deșeurile
electronice și consumul centrelor de date) ridică îngrijorări majore în țările
din Sudul Global. Acestea consideră că nu beneficiază semnificativ de pe urma
AI, dar suportă o mare parte din costurile de mediu. Cum evaluați impactul
general al AI asupra obiectivelor globale de reducere a emisiilor?
Gallagher: În
acest moment ne aflăm încă în faza foarte timpurie a dezvoltării AI. Cred că,
în timp, algoritmii, cipurile și proiectarea centrelor de date vor deveni
inevitabil mai eficiente prin inovație.
Pe de altă parte, explozia actuală a cererii este
îngrijorătoare. Ea amplifică de fapt tendința deja existentă de „electrificare
a tuturor lucrurilor” la nivel global (transport, încălzire), putem vorbi
despre o „electrificare a informației”. Aproape nimeni nu a anticipat că
această creștere a consumului energetic va fi atât de rapidă și va deveni, în
multe țări, o constrângere fizică majoră pentru dezvoltarea AI.
Îngrijorările țărilor din Sudul Global sunt complet
legitime. Ele au motive întemeiate să fie preocupate.
Foto: 31 mai 2026, ora locală, Sterling,
statul Virginia, SUA – un centru de date Amazon Web Services. Foto de arhivă:
Visual China
Căutarea unor „domenii de cooperare mai puțin
afectate de tensiunile geopolitice” în competiția verde sino-americană
The Paper: În
acest an se împlinesc zece ani de la semnarea Acordului de la Paris. Ați fost
implicată în lucrările din jurul acestui acord. În contextul actualei realități
geopolitice complexe, considerați că mai există domenii specifice sau relativ mai
puțin afectate de tensiunile geopolitice în care China și Statele Unite pot
menține contacte pe tema climei?
Gallagher: Cred cu
adevărat că există încă anumite domenii mai restrânse în care cooperarea poate
fi productivă.
De exemplu, în domeniul adaptării la schimbările
climatice, cele două părți pot face schimb de cunoștințe despre ce tipuri de
măsuri de adaptare funcționează eficient. De asemenea, pot coopera în
sprijinirea altor țări în curs de dezvoltare pentru a realiza o creștere mai
curată, mai puțin intensă în carbon și mai rezilientă.
În plus, dacă China va începe în viitor să
contribuie mai mult la unele fonduri climatice globale, acest lucru ar putea
deveni o formă de sprijin comun sino-american pentru dezvoltarea verde în
cadrul multilateral.
În domeniul tehnologic, China și Statele Unite se
vor afla din ce în ce mai mult într-o poziție de competiție. Totuși, consider
că această competiție nu este neapărat negativă; dimpotrivă, poate fi una
sănătoasă. China deține în prezent un avantaj semnificativ pe multe piețe
globale ale tehnologiilor curate. Știu că în interiorul Chinei concurența este
foarte intensă, dar pe piața internațională China domină în mai multe domenii.
Cred că o anumită presiune competitivă asupra Chinei este benefică. În același
timp, îmi doresc ca și Statele Unite să devină, în viitor, „un concurent
credibil” în domeniul tehnologiilor curate.
Desigur, sub actuala administrație Trump acest
lucru este puțin probabil, dar într-o viitoare administrație americană consider
că, în calitate de cei mai mari doi emițători globali, China și Statele Unite
au responsabilitatea de a explora forme productive de cooperare multilaterală.
Schimbările climatice sunt o problemă colectivă, iar aceste două țări trebuie
să joace un rol de lideri comuni. Forma exactă a acestei cooperări rămâne însă
incertă.
The Paper: Anul
trecut, Statele Unite au lipsit pentru prima dată de la conferința COP, iar
unele state occidentale au considerat că absența unui lider a creat un vid de
direcție. Există și apeluri pentru reformarea mecanismului COP. Care sunt
așteptările dumneavoastră pentru mecanismul COP și guvernanța climatică
multilaterală în următorii ani?
Gallagher: Este
adevărat că impulsul COP s-a diminuat vizibil, dar nu trebuie să renunțăm la
acest proces. Ne apropiem de „al doilea bilanț global” (Global Stocktake) în
cadrul Acordului de la Paris. Acest mecanism ne permite să evaluăm colectiv:
cât progres am făcut și cât mai avem de parcurs.
Chiar dacă în ultimii doi-trei ani, în absența
Statelor Unite, este dificil să vedem la COP obiective noi extrem de
ambițioase, iar unele progrese majore vor avea loc mai degrabă la nivel
național și de piață (de exemplu, ajustări ale politicilor energetice în urma
crizelor geopolitice), COP rămâne aproape singurul mecanism internațional cu
participare largă și aproape universală. Este esențial să menținem funcțional
acest mecanism și să-i consolidăm reziliența instituțională, deoarece el va
rămâne indispensabil eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice.
Sursa: aici.
Material
realizat de Diana Ghinea, cercetătoare la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) al FUMN „Mircea Malița”.
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a fost rugat să...
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile...
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi
În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui interviu publicat în presa chineză,...
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
Pentru cei mai mulți oameni, concediul este perioada în care ar trebui să se relaxeze și să se desprindă de...
Presa din Italia scrie că Radu Drăgușin va pleca de la Tottenham Hotspur
Perioada petrecută de internaționalul român Radu Drăgușin în prima ligă de fotbal din Anglia se apropie de sfârșit. Potrivit presei...
Peste 550 de lideri ai mediului de afaceri, diplomației și societății civile au celebrat la Grădina Snagov 250 de ani de Independență a Statelor Unite
Evenimentul a transmis un puternic mesaj de încredere afirmând forța parteneriatului strategic România – SUA Peste 550 de invitați au...
Cristian Ghinea îl atacă pe Nicușor Dan: „Un personaj greșit pentru România. Un tăntălău ajuns în locuri greșite”
Senatorul USR Cristian Ghinea a lansat atacuri dure la adresa președintelui Nicușor Dan, pe care îl acuză de o „strategie...
-
Actualitateacum 3 zile
Ce se întâmplă când depresia devine „contagioasă” între adolescenți
-
Breakingacum 3 zileRăzboi în Ucraina, ziua 1.592. Rusia anunță că loviturile ucrainene asupra Sankt Petersburgului nu vor rămâne „fără răspuns”
-
Actualitateacum 2 zile
Mâncărurile delicioase pe care le poți face cu numai două ingrediente. Printre acestea se numără și un desert italian legendar
-
Actualitateacum 3 zile
Se știe data la care Soarele va distruge Planeta Pământ. Ce au descoperit oamenii de știință
-
Breakingacum 22 de oreEmmanuel Macron și-a luat cu el faimoșii ochelari de soare la cina cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa
-
Actualitateacum 2 zile
Avertismentul medicilor privind pastilele banale din farmacii care pot deveni toxice sau își pierd efectul din cauza caniculei
-
Actualitateacum o zi
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
-
Actualitateacum 2 zile
Cea mai frumoasă poveste din fotbalul românesc: dubla lui Răducioiu și cele cinci minute până la visul semifinalei