Orașele mari precum București, Cluj, Timișoara au rămas fără zeci de mii de locuitori conform rezultatelor recensământului. Acestea vor primi mai puține fonduri din bugetul de stat și vor exista probleme la proiectele supradimensionate precum metroul clujean, spune sociologul Norbert Petrovici.

Conform rezultatelor făcute publice zilele trecute de Institutul Național de Statistică (INS), Cluj-Napoca și-a redus numărul locuitorilor cu aproape 40.000 de persoane față de recensământul din 2011. Conform recensământului din 2021, în oraș locuiesc circa 286.000, în condițiile în care în 2011, erau circa 324.576. Situația este similară în orașele mari precum Timișoare (scăderea de 70.000 de persoane) și București (scădere de 166.000 de persoane).

Cauza principală a acestei situații este migrația internă, adică oameni care locuiesc în Cluj-Napoca, dar nu și-au schimbat în buletin domiciliile, susține sociologul Norbert Petrovici, conferențiar la UBB și director al Centrului Interdisciplinar de Studiu a Datelor din universitate. El arată că, de exemplu, la două multinaționale din oraș, cu 1.000-1.500 de angajați, a constatat că 65% din personal are buletinul în alte localități, deși efectiv angajații trăiesc în Cluj-Napoca.

Sociologul susține că în Cluj, populația este subevaluată cu circa 20-30.000 de persoane. Un efect imediat și negativ al acestei subevaluări este faptul că anumite proiecte cu finanțare europeană depind de numărul populației, cel mai evident fiind metroul din Cluj-Napoca, completează el.

Pe de altă parte, primarul Emil Boc a declarat pentru „Adevărul” că, de fapt, această scădere nu afectează foarte mult proiectele Primăriei deoarece populația zonei metropolitane a crescut.

Zoltan Coraian, director general al Asociației de Dezvoltare Intercomunitara Zona Metropolitana (ADI-ZMC) Cluj a susținut că cifrele sunt preliminare și există o discrepanță între acestea și datele privind creșterea numărului de locuințe și, de asemenea, a numărului de abonamente active de telefonie mobilă. El crede că datele recensământului trebuie coroborate cu datele privind construcțiile și cele privind abonații la telefonie mobilă.

„Dacă cifrele nu reflectă situația reală, se va ajunge la realizarea unor strategii și proiecte care nu sunt adaptate la populația reală”, a concluzionat Coroian.

Norbert Petrovici susține că împărțirea administrativă din România este depășită în orașe este depășită, având în vedere că practic orașele mari funcționează împreună cu localitățile din jurul acestora- -zonele metropolitane. De exemplu, în cea mai mare comună din țară, Florești – peste 90% dintre locuitori de fapt muncesc și trăiesc la Cluj-Napoca.

„Adevărul” a realizat un interviu cu sociologul Norbert Petrovici, conferențiar la UBB și director al Centrului Interdisciplinar de Studiu a Datelor din universitate.

Mai puțini bani pentru orașele-magnet

Adevărul: În ansamblu, cum vi se par rezultatele recensământului din perspectiva efectelor pe care le produc, cum ar fi schimbarea numărului de consilieri locali/județeni, dimensiunea unor proiecte de dezvoltare sau alocarea unor fonduri guvernamentale? Sunt rezultatele într-o marjă de eroare tolerabilă?

Norbert Petrovici: Cred că recensământul e corect mai puțin pentru orașele mari, orașele-magnet peste 200.000 de locuitori, acolo lucrurile sunt serios distorsionate. Între 100.000 și 200.000 de locuitori există niște distorsiuni, iar în rest sunt OK. Într-adevăr este o problemă deoarece modul în care se redistribuie banii la nivel județean din bugetul național se face și pe baza populației. Într-un fel sau altul, recensământul va avea ca efect o formă de redistribuție inter și intrajudețeană a acestor fonduri. Per total, din punct de vedere statistic și administrativ nu e o problemă decât pentru categoriile de localități-magnet, care concentrează populație mare, categoriile de localități de destinație a migrației interne, care sunt puține. Dacă rămâne ca atare acest recensământ, va avea aceste efecte de redistribuție.

Credeți că vor rămâne finale aceste date?

Nu par a fi datele finale. Vom vedea.

Principala problemă: oamenii nu și-au schimbat domiciliul în buletin

De unde există această diferență între rezultatele recensamântului și percepția pe care o avem de exemplu la Cluj-Napoca, unde s-a construit foarte mult în ultimii 10 ani și prețurile sunt în continuă creștere, dovadă a faptului că există și cerere?

Cred că datele recensământului nu reflectă complet realitatea din teren. În cazul orașelor mari, București, Timișoara, Cluj, datele nu surprind dinamica din teren pentru că datele administrative nu reușesc să prindă partea de migrație în aceste mari orașe.

În Timișoara, în mod particular, a fost mai vizibil acest lucru pentru că nu au avut un număr suficient de recenzori în teren. Chiar dacă am avut o proporție destul de mare de autocompletări online, nu a fost suficient pentru a recenza întreaga populație. Același lucru s-a întâmplat la Cluj și la București. Pentru că nu s-au găsit recenzori, INS s-a bazat în proporție mare pe datele administrative.

Există vreo problemă că s-au bazat pe aceste date administrative?

Marea problemă a datelor administrative este că nu reușesc să surprindă populația care nu și-a schimbat domiciliul în buletin. Per total, la nivel național, e corectă cifra, mi se pare rezonabilă, inclusiv ajustările la nivel de județ cred că reflectă realitatea. Însă atunci când vorbim despre localități, nu cred că reflectă realitatea din teren.

A fost o problemă faptul că studenții nu au fost trecuți în statistici?

Studenții nu au fost trecuți nici în celelalte recensăminte. INS a încercat și data trecută să estimeze populația rezidentă de studenți în aceste orașe, ceea ce , conform metodologiilor, mi se pare absolut rezonabil. O mare parte dintre studenți nu respectă cel puțin definiția oficială a populației rezidente. E normal să nu fie în cadrul orașelor, fiind o populație tranzitorie.

Oficial, sunt 77.000 de studenți înscriși la universitățile din Cluj. Dacă nu luam în calcul studenții din alte orașe, deoarece multe universități din Cluj dețin sedii în alte orașe, atunci calculăm 50.000 de studenți. Tipul acesta de informații l-am avut, îl avem. E util să fie raportat ca atare.

„Metrou supradimensionat la Cluj”

Aceste cifre sunt importante atunci când se fac diferite strategii, când se analizează diferite proiecte? De exemplu, proiectele de infrastructură pentru Cluj-Napoca pot să aibă de suferit dacă se adeverește că populația este mai mică cu circa 40.000 comparativ cu situația de acum 10 ani?

Sigur. În cazul Clujului este absolut evidentă implicația în ceea ce privește metroul. Metroul este oricum calculat pentru o cifră care nu a fost rezonabilă nici înainte de publicarea datelor recensământului. Ar fi trebuit luat în considerare tot județul pentru a fi 600.000 de locuitori. După datele publicate de INS în 2011 erau 324.000 de locuitori în oraș. Recensământul din 2021 ne arată că nu ar fi nici măcar atât.

E clar că pentru proiectele mari aceste cifre nu ajută. În același timp, eu cred că datele reflectă și o realitate, nu e doar un dezastru. Unele proiecte se bazează pe populații mult prea mari datorită modului în care funcționează proiectele de finanțare europeană.

Se crește un pic numărul populației în vederea accesării unor astfel de proiecte?

Sigur, ele nu bat cu zona de populație existentă. Pe de altă parte, împărțirea administrativă actuală nu ține cont de faptul că orașele funcționează unitar cu zonele periurbane, cu ceea ce numim zone metropolitane. 

65% din angajații de la multinaționale nu au buletin de Cluj

În aceste condiții, credeți că se mai pot ajusta cifrele și corobora cu alte date, de exemplu, cu datele de la operatorii de telefonie mobilă sau datele privitoare la dezvoltarea imobiliară a orașului?

INS are o limită metodologică, putându-se mișca între niște granițe trasate legal cu privire la ce tipuri de informație poate folosi. INS nu poate folosi orice fel de informații, pentru că legea este strictă în acest sens. Tot prin lege este stipulat cum poate  folosi datele administrative și cu ajutorul regresiei matematice să completeze datele bazându-se pe estimări probabilistice, cu marje mari de încredere având în vedere eșantioanele mari. Cu toate astea, nu poate face orice. Indiscutabil, poate folosi datele de exemplu de telefonie mobilă, dar ele nu sunt date administrative. Partea cea mai complicată pentru INS este evident cea legată de migrația internă.

Detaliați vă rog?

De exemplu, am lucrat cu date instituționale ale unor firme mari din Cluj, care au 1.500-2.000 de angajați, dintre care 65% (în aceste două organizații cu care am lucrat) conform buletinului nu locuiesc în Cluj-Napoca, ci în tot felul de localități, pentru nu și-au făcut schimbarea de buletin. Având în vedere că datele administrative se bazează, de exemplu, pe domiciliu, ei vor fi puși în altă parte a României, chiar dacă locuiesc la Cluj-Napoca.

Pe de altă parte, recensământul nu ne-a ajutat să corectăm aceste date, din cauză că nu a fost un grad mare de participare?

Nu e atât de grav, în sensul că am avut doar 1,2 de milioane de situații în care s-a apelat la datele administrative, în lipsa recenzării. Nu e atât de dramatic, dar efectul este concentrat spațial în sensul în care acest lucru se vede foarte bine tocmai în orașele mari, acolo avem o concentrație mare de populație care nu apare scriptic și atunci, neapărând scriptic și nerăspunzând la aceste chestionare, au apărut discrepanțe.

Cazul Clujului probabil nu vorbim de cifre atât de mari. Aș putea estima grosso modo o cifră – 20 -30.000 de oameni sunt subraportați. În cazul Timișoarei, situația e mult mai gravă, recensământul a relevat o scădere cu echivalentul unui oraș precum Târgoviște, ceea ce ar însemna să dispară un cartier din Timișoara, prețurile imobiliarelor ar fi trebuit să cadă drastic. De asemenea, în Cluj ar fi trebuit ca prețul imobiliarelor să scadă dacă am avea o scădere atât de radicală a populației.

În toate aceste mari orașe avem schimbări dramatice legate de compoziția gospodăriilor și asta e iarăși foarte important de remarcat și de aceea se vede de altfel, creșterea din periurban, de exemplu, cum este creșterea Floreștiului, din apropierea Clujului.

Recensământul surprinde acest lucru, avem un ciclu de viață teritorializat, respectiv familiile se duc să locuiască în suburbii, de aceea, avem o schimbare a domiciliului familiilor care se vede în buletine. O mare parte a populației însă nu și-a schimbat buletinul.