Ajutorul oferit recent Ucrainei va face posibilă formarea a patru sau cinci noi brigăzi, dintre care una sau două vor fi brigăzi de tancuri, spune șeful ONG-ului „Centrul analitic pentru studiul și combaterea amenințărilor hibride”, generalul-maior în rezervă Serhi Savcenko, pentru Zerkalo Nedeli.

„În general, asistența enumerată face posibilă formarea a 4-5 brigăzi, dintre care 1-2 brigăzi de tancuri”, explică Savcenko.

Expertul adaugă că disponibilitatea de a folosi astfel de formațiuni militare este determinată nu numai de obținerea armelor necesare, ci și de condițiile pentru pregătirea personalului și coordonarea luptei unităților.

„Mai mult de o sută de tancuri PT-91 «Twardy» oferite de Polonia ar trebui adăugate echipamentelor primite anterior, care reprezintă o modernizare profundă a T-72”, spune Savcenko.

Viteza cu care s-a prăbușit apărarea trupelor ruse în timpul ofensivei noastre de la Harkov a arătat că agresorul a pierdut nu numai ofensiva, ci și potențialul defensiv al trupelor sale. Numărul victimelor și scăderea moralului în rândurile soldaților ruși au atins un nivel critic. Pentru a salva situația, Putin, sub presiunea armatei, a fost nevoit să anunțe mobilizarea pe 21 septembrie, numind-o parțială.

Din cei 300.000 mobilizați, 120.000 au fost trimiși pe front ca întăriri fără nicio pregătire, iar 180.000 cu mare efort au fost plasați pentru antrenament în centre de antrenament, iar uneori pur și simplu pe terenuri de antrenament.

În același timp, trupele ucrainene, după ce și-au epuizat rezervele, au fost nevoite să se oprească la granițele atinse pentru a se regrupa și a se pregăti pentru o nouă ofensivă.

Linia frontului s-a stabilizat

Lupta pentru a depăși inamicul în formarea și pregătirea lor a început. Câștigarea acestei lupte a însemnat menținerea/captarea inițiativei strategice.

O perioadă mai mare de trei luni de la începutul formării și pregătirii rezervelor rusești este suficientă pentru pregătirea celor mobilizați într-o specialitate militară, precum și pentru coordonarea de luptă a unităților și unităților militare până la nivelul brigăzilor., spune generalul ucrainean.

Astăzi, unitățile militare nou formate (reformate) ale agresorului sunt reintroduse în zona de luptă și sunt concentrate pe mai multe direcții operaționale.

Tancul Leopard este un model foarte capabil și este cel mai utilizat tanc din Europa. Înarmat cu un tun principal de 120 mm, se poate deplasa cu peste 65 km/oră, în ciuda faptului că are un blindaj bun. Chiar dacă a intrat în serviciu în 1979, un program regulat de modernizări face ca acesta să fie încă un sistem serios de primă linie, capabil să țină piept tuturor omologilor săi ruși, cu excepția celor mai moderni. În orice caz, Moscova nu a fost dispusă până acum să scoată la înaintare cel mai recent tanc, T-14 Armata. Ministerul britanic al Apărării a sugerat că acest lucru ar putea fi din cauza faptului că „este puțin probabil ca comandanții să aibă încredere în acest vehicul în luptă”. Tancul Armata este în continuare predispus la defecțiuni: unul s-a defectat prima dată când a participat la o paradă în Piața Roșie.

În schimb, armata rusă este forțată să facă o razie în stocurile sale și să-și aprovizioneze rezerviștii mobilizați cu echipamente sovietice pe jumătate ruginite și la mâna a doua. Între timp, Ucraina are din ce în ce mai multe echipamente din secolul XXI, deși de o compoziție atât de variată și semi-aleatorie, încât ar face să plângă un logistician. De exemplu, în timp ce Challenger are și tunuri de 120 mm, tancurile din epoca sovietică pe care le folosește Ucraina au tunuri de 125 mm. Importanța Leopard este că ar putea oferi genul de capacitate ofensivă protejată și rapidă care ar putea permite Ucrainei să facă progrese chiar și în fața unei opoziții rusești dure.

În timpul străpungerii lor spectaculoase din septembrie, când forțele de pe frontul din Harkov au recucerit 12.000 de kilometri pătrați în mai puțin de o lună, ucrainenii înaintau adesea în vehicule de transport de trupe ușor blindate și chiar în camioane civile. Acest lucru a fost posibil deoarece rușii erau slab răspândiți și adesea fără sprijin. Un observator militar britanic a lăudat „spiritul de luptă” al ucrainenilor, dar a observat, de asemenea, că „dacă rușii ar fi fost mai numeroși, mai pregătiți, mai dispuși să stea și să lupte, pierderile ucrainenilor ar fi putut fi teribile” – deoarece nu aveau un blindaj adecvat, scrie Mark Galeotti, expert al Royal United Services Institute (RUSI) în The Spectator.

Recent retrogradat, comandantul rus de teren, generalul Serghei Surovikin, era hotărât să se asigure că nu vor mai exista victorii ușoare ale ucrainenilor. El a trimis mai multe trupe pe linia frontului, a abandonat obiective ce nu puteau fi apărate, inclusiv orașul Herson, și a început să construiască mai multe linii defensive, în special în sudul teritoriilor ocupate. Înlocuitorul său, Valeri Gherasimov, este un ofițer de carieră în domeniul tancurilor și înțelege, de asemenea, importanța apărării în adâncime. Următoarea etapă a războiului va fi, probabil, o luptă de uzură dură.

Tancul, cea mai bună armă pentru a sparge o linie

Și aici intervin tancurile. Acestea sunt în continuare cea mai bună armă pentru a sparge o linie în inevitabila ofensivă de primăvară. Mai exact, Kievul crede că, dacă ar putea construi o brigadă de tancuri și vehicule de luptă de infanterie occidentale moderne, ar avea un vârf de lance capabil să străpungă apărarea rusă și să reprezinte o amenințare serioasă la adresa coridorului terestru strategic spre Crimeea.

Bineînțeles, există riscuri. Reticența Berlinului este în parte determinată de teama de ceea ce ar face Moscova cu simbolistica unui blitzkrieg condus de tancuri germane. În practică, însă, opțiunile lui Vladimir Putin pentru escaladare – un nou val de mobilizări, desfășurarea de recruți sau, deși puțin probabil, arme nucleare – sunt limitate și toate vin cu costuri politice serioase. La fel de îngrijorător este și riscul ca Ucraina să se întindă mai mult decât îi este plapuma. Un analist al Pentagonului mi-a spus cu îngrijorare că „ucrainenii devin prea încrezători și simt că trebuie să ne demonstreze că am făcut o investiție bună”. Ei ar putea sfârși prin a suferi pierderi serioase, forțându-i să ia o pauză pentru a se consolida în timpul sezonului de campanie electorală foarte important din această vară. „Există ceva în legătură cu tancurile care îi face pe oameni să se simtă invincibili”, a adăugat el.

Există cu siguranță un fel de cult al tancului. Rusia a pierdut 700 de tancuri în timpul atacului său inițial asupra Kievului în februarie și martie, în special în fața rachetelor antitanc americane Javelin și a rachetelor antitanc NLAW furnizate de Marea Britanie. Totuși, în mare măsură, acest lucru a fost din pricină că au fost desfășurate fără sprijinul infanteriei pentru a scoate la iveală potențiale ambuscade, sau fără putere aeriană pentru a suprima artileria inamică. Singure, tancurile sunt surprinzător de vulnerabile: în cele două războaie cecene ale Rusiei, tancurile neînsoțite au fost doborâte de o combinație de grenade, puști și, mai ales, de vopsea-spray. Un rebel a năvălit asupra vehiculului cu focuri de armă care au distras atenția echipajului; un al doilea a făcut o cursă îndrăzneață – uneori sinucigașă – pentru a stropi periscoapele cu vopsea; un al treilea a așteptat ca comandantul să deschidă trapa și a aruncat o grenadă.

De asemenea, pierderile grele suferite de Rusia în Ucraina au fost rezultatul unor greșeli tactice și al lipsei unui sprijin adecvat din partea infanteriei, mai degrabă decât, așa cum sugerau unele analize, semne că epoca tancurilor s-a încheiat. Într-adevăr, jumătate dintre cele pierdute fuseseră de fapt abandonate, uneori din cauza daunelor de luptă, dar mai des pur și simplu pentru că s-au defectat sau au rămas fără combustibil.

Plusuri și minusuri

Dar, în realitate, acest monarh al câmpului de luptă este un fel de primadonă. Tancurile necesită cantități uriașe de combustibil – celebrul și însetatul Abrams M1 al SUA face 0,8 mile pe galon – și o întreținere periodică extinsă. Acest lucru necesită un sprijin logistic masiv. Justificarea Washingtonului pentru faptul că inițial nu a oferit o parte din stocul său de Abrams este, a declarat purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sabrina Singh, „costul ridicat pe care l-ar presupune întreținerea unui Abrams – pur și simplu nu are sens să le oferim acest lucru ucrainenilor în acest moment”.

Cel puțin americanii au o flotă serioasă de tancuri, cu peste 2.500 de M1 Abrams și alte 3.700 în depozite. Unul dintre motivele pentru care cererea ucraineană s-a dovedit a fi problematică este gradul în care statele europene din NATO au permis ca flotele lor de tancuri să se degradeze de la sfârșitul Războiului Rece și de la războiul prost conceput împotriva terorismului. De ce să păstrăm aceste vehicule pregătite pentru acțiune când misiunile viitoare par a fi probabil limitate la misiuni în deșerturi și munți îndepărtați, împotriva insurgenților slab înarmați?

Challengers ale Marii Britanii nu au mers în Afganistan deoarece (așa cum au învățat dureros sovieticii în invazia lor în acel „mormânt al imperiilor”) terenul nu se potrivea cu adevărat tancurilor. De asemenea, tancul Leclerc al Franței a fluturat steagul în misiuni de menținere a păcii în Kosovo și Liban, dar nu a figurat în numeroasele sale intervenții în Africa. În 2011, olandezii chiar și-au vândut întreaga flotă de tancuri ca măsură de reducere a costurilor, pentru ca în 2015 să se răzgândească după anexarea Crimeei.

Marea Britanie are 227 de tancuri operaționale, Franța 222 și Germania 213. Toate cele trei au în continuare stocuri în depozit (152, 184 și, respectiv, 99), dar scoaterea de la naftalină nu este o sarcină ușoară. Potrivit șefului producătorului de armament Rheinmetall, tancurile germane recondiționate nu vor fi gata înainte de 2024. În schimb, Polonia, înainte de a începe să trimită tancuri în Ucraina, avea aproape o mie, inclusiv 249 de Leopard 2. Își poate permite să fie generoasă, deoarece elimină treptat Leopard-urile, comandând în schimb 250 de Abrams și 1.000 de Black Panther sud-coreene. Grecia, Spania și Turcia au toate mai multe Leopard-uri decât Germania.

Dar pentru o înfrângere decisivă a inamicului cu pierderi minime și în cel mai scurt timp posibil, susține generalul ucrainean în rezervă Serhi Savcenko. Ucraina are nevoie de aviație. Și nu este vorba doar despre F-16. Sunt necesare și avioane de atac de tip A-10 și elicoptere de luptă de tip AN-64 „Apach”.