Suntem la episodul al treilea din foiletonul nostru privind prețurile la energie. Urmând calea deschisă de platforma Viziunea Socialistă și de spectacolul „Energie vitală” regizat de David Schwartz adâncim discuția despre ceea ce ni se întâmplă în privința energiei.

Aceasta este o transcriere automată pentru cei care nu doresc să asculte interviul.

Cum a reacționat Comis a Europeană la creșterea prețurilor la energie? Pe de o parte Comisia Europeană recunoaște faptul că pe piețele spot există volatilitate foarte mare și că există, de asemenea speculații financiare. Aceste prețuri pe care le vedem sunt o formă de a salva companiile energetice de tip Enel de la faliment.

Dar cum e oare posibil ca aceste companii care vând la prețuri atât de mari să ajungă la faliment. Răspunsul este halucinant: au început să speculeze pe piețele financiare atașate piețelor de energie și, în termeni populari, și-au băgat degetele în priză! Speculațiile le-au dus la faliment. Asistăm la o criză comparabilă cu cea din 2008 doar că de data aceasta bula speculativă nu s-a creat pe piața imobiliară, ci pe cea energetică.

Soluția? Gazul lichefiat american. Sigur, există multă ipocrizie întrucât a înlocuit gazul rusesc cu cel din Qatar nu ne lasă să avansăm major pe calea susținerii democrației. În fond, respingem un regim autocrat violent, cum este cel putinist, ca să îl înlocuim cu alte regimuri autocrate. Însă, dată fiind situația din Ucraina, să acceptăm că este soluția morală corectă. Există însă probleme foarte serioase în legătură cu gazul natural lichefiat. De asemenea, pe piața de electricitate lucrurile stau și mai grav. Tranzacțiile financiare se petrec cu mare viteză favorizând speculația. Încercăm să explicăm și de ce se cumpără mereu cu prețul cel mai mare. Invitatul nostru este, ca de obicei, Andrei Mocearov, absolvent al Facultății de Energetică și al Academiei de Studii Economic, angajat al Camerei Deputaților în calitate de funcționar public parlamentar, ocupând succesiv mai multe funcții de conducere: Șef al Secretariatului Comisiei pentru afaceri europene, Director al Direcției de drept comunitar și Șef al Departamentului pentru studii parlamentare și politici ale UE. Din 2013 până în 2017 a fost corespondentul Camerei Deputaților la Centrul european de documentare și cercetare parlamentară (ECPRD). Urmăriți explicația dacă țineți să înțelegeți ce se petrece cu banii pe care îi plătiți pe facturi.

Mai jos transcrierea interviului:

Andrei Mocearov

Comisia Europeană, pe lângă discursurile politice ale Ursulei von der Layen și cele ale emise de Kadri Simson, comisarul pentru energie mai are si niște tehnicieni si, vrând nevrând, ei trebuie să mai spună ce se întâmplă. Și iată foaia de parcurs a Comisiei Europene ce spune: Comisia va lua măsuri suplimentare pentru a limita volatilitatea si activitatea extremă pentru a reduce prețurile. Deci o recunoaștere că e o volatilitate generată de modelul de piață. Ursula a ținut și un discurs pe tema asta. S-a dat de gol cu ocazia asta. Vor să facă un alt benchmark, cu un alt preț de referință. Adică au constatat că prețul acela de pe bursa olandeză e complet aiurea, dar toți se luau după el și ca să reflecte realitatea de pe piața de gaz. Deci aici e o recunoaștere că n avea nicio legătură cu fundamentele. Că prețurile astea erau complet aiurea. Nu asta e. În fișa tehnică a comisiei europene. Apoi un mecanism temporar de gestiune pentru a evita volatilitatea în piața din ziua următoare volatilitate excesivă și a limita acele „spikes”, adică vârfurile prețuri în prețurile derivative de energie . Aici deja…

Maria Cernat

Adică în zona aceea în care discutați despre speculații derivatele.

Andrei Mocearov

Adică aici e capitulare totală. Sigur că acest text și cine îl citește? Îl citesc eu, îl citesc câțiva specialiști. Dar altcineva? Nimeni. Deci aici e o recunoaștere clară că e volatilitate pe piața spot cu referința bursa olandeză și că e o volatilitate excesivă pe piața de ziua, pe piața respectivă, intraday. Asta nu-i ziua următoare, e chiar din ziua respectivă. Am zis că se fac tranzacții  la 15 minute. Pentru că sunt piese financiare care speculează pe lângă. Deci recunoașterea Comisiei Europene nu e luată din surse obscure sau de la  Kremlin este luată de la Bruxelles, de la Comisia Europeană. Și, în sfârșit, două acte delegate astăzi sunt acte pe care le face Comisia Europeană nu mai trec prin Parlament și Consiliu. Ele primesc permisiune de la Consiliu și Parlamentul European. Ca să reducă lichiditatea, presiunea de lichiditate pe participanții non financiari În coordonare cu European Securities and Markets Consortium, care este de fapt Autoritatea de Supraveghere Financiară a piețelor din Uniunea Europeană. Deci aici asta chiar cine o citește eu oare chestia asta? ”To ease the liquidity pressure” Ce înseamnă asta? Propoziția asta spune că de fapt avem o teribilă criză financiară  în care au fost prinși și participanți non-financiare, adică firme de energie care și au băgat degetele în priză și au jucat financiar. Și acuma vin și cer bani de la cei de la noi, adică de la stat.

Maria Cernat

 Adică au început și ei să joace pe piața aia, că dacă dacă citește cineva nu și dă seama. Și au pățit o și acuma trebuie să se salveze.

Andrei Mocearov

Când o să vorbesc despre piețele financiare că acum sunt la piețe de energie, am să spun ce lucruri teribile se întâmplă acolo. Adică criza asta de lichiditate este la fel de mare ca cea din 2008. Prinse acolo nu sunt actori financiari, ci marile firme Enel, de exemplu, care știți că Enel ul se retrage de la noi, se retrage pentru că e în faliment financiar. Își retrage operațiunile. Nu că nu-i place România sau că nu a câștigat bani din energie aici, dar a pierdut așa de mult pe piețele financiare că nu-i mai poate să se susțină.

Maria Cernat

Povestea asta cu Gazul e foarte importantă ca de altfel și capitolul acesta. Adică se vorbește foarte mult despre gazul ăsta lichefiat și aici e un capitol important, pentru că pare așa: Gazul acesta e mai bun decât gazul rusesc, pentru că gazul acesta este vândut de o democrație și dacă este vândut de o democrație e mai bun, chiar dacă este mai scump – eu înțeleg, poate sunt oameni care cred sincer, domnule profesor, lucrurile astea. Eu cred că majoritatea, să știți, nu sunt intenționați, dar pur și simplu cred sincer că dacă noi cumpărăm un gaz mai scump de la o democrație, facem un lucru mult mai bun decât dacă vom cumpăra un gaz ieftin de la o autocrație care a mai și invadat Ucraina.

Andrei Mocearov

Există și o explicație care pare verosimilă până la o anumită limită că plătim un cost pentru a menține un reper moral ridicat. Numai că aici îi are și o parte bizară. Pe Ursula iarăși o mai ia  gura pe dinainte. Ea a făcut multe gafe. El a dat un interviu în care a zis că nu mai luăm azi gaz de la regimuri autoritare cum e Rusia, luăm de la în altă parte, și a enumerat Qatarul și Azerbaidjan. Sigur a enumerat și SUA.

Maria Cernat

Qatarul, acest far al democrației.

Andrei Mocearov

Și a enumerat câteva regimuri. Sigur, a pus și SUA, dar pe lângă SUA a mai pus Qatarul, Azerbaidjanul și mai știu Kazahstanul, în orice caz, regimuri ”democratice” recunoscute….

Nici nu și a dat seama. A pus o acolo SUA și pe urmă a adăugat și cele două țări. Aici sunt trei mari probleme gazul ăsta, care sunt foarte serioase, iarăși spuse de tehnicieni nu de politicieni. Una e economică, una e fiabilitatea aprovizionării și alta ecologică. Economic – e mult mai scump. S au revoltat chiar si unii politicieni. Gazul american, de patru ori mai scump decât gazul. Dar aici am zis că apărăm reperul moral. Ne așezăm pe pe acoperișul moral al universului și plătim din buzunar ca să ieșim cu fața curată. Ei, cu fiabilitatea aprovizionării e puțin încurcată treaba, pentru că aici aceste metaniere erau cum se numesc, adică vasele care transportă gazul lichid nu aparțin unor state suverane, fie ele și autoritare ca Rusia, Qatar, care, totuși, autoritare fiind, oferă totuși niște garanții că totuși contractele alea de 10-15 ani chiar le onorează. Vasele astea se pot plimba oriunde. E un caz povestit când un vas din ăsta plecase spre Europa si pentru că a primit o comandă din Asia, s-a întors, a deschis ecluza și s-a dus în partea cealaltă.

Maria Cernat

Vai de mine! Deci tu stăteai să primești energie, să te încălzești, să îți vină gazul și ei au plecat că a plătit cineva mai mult. Adică… ai rămas în frig, ne pare rău.

Andrei Mocearov

Ne pare rău. Ne au dat unii un preț mai bun și ne am dus. Deci astea sunt condițiile.

Vasele astea se plimbă, se duc unde e prețul mai mare. Sigur, probabil că sunt și niște intervenții politice. Îl sună Biden pe șeful companiei zice: hai, fii băiat rezonabil și trimite puțin gaz în Europa. Acuma suntem în război cu Rusia. Dar în principiu astea sunt niște firme private care dacă funcționează după principii de piață, nu au nici un motiv să se ducă acolo unde prețurile sunt mici, trebuie neapărat, unde preturile sunt mari. Ei, da, în plus, partea asta e ecologică, e groasă rău. Aici uu am niște date. Calculate. Ele sunt calculate cât costă ca să ajungă în Franța? Adică, de fapt, nu cât costă. Nu e costul ecologic e calculat care e  amprenta de CO2 a gazului rusesc?  Ca să ajungă în Franța  înseamnă 23 de grame CO2 kilowatt oră. Gazul american e cel puțin 58, adică de două ori și jumătate, aproape mai de grame, cu doi pe kilowatt oră. Asta în cazul în care ei transportă gaz lichefiat bun, adică având ca sursă gazul obișnuit. Gazul de șist le produce o amprentă și mai mare. Se mai adaugă nu numai transportul și alte chestii. Se ajunge la 85, adică la aproape 4 ori mai mare amprenta gazului american, care are ca sursă primară gazul de șist.

Maria Cernat

Deci nu trebuie să ne sacrificăm doar economic, ci trebuie să ne sacrificăm și ecologic.

Andrei Mocearov

Dar deja e o glumă proastă. Adică treaba asta o face Germania, care are vice prim ministru și ministrul ecologiei, un politician de la Verzi. Adică toată lupta asta împotriva schimbărilor climatice devine o glumă proastă când tu iei decizia asta. Bun, partea cu moralitatea am înțeles. Urcăm pe acoperișul moral al universului și nu mai luăm gaz de la ruși și luăm de la democrații

Maria Cernat

Adică de la Qatar

Andrei Mocearov

Dar asta cu ecologia. Ce faci când nu mai ai nicio explicație politică. Asta e o chestie existențială. Adică luăm aceste decizii după ce și așa suntem în urmă. Suntem sub grafic în lupta cu schimbările climatice. Mai facem o întârziere acum. Pentru că, în paranteză fie spus, toată criza financiară care a produs deflatie a produs prețuri foarte mici la energie, anormal de mici. Timp de un deceniu, care a blocat complet lupta cu încălzirea. Adică era nevoie de prețuri puțin mai mari. Nu de 15 ori, dar de 10-15%.

Maria Cernat

Trecem mai departe la un alt capitol

Andrei Mocearov

E un citat care vine separat ca să încerc eu să demonstrez că în spate e o opțiune geopolitică, de fapt a Americii. John Deutsch. Scrie încă din 2011 articolul „The Good News about the Gas” în care pledează pentru o piață globală, gaz care va fi foarte eficientă din punct de vedere al soluțiilor economice, zice el. Dar, ce i mai important, o să blocheze exporturile majore de la resurse pentru pentru câștiguri politice. Adică ce spunea și dumneavoastră nu mai luăm de la regimuri autoritare care încearcă să obțină câștiguri politice. Încercăm noi să câștigăm. Eu am un set de articole din Foreign Affairs la care sunt abonat. Deci, în perioada 2010-2020 au fost nenumărate articole care pun în evidență opțiunea geopolitică a Americii de a face  piața globală de gaz, de a  schimba de la contracte pe termen lung la piața spot și a scoate altfel Rusia din Europa și de se asigura că America va înlocui gazul rusesc. Asta e, cum să spun? Nu-i o dezinformare, e o chestie spusă în reviste americane de prestigiu. Cum funcționează piața de electricitate.

Maria Cernat

Exact asta este. Cum să zică cu gazul, cum să vă zic, iarăși cineva cu o minte din asta neformată în domeniu ca mine când vine vorba de gaz, da, mi imaginez că e ceva concret, e transport prin conducte. Dar cu electricitatea devine și mai interesant că pe asta nici n-o vezi cum o să o pui într o cană – nu e ceva palpabil.

Andrei Mocearov

Ci mai ales că ea se produce și vine la tine instantaneu în casă, cu viteza luminii. Da.

Maria Cernat

Asta pot să știu și eu. Definiți acum mișcarea ordonată a purtătorilor de sarcină. Ceva de genul ăsta îmi amintesc de când eram micî.

Andrei Mocearov

Mișcare browniană? Nu. Dar aici e ordonată. Am lăsat piața de electricitate, pentru că toată lumea aici e un consens că prețurile astea mari sunt legate de piața de gaz. Dar de ce? Astea s-au transmis ca piață de electricitate și aici. Un rol important îl are modelul în care a fost proiectată piața de electricitate. Există așa numitul merit. Adică ordinea meritului. Ce înseamnă treaba? Că se încarcă în sistem cele mai ieftine până la cele mai scumpe.  Dar partea interesantă e că prețul de echilibru e doar de costul imaginar al celei mai scumpe producții de electricitate. Deci, oricât de ieftin ar vinde unii, tu trebuie să plătești prețul cel mai mare și în același.

Maria Cernat

Dar e total contraintuitiv.  Că la piață, dacă te duci să iei morcovi, tu îi iei pe cei mai ieftini. Cum adică o să îi iei pe cei mai mai scumpi?

Andrei Mocearov

Poate unii, mai scump, de calitate mai bună? Da, aici e și mai tare. Pe eu am dat o, de exemplu, că te duci să iei morcovi. Îi mai zicem cu 3 lei, unii sunt cu 6 lei, unii cu 9 lei. Iei morcov cu 3 lei. Dimineață te duci, dar omul de la piață, șeful pieții, spune că vii seara să plătești, că noi atuncea facem „clearing”, o echilibrăm și seara, când vine lumea de la servici. Cei care lucrează vin seara. Am o vecină care lucrează la Fonduri europene și vine tot timpul seara, dar probabil că are venituri mari, adică primește sporuri și, cumpără morcovii de 9 lei și tu te duci seara să plătești. Și zice ți se spune: astăzi s au vândut morcovi de 9 lei, deci plătești și matale 9 lei. Cam asta se întâmplă pe piața de electricitate. Adepții ordinii meritelor aduc două argumente: că încurajează producătorii să vândă la un preț apropiat de costul de producție. Adică unul nu vrea să vândă mai scump, că îi e frică, că nu numai vinde deloc. Am văzut acum ce a însemnat acest preț apropiat de costul de producție. Prețurile au crescut în cer. Nici pe departe nu sunt apropiate de costul de producție. Și doi, e nebunia asta. Verde. Eu nu sunt contra tranziției verzi.

Maria Cernat

A, da, ideea că dacă crește, așa e cu dacă e atât de scump, o să fim siliți să investim în panouri solare și-n alte surse.

Andrei Mocearov

În primul rând, cei care sunt pe piață deja. Obțin profituri atât de mari cât.

Pentru ca vor investi, sunt încurajați să investească și aici. Aici e schema ce se întâmplă, am spus. Adică dacă cererea e mică, nu intră cărbunele în joc și gazul și prețul e mai mic, e doar de 160 de euro dacă îi dai doar cărbune, adică dacă îi asigură toată electricitatea cu solar, vânt, nuclear și cărbuni, iar dacă crește cererea la 100 de gigawați tunci intră și gazul cu 215 euro și prețul de echilibru este prețul de 215 euro. Deci ce spuneam și este un exemplu. E destul de clar. Și acuma problema intermitenți. Aici e foarte important de ce e logica aia că oferi avantaje producătorilor de regenerabile e greșită. Si asta e, spuse la un moment dat. Am citit doi economiști americani conservatori care spun că piața de fapt nu funcționează. Și, spun ei, missing money problems. Adică problema e o problemă că nu există bani și o să vedem aici de ce nu există bani. Și o revistă conservatoare atrage atenția  În care spune despre secretul murdar al energiei curate. Si spune că eolienele si solarele de fapt, dezmembrează sistemele de electricitate. De ce? Pentru că, cum am spus, electricitatea trebuie produsă exact cât e consumul. Or, soarele și vântul nu sunt permanente ca surse exploatabile. Dacă nu e soare și n-ai cu ce să completezi, nu ai un backup, n-ai o rezervă de energie poluantă, rămâi pe întuneric. Vântul, la fel, nu bate tot timpul. Dar ce e mai interesant este că cu cât se investește mai mult în eoliene și solare cu atât devin mai neprofitabile sursele poluante. Eu, de exemplu, când am terminat Facultatea de Energetică, secția Electrică, în 1979, sigur, atunci nu existau solarele, dar centralele de bază erau pe cărbune și hidrocarburi, adică hidro și energie nuleară. Centralele hidro acționau la orele de vârf, deci intrau si ele. Au fost proiectate cărbunele, de exemplu combinatul din Oltenia au fost proiectate să funcționeze tot timpul, 24 de ore din 24, toată săptămâna. În momentul când ele nu mai funcționează așa nu mai sunt profitabile. Și atunci, pentru a menține lumina aprinsă, spun eu, o perioadă de timp aceste forme de producere a energiei trebuie să coexiste, să fie profitabile atât tehnologiile curate, cât și tehnologiile murdare. Aici, economiști americani spuneau de acel missing money, pentru că de fapt nu mai sunt bani ca  să investești în tehnologiile murdare de care ai nevoie, pentru că altfel intri în pană de energie. Or. Treaba asta piața nu o poate rezolva, pentru că dacă tehnologiile murdare, poluante nu mai sunt profitabile, ele ies de pe piață. Piața nu rezolvă  problema. Piața le scoate. Ele dau faliment. Deci trebuie.

Maria Cernat

Găsite soluții pentru că altfel rămânem pe întuneric.

Andrei Mocearov

Practic, rămânem pe întuneric. Deci asta a fost toată o ipocrizie. Chestia asta cu să dai bani la renewable. Și a fost ipocrizia pieței. Piața nu o să rezolve, dar noi totuși ținem o piață. Si spun eu ca acest model al pietei de electricitate e complet neadecvat pentru că nu reușește să concilieze tranziția energetică verde cu nevoia de securitate energetică. Acest model a creat prețuri foarte mari, pentru că prețul de echilibru era prețul electricității produs de gaz. Pot să spun de pe acum că prețul e mic în țările nordice, Spania și Portugalia, Spania și Portugalia s a introdus și schema iberică, dar e o iluzie, pentru că ei au consum mic de gaze. Și iarăși în Polonia, foarte interesant, pentru că Polonia folosește cărbune. Ce am văzut aici dacă prețul de echilibru e dat de cărbune ceva mai mic decât cel al gazului, deci gazul a devenit foarte scump, gazul ar deveni foarte scump. Am văzut de ce. Pentru că sunt speculații teribile pe piețele spot și pe piețele financiare. Piețele financiare ne-au adus aici. Așadar, piața asta de electricitate a făcut ca prețurile de la gaz să se transfere și la electricitate.