Actualitate
SPECIAL Povestea lui Victor Brauner, pictorul vizionar care s-a ascuns în munți de frica naziștilor
Victor Brauner a fost un vizionar al propriului destin – după cum spunea și biograful său, Sarane Alexandrian, și-a trăit „din tablou în tablou, declinându-și în fiecare dintre ele un aspect din identitatea sa transcendentă și dezvăluindu-și, ca dintr-un principiu filosofic, intimitatea“.
Victor Brauner a inventat un nou tip de artist: pictopoetul
Victor Brauner s-a născut în urmă cu fix 120 de ani, pe 15 iunie 1903, în Piatra Neamț. Părinții, Deborah și Herman, au încercat să ofere celor șase copii o educație aleasă, așa că, în 1907, când revoltele erau în floare în Moldova, familia Brauner a plecat în Occident, în Hamburg, mai întâi, apoi la Viena. Se întorc în România în 1914, la Brăila, unde rămân în timpul Marelui Război. Apoi, familia Brauner se mută în Capitală, unde Victor studiază la Școala de Arte Frumoase din București de unde este dat afară pentru stilul său nonconformist și opiniile sale împotriva doctrinei academice. La 18 ani însă își găsește un loc la Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu. Trebuie să spunem că nu doar Victor deținea talentul artistic în familia Brauner, ci și frații săi: Harry avea să devină un renumit etnomuzicolog – fiind cel care a descoperit-o pe Maria Tănase –, iar Theodore își câștigă renumele în lumea fotografiei.
Pictopoetul pionier
Puțin mai târziu, tânărul Victor Brauner își face debutul pe scena avangardei românești, alături de personalități precum Marcel Iancu, Ion Vinea, Max Hermann Maxy, Stephan Roll și Claude Sernet (adică Mihai Cosma), în Bucureștiul interbelic al anilor ’20, prin apariția primului și singurului număr al revistei „75HP“. Victor Brauner ilustrează, iar Ilarie Voronca semnează manifestul poetic. Odată cu apariția revistei, îi este anunțată și prima expoziție la Mozart Galleries în București în 1924. În ton cu manifestul suprarealist al lui André Breton, cu unul se încheie și traseul revistei „75HP“: ,,Manifestul Pictopoeziei: Pictopoezia nu e pictură / pictopoezia nu e poezie / pictopoezia e pictopoezie“.
Așadar, Victor Brauner a inventat, odată cu asta, un nou tip de artist: pictopoetul, artistul care creează un colaj al sensurilor devoalate prin poezie și artă plastică. Picturile sale sunt eclectice, pline de simboluri religioase, magie, aranjate într-un lexic vizual care vorbește despre eul pictorului, despre trăirile și emoțiile sale. Scrierile care îl citează arată că a susținut că opera sa este pur autobiografică, pentru a se căuta și pentru a se găsi pe sine.
Victor compunea chiar și cuvinte pentru a-și prezenta viziunea despre viață. „Unul dintre acestea era «le crichant» (combinație între chri – strigăt și chant – cântec), desemnând super-poetul sau super-filosoful care împinge lirismul la paroxism. Un alt cuvânt era «le Veritom» (anagramă care combină mort- moarte și vie – viață). pe care mi l-a explicat astfel: «Există un minut la jumătatea vieții ființei umane, când se află la o distanță egală de nașterea și de moartea sa. Acest minut, eu îl numesc Veritom, deoarece în acel moment avem în mod necesar intuiția adevărului despre moarte și viaț㻓, spune Sarane Alexandrian, prieten și biograf al artistului.
A fost recunoscut și păstrat de-a lungul anilor ca un pictor vizionar, un „inventator de forme dedublat de un creator de mituri“. În vreme ce crearea artelor vizuale înseamnă o expresie, o manifestare sau o exprimare în sine, Brauner își trăia viața și se cunoștea prin propria artă, afirmând că ,,Eu nu pictez pentru a ieși, eu sunt deja afară. Mai curând pictez pentru a intra“.
Prefața primului catalog parizian al artistului este semnată de André Breton
Parisul și prieteniile de-o viață
După prima sa expoziție de la București, în 1924, se află în fața unei călătorii ce avea să-i pună în evidență identitatea: plecarea la Paris. În capitala franceză, închiriază un atelier pe Rue du Moulin Vert, în vecinătatea artiștilor Alberto Giacometti și Yves Tanguy. Conjunctura aceasta îl familiarizează și apropie de lumea suprarealistilor inițiată de Breton. Alături de acesta, Victor vernisa prima lui expoziție pariziană la Galerie Pierre Loeb – 17 tablouri și catalogul a cărui prefață este semnată de însuși André Breton. Între cei doi s-a creat o relație bazată pe scopul comun al artei suprarealiste, care avea să reziste timpului și celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1945, când majoritatea suprarealiștilor trecuseră Oceanul, Brauner îi scria lui Breton că își dorea să relanseze îndrăgitul curent artistic în Franța. Răspunsul a fost unul pe măsură: „Dragul meu Victor, ştii cât de mult cred în tine: nu există nimeni care să-mi pară mai îndreptăţit decât tine pentru a vorbi în numele meu la Paris. De aceea, aş vrea mult să-ţi pot încredinţa misiunea de a duce la bun sfârşit ideea, teoretic excelentă, pe care Hérold şi cu tine aţi avut-o, de a strânge într-o culegere textele şi documentele suprarealiste cele mai importante din aceşti ultimi ani“.
Premonițiile
Victor Brauner este cunoscut în „breasla“ suprarealiștilor mai ales pentru picturile sale create ca adevărate premoniții. În 1931, el pictează „Autoportret“ – o imagine tulburătoare, cu un ochi fără globul ocular și o rană care se prelinge, din gaura rămasă, pe obrazul stâng. Trebuie să spunem că ochii braunerieni sunt un laitmotiv al operei sale, care fixează și hipnotizează publicul. Momentul premoniției se adeverește într-o seară din august 1938. După ce s-au adunat în locuința pictorului spaniol Oscar Dominguez, care îl ținea în chirie o perioadă pe Esteban Frances, în aer se simte deja o tensiune. Discuțiile încep să fie din ce în ce mai aprinse, mai sonore, cuvintele de pe buza paharelor de alcool încep să se pronunțe, iar conflictul culminează cu o încăierare agresivă dintre cele două gazde, Dominguez și Frances.
Victor încearcă să aplaneze conflictul, însă, din neatenție, ciobul unui pahar ajunge să-l rănească atât de grav, încât produce orbirea completă a văzului la ochiul stâng. Evenimentul este redat, mai târziu, cu acuratețe, chiar de către artistul victimă: „Am văzut că disputa ia turnura unei încăierări, dar n-am dat mare atenție, până când am simțit o umbră a morții în paloarea lui Frances Esteban și a lui Dominguez. Nu știu de ce, imediat m-am aruncat la mijloc. Niciodată nu mai văzusem două personaje așa de îndârjite unul împotriva celuilalt. Dominguez s-a desprins de cei care-l țineau și am simțit o lovitură-n cap, urmată de o moleșeală și de un val de căldură. Vedeam totul foarte tulbure în jur. Sângele-mi curgea abundent pe haină, nu realizam absolut nimic din ce s-a întâmplat. Trecând prin fața unei oglinzi, într-o fracțiune de secundă, mi-am văzut fața, și acea imagine mi-a amintit brusc de autoportretul meu, în care scurgerea ochiului semăna izbitor cu aceea din autoportretul pe care mi-l făcusem. Asta s-a fixat în mintea mea, cu toată confuzia gândurilor. De aceea, primul lucru pe care i l-am spus doctorului care era pe cale să-mi opereze ochiul a fost despre acest autoportret, confirmându-i că ochiul era pierdut“.
Tot ca o premoniție, în 1934, Brauner pictează portretul lui Adolf Hitler: o față schimonosită și distorsionată, cu orbitele adânc însângerate, gura înțepenită și cusută ca un manifest împotriva discursurilor propagandiste. Pironizarea unor obiecte ascuțite, dure, precum cuiele, ciocanul din ureche, cârligul agățat de maxilar, portretizează autorul unui război în sine, suportând totodată consecințele dezastruoase. Cinci ani mai erau până la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale și Brauner deja vedea monstrul universal în care avea să se transforme führerul Germaniei.
Exilul în munți și reinventarea
La începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Brauner se afla în Franța, iar toate caracteristicile îl făceau o țintă clară a naziștilor: evreu care umbla cu un pașaport fals, adept al unui curent artistic denigrat de nemți și cu simpatii de stânga. Astfel, grupul suprarealiștilor se sparge: mulți dintre ei se refugiază la Marsilia, unde protecția le era asigurată de către comitetul american de ajutorare condus de jurnalistul Varian Fry.
Brauner, împreună cu Jacqueline Abraham, cea care mai târziu avea să îi devină soție, se refugiază în Munții Alpi, în Celliers-de-Rousset, până la finalul războiului. Este o perioadă în care teama și angoasa persistă, iar resursele pentru creație obișnuite încep să dispară, artistul fiind nevoit să le înlocuiască. Astfel, începe să creeze în ceară, iar noile sale lucrări poartă o aură tainică. Pictează, printre altele, „Logodnica mecanică“ și „Omul ideal“, cea din urmă fiind o lucrare pe pânză vopsită sau lemn care prezintă un om în cea mai simplă reprezentare a sa. Acest Victor, la vârsta de 42 de ani, se arată a fi într-o etapă tulbure, după cum i se confesează într-o scrisoare poetului René Char: „Mi-a fost interzis să pictez. Este motivul pentru care valorii acestor tablouri, pe lângă forma și semnificația lor deja neobișnuite, i se adaugă una ermetică și ezoterică. Pictura mea din această perioadă este o pictură de umbră. De altfel, multe dintre tablourile mele vor purta această inscripție: «Acestui tablou îi este teamă de căldură, a se păstra și a se privi în umbr㻓.
Portretul lui Adolf Hitler pictat de Victor Brauner în 1931
Arta sa, o întreagă biografie
Brauner se întoarce la Paris după terminarea războiului și se stabilește în fostul atelier al pictorului Le Douanier Rousseau. Reia legăturile cu vechii prieteni din grupul suprarealiștilor și participă inclusiv la expoziția internațională Galerie Maeght, din 1947. Lipsa cetățeniei franceze și pericolul de a fi expulzat din această cauză îl determină pe artist să plece în Elveția, cu toate că și-ar fi dorit să vină înapoi în țară: „Aveam intenția să vin puțin în România (poate o voi face), dar călătoria costă sume astronomice. Poate m-ar invita statul pentru o conferință asupra artei moderne sau așa ceva“, scria artistul familiei sale.
Pentru Brauner, ultima parte a vieții a fost una îmbelșugată, căci tablourile sale aveau mare succes atât în Europa, cât și în Statele Unite ale Americii. Primește cetățenia abia în 1963, la insistențele lui Gaetan Picon, șeful de cabinet al lui André Malraux. Trei ani mai târziu, el urma să reprezinte Franța la Bienala de la Veneția, însă a murit și a fost îngropat în Cimitirul din Montmartre, lăsând drept epitaf cuvintele care rezumă întreaga lui activitate: „Pentru mine, a picta e viața, adevărata viață, VIAȚA MEA“.
Înapoi acasă, după jumătate de secol
Unul dintre cele mai importante evenimente din programul Timișoara Capitală Culturală Europeană 2023 a fost „Invenții și magie“, o expoziție retrospectivă a artistului român, cu peste 100 de lucrări atent selectate de către curatoarea Camille Morando, care acoperă întreaga activitate a lui Brauner. Expoziția s-a încheiat la finalul lunii mai, jumătate dintre piesele expuse întorcându-se acasă, la Centrul Pompidou din Paris.
Prietenii și prestigiul care l-au ținut în viață
Relația lui Victor Brauner cu România, și implicit cu familia și copilăria, este legată adesea de zona spiritismului. Această pasiune a fost moștenită de la tatăl lui, un afacerist cu cherestea căruia îi plăcea să găzduiască acasă ședințe de spiritism. Deși micul Victor nu avea voie să participe, inevitabil a crescut, la propriu, în această lume a magiei. Nu de puține ori a fost văzut în Cimitirul Bellu, jucându-se cu pensula pe pânză, în fața mormântului Iuliei Hasdeu. În perioada anilor ’40, figura fiicei savantului Bogdan Petriceicu a apărut în operele lui Brauner – cea mai cunoscută este aceea în care coafura fetei este chiar mausoleul din cimitirul bucureștean.
În România, Victor Brauner a legat mai multe prietenii cu artiști celebri ai vremii. Unul dintre aceștia este Gellu Naum care, într-un interviu, povestește despre impactul pe care l-a avut arta și omul Brauner în viața lui: „Intrasem pe strada redacției «Universul», şi era un afiş afară: Victor Brauner. Am intrat. Un singur om, într-un colţ. Ca un suedez, aşa, blond, foarte drăguţ. Am rămas troznit când i-am văzut pictura. Mai văzusem eu Picasso, dar Brauner m-a zăpăcit complet. Mă uitam aşa, şi el m-a întrebat: «Cum e, îţi place?». Şi eu i-am spus: «Extraordinar! Ce văd în picturile tale, asta vreau eu să scriu!»“. „Ce v-a bulversat? Ce-aţi simţit diferit în pictura lui?”, a fost întrebat poetul. „I-am simţit nenorocirea. Și o tărie de oţel în nenorocirea aia. Pentru că el avea o obsesie, la un moment dat, că are să-şi piardă ochiul. Şi, ştii, pentru un pictor ce însemnează ochiul…“.
Mormântul lui Victor Brauner se află în cimitirul Montmartre din Paris
A realizat ilustrațiile cărților multor poeți români, mulți dintre ei devenindu-i prieteni – Gherasim Luca, Sașa Pană şi Ion Minulescu fiind doar câțiva dintre aceștia. Un portret al omului și al legăturii între artiști este mărturia sensibilă a lui Geo Bogza: „Era un băiat foarte drăguț, blând, vesel, un camarad formidabil, plin de spirit și inventivitate. Despărțirea de el a fost nespus de dureroasă. A fost un timp când pe el 1-am iubit cel mai mult“.
Reputația care îl ajungea din urmă
În perioada interbelică, când drumurile îl purtau mai des către București, Brauner aducea cu el în bagaj și reputația bună de care se bucura la Paris. Într-un articol din ziarul „Adevărul Literar“, publicat în 1935, se scria: „S-a expatriat acum 5 ani dintre noi şi a stat la Paris, unde a experimentat formula artei suprarealiste. Primit în cercurile din capitala Franţei şi a artei şi recunoscându-i-se talentul şi virtuţile multiple, a fost integrat grupării conduse de André Breton. Acesta i-a scris o extrem de elogioasă prefaţă la catalogul expoziţiei pe care Brauner a făcut-o înainte de a se întoarce iar în România. Pânzele lucrate la Paris, în sensul suprarealiştilor, le va vernisa la București. Publicul va putea atunci lua, pentru întâia oară, contact cu acest fel de manifestare şi va avea prilejul să admire talentul lui Victor Brauner, cunoscut din expoziţiile și reproducerile în revistele de avangardă, înainte de plecarea sa în Franţa“.
De asemenea, în perioada anilor ’30, doar pentru scurtă vreme, Brauner se întoarce de la Paris și se alătură Partidului Comunist – filosofia socialistă seducea cu ușurință orice spirit revoluționar.
Actualitate
Traficul din AI crește rapid în România: ce arată datele reale din 799 de site-uri, într-un dashboard public trafic.dwf.ro lansat de DWF
București, 6 august 2026 – Agenția DWF lansează trafic.dwf.ro, un dashboard public și gratuit, actualizat lunar, care oferă o imagine asupra evoluției traficului online din România. Platforma agregă anonim date din 799 de proprietăți Google Analytics 4, însumând 156,8 milioane de sesiuni și 824.000 de tranzacții pe lună. Datele sunt updatate în fiecare lună, oferind o perspectivă permanent actualizată asupra pieței digitale din România.
Proiectul este primul rezultat al Centrului de Excelență în SEO & GEO al DWF și a fost coordonat de Radu Mărcușu, Search Director DWF, împreună cu echipele de Data Analytics, SEO și Paid Media, susținut de DAVID AI, sistemul agentic care conectează agențiile din grup.
AI crește cel mai rapid, dar reprezintă încă o pondere mică din trafic
Traficul provenit din asistenții AI a crescut cu 47,6% față de anul trecut și de 360 de ori în ultimii doi ani. Este singurul canal de trafic aflat pe creștere în datele analizate.
În prezent, AI reprezintă însă doar 1,43% din traficul de search și aproximativ 0,37% din traficul total. AI nu înlocuiește încă canalele tradiționale, dar este canalul cu cea mai clară dinamică de creștere.
De avut în vedere: Dashboardul evidențiază și existența fenomenului de „Dark AI Traffic”. Estimările indică faptul că aproximativ 70% din traficul AI rămâne invizibil, atribuit canalelor Direct sau Organic sursa: studiul Loamly.ai, feb 2026.
„Cea mai periculoasă cifră nu e cifra mică din rapoarte, e traficul AI pe care nu-l vezi deloc: două treimi sosește mascat ca Direct sau Organic.” Radu Mărcușu, Search Director DWF
AI este mic ca volum, dar mare ca valoare comercială
În e-commerce, vizitatorul venit din AI cumpără de cca 1,5× mai des decât cel din Google organic (rata de conversie de 2,7% vs 1,82%) și are coș cu 28% mai mare (370 vs 289 lei).
Veniturile generate de traficul AI au ajuns la 1,3 milioane de lei în ultimele 30 de zile pe magazinele online din cohortă, în creștere cu 331% față de anul trecut, demonstrând o intenție de cumpărare mai ridicată.
Concentrarea traficului este foarte mare: 97,1% din traficul AI identificabil provine din ChatGPT, urmat de Claude (1,5%), Gemini (0,9%), Copilot (0,4%) și Perplexity (0,2%). La venituri, concentrarea e și mai mare: 97,8% din revenue-ul atribuit AI trece tot prin ChatGPT.
Combinația dintre creșterea rapidă, valoarea comercială ridicată și concentrarea pe o singură platformă, ChatGPT, face ca investiția în vizibilitatea AI să fie eficientă în acest moment. Canalul este încă mic, dar direcția este clară.
În SEO se pierde trafic, dar se păstrează aproape integral veniturile
Una dintre cele mai relevante diferențe dintre trafic și business apare în SEO.
În ultimele 12 luni, sesiunile organice ale magazinelor online au scăzut cu 16,4%, însă veniturile din organic au scăzut cu doar 0,7%. În plus, veniturile organice sunt încă cu 35,7% peste nivelul de acum doi ani.
Datele indică faptul că scade zona de trafic informațional, în timp ce vizitele cu intenție de cumpărare au rămas mult mai stabile.
Astfel, o evaluare a SEO exclusiv prin numărul de sesiuni poate crea impresia unei deteriorări, care însă nu se reflectă și în business.
Paid crește ca business, dar și ca investiție
Traficul paid a scăzut cu doar 1,7% în ultimul an. Bugetele paid au crescut cu 56,7%, iar veniturile cu 74,2%. În aceeași perioadă, CPC-ul mediu a crescut cu 19,5%, până la 0,77 lei.
Pe întreaga cohortă, traficul paid a scăzut cu doar 1,7% în ultimul an, cea mai mică scădere dintre canalele clasice. Pe magazinele online analizate (proprietățile cu Google Ads conectat în GA4) însă, paid-ul a crescut: cu 22,4% mai multe sesiuni și cu 19,5% mai multe venituri decât acum un an.
În ultimii doi ani, pe proprietățile cu Google Ads conectat, bugetele au crescut cu 56,7%, iar veniturile din paid cu 74,2%. CPC-ul mediu a crescut cu 19,5%, până la 0,77 lei.
Datele arată că Paid continuă să producă valoare și să susțină creșterea, dar într-un context în care și investițiile, și costul per click sunt mai mari. În e-commerce, piața plătește mai mult și pentru că se cumpără mai mult, nu doar pentru că s-a scumpit click-ul.
Piața nu pierde business, ci trafic pe canalele tradiționale
În ultimele 12 luni, traficul total analizat a scăzut cu 10,7%, iar traficul din search cu 20,0%. În același timp, magazinele online din cohortă au înregistrat 12,2% mai multe sesiuni și 9.8% mai multe venituri.
Datele indică o redistribuire a traficului: scade în special volumul informațional, în timp ce traficul cu intenție comercială și veniturile rezistă mai bine. „Mai mult trafic” devine astfel un obiectiv mai greu de atins și mai puțin relevant pentru business.
„Toată piața vorbește despre AI. Noi am deschis conturile de Analytics și am publicat cifrele. Iar ce vedem schimbă întrebarea de la care pornim: nu mai este «cum aducem mai mult trafic», ci «cum rămânem vizibili indiferent unde începe căutarea». Nu mai concurezi doar pentru prima poziție în Google.” Radu Mărcușu, Search Director DWF
De reținut pentru marketeri:
- SEO: de evaluat prin valoarea comercială pe care o generează, nu doar prin trafic. Scăderea sesiunilor organice nu înseamnă scăderea performanței, atât timp cât veniturile se mențin.
- Paid: continuă să fie un motor de business, cu mențiunea ca aceasta creștere a veniturilor vine într-un context în care și bugetele, și costul per click au crescut.
- AI: de adăugat în mix de acum. Este încă mic, dar este singurul canal în creștere și are deja o valoare comercială ridicată.
Despre DWF
DWF este o agenție de digital marketing construită în jurul performanței, tehnologiei și datelor. Agenția reunește specialiști din SEO, Paid Media, Social Media, Content și AI pentru a dezvolta strategii integrate și a transforma obiectivele de business în rezultate măsurabile.
trafic.dwf.roeste disponibil gratuit și este actualizat lunar.
Actualitate
„PFA-ul se închide singur dacă nu facturezi” și alte 6 mituri în care încă se crede în 2026
✔ Un PFA fără activitate nu se închide singur și nu dispare: rămâne activ, cu obligații declarative, până îl suspenzi sau îl radiezi
✔ La venit zero sau pierdere, CASS nu se datorează; la venit mic, dar pozitiv, sub 24.300 lei, se aplică însă minimul de 2.430 lei
✔ Majorarea salariului minim din 1 iulie 2026 nu a crescut plafoanele fiscale: ele rămân calculate la valoarea din 1 ianuarie
✔ TVA-ul la depășirea plafonului se aplică din chiar tranzacția care îl sparge, nu de la data înregistrării
Despre PFA circulă mai multe „reguli” auzite de la un prieten decât reguli citite dintr-o sursă oficială. Unele mituri doar sperie degeaba. Altele costă bani reali, pentru că deciziile luate pe baza lor se lovesc, mai devreme sau mai târziu, de un calcul ANAF care nu ține cont de folclor.
Am strâns șapte dintre cele mai persistente, cu realitatea de partea cealaltă, pe regulile valabile în 2026.
Ce vei afla din acest articol:
- Ce se întâmplă de fapt cu un PFA care nu facturează
- Care mituri despre taxe și contribuții pică la un calcul simplu
- Cum verifici o „regulă” auzită, înainte să iei decizii după ea
Miturile despre viața PFA-ului
Mit 1: „PFA-ul se închide singur dacă nu facturezi.” Realitatea: inactivitatea simplă nu închide nimic. PFA-ul rămâne înregistrat la ONRC, cu obligațiile lui declarative, până când tu îl suspenzi sau îl radiezi. Există o singură excepție, care face demontarea și mai clară: dacă îl suspenzi și uiți de el, la expirarea termenului maxim de 3 ani ONRC îl radiază din oficiu. Deci nu nefacturarea închide PFA-ul, ci suspendarea uitată. Pauza corectă se cere la ONRC, pe maximum 3 ani (un minim legal de durată nu există), și se anunță apoi și la ANAF, prin formularul 070, ca suspendarea să existe și fiscal, nu doar în registru.
Mit 2: „Dacă n-am venituri, tot plătesc contribuții degeaba.” Realitatea: la venit zero sau la pierdere fiscală, CASS nu se datorează (rămâne opțională, pentru cine vrea asigurarea), iar CAS e oricum legat de un prag de venit, nu de simpla existență a PFA-ului. Atenție însă la zona imediat vecină, unde mitul invers e la fel de păgubos: la venit net mic, dar pozitiv, sub 24.300 lei, CASS-ul se datorează la minimul bazei de 6 salarii minime, adică 2.430 lei, dacă nu ești și salariat sau în altă categorie exceptată. Zero înseamnă zero; puțin nu înseamnă proporțional de puțin. Costul unui PFA cu adevărat inactiv rămâne cel administrativ: declarații și evidență.
Mit 3: „Ca angajat, n-am voie să am și PFA.” Realitatea: cumulul e perfect legal, fără acordul obligatoriu al angajatorului. Singura frână reală stă în contractul tău de muncă, la clauzele de neconcurență și conflict de interese, nu în vreo lege care interzice combinația.
Miturile despre taxe, apărute chiar în 2026
Mit 4: „Salariul minim a crescut în iulie, deci au crescut și plafoanele.” Realitatea: majorarea la 4.325 lei din 1 iulie 2026 nu modifică plafoanele contribuțiilor. La calculul CAS și CASS se folosește salariul minim în vigoare la 1 ianuarie, adică 4.050 lei, deci pragul de CAS rămâne 48.600 lei, nu 12 × 4.325. E cel mai proaspăt mit al anului și cel mai ușor de crezut.
Mit 5: „Dacă depășesc plafonul de TVA, plătesc TVA abia după ce mă înregistrez.” Realitatea: regula s-a înăsprit din septembrie 2025. Regimul de taxare se aplică de la data depășirii, începând cu chiar tranzacția care duce cifra de afaceri peste 395.000 lei, iar înregistrarea se solicită cel târziu în ziua depășirii. Amânarea nu amână taxa: ANAF o stabilește din oficiu, cu penalități.
Mit 6: „Radiez PFA-ul și scap de datorii.” Realitatea: radierea închide forma juridică, nu obligațiile. Datoriile către ANAF nu dispar, iar titularul răspunde cu patrimoniul personal. Ordinea sănătoasă e inversă: întâi cureți obligațiile, apoi radiezi.
Mit 7: „Sunt pe firmă, pot să-mi trec orice pe cheltuieli.” Realitatea: cheltuielile personale, cu vacanțele în frunte, sunt explicit nedeductibile, la fel și amenzile. Regula de aur are două condiții: cheltuiala să servească activitatea și să fie documentată. Restul e material de control fiscal.
De unde vin miturile și cum le verifici
Aproape toate au aceeași rădăcină: o regulă veche, o regulă din alt context (SRL, angajați) sau o simplificare care a circulat mai repede decât corecția ei. Testul practic e mereu același: ceri sursa și anul. „Mi-a zis cineva anul trecut” pică testul din start, pentru că regulile fiscale se schimbă des, iar 2025–2026 au adus exact schimbările care au generat miturile 4 și 5.
A doua variantă e să ai pe cineva plătit să știe. SOLO este platforma digitală de contabilitate completă pentru PFA și PFI din România, cu 18.000+ PFA-uri în gestiune, construită pentru freelanceri și liber-profesioniști cu activitate de servicii. Concret, prin SOLO poți:
- Să întrebi, pe limba ta, dacă o „regulă” auzită ți se aplică sau nu, cu consultanță inclusă în abonament
- Să fii anunțat de modificările legislative care chiar te privesc, în loc să le afli din discuții
- Să lași declarațiile să plece la termen, calculate pe reguli la zi, nu pe folclor
- Să vezi în dashboard cât ai de plată, ca cifra să vină din evidență, nu din presupuneri
Abonamentul e 139 lei/lună (preț valabil în 2026), cu totul inclus, iar declarațiile vin cu un angajament pe care puține servicii îl formalizează: dacă platforma greșește o declarație din vina ei, SOLO plătește amenda, angajament scris în termenii serviciului.
Checklist: pe ce stau deciziile PFA-ului tău?
- Poți numi sursa oficială pentru ultimele trei „reguli” pe care le-ai aplicat?
- Știi anul din care e informația pe care te bazezi la contribuții?
- Ai verificat regula plafoanelor după majorarea salariului minim din iulie?
- Știi exact ce se întâmplă cu PFA-ul tău dacă iei o pauză de câteva luni?
- Ai un canal de întrebat înainte de decizie, nu doar de reparat după?
Dacă vrei ca deciziile PFA-ului tău să stea pe reguli verificate, nu pe mituri, îți poți înființa PFA-ul cu SOLO aici, iar dacă îl ai deja, te poți porta aici. Consultanța e inclusă în abonament, în ambele cazuri.
Întrebări frecvente despre miturile PFA
Ce pățesc dacă PFA-ul meu nu facturează nimic un an întreg?
Nimic automat: PFA-ul rămâne activ, iar tu rămâi cu obligațiile declarative, chiar și pe zero. Dacă pauza e planificată, suspendarea se înscrie la ONRC (pe maximum 3 ani), apoi se anunță separat la ANAF prin formularul 070 — mențiunea de la Registrul Comerțului nu ajunge singură în evidența fiscală. Iar pentru anul în care ai avut activitate înainte de suspendare, Declarația Unică tot se depune.
Chiar nu plătesc nimic la stat dacă PFA-ul are venit zero?
La venit zero sau pierdere fiscală, CASS nu se datorează, iar CAS nu se declanșează, fiind legat de pragul de venit. Capcana e venitul mic, dar pozitiv: sub 24.300 lei net, CASS-ul se datorează la minimul de 2.430 lei, dacă nu ești și salariat. Și, în orice scenariu, declarațiile tot se depun, deci „zero taxe” nu înseamnă „zero administrație”.
De unde știu dacă o regulă fiscală auzită mai e valabilă în 2026?
Caută anul și actul normativ din spatele ei sau întreab-o pe o sursă care răspunde în scris și la zi. Regulile despre TVA la depășirea plafonului și despre plafoanele contribuțiilor s-au schimbat recent, exact în zonele unde circulă cele mai multe versiuni învechite.
Actualitate
Valea Sâmbetei, poarta feerică spre Făgărașul secret. Trecutul tulburător al locului ascuns în inima munților
Valea Sâmbetei, una dintre cele mai spectaculoase porți de intrare în Munții Făgăraș, a păstrat amintirea evenimentelor tulburătoare din vremea în care era un loc de refugiu al partizanilor anticomuniști, dar și despre spionii parașutați în munți și chilia lui Arsenie Boca.
Valea Sâmbetei a fost în trecut un loc de refugiu pentru partizanii anticomuniști. Foto: Daniel Guță
Munții Făgăraș, dominați de cele mai înalte vârfuri ale Carpaților Românești, Vârful Moldoveanu având 2.544 metri, au devenit una dintre marile destinații turistice ale țării. Sunt explorați pentru peisajele spectaculoase, natura sălbatică, puțin alterată de intervențiile umane, și așezările pitorești de la poalele versanților nordici. Aici, în ținutul traversat de Valea Oltului vizitatorii găsesc
Cetatea medievală a Făgărașului, Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, orașul Victoria, Palatul Brukenthal din Avrig, satele săsești din zona Sibiului, parcurile de distracții, păstrăvăriile, cabanele și zonele de agrement și, cea mai spectaculoasă șosea montană din România: Transfăgărășanul.
Ascunzătorile partizanilor din Făgăraș
În primii ani ai instaurării regimului comunist, începută în 1945 și consolidată după 1947, mii de români s-au ascuns în munți, fie pentru a se opune noii puteri, fie pentru a scăpa de arestări și de condamnări grele. Grupurile de partizani și fugarii s-au răspândit în Carpați, din Banat și Apuseni până în Bucovina și Carpații Orientali, dar și în Dobrogea, alegând locuri greu accesibile. În Munții Făgăraș au acționat unele dintre cele mai cunoscute grupări ale rezistenței armate anticomuniste din România, care au reușit să se ascundă aici ani în șir.
În Munții Făgăraș au acționat unele dintre cele mai cunoscute grupări ale rezistenței armate anticomuniste din România, ai căror membri au reușit să se ascundă aici ani în șir. Ion Gavrilă Ogoranu (1923–2006), liderul grupului de partizani care a acționat pe versantul nordic al Munților Făgăraș, arăta în volumul „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” că lupta anticomunistă s-a extins în aproape toate regiunile muntoase ale țării.
El explica faptul că grupările mici, formate din tineri, studenți, elevi și ofițeri, au adoptat tactica de gherilă, prin care câțiva oameni hotărâți puteau ține în alertă forțe mult mai numeroase, fără a fi ușor învinși.
„Rezistența noastră, de aproape opt ani, poate fi explicată în parte: eram un grup de tineri care ne cunoșteam de mici, crescuserăm într-o sfântă frăție. Infiltrarea dușmanului între noi era exclusă. Aveam la îndemână cel mai compact masiv muntos al țării, Munții Făgărașului, lung de 100 de kilometri și lat de 60 de kilometri, care ne-a apărat. Ne împărțeam în grupe mici, mobile; nu aveam un punct fix de rezistență, puteam să fim peste tot și nicăieri”, relata Ogoranu.
Fostul lider al partizanilor din Făgăraș amintea că aceștia primeau hrană, informații și sprijin de la localnicii satelor de la poalele munților, lucru care îngreuna operațiunile militare organizate pentru capturarea lor.
„Ca o simplă curiozitate – deși, în afară de trei, au murit toți luptătorii –, în munți n-a murit niciunul dintre noi. Răniți am fost, dar morți, niciunul”, scria acesta.
Valea Sâmbetei și chilia lui Arsenie Boca
Unul dintre locurile-cheie ale rezistenței anticomuniste de la începutul anilor ’50 a fost Valea Sâmbetei, devenită cu timpul una dintre cele mai populare zone de drumeție din Munții Făgăraș.
Traseul turistic de pe Valea Sâmbetei începe în apropierea Mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, cunoscută pentru arhitectura sa și ca locul în care, în anii ’40, a slujit duhovnicul Arsenie Boca (1910–1989). Drumul forestier urcă aproximativ șapte-opt kilometri prin pădure, însoțind cursul învolburat al râului Sâmbăta spre izvoarele sale.
În partea superioară a văii, călătorii ajung sub creasta Munților Făgăraș, în zona unde se află cabana Valea Sâmbetei și un schit. De aici, poteca urcă prin căldarea glaciară până în creasta principală. Drumeții pot continua spre vest, către Gălășescu, Viștea Mare și Moldoveanu, sau spre est, în direcția vârfurilor Dara și Hârtopul Darei și a Curmăturii Zârnei.
O altă potecă abruptă urcă spre chilia lui Arsenie Boca, o amenajare săpată în stâncă în perioada în care acesta slujea la Mănăstirea Brâncoveanu. Mărturiile unor localnici și cunoscuți ai duhovnicului arătau că acesta a început lucrarea cu ajutorul mai multor oameni, însă nu există dovezi că ar fi locuit aici.
„În 1946 începuse lucrarea la chilia din munte și am lucrat acolo o săptămână, dormind pe jos, pe cetină de brad. Dintr-un perete de stâncă curgea un mic pârâiaș de apă. Nu l-am întrebat pe Părintele, dar am înțeles că, pentru rugăciunea lui, Dumnezeu a lăsat acest pârâiaș pentru trebuințele noastre. Autoritățile au interzis apoi lucrarea”, relata preotul Nicolae Streza, unul dintre cei care susțineau că au participat la amenajarea locului.
Locul cunoscut drept chilia părintelui Arsenie Boca a devenit tot mai popular în ultimii ani, fiind vizitat de mulți români care ajung la Mănăstirea Brâncoveanu.
Fereastra Sâmbetei, trecătoarea vitală din Făgăraș
În anii ’50, Valea Sâmbetei era atent supravegheată de trupele Securității, care încercau să îi captureze pe partizanii ascunși în Munții Făgăraș. Unul dintre reperele importante ale zonei era Fereastra Mare a Sâmbetei, o șa montană aflată la aproximativ 2.188 de metri altitudine, care permite trecerea dintre versantul nordic al masivului și văile care coboară spre sudul Carpaților.
„De la Sâmbăta spre apus îs munții cei mai înalți și cei mai prăpăstioși din tot masivul Făgăraș. Că erau mai accidentați nu era un lucru rău pentru noi, erau însă două inconveniente mari care ne-au făcut să nu-i preferăm de la început. Mai întâi, creasta se putea traversa doar prin câteva puncte obligatorii, trecerea nefăcându-se decât cu lanterna. Dacă aceste puncte erau ocupate de Securitate, la creastă nu mai aveai scăpare. Or, de la Fereastra Sâmbetei spre răsărit se putea trece creasta aproape peste tot. Reușeai asta noaptea, fără frică de a cădea în prăpastie”, scria Ion Gavrilă Ogoranu.
Documentele legate de operațiunile desfășurate împotriva grupului Gavrilă arătau că militarii și milițienii supravegheau Valea Sâmbetei, cabanele și trecerile din creastă.
„Se propune: milițieni îmbrăcați în uniforme de turist, bine echipați, să nu fie cunoscuți nici de ciobani, nici de cabanieri, să facă naveta în special pe versantul «Ferestre», unde deseori legitimează și jefuiesc turiști. Această navetă să se facă zilnic, până la atingerea scopului”, se arăta într-o notă informativă din 26 august 1950.
Povestea arestării celui mai căutat partizan din România. Cum s-a ascuns Ion Gavrilă Ogoranu timp de 28 de ani de Securitate FOTO VIDEO
Potrivit documentului păstrat în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, actele de identitate purtate de milițieni nu trebuiau să fie reale, pentru ca aceștia să nu fie demascați atunci când se legitimau și se înscriau în registrele cabanelor.
Deasupra Văii Sâmbetei, în apropierea traseului care urcă spre Fereastra Mare, un monument amintește de grupurile de rezistență anticomunistă care au acționat în Munții Făgăraș și de localnicii care le-au sprijinit. Un alt monument dedicat luptătorilor anticomuniști se află în fața Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.
Episodul tulburător cu parașutiștii capturați în Munții Făgăraș
Munții Făgăraș au fost locul mai multor confruntări între forțele de represiune și grupările de partizani anticomuniști. Un episod memorabil s-a petrecut în toamna anului 1951, când cinci români pregătiți în Occident au fost parașutați pe versantul nordic al masivului, cu misiunea de a lua legătura cu rezistența din țară.
1/18
Valea Sambetei din Fagaras Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (8) jpg
Grupul era condus de Constantin Săplăcan și îi mai cuprindea pe Wilhelm Spindler, Gheorghe Bârsan, Mathias Bohm și Ilie Puiu. Cei cinci au fost lansați în noaptea de 18 spre 19 octombrie 1951, însă operațiunea a fost rapid compromisă.
Ion Gavrilă Ogoranu amintea că veștile despre soarta grupului parașutat la Sărata erau puține și nesigure. Oamenii rezistenței aflaseră că unul dintre tineri s-ar fi sinucis în momentul arestării, iar satul de la poalele Munților Făgăraș fusese încercuit de trupele Securității.
„Se știa că în tren s-a sinucis un tânăr, în momentul arestării, că satul Sărata a fost înconjurat de Securitate cu mitraliere și controlat casă cu casă, că au fost arestați mulți oameni, că un om în vârstă, Gheorghe Serafim, a fost ridicat cu întreaga familie”, relata Ogoranu în „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”.
El amintea că în zonă circulau numeroase zvonuri, unele lansate chiar de Securitate, pentru compromiterea morală a celor prezentați de propaganda regimului drept „spioni și trădători”.
Presa vremii îi prezenta drept „spioni, teroriști și diversioniști americani”. În decembrie 1951, ziarul Scînteia relata că aceștia fuseseră trimiși în Munții Făgăraș dintr-un avion american decolat din Grecia.
„Spionii diversioniști fuseseră parașutați pe teritoriul RPR de către serviciul de spionaj al Statelor Unite ale Americii, de pe un avion american decolat din Grecia. Parașutarea lor a avut loc la 18 octombrie, noaptea, în regiunea Munților Făgăraș”, informa publicația.
Potrivit relatării oficiale, Constantin Săplăcan, Wilhelm Spindler, Mathias Bohm și Ilie Puiu au fost capturați de Securitate, iar Gheorghe Bârsan s-ar fi sinucis înghițind o capsulă cu cianură. Autoritățile susțineau că asupra grupului au fost găsite pistoale, arme automate, grenade, aparate de emisie-recepție, hărți militare, acte false, bani și capsule cu otravă.
Cei patru prizonieri au fost acuzați că fuseseră instruiți în Italia și Germania Occidentală pentru a culege informații despre armată, aerodromuri, uzine militare, poduri feroviare și obiective petroliere. Tribunalul Militar București i-a condamnat la moarte pentru trădare și spionaj. Cererile lor de grațiere au fost respinse, iar cei patru au fost executați prin împușcare la sfârșitul anului 1951.
Zona strategică de la poalele Făgărașului
De la începutul anilor ’50, numeroase așezări de la poalele Munților Făgăraș au trecut prin transformări ample. Regiunea din centrul României a fost militarizată și industrializată, în timp ce rezistența anticomunistă din munți a fost slăbită treptat prin operațiunile Securității.
Victoria, fostul oraș muncitoresc din umbra Făgărașului, așteaptă autostrada: „A ajuns atât de liniștit, că îți auzi pașii”
Orașul Făgăraș a devenit unul dintre centrele strategice ale noii industrii de apărare. În apropierea sa au funcționat importante uzine de explozibili și substanțe chimice, iar armata a înființat aici un centru pentru pregătirea în domeniul războiului chimic. Unele rapoarte secrete din anii ’50 , ale Agenției Centrale de Informații (CIA) din SUA susțineau că în zonă s-ar fi aflat și depozite subterane de uraniu și instalații cu destinație atomică.
În aceeași perioadă s-a dezvoltat orașul Victoria, ridicat aproape de la zero în jurul platformei chimice ascunse în pădurile de la poalele muntelui. Uzinele Ucea, deschise în 1938 pentru producerea pulberilor explozive, au fost extinse după război, iar în jurul lor au apărut cartiere muncitorești construite după modelul orașelor monoindustriale sovietice. Localitatea a fost declarată oraș în 1949, iar combinatul cunoscut ulterior sub numele Viromet a produs metanol și alte substanțe chimice.
Tot la poalele Făgărașului, mai aproape de Sibiu, la Mârșa, a fost extinsă una dintre marile uzine mecanice ale României comuniste. Întreprinderea a produs basculante și utilaje grele pentru șantierele naționale, dar și tancuri, turele pentru blindate și alte componente militare. În anii ’80, aproape 10.000 de oameni lucrau pe platforma industrială și în sectoarele sale speciale, iar în vecinătate a fost ridicată o colonie muncitorească de aproximativ 4.000 de locuitori.
După 1990, cele trei centre industriale au intrat în declin. Numeroase secții au fost închise sau abandonate, iar orașele și coloniile muncitorești ridicate în jurul lor au pierdut o mare parte din populație. Ruinele uzinelor, clădirile ascunse de pădure și vechile instalații militare au rămas printre locurile mai puțin cunoscute de turiștii care ajung la poalele Făgărașului.
\n const _iprc = performance.now();\n\u003C/script>\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\”>\nconsole.log(\”*** cookieconsent done:\”, Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000);\n gtag(‘event’, ‘cookieconsent’, {\n name: ‘load’,\n value: Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000\n });\n\u003C/script>\n\u003C!– END PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”//a.teads.tv/page/99553/tag\” async=\”true\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cdiv data-ad=\”adevarul.ro_728x90_sticky_display_bottom_adevarul_bottom_center_leaderboard\” data-devices=\”m:0,t:1,d:1\” class=\”demand-supply\”>\u003C/div>\n\n{{#if context.content}}\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”https://cnt.trvdp.com/js/1544/6545.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\n{{/if}}\n\n\n”,”html_mobile”:”\n\n\n\u003C!– CHECK PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\u003Cscript>\n const _iprc = performance.now();\n\u003C/script>\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\”>\nconsole.log(\”*** cookieconsent done:\”, Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000);\n gtag(‘event’, ‘cookieconsent’, {\n name: ‘load’,\n value: Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000\n });\n\u003C/script>\n\u003C!– END PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\n\u003Cscript\n class=\”optanon-category-C0004\”\n type=\”text/plain\”\n src=\”//a.teads.tv/page/99553/tag\”\n async=\”true\”\n>\u003C/script>\n\n{{/unless}} \n\n\u003Cdiv\n data-ad=\”adevarul.ro_sticky_mobile_bottom\”\n data-devices=\”m:1,t:0,d:0\”\n class=\”demand-supply\”\n>\u003C/div>\n\n{{#if context.content}} \n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”https://cnt.trvdp.com/js/1544/6545.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n{{/if}}\n\n”},”updated_at”:”2025-11-01T11:31:21.462Z”},”AdPosition_head”:{„data”:{„custom_fields”:{},”for_desktop”:true,”for_mobile”:true,”html_desktop”:”\u003Cmeta name=\”profitshareid\” content=\”934cd37887433d585a2a227ef0576fcc\” />\n\n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\n{{#if context.content}}\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://jsc.mgid.com/site/960965.js\” async>\u003C/script>\n\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\”>\n (function () {\n if (document.location.pathname.indexOf(„https://adevarul.ro/ghid-de-cumparaturi”) === 0) {\n return;\n }\n\n const s = document.createElement(\”script\”);\n s.src = \”https://srv.divee.ai/storage/v1/object/public/sdk/divee.sdk.latest.js\”;\n s.setAttribute(\”data-project-id\”, \”4428864e-2da6-4fef-a83c-c16c2dfe86d9\”);\n s.async = true;\n document.head.appendChild(s);\n })();\n\u003C/script>\n\n\n\n\n\n{{/if}}\n\n\u003Cscript>\n window.teads_analytics = window.teads_analytics || {};\n window.teads_analytics.analytics_tag_id = \”PUB_26459\”;\n window.teads_analytics.share = window.teads_analytics.share || function() {\n ;(window.teads_analytics.shared_data = window.teads_analytics.shared_data || []).push(arguments)\n };\n\u003C/script>\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://a.teads.tv/analytics/tag.js\”>\u003C/script>\n\n\n{{#unless context.features.nolivesupply}}\n\u003Cscript async data-cfasync=\”false\” type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://live.demand.supply/up.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js?client=ca-pub-3345426167175409\” crossorigin=\”anonymous\”>\u003C/script>\n\n \u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://terrific.live/terrific-sdk.js\” storeid=\”iN6X0VPTDIicsVPKX6p0\”>\u003C/script>\n\n{{/unless}}\n\n\u003Cstyle>\n.google-adposition > div {\n flex-grow: 1;\n}\n\n.google-adposition:has(iframe) {\n background-image: none !important;\n}\n\n.menu-fixed .menu .headContainer .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\narticle header .title .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\n#onetrust-banner-sdk #onetrust-accept-btn-handler {\n margin-bottom: 10px;\n }\n\n #onetrust-banner-sdk #onetrust-reject-all-handler {\n visibility: hidden;\n }\n\n\u003C/style>\n\n \u003C!– Facebook Pixel Code –>\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0002\”>!function(f,b,e,v,n,t,s){if(f.fbq)return;n=f.fbq=function(){n.callMethod?n.callMethod.apply(n,arguments):n.queue.push(arguments)};if(!f._fbq)f._fbq=n;n.push=n;n.loaded=!0;n.version=’2.0′;n.queue=[];t=b.createElement(e);t.async=!0;t.src=v;s=b.getElementsByTagName(e)[0];s.parentNode.insertBefore(t,s)}(window,document,’script’,’https://connect.facebook.net/en_US/fbevents.js’); fbq(‘init’, ‘1346397800155390’); fbq(‘track’, ‘PageView’);\u003C/script>\u003Cnoscript> \u003Cimg height=\”1\” width=\”1\” src=\”https://www.facebook.com/tr?id=1346397800155390&ev=PageView&noscript=1\”/>\u003C/noscript>\u003C!– End Facebook Pixel Code –>\n\n\u003C!– alternativeAds –>\n”,”html_mobile”:”\u003Cmeta name=\”profitshareid\” content=\”934cd37887433d585a2a227ef0576fcc\” />\n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n{{#if context.content}}\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://jsc.mgid.com/site/960965.js\” async>\u003C/script>\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\”>\n (function () {\n if (document.location.pathname.indexOf(„https://adevarul.ro/ghid-de-cumparaturi”) === 0) {\n return;\n }\n\n const s = document.createElement(\”script\”);\n s.src = \”https://srv.divee.ai/storage/v1/object/public/sdk/divee.sdk.latest.js\”;\n s.setAttribute(\”data-project-id\”, \”4428864e-2da6-4fef-a83c-c16c2dfe86d9\”);\n s.async = true;\n document.head.appendChild(s);\n })();\n\u003C/script>\n\n{{/if}}\n\n\u003Cscript>\n window.teads_analytics = window.teads_analytics || {};\n window.teads_analytics.analytics_tag_id = \”PUB_26459\”;\n window.teads_analytics.share = window.teads_analytics.share || function() {\n ;(window.teads_analytics.shared_data = window.teads_analytics.shared_data || []).push(arguments)\n };\n\u003C/script>\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://a.teads.tv/analytics/tag.js\”>\u003C/script>\n\n{{#unless context.features.nolivesupply}}\n\u003Cscript async data-cfasync=\”false\” type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://live.demand.supply/up.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://terrific.live/terrific-sdk.js\” storeid=\”iN6X0VPTDIicsVPKX6p0\”>\u003C/script>\n\n{{/unless}}\n\u003Cstyle>\n\n.google-adposition:has(iframe) {\n background-image: none !important;\n}\n\n.menu-fixed .menu .headContainer .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\narticle header .title .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\n#onetrust-banner-sdk #onetrust-accept-btn-handler {\n margin-bottom: 10px;\n }\n\n #onetrust-banner-sdk #onetrust-reject-all-handler {\n visibility: hidden;\n }\n\u003C/style>\n”},”updated_at”:”2026-07-22T15:44:05.196Z”}},”last_changed”:”2026-08-04T00:31:18.452Z”,”page”:{„created_at”:”2025-11-07T07:21:20.397Z”,”created_by”:1,”custom_fields”:{},”domain”:”adevarul.ro”,”id”:99,”last_published_at”:”2025-11-07T07:21:23.058Z”,”name”:”Content layout (article)”,”published”:1,”s3_hash”:”a5e0764cf3bce051367545eab1538b4619e8ecb9″,”slug”:null,”title”:”Content layout”,”type”:”layout”,”updated_at”:”2022-07-21T08:27:20.732Z”,”version_id”:267},”path”:”/stil-de-viata/calatorii/valea-sambetei-poarta-feerica-spre-fagarasul-2547454.html”,”pathArray”:[„”,”stil-de-viata”,”calatorii”,”valea-sambetei-poarta-feerica-spre-fagarasul-2547454.html”],”type”:”content”,”url”:”https://adevarul.ro/stil-de-viata/calatorii/valea-sambetei-poarta-feerica-spre-fagarasul-2547454.html”,”features”:{},”query”:{},”domain_config”:{„MISC”:{„logo”:{„width”:320,”height”:50}},”SYSTEM_TAGS”:[„noads”,”nocomments”,”sex”,”advert”,”advertorial”,”video”,”galerie”,”live”,”foto”,”exclusiv”,”analiza”,”interviu”,”reportaj”,”breaking news”],”default”:{„lang”:”ro”,”domain”:”adevarul.ro”,”alternateDomain”:”adevarul-ro.adh.reperio.news”,”friendlyName”:”Adevărul”,”logoURL”:”https://adevarul.ro/favicon-144-precomposed.png”}},”client”:{„is_mobile”:false}}
Traficul din AI crește rapid în România: ce arată datele reale din 799 de site-uri, într-un dashboard public trafic.dwf.ro lansat de DWF
București, 6 august 2026 – Agenția DWF lansează trafic.dwf.ro, un dashboard public și gratuit, actualizat lunar, care oferă o imagine...
„PFA-ul se închide singur dacă nu facturezi” și alte 6 mituri în care încă se crede în 2026
✔ Un PFA fără activitate nu se închide singur și nu dispare: rămâne activ, cu obligații declarative, până îl suspenzi...
Valea Sâmbetei, poarta feerică spre Făgărașul secret. Trecutul tulburător al locului ascuns în inima munților
Valea Sâmbetei, una dintre cele mai spectaculoase porți de intrare în Munții Făgăraș, a păstrat amintirea evenimentelor tulburătoare din vremea...
Primăria Iași face pasul înapoi: Nu mai stinge iluminatul public, ci doar îi reduce intensitatea. Măsuri similare în Constanța și Oradea
Primăria Iași a revenit asupra deciziei de a opri complet iluminatul public în intervalul 21.00-23.30 și a anunțat că va...
Lucian Mîndruță neagă că ar fi consiliat-o pe Diana Buzoianu: „De 10 ani nu am avut contract cu niciun politician”
Realizatorul Digi FM, Lucian Mîndruță, respinge informațiile potrivit cărora ar fi consiliat-o sau ar fi făcut training de comunicare pentru...
„Odiseea” pe formatul original al lui Nolan: Singurul cinematograf din Europa unde se vede filmul în versiunea IMAX 70mm
Mii de cinefili călătoresc sute sau chiar mii de kilometri pentru a vedea „Odiseea”, noul film al lui Christopher Nolan,...
KAAN, avionul alternativă al Turciei la F-35 american, a mai trecut un test și se apropie de primul zbor
Avionul de vânătoare de generația a cincea, dezvoltat integral de Turcia, a finalizat cu succes testul de rulaj pe pistă...
-
Anunturiacum 3 zileGreșeala care transformă o plombă amânată într-un tratament de canal
-
acum 2 zileANALIZĂ NBI | Bucureștiul câștigă teren în CEE: prețuri competitive, ofertă limitată și potențial de convergență
-
Sportacum 2 zileCe sporturi poți face cu familia fără să fie nimeni lăsat pe margine
-
Sanatateacum 2 zileCe nu îți spune nimeni despre cum alegi și depozitezi polenul de albine
-
Uncategorizedacum 2 zileUn singur telefon îți poate simplifica întreaga zi?
-
Sanatateacum 2 zileDinți ficși fără operație – când puntea dentară e alegerea corectă și când nu
-
Lifeacum 2 zileCe înseamnă un parfum de nișă și cum alegi parfumuri de nișă originale potrivite stilului tău
-
Lifeacum 2 zileCe înseamnă tehnologiile Omni-Heat și Omni-Tech