Actualitate
Conf. Dr. Radu Vătășescu, medic primar cardiologie și medicină internă: „La tineri sunt tot mai dese aritmiile specifice adulților de peste 50 de ani“ INTERVIU
Aritmiile cardiace nu țin cont de vârstă sau de sex, însă la copii și tineri mai frecvent decât în populația generală sunt mediate genetic sau în strânsă legătură cu stilul de viață. De obicei, tulburările de ritm și de conducere pot fi depistate la o simplă electrocardiogramă, analiză recomandată a fi realizată anual.
Dr. Radu Vătășescu are competențe europene în electrofiziologie cardiacă intervențională
„Weekend Adevărul“: Ce sunt aritmiile cardiace?
Dr. Radu Vătășescu: Pentru a vă explica, trebuie să vă povestesc cum funcționează inima. Ea este o pompă, se ocupă de circulația sângelui în corp și, pentru a fi eficientă, are o instalație electrică care îi asigură o funcționare secvențială și ordonată. Aritmiile cardiace sunt defectele acestei instalații electrice care generează fie ritmuri foarte lente, fie foarte rapide, în care eficiența de pompă a inimii se pierde sau, uneori, inima nu mai funcționează deloc. Tratamentul presupune adesea protezarea inimii fie cu dispozitive, fie prin eliminarea unor focare care generează ritmuri nefirești. Acest aparat electric care există în inimă la un moment dat se defectează și fie poate produce prea mulți curenți, fie prea puțini. E ca atunci când la un aparat electric nu mai intră curent în el și se oprește din funcționare sau, dimpotrivă, are un scurtcircuit care îl face să funcționeze la frecvențe sau la ritmuri nefirești, incontrolabile.
Aritmiile, identificate prin puls
Care este ritmul normal al unei inimi?
În repaus, un adult care nu este supraponderal, condiționat, conform datelor actuale, are o frecvență cardiacă de repaus între 50 și 85 de bătăi pe minut. Clasic, frecvența era considerată normală ca fiind între 60 și 100. Evident, frecvența cardiacă variază în funcție de vârsta pacientului. Copiii, mai ales cei foarte mici, au frecvențe cardiace în mod firesc mai rapide, atât în repaus, cât și la efort. Cei mai în vârstă au frecvențe mai joase. De asemenea, frecvențe mai joase au sportivii, pentru că inima lor este antrenată și atunci pompează mai cu putere la o singură bătaie și nu au nevoie de frecvențe cardiace ca un om neantrenat.
Care este diferența dintre tensiune și puls?
Tensiunea este presiunea sângelui în artere, iar pulsul este numărul de activități cardiace pe unitatea de timp, măsurate, în mod obișnuit, pe minut.
Aritmiile cardiace unde se văd, pe tensiune sau pe puls?
În mod obișnuit se văd pe puls, dar au consecințe și asupra tensiunii. Este un aspect important, pentru că nu toți oamenii simt că activitatea inimii lor nu mai este normală – unii simt foarte puțin, alții deloc. Un aparat, mai ales unul care poate înregistra activitate electrică, dar și cele care înregistrează activitatea mecanică, precum tensiometrele care detectează undele de puls, poate estima relativ corect frecvența cardiacă. Un semnal de alarmă ar fi scăderea sau creșterea inadecvată a frecvenței cardiace, însă activitatea inimii, în special când este foarte rapidă, se reflectă și asupra tensiunii: când frecvența cardiacă este foarte mare, inima nu se mai umple bine cu sânge și tensiunea poate scădea atât de mult încât oamenii să leșine sau să își piardă conștiența sau pot ajunge chiar până la moarte subită. Cele mai frecvente morți subite de origine cardiacă sunt aritmice.
Din cauze „emoționale“
Se poate spune că un pacient suferă de aritmie cardiacă dacă are pe parcursul unei zile un puls de 75–80 și la un moment dat pulsul ajunge la 100 din nimic?
Poate fi un semn că suferă de aritmie. Trebuie definit „din nimic“. Nu numai efortul fizic este generator de o creștere a frecvenței cardiace. Și emoțiile cresc frecvența cardiacă în mod normal.
Și stresul?
Și stresul, în special cel acut. Emoțiile, în general, se încadrează la stres. De obicei, frecvența cardiacă ne atrage atenția și o percepem când e înaltă sau foarte joasă, dar contează și regularitatea activității cardiace. Inima, în mod obișnuit, funcționează ritmic, la o frecvență relativ regulată. Când crește frecvența, crește progresiv, iar ritmul este relativ constant pe unități de timp foarte scurte. Uneori, aritmia se manifestă nu prin creșterea frecvenței cardiace, ci prin neregularitatea ei. Sunt aritmii care sunt caracterizate nu numai prin creștere, ci și prin neregularitate – fibrilația atrială, extrasistole atriale sau ventriculare frecvente.
Moștenirea genetică, descoperită la ECG
Sunt categorii specifice predispuse la aritmii cardiace?
În general, cele mai frecvente situații sunt ale pacienților care suferă de diverse afecțiuni cardiace structurale provocate de alte patologii – hipertensiune necontrolată, boli vasculare, infarct miocardic, boli valvulare. Toate acestea duc la modificarea structurii inimii și/sau dilatarea acesteia sau îngroșarea pereților și pot genera secundar aritmii cardiace. Atunci când structura generală a inimii se strică, se strică și instalația ei. O altă situație care devine tot mai bine studiată este situația bolilor înnăscute, transmise genetic. Acolo, aparent din nimic, ai o genă anormală (moștenită sau înnăscută) care duce la apariția anumitor boli, uneori de la vârste foarte fragede (din copilărie sau chiar din viața intrauterină), alteori la maturitate, chiar și la vârsta a treia. Aceste boli fie generează modificări de ritm pure, fie sunt o combinație de modificări structurale și modificări de ritm generate de anomalia genetică – apărută spontan sau moștenită de la părinți.
Această anomalie genetică poate fi semnalată de examenul ECG?
Uneori, electrocardiograma este anormală și ne duce cu gândul la diverse lucruri, alteori ecografia ne atrage atenția – vedem pereți ai inimii mai groși, o inimă mai dilatată sau o inimă cu o structură neobișnuită. O metodă utilă minimă este ECG, o investigație relativ ieftină, care ar trebui să fie folosită pentru screening, dar uneori nu este suficientă.
Cum ne afectează viața aritmiile cardiace
În momentul în care un pacient suferă de aceste aritmii cardiace, cum i se schimbă viața?
Depinde. Unii sunt complet asimptomatici, eventual sunt expuși la efectele pe termen lung ale aritmiei, alții sunt extrem de simptomatici și devin complet nefuncționali, încât nu își mai pot face nici activitățile de zi cu zi.
Care sunt simptomele?
Sunt foarte obosiți, amețiți, respiră greu, mai ales dacă fac efort sau dacă se ridică în picioare. Pot avea chiar și simptome mai severe – sincope sau chiar stopuri cardiace. În această situație, dacă nu este cineva în preajmă să facă manevrele de resuscitare, pot chiar muri.
Este recomandat să facem și un control cardiac anual chiar dacă nu prezentăm simptome?
Absolut. În țările occidentale, în continuare, principala cauză de deces este reprezentată de bolile cardiovasculare. Astfel, screeningul, examenul ECG, în special după vârsta de 35–40 de ani, și un control anual la medicul cardiolog probabil nu ar fi un exces. Ecografia nu este musai, a devenit mult mai accesibilă, dar nu este obligatorie. Ea poate fi o metodă adițională atunci când clinic sau electrocardiografic apar suspiciuni. Screeningul poate începe de la o vârstă foarte mică. Sunt țări în care ECG la nou-născut se face de rutină și consider că este o strategie foarte sănătoasă. Sunt multe boli care fie sunt genetice, fie alte anomalii înnăscute, punctiforme și vindecabile. Se pot diagnostica de la vârsta de nou-născut, nemaiexpunând copilul acela la potențialele riscuri ale bolii lui cum se întâmplă când diagnosticul este pus târziu. Astăzi, în multe astfel de situații, putem administra un tratament care, cel puțin pentru niște boli care în urmă cu zeci de ani erau cronice. Înseamnă vindecare! Screeningul este de pus pe lista anuală dincolo de 35–40 de ani, dar măcar o dată în perioada copilăriei, cât mai aproape de momentul nașterii. Nu spun că la copii trebuie să facem screening cardiologic anual, dar măcar la început, pentru a identifica anumite boli.
Dr. Radu Vătășescu are competențe în pacing, defibrilatoare interne și terapie de resincronizare
Educația și prevenția, armele tinerilor
Fumatul, alimentația nesănătoasă pot declanșa sau induce aceste aritmii?
Toți acești factori de risc induc boli cardiace și vasculare. Orice boală cardiovasculară se poate asocia cu aritmii cardiace. Sunt adversar declarat al fumatului. În societatea în care trăim, alimentația nesănătoasă și excesivă, obezitatea, sedentarismul tind însă să devină factori de risc mai importanți pentru bolile cardiovasculare, mai ales să afecteze populația foarte tânără – copiii și adolescenții. Trebuie să ne concentrăm și asupra acestor lucruri care țin de stilul nostru de viață, care necesită un efort susținut de educație a populației de la vârste fragede.
Există o preponderență de pacienți tineri care ajung la dumneavoastră cu aceste aritmii sau nu contează vârsta?
Depinde. Acum sunt diverse tipuri de aritmii. Unele sunt tradițional prezente la copii, adolescenți și oameni tineri și scapă screeningului sau nu se manifestă decât rareori. Întâlnim frecvent infarct la oameni tineri care fumează, au dislipidemii din cauza unui stil de viață nesănătos. Întâlnim tot mai des aritmii care sunt specifice adultului peste 50 de ani – cum ar fi fibrilația atrială sau aritmii ventriculare maligne – la adulți mai tineri de 30–40 de ani, uneori cu o componentă genetică, alteori fără nicio predispoziție genetică evidentă, ci strict legată de stilul de viață – anumiți factori de risc care au fost complet neglijați și netratați, care au dus la afectarea structurii inimii de la vârste precoce.
Cum facem să nu ajungem în astfel de situații?
În primul rând, să avem niște părinți înțelepți care să ne ducă la un screening obișnuit și un sistem de sănătate care să facă screening la toți nou-născuții. Sistemul de sănătate trebuie educat și reformat pentru a putea elimina toate afecțiunile diagnosticabile și vindecabile. În formarea mea, am fost prin țări unde anumite boli, pe care astăzi le vedem din belșug la adulții români, acolo nu le mai vedeai pentru că erau diagnosticate și eliminate din copilărie și doar pediatrii mai tratau așa ceva. În al doilea rând, să ducem o viață cât mai sănătoasă, cu controale periodice. De ce controale periodice? Oricât de sănătos am trăi noi, putem avea probleme – anomalii genetice, de exemplu – care nu se manifestă din copilărie, ci la vârstă adultă. Dacă nu faci controale, nu afli că s-a schimbat ceva pe ECG care să ducă la un control mai amănunțit. Acest lucru nu trebuie să ducă la ipohondrie și să vizităm cardiologul în fiecare săptămână, dar din când în când ar fi util, iar oamenii care fac sport foarte intens, mai ales după vârsta de 30-40 de ani, au nevoie de controale mai frecvente. Faci controale la 30–40 de ani, n-ai nicio problemă genetică progresivă, iar în rest ține doar de stilul tău de viață să controlezi bine bolile pe care le ai.
Egalitate după 50 de ani
Ați observat ce oameni sunt mai predispuși spre aceste aritmii, femeile sau bărbații?
Statistic vorbind, până la menopauză, când femeile sunt protejate de bolile cardiovasculare de către hormonii sexuali, ele sunt mai puțin predispuse la boli cardiovasculare și la aritmii. După vârsta de 50 de ani, lucrurile se egalizează și nu mai există neapărat o predispoziție clară. Dacă ar avea un stil de viață similar, probabil că bărbații ar fi mai precoce afectați de bolile cardiace. Sunt și boli care au o componentă genetică, în care diferențele de sex sunt mai importante – în general boli de nișă, care nu au o pondere atât de mare în populația generală. Nu suntem atât de diferiți când vine vorba de bolile cardiace obișnuite.
Nu știu de ce s-a format acest clișeu mental că femeile sunt predispuse mai mult la anumite boli…
Cred că sunt afectați în aceeași măsură bărbații și femeile. Există zone în care adresarea pentru situația punctuală a fibrilației atriale arată că femeile se adresează mai greu unor terapii intervenționale din motive care probabil țin și de cultura locului. În România, așa pare. Am putea face educație și decidenților politici, pentru că asta este o zonă în care potențialul de a trata oameni care să fie vindecați sau net ameliorați și care să devină productivi pentru societate, să nu consume resurse prezentându-se tot timpul la spital sau la doctor, este foarte mare. Frecvent, terapiile noastre înseamnă minim invaziv, spitalizări reduse, oameni redați rapid societății. Societatea poate investi mai mult în astfel de terapii care dau rezultate imediate.
„Ablația previne aritmia în cazul oamenilor cu anomalii structurale“
Din punctul de vedere al tratamentului, cum rezolvați aceste aritmii? Dacă tratamentul se face din timp, se poate ajunge la vindecare?
Sunt unele pe care astăzi le vindecăm. Cu unele ne naștem, nu au o componentă genetică și mecanismul lor principal este legat de o zonă extrem de limitată din inimă care generează aritmia. La acești pacienți, folosim o intervenție numită ablație, care în aceste cazuri reprezintă o cauterizare sau o înghețare, după caz, depinde ce energie folosim, punctiformă, care vindecă majoritatea cazurilor. Este bine să facem acest lucru pentru a nu ne deteriora calitatea vieții sau să fim din nou la risc. Sunt alte aritmii la care mecanismul de generare nu mai implică o zonă limitată din inimă, ci zone mai extinse și deci este nevoie de cauterizări ale unor arii cardiace mai extinse. Atunci, terapiile noastre percutane sunt mai puțin de succes – prin comparație cu cele de mai sus, acestea se ameliorează sau uneori se vindecă într-o măsură semnificativ mai mică. Și acolo, adresarea către medicul aritmolog intervenționist și efectuarea acelei proceduri într-o fază mai puțin avansată a bolii duc la rezultate superioare. La un moment dat, este un amestec, un fel de cascadă sau cerc vicios: boala structurală generează aritmie, aritmia recurentă generează modificări structurale, iar atunci se creează un cerc vicios care se autoîntreține și duce la cronicizare. Întreruperea lui prin anumite intervenții – ablațiile, de exemplu – poate duce la staționarea progresiei bolii și, uneori, un pic de regres.
Intervenții minim invazive percutane
Ce înseamnă această ablație?
Ce facem noi, cardiologii intervenționiști, aritmologi, sunt intervenții minim invazive percutane, nu chiar chirurgicale. Ablația în sine înseamnă distrugerea prin radiofrecvență, înghețare sau, mai nou, și cu laser, a unor zone limitate din inimă care sunt implicate în generarea acelor ritmuri anormale și crearea unor cicatrici inerte din punct de vedere electric, care nu mai pot contribui la apariția sau persistența aritmiei.
Mai există și alte tipuri de intervenții minim invazive?
Sigur. Ablațiile sunt dedicate ritmurilor rapide, încercăm să eliminăm zonele care le produc. Dispozitivele sunt, în general, de trei tipuri mari. Unele au efectul de a stimula inima încercând să combată ritmurile lente sau să corecteze o tulburare de contractilitate a inimii, bradicardie sau insuficiență cardiacă. Altele sunt dispozitive capabile să termine aritmii ventriculare maligne. Sunt pacienți la care există riscul ca aceste aritmii neoprite să ducă la decesul pacientului, iar dispozitivele care opresc aritmiile se numesc defibrilatoare. O a treia categorie include dispozitive extrem de mici, strict pentru monitorizarea de lungă durată. Acestea nu fac nimic terapeutic, dar ne ajută să stabilim diagnosticul în cazul unui pacient care are simptome pe care nu le putem explica prin metodele uzuale de diagnostic. Dispozitivele se implantează sub piele, printr-o procedură relativ simplă, și pot monitoriza pacientul până la câțiva ani, până are simptome și vedem exact atunci ce s-a întâmplat. Astăzi, avem dispozitive care pot combina aceste lucruri. Orice defibrilator care tratează în mod normal ritmuri ventriculare maligne poate să facă și terapie antibradicardică – să oprească acele ritmuri lente. Sunt forme de defibrilator care au inclus concomitent și terapia de ameliorare a contractilității inimii – resincronizare. Pentru unele aritmii, metodele se întrepătrund. De exemplu, ritmurile ventriculare rapide beneficiază și de ablație în anumite situații, dar și de implantul de defibrilator. Ritmurile lente le tratăm cu stimulatoare cardiace standard.
Spitalizare de o zi
Cât de repede își revine pacientul după o astfel de intervenție?
În general, sunt intervenții cu spitalizare de o zi, atunci când sunt elective, adică intervenția s-a făcut din timp. În intervenții mai complicate, pot fi necesare spitalizări mai prelungite. Ar fi și în interesul sistemului de sănătate să susțină intervențiile elective, pentru că ele sunt foarte eficiente pentru societate: cu cât intervenția este mai puțin invazivă, cu atât mai repede pacientul este readus la o viață normală sau cvasinormală.
După aceste intervenții, pacientul își poate relua viața. Ce nu mai are voie să facă?
Depinde de boală. Dacă vorbim de pacienți care au o structură a inimii normală și care au avut o anomalie punctiformă pe care am eliminat-o, atunci pot face orice, inclusiv sport de performanță. Noi tratăm și pacienți care au anomalii ce le-ar putea pune viața în pericol, dar asupra cărora intervențiile sunt foarte importante pentru că îi recalifică pentru profesia pe care și-au ales-o. În cazul oamenilor cu anomalii structurale, terapia noastră previne aritmia, dar nu vindecă în întregime inima. Lucrurile sunt mai complicate în funcție de cât de avansată este boala. În cazul lor, nu vorbim numai de terapia aritmologică, ci și farmacologică, de stil de viață… Toate contribuie la un tratament complet al acestor pacienți.
Actualitate
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat
din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a
fost rugat să oprească show-ul şi să convingă un spectator cocoţat pe un stâlp
să coboare, însă reacția rapperului nu a fost cea așteptată.
Incidentul a avut loc sâmbătă, 4 iulie, în timpul concertui susținut de Puya în cadrul evenimentelor organizate cu prilejul Zilelor Orașului Ghimbav, județul Brașov.
Imaginile, surprinse
în timpul show-lui lui Puya, au fost publicate pe TikTok și îl arată pe
artist în timp ce un bărbat din apropierea scenei îi tot face semn din mâini să
întrerupă muzica. Iniţial, artistul se întrerupe şi se apropie de cel care îi
solicitase asta, încercând să afle ce se întâmplă.
Puya, chemat la marginea scenei. FOTO: captură video
Însă, imediat ce află ce
anume vrea spectatotul de la el, adică să convingă un un fan cocoţat pe un
stâlp să coboare de acolo, rapperul se enervează.
„Ești de la poliție? De la scenă? Păi, și îmi
oprești mie concertul ca să îi spun ăluia să se dea jos de pe stâlp? Ferească
Dumnezeu!
Băi, fraților, hai ca
să înțelegeți: aici, când se suie lumea pe scenă, face un spectacol. Mă oprești
din spectacol… este treaba lui dacă vrea să stea acolo”, se aude Puya
comentând.
Scena surprinsă în
videoclipul devenit viral a generat reacții diferite în rândul celor care au
urmărit imaginile. O parte dintre cei care au comentat i-au dat dreptate lui
Puya, considerând că nu era rolul lui să oprească un concert pentru a rezolva
problema unui spectator, în timp ce alții au susținut că ar trebui ca siguranţa
spectatorilor să fie prioritară pentru organizatori şi artişti.
În ciuda criticilor, Puya,
pe numele său real Dragoș Gărdescu, este unul dintre cei mai cunoscuți rapperi
români și unul dintre artiștii care au pus bazele scenei hip-hop autohtone.
El a devenit cunoscut
în special ca membru al trupei La Familia, care a avut un rol important în
dezvoltarea rapului românesc. După perioada La Familia, Puya a continuat pe
cont propriu și a lansat numeroase piese care au ajuns cunoscute publicului
larg.
Stilul său combină
rapul de stradă cu teme sociale, povești personale și influențe mai comerciale,
iar printre piesele sale cele mai cunoscute se numără „Undeva-n Balkani”,
„Change” și „Americandrim”.
Un semn că artistul
are încă mulţi fani şi este apreciat este faptul că şi în 2026 Puya se află pe
lista artiștilor români care vor urca pe scena Festivalului Beach, Please!,
eveniment dedicat în special zonei hip-hop, rap și muzicii urbane.
Actualitate
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile după ce a descoperit o scară ascunsă, veche de peste un secol. Folosită odinioară de personalul locuinței, aceasta a convins-o să renunțe, cel puțin deocamdată, la demolările pe care le avea în vedere.
Casa veche de 120 de ani care ascundea un detaliu istoric foto:captura tiktok
Nina Becht, în vârstă de 27 de ani, și-a documentat prima săptămână în casa veche de 120 de ani într-un videoclip publicat pe TikTok, care a devenit viral în rândul proprietarilor de locuințe istorice.
La momentul cumpărării imobilului, Becht și soțul ei aveau în vedere un proiect de renovare de amploare. Planul prevedea unirea sufrageriei, bucătăriei și a camerei de serviciu într-o singură bucătărie spațioasă, precum și combinarea mai multor dormitoare pentru a crea un dormitor matrimonial mai mare, potrivit People.
„Când am cumpărat casa, intenționam să începem imediat o renovare mult mai amplă”, a declarat Nina Becht pentru People.
Casa și-a spus propria poveste
Totul s-a schimbat însă imediat după mutare. În loc să înceapă demolările, tânăra și-a petrecut prima săptămână curățând geamurile, transportând cutii și explorând fiecare încăpere.
Pe măsură ce locuiau în casă, cei doi au început să descopere numeroase detalii originale care rezistaseră mai bine de un secol. „Sincer, schimbarea de perspectivă a venit aproape imediat ce am intrat și am început să locuim aici. Pe măsură ce făceam curățenie și începeam să trăim cu adevărat în casă, descopeream tot mai multe detalii originale care supraviețuiseră mai bine de un secol”, a spus ea.
Scara ascunsă care i-a făcut să renunțe la demolare
Momentul decisiv a venit odată cu descoperirea unei scări ascunse, amplasată lângă bucătărie. În urmă cu peste 100 de ani, aceasta era utilizată în principal de personalul care lucra în locuință.
„Extinderea bucătăriei, așa cum plănuiserăm, ar însemna, cel mai probabil, eliminarea acelei scări. Nu am putut să o distrug. Discuția despre demolarea ei m-a făcut să realizez că unele elemente merită apreciate înainte de a fi schimbate pentru totdeauna”, a explicat Becht.
În prezent, Nina Becht spune că încearcă să găsească un echilibru între confortul unei locuințe moderne și păstrarea identității istorice a casei.
Tânăra mărturisește că avea și o altă idee preconcepută despre viața într-o casă veche de peste un secol.
„Mă așteptam ca locuința să pară puțin bântuită. Dar este surprinzător de luminoasă, caldă și plină de viață, așa că nu am simțit nici măcar o clipă vreo atmosferă ciudată”, a spus ea.
Deși proiectul de renovare a fost regândit, Becht afirmă că nu exclude posibilitatea extinderii bucătăriei în viitor, deoarece atât ea, cât și soțul ei, sunt pasionați de gătit și le place să primească prieteni și rude.
Totuși, după numai o săptămână petrecută în locuință, anumite idei au fost deja abandonate.
„Inițial vorbeam despre transformarea casei într-un spațiu complet deschis, dar acum nu-mi mai pot imagina să renunț la sufragerie”, a declarat ea.
Actualitate
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi
În
materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a
unui interviu publicat în presa chineză, care analizează evoluția politicilor
climatice globale și tensiunea tot mai vizibilă dintre tranziția energetică și
securitatea energetică, pe fondul revenirii Președintelui Trump la Casa Albă,
al crizelor geopolitice și al expansiunii inteligenței artificiale.
Foto: Kelly Sims Gallagher, cercetătoare americană specializată în politici climatice și energetice
Cercetătoarea
americană Kelly Sims Gallagher susține că, în pofida volatilității politice,
expansiunea energiei curate este determinată într-o măsură tot mai mare de
mecanismele pieței și de opțiunile consumatorilor, mai degrabă decât de
alternanța administrațiilor politice. În același timp, ea identifică domenii de
cooperare climatică mai puțin afectate de tensiunile geopolitice dintre China
și Statele Unite, într-un context global marcat de competiție tehnologică și de
fragilizarea multilateralismului.
Redăm în continuare traducerea din
limba chineză a articolului menționat mai sus:
După revenirea Președintelui Donald Trump la Casa
Albă în 2025, politica federală privind clima din Statele Unite a cunoscut din
nou oscilații puternice; de la începutul acestui an, anxietatea legată de
securitatea aprovizionării cu energie, generată de criza iraniană, a readus în
prim-plan tensiunea dintre „independența energetică” și „tranziția energetică”.
Într-un asemenea context marcat de incertitudine, comunitatea internațională se
întreabă dacă acțiunea globală în domeniul climei își pierde direcția.
În același timp, valul accelerat de construcție a
centrelor de date, alimentat de expansiunea inteligenței artificiale, a
întâmpinat opoziție din partea comunităților locale în mai multe regiuni ale
Statelor Unite, iar țările din Sudul Global devin din ce în ce mai atente la
costurile de mediu din spatele progresului tehnologic. Pe fondul acestor
întrebări-cheie, publicația chineză The Paper (www.thepaper.cn) a
realizat recent un interviu cu Kelly Sims Gallagher, decan al Școlii de Drept
și Diplomație Fletcher din cadrul Universității Tufts din Statele Unite și
profesor specializat în politici energetice și de mediu, aflată în China pentru
a participa la Forumul Economic Mondial. Ca specialist de renume internațional
în politici climatice și energetice, fost consilier pe probleme climatice în
guvernul SUA și martor direct al diplomației climatice sino-americane,
Gallagher a studiat îndelung modul în care politicile publice pot stimula
difuzarea tehnologiilor de energie curată și a urmărit timp de peste două
decenii tranziția energetică a Chinei, precum și interacțiunea dintre
politicile climatice ale Chinei și Statelor Unite. În perioada administrației
Obama, ea a fost consilier principal în cadrul Biroului pentru Politici
Științifice și Tehnologice al Casei Albe și consilier principal pentru China în
cadrul Biroului Emisarului Special al Departamentului de Stat al SUA,
participând în mod direct la negocierile climatice sino-americane din jurul
adoptării Acordului de la Paris.
În cadrul interviului, Gallagher a analizat
evoluția politicilor globale de răspuns la criza climatică începând din anii
1990, de când IPCC (Panelul Interguvernamental privind Schimbările Climatice al
ONU) a confirmat că schimbările climatice sunt cauzate de activitatea umană, și
a afirmat că impactul actual al schimbărilor climatice „se manifestă mai rapid
și mai intens decât anticipaseră inițial oamenii de știință”. Ea consideră că,
deși administrația Trump încearcă să inverseze moștenirea politicilor verzi ale
administrației Biden, expansiunea energiei curate în Statele Unite este
determinată în mare măsură de forțele pieței, susținând că „forțele pieței au
depășit rezistența politică”. În același timp, în contextul intensificării
tensiunilor geopolitice, crizele de securitate energetică pot determina pe
termen scurt o revenire parțială la cărbune, dar pot, în mod paradoxal, să
accelereze tranziția către surse locale de energie curată.
„Am fost, de fapt, avertizați”
The Paper: Din
anii ’90 până în prezent, ce parcurs a avut lumea în răspunsul la criza
climatică?
Gallagher: Când
eram studentă la începutul anilor ’90, m-am interesat de problema schimbărilor
climatice. La acel moment, foarte puțini oameni acordau atenție acestui
domeniu. În 1995, IPCC a publicat al doilea raport de evaluare, iar eu am mers
la o prezentare la Baltimore. Acea conferință a avut un impact extrem de
important asupra mea. A fost prima dată când IPCC a confirmat că schimbările
climatice observate pot fi atribuite, în mod clar, emisiilor antropice de gaze
cu efect de seră.
În timp ce stăteam acolo și ascultam acele
proiecții, am avut o senzație foarte puternică: am fost, de fapt, avertizați.
Publicul larg fusese deja informat, încă din 1995, într-un mod foarte
convingător, despre aceste realități științifice.
Cele mai multe dintre efectele pe care le vedem
astăzi, de exemplu valurile extreme de căldură din Europa, fuseseră deja
prezise la acel moment. Singurul lucru pe care vreau să-l subliniez este că
impactul schimbărilor climatice de astăzi este mai puternic și a apărut mai
devreme decât au anticipat oamenii de știință. Cu alte cuvinte, schimbările
climatice par să fie mai grave decât se estimase inițial. Consider cu adevărat
că lumea a așteptat prea mult pentru a acționa serios.
The Paper: Din
perspectiva acțiunii politice, cine a performat cel mai bine? Unde se situează
Europa, Statele Unite și China?
Gallagher: Dacă
vorbim despre acțiune, aș acorda cel mai mare credit Europei. În mod real,
Europa a realizat cele mai mari reduceri de emisii. Per ansamblu, emisiile
europene sunt acum cu aproximativ între 35% și 40% mai mici decât în 1990. Este
o reducere semnificativă.
În comparație, Statele Unite au urmat un tipar
diferit: au participat la negocieri, au semnat acorduri, dar apoi, în funcție
de partidul aflat la putere, s-au retras din unele dintre ele. Din acest motiv,
progresul american în reducerea emisiilor a fost mai limitat, deși nu
inexistent. Actualmente, emisiile SUA sunt cu aproximativ între 6% și 10% mai
mici decât în 1990, iar atingerea nivelului maxim al emisiilor de carbon a fost
în jurul anului 2005.
În momentul de față, întreaga lume așteaptă ca
China să atingă nivelului maxim al emisiilor de carbon. Mulți se întreabă dacă
China a atins deja nivelul maxim al emisiilor de carbon sau dacă acestea au
intrat într-o perioadă de stabilizare. Pentru mine însă, o întrebare mai
importantă este ce se va întâmpla după atingerea acestui nivel maxim: va urma
China un traseu similar cu cel al Statelor Unite, cu fluctuații, dar o tendință
general descendentă? Sau va urma mai degrabă modelul european, cu o scădere
rapidă și abruptă după nivelul maxim? Acest lucru va fi esențial.
The Paper: Deși
Europa este adesea considerată un pionier în combaterea schimbărilor climatice,
în ultimii ani, în fața valurilor tot mai frecvente de fenomene extreme,
pregătirea Europei și, mai larg, a lumii occidentale în ceea ce privește „adaptarea
la schimbările climatice” pare insuficientă. De ce?
Gallagher: Este o
întrebare foarte bună și sunt pe deplin de acord cu observația dumneavoastră.
Aproape în fiecare vară călătoresc în Europa și mă surprinde mereu același
lucru: de ce aparatele de aer condiționat nu sunt încă atât de răspândite? De
ce nivelul de pregătire este atât de scăzut? Dar acest lucru nu este exclusiv o
problemă europeană; cred că majoritatea țărilor se confruntă cu situații
similare.
Am câteva explicații. În primul rând, în fazele
timpurii ale politicilor climatice globale a existat o preferință puternică
pentru „atenuarea schimbărilor climatice” (mitigation). Mulți refuzau chiar să
discute despre „adaptarea la schimbările climatice”, considerând că, dacă ne
concentrăm pe modul de adaptare, înseamnă că am eșuat în reducerea emisiilor, o
formă de înfrângere. Și eu, în tinerețe, am avut o astfel de perspectivă.
Ulterior, studenții mei m-au convins că această abordare este limitată:
schimbările climatice se produc deja, iar pe lângă reducerea emisiilor trebuie
să începem și adaptarea la schimbările climatice.
În al doilea rând, se ignoră adesea sinergia dintre
reducere și adaptarea la schimbările climatice. De exemplu, în cazul unor
furtuni sau uragane puternice, dacă o comunitate dispune de surse regenerabile
de energie și sisteme de stocare (cum ar fi panouri fotovoltaice distribuite,
microrețele și baterii), rețeaua electrică se poate restabili rapid, iar
reziliența crește semnificativ. În prezent, multe gospodării din SUA își
instalează panouri solare pe acoperiș și sisteme de stocare.
Sincer vorbind, la nivel global, nu pot indica încă
o țară care să fi implementat perfect politicile de adaptare la schimbările
climatice. Totuși, multe țări în curs de dezvoltare, precum Etiopia, cu emisii
foarte reduse, dar extrem de vulnerabilă la secetă, își concentrează în mod
firesc eforturile mai ales pe adaptare.
„Revenirea la cărbune” versus „pariul pe energia
verde”
The Paper: În
contextul conflictului SUA–Iran și al anxietății privind securitatea energetică,
mulți discută dacă o criză majoră a energiei fosile va accelera tranziția
globală sau va forța unele state să revină la dependența de cărbune. Cum vedeți
această situație?
Gallagher: Sincer,
cred că se vor întâmpla ambele lucruri.
Strâmtoarea Hormuz este un punct strategic esențial
pentru transportul global de petrol și gaze, acest lucru este bine cunoscut. Însă,
memoria colectivă este scurtă: atunci când prețul petrolului scade, oamenii
uită cât de vulnerabili sunt; doar atunci când prețurile cresc brusc sau
aprovizionarea este întreruptă, vulnerabilitatea devine din nou evidentă.
Cu toate acestea, spre deosebire de perioada
Revoluției Islamice din Iran din 1979 și provocările energetice de atunci,
astăzi există alternative reale, competitive din punct de vedere al costurilor:
energia eoliană, solară, hidroenergia, geotermia, bateriile și vehiculele
electrice. În multe cazuri, acestea sunt deja competitive pe piață sau chiar
mai ieftine decât combustibilii fosili. Din acest motiv, pe termen mediu și lung,
acest context va determina multe țări din Asia și Europa să își intensifice
investițiile în tranziția energetică.
Totuși, pe termen foarte scurt, există într-adevăr
riscul creșterii consumului de cărbune. În Asia, de exemplu, China, India,
Indonezia și Vietnam dispun de resurse semnificative de cărbune. În condiții de
presiune energetică, redeschiderea unei centrale pe cărbune deja închise este
adesea mai ușoară și mai ieftină decât construirea unui întreg sistem nou de
energie curată, ceea ce poate fi foarte tentant. În plus, mulți decidenți din
sectorul energetic se tem că integrarea masivă a surselor regenerabile ar putea
destabiliza rețelele electrice. Este un moment delicat, în care totul depinde
de capacitatea guvernelor de a echilibra supraviețuirea pe termen scurt cu
strategia verde pe termen lung.
Foto: Dambad, India: un miner lucrând într-o
mină la suprafață de la periferia orașului. Foto de arhivă: Visual China
The Paper: Dacă ar
fi să evitați acest tip de regres și să sprijiniți o tranziție globală mai
stabilă către energia curată, ce recomandări ați avea pentru state?
Gallagher: Am
considerat întotdeauna că politica energetică nu are niciodată un singur
obiectiv.
Inițial, accentul era pus pe securitatea
energetică. Multe state acordă o importanță majoră și accesibilității
economice, deoarece aceasta afectează direct capacitatea oamenilor de a-și
asigura răcirea, încălzirea și mobilitatea. Ulterior, au apărut și alte obiective:
schimbările climatice, poluarea aerului și poluarea apei. Problema multor țări
este că nu reușesc să echilibreze aceste obiective și nici să elaboreze o
strategie coerentă pe termen lung.
Cred că China a înțeles relativ devreme o
dimensiune importantă: energia curată nu este doar o problemă de mediu, ci și o
oportunitate economică, capabilă să stimuleze creșterea și să creeze locuri de
muncă.
Prin urmare, recomandarea mea este ca toate statele
să adopte o abordare mai integrată a politicii energetice, care să includă
simultan securitatea, costurile, mediul și dezvoltarea economică în
planificarea pe termen lung. Dacă acest lucru este realizat, pe termen lung cea
mai sigură, cea mai economică și cea mai curată cale este combinația dintre
energie curată, stocare și electrificarea transporturilor.
Al doilea mandat al Președintelui Trump: „forțele
pieței au depășit rezistența politică”
The Paper: Cum
evaluați actuala politică energetică și climatică a Statelor Unite în al doilea
mandat al Președintelui Donald Trump?
Gallagher: Ne
aflăm într-o perioadă haotică și plină de contradicții. Președintele Trump reia
în mare parte tiparul primului său mandat, încearcă, prin litigii și ordine
executive, să inverseze reglementările de mediu adoptate de administrațiile
anterioare. La prima vedere, acest lucru pare foarte negativ pentru climă.
Însă, ceea ce este interesant este că, în Statele
Unite, forțele pieței par să fi depășit rezistența politică. Conform
proiecțiilor U.S. Energy Information Administration (EIA) pentru 2026, 93% din
noile capacități de generare a energiei electrice vor proveni din „energie curată
+ stocare”. Este o cifră remarcabilă.
The Paper:
Într-adevăr, chiar și în contextul noilor politici ale administrației Trump,
producția de energie solară din SUA a depășit recent pentru prima dată energia
pe bază de cărbune. Cum interpretați acest fenomen al „pieței care învinge
vântul politic”?
Gallagher: Cel mai
clar exemplu este statul Texas. Texas este unul dintre cele mai „republicane”
state din SUA. Totuși, dispune de o piață electrică complet competitivă, în
care piața alege pur și simplu sursa cea mai ieftină. În prezent, Texas se
numără printre statele americane cu cea mai mare capacitate instalată de
energie eoliană și solară. Acest lucru se întâmplă într-un stat bogat în gaze
naturale și puternic dependent de combustibili fosili, pur și simplu pentru că
tehnologiile verzi au devenit mult mai ieftine, iar piața a favorizat această
opțiune.
Foto: 24 februarie 2025, Andrews, statul
Texas, SUA: vehicule circulând spre est pe autostrada 176, cu turbine eoliene
clar vizibile. Foto de arhivă: Visual China
Și în partea de consum lucrurile se desfășoară
similar. După venirea la putere a Președintelui Trump, creditul fiscal pentru
achiziția de vehicule electrice a fost eliminat, ceea ce a dus inițial la o
scădere a vânzărilor de vehicule electrice. Însă creșterea prețului petrolului,
generată de criza din Strâmtoarea Hormuz, i-a afectat din nou pe consumatorii
americani, ceea ce a determinat o revenire a cererii pentru vehicule electrice.
Forțele pieței și alegerile individuale ale consumatorilor par să depășească
semnalele politice.
The Paper: În
afară de piață, pe care ați menționat-o deja, guvernele statale, companiile și
actorii sociali contribuie de asemenea la tranziția energetică curată din
Statele Unite. Care este cea mai eficientă cale?
Gallagher: În Statele
Unite, unul dintre avantajele unice ale sistemului federal este faptul că
fiecare stat are o autonomie semnificativă în elaborarea politicilor
energetice. Veți observa că multe dintre regiunile cu cea mai rapidă penetrare
a energiei regenerabile nu sunt motivate în primul rând de considerente
„ecologice”.
Luând ca exemplu statele cu resurse abundente de
energie eoliană și solară — Iowa, Dakota de Nord, Dakota de Sud, Texas și
statul meu natal, Colorado, tranziția lor rapidă către energie curată se bazează
în principal pe factori care nu țin de climă:
Primul este piața și infrastructura rețelei.
Piețele electrice competitive tind în mod natural să aleagă sursa de energie cu
cel mai mic cost, iar state precum Texas, care au investit masiv în
infrastructura de rețea, au o capacitate mai mare de a integra și absorbi
aceste surse regenerabile.
Al doilea este logica economică a „statelor
producătoare de energie”. Colorado și alte state similare au fost în trecut
puternic dependente de minerit sau de industria petrolului și gazelor. Fostul
guvernator al Texasului a spus chiar „susținem toate tipurile de energie”.
Pentru aceste regiuni, narațiunea centrală nu este „eliminăm energia veche
pentru climă”, ci „ca regiune producătoare de energie, trebuie să dezvoltăm
toate sursele care pot genera creștere economică”.
Al treilea este aspirația culturală pentru
independență și reziliență. Odată cu creșterea importanței adaptării climatice
și a rezilienței, interesul americanilor pentru „autosuficiență energetică” a
crescut semnificativ. Mulți conservatori, chiar dacă nu sunt interesați de
agenda climatică, cumpără totuși Tesla, instalează panouri solare pe acoperiș
și baterii de stocare, deoarece își doresc o viață independentă de rețeaua
electrică centralizată, un stil de viață „off-grid” flexibil și autonom,
perfect aliniat cu individualismul american.
Al patrulea este beneficiul economic direct la
nivel local. În state agricole precum Iowa, faptul că fermierii pot închiria
terenuri pentru instalarea turbinelor eoliene le oferă un al doilea venit
stabil, ceea ce este extrem de eficient atât politic, cât și economic.
Prin urmare, în multe „state roșii” (cu orientare
republicană), succesul energiei curate nu este construit pe discursul
schimbărilor climatice, ci pe argumente de tip „creștere economică, securitate
energetică, independență individuală și reziliență”. Spre deosebire de „statele
albastre” precum California sau New York, care promovează un discurs centrat pe
protecția mediului, narațiunile sunt diferite, dar rezultatul final este
convergent: o tranziție verde similară.
Se estimează că centrele de date AI se vor
confrunta cu o opoziție locală tot mai puternică
The Paper: Odată
cu valul de inteligență artificială, giganții tehnologici construiesc masiv
centre de date în Statele Unite, ceea ce a generat și o reacție locală
puternică. Cum priviți această opoziție a comunităților?
Gallagher: Mă
aștept ca acest tip de reacție comunitară să devină tot mai frecventă și mai
intensă.
Pentru orice proiect major de infrastructură,
bunele practici presupun consultare extinsă cu comunitatea, crearea de locuri
de muncă locale pe termen lung și creșterea veniturilor fiscale locale, în
beneficiul școlilor și spitalelor. Însă, în momentul de față, cererea pentru
centre de date AI crește atât de rapid încât companiile de tehnologie încearcă
să accelereze procesele și omit adesea aceste etape de consultare. Ca urmare,
atunci când locuitorii descoperă brusc structuri uriașe construite lângă casele
lor, reacția de respingere devine foarte puternică.
The Paper: În
contextul competiției geopolitice tehnologice, cum ar trebui să echilibreze
guvernele locale și companiile tensiunea dintre urgența „cursei pentru
supremație în AI” și capacitatea reală a comunităților?
Gallagher:
Comunitățile locale și autoritățile locale nu se gândesc, în general, la
„competiția geopolitică” sau dacă Statele Unite vor rămâne lider global în AI.
Ele se concentrează pe întrebări foarte practice și locale: câte locuri de
muncă stabile vor fi create? cât vor crește veniturile fiscale? și, pe partea
negativă, dacă proiectul este inestetic, dacă produce zgomot semnificativ,
poluare luminoasă pe timp de noapte și dacă resursele locale de apă și energie
sunt suficiente.
Acest lucru este ceea ce în SUA se numește fenomenul
NIMBY („Not In My Backyard” – „nu în curtea mea”). În era AI, acest
fenomen a evoluat chiar într-o altă formulare: „BANANA” (Build Absolutely
Nothing Anywhere Near Anyone – „să nu se construiască absolut nimic în
apropierea nimănui”).
Dacă fiecare comunitate spune „nu”, atunci nu vei
putea construi centre de date nicăieri.
The Paper: Din
perspectiva întregului ciclu de viață, consumul energetic al AI și amprenta sa
de mediu (inclusiv producția de cipuri, extracția de metale rare, deșeurile
electronice și consumul centrelor de date) ridică îngrijorări majore în țările
din Sudul Global. Acestea consideră că nu beneficiază semnificativ de pe urma
AI, dar suportă o mare parte din costurile de mediu. Cum evaluați impactul
general al AI asupra obiectivelor globale de reducere a emisiilor?
Gallagher: În
acest moment ne aflăm încă în faza foarte timpurie a dezvoltării AI. Cred că,
în timp, algoritmii, cipurile și proiectarea centrelor de date vor deveni
inevitabil mai eficiente prin inovație.
Pe de altă parte, explozia actuală a cererii este
îngrijorătoare. Ea amplifică de fapt tendința deja existentă de „electrificare
a tuturor lucrurilor” la nivel global (transport, încălzire), putem vorbi
despre o „electrificare a informației”. Aproape nimeni nu a anticipat că
această creștere a consumului energetic va fi atât de rapidă și va deveni, în
multe țări, o constrângere fizică majoră pentru dezvoltarea AI.
Îngrijorările țărilor din Sudul Global sunt complet
legitime. Ele au motive întemeiate să fie preocupate.
Foto: 31 mai 2026, ora locală, Sterling,
statul Virginia, SUA – un centru de date Amazon Web Services. Foto de arhivă:
Visual China
Căutarea unor „domenii de cooperare mai puțin
afectate de tensiunile geopolitice” în competiția verde sino-americană
The Paper: În
acest an se împlinesc zece ani de la semnarea Acordului de la Paris. Ați fost
implicată în lucrările din jurul acestui acord. În contextul actualei realități
geopolitice complexe, considerați că mai există domenii specifice sau relativ mai
puțin afectate de tensiunile geopolitice în care China și Statele Unite pot
menține contacte pe tema climei?
Gallagher: Cred cu
adevărat că există încă anumite domenii mai restrânse în care cooperarea poate
fi productivă.
De exemplu, în domeniul adaptării la schimbările
climatice, cele două părți pot face schimb de cunoștințe despre ce tipuri de
măsuri de adaptare funcționează eficient. De asemenea, pot coopera în
sprijinirea altor țări în curs de dezvoltare pentru a realiza o creștere mai
curată, mai puțin intensă în carbon și mai rezilientă.
În plus, dacă China va începe în viitor să
contribuie mai mult la unele fonduri climatice globale, acest lucru ar putea
deveni o formă de sprijin comun sino-american pentru dezvoltarea verde în
cadrul multilateral.
În domeniul tehnologic, China și Statele Unite se
vor afla din ce în ce mai mult într-o poziție de competiție. Totuși, consider
că această competiție nu este neapărat negativă; dimpotrivă, poate fi una
sănătoasă. China deține în prezent un avantaj semnificativ pe multe piețe
globale ale tehnologiilor curate. Știu că în interiorul Chinei concurența este
foarte intensă, dar pe piața internațională China domină în mai multe domenii.
Cred că o anumită presiune competitivă asupra Chinei este benefică. În același
timp, îmi doresc ca și Statele Unite să devină, în viitor, „un concurent
credibil” în domeniul tehnologiilor curate.
Desigur, sub actuala administrație Trump acest
lucru este puțin probabil, dar într-o viitoare administrație americană consider
că, în calitate de cei mai mari doi emițători globali, China și Statele Unite
au responsabilitatea de a explora forme productive de cooperare multilaterală.
Schimbările climatice sunt o problemă colectivă, iar aceste două țări trebuie
să joace un rol de lideri comuni. Forma exactă a acestei cooperări rămâne însă
incertă.
The Paper: Anul
trecut, Statele Unite au lipsit pentru prima dată de la conferința COP, iar
unele state occidentale au considerat că absența unui lider a creat un vid de
direcție. Există și apeluri pentru reformarea mecanismului COP. Care sunt
așteptările dumneavoastră pentru mecanismul COP și guvernanța climatică
multilaterală în următorii ani?
Gallagher: Este
adevărat că impulsul COP s-a diminuat vizibil, dar nu trebuie să renunțăm la
acest proces. Ne apropiem de „al doilea bilanț global” (Global Stocktake) în
cadrul Acordului de la Paris. Acest mecanism ne permite să evaluăm colectiv:
cât progres am făcut și cât mai avem de parcurs.
Chiar dacă în ultimii doi-trei ani, în absența
Statelor Unite, este dificil să vedem la COP obiective noi extrem de
ambițioase, iar unele progrese majore vor avea loc mai degrabă la nivel
național și de piață (de exemplu, ajustări ale politicilor energetice în urma
crizelor geopolitice), COP rămâne aproape singurul mecanism internațional cu
participare largă și aproape universală. Este esențial să menținem funcțional
acest mecanism și să-i consolidăm reziliența instituțională, deoarece el va
rămâne indispensabil eforturilor globale de combatere a schimbărilor climatice.
Sursa: aici.
Material
realizat de Diana Ghinea, cercetătoare la Centrul de Studii Sino-Ruse (CSSR) al FUMN „Mircea Malița”.
Puya, nervos după ce i-a fost întrerupt concertul pentru un fan urcat pe un stâlp: „Ești de la Poliție? Treaba lui dacă vrea să stea acolo”
Un moment tensionat din timpul unui concert susținut de Puya a ajuns viral pe TikTok. Artistul a fost rugat să...
A cumpărat o casă veche de 120 de ani, iar ce a descoperit în interior i-a schimbat complet planurile: „Nu am putut să o distrug”
O tânără din Statele Unite, care plănuia să renoveze complet o casă colonială construită în 1905, și-a schimbat radical planurile...
Chinezii promovează ideea că „energia verde” va rămâne determinată în dinamica pieței. China la zi
În materialul de astăzi „China la zi”, vă prezentăm traducerea din limba chineză a unui interviu publicat în presa chineză,...
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
Pentru cei mai mulți oameni, concediul este perioada în care ar trebui să se relaxeze și să se desprindă de...
Presa din Italia scrie că Radu Drăgușin va pleca de la Tottenham Hotspur
Perioada petrecută de internaționalul român Radu Drăgușin în prima ligă de fotbal din Anglia se apropie de sfârșit. Potrivit presei...
Peste 550 de lideri ai mediului de afaceri, diplomației și societății civile au celebrat la Grădina Snagov 250 de ani de Independență a Statelor Unite
Evenimentul a transmis un puternic mesaj de încredere afirmând forța parteneriatului strategic România – SUA Peste 550 de invitați au...
Cristian Ghinea îl atacă pe Nicușor Dan: „Un personaj greșit pentru România. Un tăntălău ajuns în locuri greșite”
Senatorul USR Cristian Ghinea a lansat atacuri dure la adresa președintelui Nicușor Dan, pe care îl acuză de o „strategie...
-
Actualitateacum 3 zile
Ce se întâmplă când depresia devine „contagioasă” între adolescenți
-
Breakingacum 3 zileBilanțul cutremurelor din Venezuela a ajuns la aproape 3.000 de morți și 17.000 de răniți
-
Breakingacum 3 zileRăzboi în Ucraina, ziua 1.592. Rusia anunță că loviturile ucrainene asupra Sankt Petersburgului nu vor rămâne „fără răspuns”
-
Actualitateacum 2 zile
Mâncărurile delicioase pe care le poți face cu numai două ingrediente. Printre acestea se numără și un desert italian legendar
-
Actualitateacum 3 zile
Se știe data la care Soarele va distruge Planeta Pământ. Ce au descoperit oamenii de știință
-
Actualitateacum 2 zile
Avertismentul medicilor privind pastilele banale din farmacii care pot deveni toxice sau își pierd efectul din cauza caniculei
-
Actualitateacum 24 de ore
Concediul care te obosește mai mult decât munca. De ce a ajuns relaxarea o misiune imposibilă pentru mulți dintre noi
-
Breakingacum 21 de oreEmmanuel Macron și-a luat cu el faimoșii ochelari de soare la cina cu președintele sirian Ahmed al-Sharaa