România rămâne fără chirurgi. Tinerii mediciniști nu mai vor la urgențe și chirurgie

0
54

România se confruntă de câțiva ani cu un nou
fenomen: tinerii medici nu mai sunt atrași către specializări expuse la mare
risc de malpraxis. Mai exact, aceștia evită chirurgia creierului, a bolilor cardio-vasculare, ortopedică și ginecologică. 

Din ce în ce mai puțini medici vor să fie chirurgi Foto: Arhivă

Din ce în ce mai puțini medici vor să fie chirurgi Foto: Arhivă

La concursul de rezidențiat
organizat toamna trecută de Ministerul Sănătății au rămas neocupate peste 600
de locuri. Cele mai multe, în specializări deficitare, dar și grele: medicină
de urgență, terapie intensivă, chirurgie. Acestora li
se adaugă și medicina de familie. Fenomenul se întâmplă deja de câțiva ani.

„Dacă m-aş referi la
specialitatea mea de chirurgie cardiovasculară, este prima dată când din
numărul de patru locuri scoase la rezidenţiat unul a rămas neocupat. Dar noi
stăm bine. Mă uitam pe statistica publicată de Ministerul Sănătăţii la Iaşi,
din cinci locuri scoase la concurs nu s-a ocupat niciunul, la Târgu Mureş nu
s-au ocupat două posturi. Zece posturi nu au fost ocupate în specialitatea de
chirurgie cardiovasculară, o specialitate care, când eu am dat examenul, în
urmă cu 30 de ani, era o bătălie mare pentru a ocupa, era o specialitate care
era foarte căutată. Şi anii următori”
, a declarat dr. Adrian Molnar, directorul
medical al Institutului Inimii „Nicolae Stăncioiu” din Cluj-Napoca, pentru
Prima TV.

Uzură foarte mare și consum sub toate aspectele

La chirurgia generală,
de exemplu, au rămas neocupate aproape 100 de locuri la nivel național. Dacă
participanții la concurs nu au obținut punctajul necesar și au rămas pe
dinafară, acest lucru este fără doar și poate din cauza pregătirii
necorespunzătoare, a comentat prof.dr. Emilian Popovici, vicepreședintele
Societății Române de Epidemiologie.

Specialitățile
chirurgicale înseamnă o uzură foarte mare și un consum sub toate aspectele
pentru cei care practică, adaugă universitarul. „Dacă ne gândim de exemplu la
fete, dacă-și iau o specialitate de chirurgie, de obstetrică-ginecologie sau
terapie intensivă, este foarte complicat să mai aibă o viață de familie 100%
reușită, alocând timp și spațiu pentru tot ce înseamnă viață de familie. Pentru
că aceste specialități ocupă foarte mult timp peste programul obișnuit al unui
medic, plus zile libere și weekenduri”
, spune acesta.

Consumul nervos are
repercusiuni asupra calității vieții. „Pentru că omul nu este făcut să fie
supus unui stres permanent. Asta scurtează speranța de viață. Și oamenii au înțeles
că este cumva de ales și nu toți fac alegerea care să le scurteze viața. Și mai
este ceva: sunt specialități pe care nu oricine poate să le facă. Nu oricine
poate să lucreze într-o secție de oncologie pediatrică, de exemplu. Pentru că e
o presiune fantastică a cazuisticii de acolo. Sau într-o secție de terapie
intensivă. Să fii veșnic în luptă cu moartea. Să asiști la tragedii
extraordinare la care nu poți să nu fii parte. Măcar într-o anumită măsură. La
fel și la chirurgie, la psihiatrie, la medicină legală, nu oricine e făcut pentru
asta”
, completează prof.dr. Popovici.

Iar dacă nu se găsesc
oamenii care să aibă o înclinație pe anumite specialități, rămâi cu ele
neocupate. Și mai este un aspect: „Mai depinde și de maeștrii. Dacă ei există
și dacă sunt într-adevăr maeștrii, atunci clar ar trebui să aibă
disponibilitatea de a forma noi specialiști în direcția respectivă. Și este
foarte importantă existența lor. Lucrurile pot evolua într-o direcție pozitivă
pentru că ei transmit și dragostea pentru acea specialitate. Un profesor
adevărat asta face: transmite dragostea față de disciplina pe care o predă, și
asta aduce oameni către specialitatea respectivă”,
adaugă prof.dr. Emilian
Popovici.

Condițiile de muncă precare

În plus, specialitățile
trebuie să fie ofertante nu doar prin salarii. „Raportate la salariile altora,
cele ale medicilor au crescut și sunt bune. Dar mai trebuie ceva foarte
important: condițiile de muncă. Pentru că degeaba am salarii bune, dacă am
condiții de muncă precare. Dacă ești bine pregătit și nu ai cu ce să salvezi
viața omului – aparatură, materiale ca să poți înfăptui actul medical
corespunzător –, nu ai nicio mulțumire. Ești om înainte de a fi medic. Te
afectează insuccesul. Și dacă insuccesul nu vine din cauza ta, atunci ce vei
face? Vei evita să ai acel insucces. Cum? Plecând în altă parte sau renunțând”
,
subliniază universitarul.

Mai există și alte
motive care determină o opțiune sau alta: „Locurile de muncă pe care le găsesc
după rezidențiat. Pentru că rezidențiatele sunt de 4 ani, de 5 ani, de 6 ani.
Destul de lungi. Ei își aleg un centru universitar unde le fac. În timpul
acesta se pot întâmpla diverse evenimente. Se căsătoresc, își cumpără o casă.
Și, dacă nu găsesc locuri de muncă în acele centre, e foarte complicat să se
mute în altă parte. La noi, veniturile medicilor nu sunt atât de mari ca în
alte părți. În SUA, de exemplu, se mută ușor dintr-o parte în alta, pentru
că-și permit. La noi, un medic rezident în Timișoara, dacă nu găsește loc după
ce termină în Timișoara și dacă mai e și căsătorit, e destul de complicat să se
mute la Botoșani. Unde să zicem că e un post de specialitate. Între locurile
scoase la rezidențiat și nevoia reală trebuie să existe o corespondență”
,
exemplifică prof.dr. Emilian Popovici.

Potrivit prof.dr. Daniel
Coriu, președintele Colegiului Medicilor din România, unul dintre motivele
care-i îndepărtează pe medicii tineri de specialitățile dificile este riscul de
malpraxis. „Este un fenomen care se întâmplă de câțiva ani. Practic, tinerii
medici nu mai sunt atrași către specialități expuse la mare risc de malpraxis.
Este vorba despre terapie intensivă, toate specialitățile chirurgicale –
neurochirurgie, cardiologie, ginecologie, ortopedie. Medicii preferă
specialitățile unde nu există un asemenea risc. Pe de altă parte, o altă parte,
o altă specialitate defavorizată este medicina de familie. Tinerii colegi o evită
din cauza unei birocrații excesive și a finanțării deficitare”
, exemplifică
șeful breslei medicale.

Riscul de malpraxis

Foarte curând, adaugă
acesta, ne vom găsi în situația în care nu se vor mai găsi chirurgi care să
realizeze o intervenție. Ce ar trebui făcut? „Noi, încă din septembrie 2022, am
început o serie de dezbateri publice legate de specialitatea medicală, legate
de malpraxis, subiecte importante pentru medici și pacienți, dar și pentru
toată societatea. Și greșeala medicală, și malpraxisul sunt dintre aceste teme
pe care le discutăm. Iar aceste specialități sunt cel mai frecvent reclamate”
,
mai spune prof.dr. Coriu.

Întâi de toate, mai
spune Coriu, trebuie să recunoaștem că greșeala medicală există. „Suntem
oameni, putem greși. Și sunt greșeli văzute și greșeli nevăzute. Greșeli care
produc vătămare corporală, altele care nu produc. Toate trebuie să ne
intereseze. Trebuie să identificăm aceste greșeli, să le recunoaștem și să
învățăm din ele. Să schimbăm mentalitatea. Și, sigur, dacă greșeala medicală a
adus o suferință pacientului, acesta este îndreptățit să primească o
compensație financiară corectă, într-un timp rezonabil. Lucru care nu se
întâmplă în ziua de azi”
, conchide prof.dr. Daniel Coriu. Rezultatul acestor
dezbateri se va concretiza în aprilie în câteva propuneri care vor fi înaintate
legislativului pentru schimbarea cadrului normativ actual.

Ministrul Sănătăţii
Alexandru Rafila a decis organizarea unei sesiuni extraordinare a concursului
de rezidenţiat în data de 14 mai 2023. În urma concursului din noiembrie 2022
au rămas neocupate 628 de locuri.

Comentarii Facebook

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here