Actualitate
Bogdan-Mihai Simion, culegător de muzică tradițională: „Mia Braia a fost mai bărbată decât majoritatea bărbaților din industria muzicală“
Spre deosebire de sora ei Ioana Radu, care a fost una dintre cântărețele preferate ale lui Nicolae Ceaușescu, Mia Braia a refuzat să adopte noua direcție artistică din România comunistă. Fată ce avea cultură muzicală și o voce inconfundabilă, ea a răspândit la noi romanța și tangoul.
Bogdan-Mihai Simion FOTO: instagram
Bogdan-Mihai
Simion, erudit în ale muzicii vechi românești, dar și unul dintre ultimii
cântăreți la cobză, a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ despre Mia Braia,
cea mai vândută artistă
română a perioadei interbelice, care s-a încăpățânat să nu aducă în muzica ei
secera și ciocanul
„Weekend
Adevărul“: Cum s-a născut pasiunea pentru muzică a Miei Braia? Cât de
mult a contat mediul familial pentru viitoarea sa carieră?
Bogdan-Mihai Simion: Maria Braia a fost
primul copil al unui craiovean, pe numele său Constantin Braia. Pe când avea 6
ani, în 1917, anul în care s-a născut sora sa Jana Braia, cea care avea să
devină celebră sub numele Ioana Radu, tăticul ei și-a deschis o crâșmă la
marginea Craiovei. Crâșma avea o denumire comică, se chema „La ieftenirea
traiului“. Dacă stăm să ne
gândim că primele melodii înregistrate în limba română le avem pe la 1910-1911,
pe timpul acela la crâșmă nu exista altă șansă decât muzica. Putem spune că Mia
Braia a crescut cu muzica, a luat contact cu muzica din prima. Seara, la
localul tatălui ei, cântau Nea Limbă vioristul, Ion a lui Țache cobzarul, romi
lăutari gorjeni care-și câștigau cu greu existența în locanta deținută de tatăl
fetițelor Braia. Acolo a auzit Mia Braia pentru prima oară doi-trei oameni
cântând împreună. Clienții ce veneau acolo erau din clasa de mijloc.
Mia Braia – arhivă foto
Muzică
studiată, nu după ureche
Mia Braia a studiat actoria și era pregătită pentru…
tragedie. Cum i s-a schimbat drumul artistic? Care ar fi cauzele?
Ea a plecat pe
drumul către arte, către performing arts, cum se spune la americani, de
când era foarte mică. Pentru că nenea Constantin, văzând-o că e pasionată de
muzică, a hotărât să o înscrie la Școala privată de artă „Cornetti“. E important, pentru că este o școală ce
a fost înființată la Craiova prin efortul financiar al boierilor Elefterie și
Elena Cornetti, o familie foarte bogată din Craiova cu rădăcini grecești. La
această școală, ea l-a avut profesor de teorie și solfegiu pe Ion Vasilescu,
unul dintre principalii responsabili pentru nebunia tangoului ce avea să ia cu
asalt România pe la începutul anilor 1930. Mia Braia era oarecum pregătită
pentru show-business. Numai că așa se obișnuia în epoca respectivă, trebuia să
fie artist complet – să fie și actriță, și cântăreață. Ea a fost pregătită
pentru tragedie, cum se obișnuia în vremea respectivă. Și Radu Beligan era
pregătit tot pentru tragedie. Mia Braia a făcut parte din prima generație care
a descoperit show-businessul, loisirul, șampania, distracția. Ar fi fost frumos
să facă tragedie, dar parcă era mai atrăgătoare scena, mai ales că avea și
lumini electrice.
Cum și unde
și-a început cariera?
Mia Braia este
prima oară menționată – am găsit un afiș cu ea la Biblioteca Academiei Române –
într-o comedie burlescă din 1924. Reprezentația ei a avut loc în restaurantul
de lux Minerva din Craiova. Și putem presupune, fără a greși foarte tare, că
patronul de la Minerva se cunoștea cu Constantin Braia și a facilitat cumva
urcarea tinerei pe scenă. Mia Braia a și lucrat în Craiova. La sfârșitul anilor
’20 a fost prim-solistă a
Corului Armonia. Numai că principala ei frică era să nu se plafoneze. Se certa
constant cu tatăl său. Ea dorea să își continue studiile muzicale. Norocul a
făcut ca localul deținut de Constantin Braia să crească și familia să își
permită să o trimită în 1929 la Conservator în București. Acolo a studiat
armonie cu celebrul dirijor Ion Nonna Otescu. Oamenii cu care a studiat Mia
Braia erau fala Micului Paris, în sensul în care profesorii săi au fost formați
la Paris. Așa se proceda în acele timpuri. Chiar erau niște oameni deosebiți la
catedră și în același timp foarte bogați, trebuie spus și asta. În același
timp, tatăl ei plătea din greu lecții particulare la canto. Ea a studiat cu
Elena Drăgulinescu, o fală a țării în mediile artistocratice, o mare soprană
care nu era profesoară la Conservator. Mia Braia a trebuit să învețe singură să
își câștige traiul. Ea a rămas până în 1934 colaboratoare a Societății Corale „Carmen“ din București, lucrând coristă cu salariu
lunar. A debutat la Radio București în 1936 absolut cinstit, prin forțele
proprii. Și tot în același an a semnat un contract de înregistrări.
Bogdan-Mihai Simion FOTO: Instagram
Printre primii români care au înregistrat
De la Craiova a
venit direct la Capitală. Cât de mult a schimbat-o Bucureștiul pe Mia
Braia?
A schimbat-o. Una
e să cânți într-un restaurant de lux din Craiova, unde patron e un bun prieten
al tatălui, și cu totul altceva e să ai carte de muncă în București pentru a te
întreține după ce îți termini studiile. Constantin Braia a făcut eforturi
supraomenești pentru a-i plăti chiria, meditațiile… Ei erau progresiști, erau
moderni, erau niște cetățeni ai urbanului, care își doreau să se integreze
cumva în marea societate europeană. Primul ei contract de înregistrări l-a
semnat în 1936 cu Nathan Mischonzniki, un afacerist evreu foarte iscusit, care
achiziționase din Germania niște utilaje vechi și deschisese în 1935 primul
studio de înregistrări din București, studio ce se numea Electrecord. Acest
studio era de fapt al casei germane de discuri Kristall, care i-a francizat
cumva domnului Mischonzniki. Și printre primii artiști care au pășit în acest
studio de înregistrări a fost Mia Braia. Eu îmi imaginez ce greu trebuie să fi
fost pentru ea să negocieze cu domnul Mischonzniki, să își negocieze drepturile
de autor în mod corect. Înainte de 1935 nu existau locuri unde să înregistrezi
muzică în România. Toată muzica trasă în limba română înainte de 1935 este
înregistrată în afara țării.
Primele discuri ale Miei
Braia au înregistrat recorduri de vânzări, depășind soliste consacrate ale
perioadei interbelice precum Maria Tănase ori chiar sora sa, Ioana Radu. Cum poate fi explicat
acest succes de vânzări?
Într-adevăr, Mia
Braia a lansat un disc în 1936, cu un tango superb scris de Ion Vasilescu. Este
foarte interesant: fostul ei profesor de la „Cornetti“ era acum un super-producător, iar Mia îi lansa
compozițiile lui. Artista a vândut 5.000 de exemplare dintr-un disc minunat cu
două piese: „Banule, bănuțule“ și „Stau la poartă și aștept poștașul“. Mia Braia a devenit de departe cel mai bine
vândută solistă din perioada interbelică. Cel mai bine vândut artist român din
perioada interbelică este și va rămâne însă Cristian Vasile. Explicația recordului
de vânzări al Miei Braia este că, spre deosebire de Maria Tănase și Ioana Radu,
care au cultivat îndeosebi, cu niște excepții punctuale, cântecul popular, Mia
Braia a cultivat cu precădere tangoul și romanța.
Informator: „Numita Mia Braia nu a făcut
nimic pentru a își schimba repertoriul“
Din câte se
știe, ea a avut probleme și cu cenzura după Al Doilea Război Mondial. De ce?
Mia a muncit între
1936 și 1947 în foarte multe locuri. La restaurantul Luther, unul dintre
locurile unde a lucrat, a și început relația cu Petre Alexandru. Deși în
perioada interbelică Mia Braia și Petre Alexandru reprezentau cel mai important
cuplu de cântăreți, discurile lor de dinainte de 1947 nu mai supraviețuiesc. Au
fost casate și distruse. Toate înregistrările cu Mia Braia și Petre Alexandru
au fost realizate în 1950, pe un disc aprobat de comuniști ca fiind cu muzică
ușoară. Discul e bun și Mia Braia nu e din categoria celor care au făcut pace
cu dușmanul. Însă ca și critic al regimului, aparițiile ei până în 1960 au fost
cel mai des cenzurate, era de multe ori scoasă din grila de programe a
radioului, deși inițial era anunțată în grilă. Pe fondul celebrității surorii
sale, Ioana Radu, care, spre deosebire de Mia, acceptase să cânte muzică
populară marxist-leninistă, Mia Braia era încet-încet îndepărtată din cultura
mainstream, deși era într-o activitate febrilă și compunea cântece. Public, i
s-a prezentat o imagine de femeie ofilită, ca și spiritul „burghezo-moșieresc“ pe care îl reprezenta, asta în opinia
comuniștilor.
Frumoasă, talentată și în același timp cumva dificilă, Mia
Braia și-a găsit marea dragoste în Petre Alexandru. Cum au reușit cei doi să se
înțeleagă? Prin faptul că au avut aceeași armonie a inimilor și vocilor?
Eu nu știu dacă a
fost marea dragoste între ei. Eu nu cred că trebuie să se spună „marea dragoste“ doar pentru că au fost amândoi
celebri. Ei au vândut primii povestea de „marea dragoste“. În 1938, ei trăiau deja de doi ani în
concubinaj, ceea ce nu era prea acceptat în acea epocă. Făceau spectacole
împreună, s-au căsătorit și legal. Ei au vândut primii imaginea de oameni care
se iubesc și care cântă lângă o pianină și o masă de cazinou „Să nu ne pierdem
vremea supărați“. E un lucru
frumos, ce ține de partea romantică a Regatului României. Petre Alexandru era
unul dintre artiștii care l-au influențat cel mai mult pe Gică Petrescu. Însă
ulterior au divorțat brusc. Se spunea că ar fi fost vorba de niște neînțelegeri
cu privire la colaborarea cu autoritățile. În plus, era și o direcție incertă a
carierelor lor artistice, nu mai puteau vinde imaginea de soț și soție cu blană
de haină scumpă, nu se mai potrivea vremurilor. Nu era „muncitorească“ imaginea.
Bătaie în
culise
A existat mereu cumva o rivalitate între Mia Braia și sora sa, Ioana Radu. Cât este adevăr și cât este ficțiune privind
aceste turbulențe familiale?
Stejărel Olaru a
scris cel mai bine despre asta, în biografia Mariei Tănase. A extras printre
altele din arhivele desecretizate nota unui informator care spunea despre Mia
Braia că își critică sora pentru că are multă trecere la București la toți
comuniștii. Nu știm însă dacă respectivul informator voia doar să se răzbune și
nimic altceva. În 1964, Ioana Radu a primit, prin decretul Consiliului de Stat,
titlul de Artist al Poporului pentru merite deosebite. Iar acest titlu însemna
categoric și multe beneficii, inclusiv financiar. Nu spun că Mia Braia o ura pe
Ioana Radu. Dar când a venit o informatoare care se dădea prietenă cu ea, a
întrebat-o ce părere are despre faptul că sora sa Ioana Radu a primit titlul de
Artist al Poporului, în timp ce ea nu era băgată în seamă. Eu cred că Mia Braia
a înțeles perfect că nu va fi vreodată promovată în același fel în care a fost
promovată sora ei Ioana Radu. Însă nu a cedat rigorilor impuse de către
Partidul Comunist.
Totuși, s-a tot
vorbit despre relația foarte bună pe care Mia Braia o avea cu Elena
Ceaușescu…
Pe timpul acela,
ca muzicant, era obligatoriu să îi cânți lui Ceaușeasca. Fronda nu putea fi
fățișă. Mia Braia a devenit membră de partid prin 1947-1948, că altfel nu mai
putea fi dată la radio. Asta nu însemna că erai convins comunist. Dar tot ea a
fost exclusă din Partidul Comunist pe la jumătatea anilor ’50. Lucrurile sunt mai nuanțate și sunt de
discutat. Mia Braia nu a cântat nimic cu „tractorul“ și „ogorul“, cum impuneau comuniștii, au cântat alții care sunt mult mai mari, și asta
e important de subliniat. Mia Braia a refuzat total noile compoziții
marxist-leniniste. În schimb, Gică Petrescu și Ioana Radu nu le-au refuzat. În
1963, un informator al Securității scria: „De câțiva ani, numita Mia Braia nu a
făcut nimic pentru a își schimba repertoriul“. Mia Braia nu găsea nimic plăcut în cântecul
născut din noile realități din țara noastră. Cred că relația ei turbulentă cu
autoritățile comuniste poate fi rezumată printr-un singur incident. În turneul
de la jumătatea anilor ’60,
Mia Braia a bătut-o la
propriu pe activista Silvia Achivei. Și după conflict, a strigat la ea, apare
și în arhivele CNSAS: „Mă c..c pe tine și pe partidul tău!“. A fost suspendată șase luni din
activitate. La New York, Mia Braia a ajuns stinsă, ca toți cei pe care regimul
comunist i-a ținut cu forța în România. În America, artista a scris o carte. Nu
e întâmplător cu Mia Braia că a ajuns în America, și că Emanuel Blaga a luat-o
de mână și s-au dus amândoi acolo. E tot ce vreau să spun: mi se pare pur și
simplu că într-acolo trebuia să se ducă.
Cum ar trebui să rămână Mia Braia în conștiința românilor?
Românii trebuie să
o păstreze într-un colț al sufletului pe Mia Braia. Pentru că discurile sale
vorbesc, restul sunt povești, nici nu contează. Repertoriul său golit de orice
referință la partid, la secera și ciocanul, ar trebui să le arate românilor o
femeie cu o voință de fier, care a demonstrat o bărbăție pe care nu foarte
mulți bărbați din scena muzicală a epocii au fost în stare să o afișeze. Mia
Braia a fost mai bărbată decât majoritatea bărbaților din industria muzicală,
eu asta cred.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 3 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 3 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Comunicateacum 2 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Comunicateacum 3 zileÎngrijire completă pentru pori dilatați: Hidratare și curățare în același timp
-
Comunicateacum 3 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Stirea zileiacum 2 zileCauciucuri si masini in centrul stirii zilei – ce se intampla pe drumurile Romaniei
-
Comunicateacum 2 zileOriflame România anunță două promovări-cheie: lideri care accelerează viitorul brandului în Europa




