Actualitate
Secretele marelui șantier al barajului Gura Apelor. Imaginile rare cu colosul din munții Retezat VIDEO
Șantierul barajul Gura Apelor din Retezat a fost unul dintre cele mai mari din România anilor ’70. Imagini de arhivă dezvăluie desfășurarea de forțe impresionantă la înființarea barajului, lacului de acumulare, a aducțiunilor și hidrocentralelor din munți.
Lucrările la Amenajarea Râul Mare – Retezat, unul dintre marile proiecte hidroenergetice din istoria României, au început în 10 ianuarie 1975.
În următorul deceniu, peste 4.000 de români au muncit pe șantierul uriaș din masivul Retezat, în condiții dificile, la barajul Gura Apelor și la uzinele hidroelectrice Retezat și Clopotiva, cu o putere instalată de 349 MW și o energie medie multianuală de 629,50 GWh.
Barajul Gura Apelor din Retezat, în 1980 și în 2022. Colaj. Foto: Hidroconstrucția / Daniel Guță
Investiția viza înființarea hidrocentralei Retezat, o construcție subterană de mare cădere (582,5 metri), cu volumul unei clădiri de 15 etaje, în care sunt adăpostite cele două turbine Francis. Hidrocentrala din Retezat a fost construită în 11 ani, având puterea instalată de 335 MW.
Imaginea 1/16:
Imagini de arhivă de pe șantierul Râu Mare Retezat Sursa volumul Hidroconstrucția Sucursala Rîul Mare Retezat, 2013 (95) JPG
Hidrocentrala se află sub Lacul Gura Apelor, întins pe mai mult de 400 de hectare și stăvilit de unul dintre cele mai mari baraje de anrocamente din lume, cu înălțimea de aproape 170 de metri.
Cele două uzine hidroelectrice au fost finalizate în 1986, în timp ce uriașul baraj de anrocamente a fost realizat în totalitate abia în anul 1999.
Înainte de a începe construcția barajului, au fost excavate aproape două milioane de metri cubi de rocă și pământ, până când constructorii au ajuns la un strat de fundare extrem de dur.
De asemenea, la construcția barajului au fost folosiți peste nouă milioane de metri cubi de pământ, argilă, pietriș – materialele ecologice menite să înlocuiască pe cât posibil utilizarea betonului.
Tuneluri săpate pe sub Rezervația științifică Gemenele Retezat
Eforturi supraomenești au fost depuse în anii ´70 și ´80 pentru construcția aducțiunii principale din Retezat, o galerie cu o lungime de peste 18 kilometri și un diametru de 4,9 metri, săpată în munți pentru a colecta apele din Retezat și a le dirija spre Lacul Gura Apelor.
Captările secundare ale acesteia, Netiș, Bodu și Valea Mare, deși construite cu tehnologia acelor vremuri au fost realizate cu o precizie uimitoare pentru specialiști, reușind să se întâlnească în inima muntelui.
Imaginea 1/36:
Gura Apelor, Retezat Foto Daniel Guță (37) JPG
Aducțiunea secundară a lacului de acumulare Gura Apelor preia apele a 12 pâraie de pe versantul nordic al Retezatului, printr-un sistem de galerii subterane cu o lungime totală de 30 de kilometri.
„Iniţial, s-a prevăzut captarea a 21 de afluenţi cu un debit mediu total de 5,13 metri cubi /secundă. La intervenţia Academiei Române pentru prezervarea şi protejarea mediului în Parcul Naţional Retezat şi Rezervaţia științifică Gemenele, din Retezat, s-a renunţat la nouă captări, rămânând un debit mediu de 3,80 m³/s, la o valoare procentuală de 40 %. Cele 12 pîraie captate sunt: Lănciţiu, Afluent Râu Bărbat, Râu Bărbat, Râul Alb, Paroşul Mic, Paroş, Beagu, Obîrşia Nucşoarei, Nucşoara, Ciurila, afluent Râuşor şi Râuşor. Debitul lor este transportat cu o aducţiune secundară de 30.286 metri din care 29.957 în subteran, restul de 329 m reprezentînd canalul de coastă Lănciţiu”, informa Hidroconstrucţia.
Barajul din Retezat, imagini inedite
O serie de imagini rare, publicate în volumul „Hidroconstrucția – Sucursala Rîul Mare Retezat” (2013) oferă mărturii despre concentrarea de forțe din jurul marelui proiect hidroenergetic.
Mașina de forat Robbind. Foto: volumul Hidroconstrucția, Sucursala Râul Mare – Retezat
Imaginile de arhivă arată cum au fost construite barajul din Retezat și uzina sa subterană. Scene din timpul lucrărilor la colosul din Retezat au fost prezentate și în filmul „Un petic de cer” (1984), realizat pe șantierul din inima munților.
„Organizări tehnologice de o mare diversitate, ateliere centrale, ateliere la nivel de șantier și lot, balastiere, stații de sortare, fabrici de beton, stații de compresare, autobaze, parcuri de utilaje, ateliere de reparații pe grupe de utilaje, mijloace de transport și ateliere de confecții cu prelucrări metalice complexe au fost puse în funcțiune în primii trei ani de la deschiderea lucrărilor”, aminteau autorii volumului „Hidroconstrucția – Sucursala Râul Mare Retezat”, coordonat de Ioan Radu și Mihai Cojocar.
În jurul şantierului uriaş din munţi, de la mijlocul anilor ´70 au fost înfiinţate mai multe colonii muncitoreşti, în care au locuit sute de familii. Primele trei au fost amenajate la Brazi, Baraj şi Brădăţel, în apropierea barajului. O altă colonie a fost înființată la Râușor.
Tehnologia americană pentru tuneluri
În primii ani de la începerea construcţiei barajului, galeriile din munte au fost săpate prin metodele clasice de împușcare cu dinamită însă din 1980, a fost adoptată forarea mecanizată prin introducerea unei maşini Robbins, cu un avans mediu de 174 de metri pe lună şi maxim de 330 de metri pe lună.
Lacul Gura Apelor. Foto: Daniel Guță
„Specială a fost strădania pentru punerea în funcțiune a mașinii de forat la secțiune Robbins, construită și livrată de firma americană Robbins, din Seatle, Atelierele centrale cu un grup de specialiști conduși de ing. Viorel Vasnea au realizat întregul sistem numit Spatele mașinii, de la proiecte la construcția acestei tehnologii complexe cu o foarte mare productivitate”, arătau autorii volumului.
Utilajul folosit la excavarea tunelurilor a fost folosit pentru prima dată în România, la excavarea ultimilor șapte kilometri ai aducțiunii principale a laculuid e acumulare.
Condițiile grele de lucru pe barajul din Retezat
Condițiile de lucru au rămas însă dificile, iar lipsurile întâmpinate pe șantier au prelungit până în 1986 finalizarea hidrocentralei Retezat și a aducțiunilor sale. Între timp, o mulțime de accidente de muncă au avut loc pe durata lucrărilor și au făcut aproape 50 de victime.
Imagini de pe șantier. Foto: fimul Un petic de cer (1984)
„Au fost multe accidente, mulți vătămați și morți. Majoritatea s-au datorat angajamentului uman în scopul realizării acestor mari lucrări care s-au desfășurat adeseori în condiții foarte grele sub presiunea timpului, strădanii lăudabile dar care nu au ținut cont suficient de riscuri și pericole. Multe dintre accidente au avut drept cauză neștiința, lipsa de experiență, nesupravegherea corespunzătoare. Au fost și accidente în care fatalitatea a fost o cauză de netăgăduit”, arăta Ioan Radu, unul dintre autorii volumului.
Lacul Gura Apelor și barajul. Foto: Daniel Guță
Inundaţiile, prăbușirile de stânci şi alunecările de teren frecvente au cauzat și ele întârzieri, la fel și insuficiența forței de muncă, într-unul dintre cele mai industrializate județe ale României.
Barajul din Retezat, unul dintre cele mai mari din Europa
Rezultatul lucrărilor a fost spectaculos. Barajul Gura Apelor, înalt de aproape 170 de metri, din anrocamente, grohotiş, argilă, granit, roci stâncoase, este unul dintre cele mai mari din Europa.
Lacul său de acumulare, întins pe circa 420 de hectare, are o adâncime maximă de peste 160 de metri şi un volum de până la 210 milioane de metri cubi de apă.
În 2021, la 35 de ani de la inaugurarea acumulării din Retezat, lacul Gura Apelor a atins pentru prima dată nivelul maxim de umplere, ajungând la cota 1.072,5 metri deasupra Mării (mdM).
Centrala subterană Retezat este a doua ca putere de pe râurile interioare din România, după cea de pe râul Lotru.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum o ziReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum o ziImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Uncategorizedacum 3 zileMai mult confort, mai puțin efort: curățenia de după sărbători cu Dyson
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum 24 de oreComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum 3 zileThe List Estates: valoarea proprietăților tranzacționate a crescut cu peste 80% în 2025
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?




