Cea mai importantă întâlnire oficială a ultimei decade s-a petrecut săptămâna trecută, joi, 22 iunie, când Președintele Statelor Unite, Joe Biden, l-a primit în vizită oficială la Casa Albă pe premierul indian Narendra Modi.

Cele două cele mai mari democrații ale lumii au reafirmat cooperarea comună bazată pe valori democratice comune, asumate și clamate, în egală măsură cu acorduri și interese comune identificate și care vizează, cu precădere, îndiguirea Chinei și limitarea asertivității acesteia la nivel global dar cu precădere în Indo-Pacific. Evenimentul este cu atât mai relevant cu cât Joe Biden a trebuit să cântărească atent poziționarea și discursul său față cu alunecările antidemocratice ale lui Modi și cu presiunea de la proprii congresmeni și organizații pentru protecția drepturilor omului care i-au cerut să ridice în întâlnirea directă suma de subiecte controversate ce-l privesc pe liderul indian. Și pentru Modi lucrurile nu au fost simple, el expunându-se unei conferințe deschise de presă cu întrebări contondente, asumându-și răspunsuri clare, în cheie democratică, și fiind forțat să relativizeze inclusiv ne-alinierea tradițională indiană în fața amenințării chineze și a efectelor pe care le are și în Indo-Pacific războiul de agresiune, pe scară largă, a Rusiei în Ucraina și punerea sub semnul întrebării a lumii bazate pe reguli și a principiilor Cartei ONU.

Pertractări și acorduri tranzacționale pentru cea mai importantă și flamboiantă vizită de stat a unui lider străin în SUA

Vizita de stat a premierului Modi în SUA, cea mai importantă formă de găzduire a unui oaspete străin în diplomația americană, a presupus nenumărate pertractări și negocieri între cele două părți. Astfel, vizita a debutat în ajun cu patronarea de către președintele indian a celebrării Zilei Internaționale a Yoga la sediul Națiunilor Unite din New York, o ocazie care a ilustrat influența indiană la nivel de soft power, depășită peste ocean doar de reflecțiile și vizitele spirituale ale lui Dalai Lama.

Iar liderul celei mai populate națiuni a lumii – 1,4 miliarde de cetățeni, depășind China vecină în cursul lunii mai anul acesta – a avut parte la Washington, a doua zi, de cele mai importante momente: primirea cu garda de onoare în South Lawn, discuții și tratative extinse în Biroul Oval, conferință de presă comună, dineu de stat seara cu prezența unui Chef specializat în bucătăria pe bază de plante pentru a satisface dieta vegetariană a lui Modi, discurs în Congres a doua zi, joi – o onoare rezervată doar celor mai importanți aliați ai SUA. A fost doar cea de a treia vizită de stat din mandatul lui Joe Biden, în doi ani și jumătate.

Fiecare dintre cei doi lideri a trebuit să se confrunte cu o serie de compromisuri pentru ca această întâlnire să se consume în mod avantajos pentru ca părțile să aibă spațiu și libertatea de a discuta cele mai importante teme ale situației globale precum și relațiile bilaterale. Președintele Joe Biden a trebuit să abordeze temele legate de drepturile omului în India în contexte și cadre potrivite, în spatele ușilor închise, pentru a evita antagonizarea lui Modi, în timp ce public a îmbrățișat limbajul clasic al celei mai mari democrații, cea mai veche democrație.

Și a putut face acest lucru fără probleme odată ce a asumat că referirea la democrații este corectă, odată ce India a fost întotdeauna o democrație, de la Mahatma Ghandi și Jawaharlal Nehru încoace, în ciuda alunecărilor de dată mai recentă, sau manifestărilor discutabile chiar ale lui Modi, și că și premierul indian este un democrat, care și-a asumat public apărarea drepturilor omului chiar la Casa Albă, în secvența de întrebări și răspunsuri, fiind legat și apărând aceleași valori și principii chiar dacă rămâne discutabil modul în care le aplică tot timpul. Astfel că postura președintelui american de apărător al democrației și de campion al coalizării democrațiilor contra autocrațiilor a putut fi salvgardată, chiar dacă presa, organizațiile neguvernamentale și comentatorii au privit regimul lui Modi mai degrabă ca o autocrație electorală decât ca o democrație imperfectă.

Și premierul Modi a ieșit de două ori din zona sa de confort. Mai întâi pe temele legate de democrație și drepturile omului, atunci când a trebuit să accepte conferința comună de presă a celor doi președinți și întrebările incomode ale presei americane, apoi atunci când a trebuit să iasă din chingile strâmte ale nealinierii tradiționale indiene pentru a se poziționa, mai întâi în ceea ce privește QUAD-ul, coaliția pentru îndiguirea Chinei – nenumită pe tot parcursul vizitei ca rival, dușman comun sau adversar de către ambele state – apoi în raport cu Ucraina, acolo unde interesele pragmatice l-au adus ceva mai aproape de poziția occidentală a democrațiilor decât de echilibrul strict, autoimpus, de echidistanța care avea grijă de poziția clară de beligerant antagonic a Rusiei.

Premierul Modi a susținut public democrația, drepturile omului și nediscriminarea cetățenilor

Președintele Joe Biden a fost cel care a relevat fără nuanțe relevanța relației bilaterale: “Am crezut întotdeauna că relația între Statele Unite și India ca fi relația definitorie a Secolului 21”. În plus, caracterizarea relației drept una de prietenie indiano-americană și relevarea posturii comune de împărtășire și promovare a valorilor democratice au fost definitorii pentru păstrarea coerenței abordărilor americane în privința Relațiilor Internaționale și a Securității Globale în secolul 21. Și Narendra Modi a ieși din zona sa de confort, în care face rare interviuri și conferințe de presă numărate, și a acceptat nu numai întâlnirea cu jurnaliștii, dar și tratarea celor mai delicate subiecte care-l priveau.

Premierul indian a răspuns fără cusur la o întrebare despre reacțiile și represaliile la adresa dizidenților și a minorităților religioase. Iar aici Modi a apărat valorile și principiile în care crede, pe care le apără, lăsând deoparte componenta de interpretări și relativizări ale valorilor asumate în panul aplicării concrete a lor. Pentru partea americană a fost importantă această asumare publică a pozițiilor democratice atunci când prim-ministrul Modi a declarat “nu există nici cel mai mic spațiu pentru discriminare”. ‘Atunci când vorbim despre democrație, dacă nu există respect pentru valorile umane și nu există umanitate, nu există drepturi ale omului și, deci nu există nici un pic de democrație,” a afirmat Modi, ca o declarație de credință, salutată de toți cei prezenți.

Și președintele Biden a primit aceeași întrebare despre dosarul privind drepturile omului al prim-ministrului Modi. El a preferat să sublinieze valorile comune împărtășite de SUA și India, cele democratice, având drept probă declarația și referințele tocmai pronunțate de către oaspetele său. “Premierul și cu mine am avut o discuție foarte bună despre valorile democratice. Aceasta este natura relației noastre: suntem direcți și sinceri unul cu celălalt și ne respectăm deopotrivă fiecare. Credem în demnitatea fiecărui cetățean și este un fapt înscris în DNA-ul American și cred că și în cel indian”, subliniind angajamentul pentru democrație al celor doi parteneri “fapt care creează atractivitatea în relație și ne permite să extindem instituțiile democratice de jur împrejurul lumii.”

“Ca democrații ce ne aflăm, putem să captăm mai bine deplinul talent al tuturor cetățenilor noștri, precum și să atragem investiții ca adevărați parteneri de încredere și națiuni majore ale lumii, cu exporturile majore fiind un exemplu de forță în acest sens,” a mai spus Biden, dând substanța relației bilaterale. “Egalitatea în fața legii, libertatea de expresie, pluralismul religios și diversitatea oamenilor – acestea sunt principiile fundamentale care au evoluat chiar dacă s-au confruntat cu provocări în cadrul fiecăreia dintre națiuni, pe parcursul istorie, și asta susține puterea noastră, profunzimea și viitorul nostru”. În fapt, Biden a folosit ocazia de a sublinia toate principiile care sunt puse sub semnul întrebării de organizațiile internaționale pentru apărarea drepturilor omului și de activiștii din India, drept pilde, prezumând că ele sunt asumate de către Modi și că premierul Indian este îndreptat pe drumul bun. De altfel, fără a face referiri directe, Biden și partea americană în întregimea sa a folosit prin momentele de marcare a limitelor relației bilaterale sublinierea foarte clară până unde e dispusă SUA să deschidă relația în actualele condiții și că pașii mai departe presupun o asumare și schimbare de sistem majore în India.

Provocările și criticile la adresa democrației lui Modi

Cea mai mare democrație este și un stat extrem de important în competiția definită deja între democrații și autocrații, cu precădere între Statele Unite și China. De aceea balansarea democrației în deteriorare a Indiei a fost transcrisă în criterii și abordări pragmatice, de interese comune, cu grija enormă pentru respectarea perceptelor necesare evitării unei cauționări personalizate sau individuală pentru Modi, pentru modularea așteptărilor propriei populații americane, a Congresului, dar și pentru evitarea unui criticism excesiv la nivelul cetățenilor indieni.

De altfel, aceeași abordare au avut-o și prim ministrul australian Anthony Albanese care l-a primit pe Modi cu onoruri la Sydney, același interes și nevoia de angajare și implicare a Indiei în Pacific a făcut primirea în Papua New Guinea, de către Prim-Ministrul James Marape, acolo unde Modi a anunțat susținerea pentru insulele din Pacific, subiect al presiunii chineze. Iar președintele Franței, Emmanuel Macron, face din Modi oaspetele de onoare de Ziua Independenței Franței, la parada de 14 iulie, ziua Căderii Bastiliei.

Aceste acolade diplomatice și nuanțe de abordare sofisticate au avut impact și au nuanțat într-un mod avantajos și acceptabil vizita de stat al Premierului Indiei la Washington. Recunoașterea publică a apărării principiilor democratice și a drepturilor omului nu a anulat criticile Human Rights Watch și a Amnesty International care au adus în prim plan normele democratice indiene, libertățile religioase și libertatea presei, alterate în India. Iar sfertul de secol de îmbunătățire a relațiilor americano-indiene a putut continua în noul context.

Marile dosare și critici vizează discalificarea din alegeri a lui Rahul Gandhi, lider al principalului partid de opoziție, care nu a putut candida pentru parlament după condamnarea unei sentințe pentru defăimare de 2 ani închisoare, considerate îndeobște motivate politic. Apoi partidul lui Modi, Bharatiya Janata Party (BJP), aflat la guvernare, practică un naționalism indus care are obiceiul de a elimina dizidenții. Modi însuși a fost blocat în a obține viza de SUA în 2005, urmare a rolului pe care l-a avut în violențele anti-musulmane din urmă cu trei ani, din statul Gujarat, când ca ministru a tutelat acțiunile care au dus la moartea a peste 1.000 de oameni, majoritatea musulmani. Totuși Curtea Supremă americană a revocat decizia, un argument important al părții americane.

Lui Modi i se mai reproșează că nu acceptă critica în media, zona academică sau societatea civilă. Asocierea sa și a partidului său cu mișcarea Rashtriya Swayamsevak Sangh, o organizație care pledează pentru identitatea exclusiv hindusă a Indiei, este de asemenea pe lista de reproșuri. Desigur, aceste abordări sunt contrare abordărilor democrației indiene inclusive istorice a lui Gandhi și Nehru. Oficialii americani s-au abținut să critice public pe Modi pe aceste teme, chiar dacă au abordat subiectele în spatele ușilor închise. Abordarea a fost că fiecare democrație e imperfectă, inclusiv cea americană, și este o “muncă de progres constantă”, iar cooperarea este posibilă pentru că este construită pe “Angajamentul împărtășit pentru democrația reprezentativă.” Aceste abordări au complinit nuanțele necesare pentru a evita problemele oricărei forme de laude a democrației indiene actuale. Așa a răspuns și președintele american scrisorii semnată de peste 70 democrați din congres care-i cerea să ridice problema drepturilor omului atunci când îl primește pe Modi.

Pragmatismul și tranzacționismul dominant al relației indiano-americane

Dar partea cea mai importantă a vizitei l-au reprezentat argumentele pragmatice, interesele comune și sprijinul reciproc pe dimensiunile geopolitice, comerciale, de apărare și tehnologie. Chiar dacă India nu a decis în mod clar să angajeze o opinie privind războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina, New Delhi a continuat să cumpere petrolul rus, dar s-a îndepărtat de piața de armament rusă îndreptându-se spre cea occidentală, chiar dacă dependența sa de piese de schimb și muniția rusă se menține și va fi constantă pe o perioadă relevantă de timp. În plus, Narendra Modi s-a întâlnit cu Președintele Volodymyr Zelensky față în fața în marja reuniunii G7 din Japonia.

Cooperarea principală rămâne cea din domeniul vânzărilor de armament și tehnică militară, producția comună și colaborarea în domeniul tehnologiilor. De altfel, comerțul în domeniul industriei de apărare a explodat în ultimii 15 ani. Iar diversificarea avantajează India și crește independența sa față de Rusia lui Putin. Producția de drone MQ-9B SeaGuardian, cu perspectiva producției locale, a accentuat relația militară între cele două state, în timp ce General Electrics și compania de stat indiană

Hindustan Aeronautics vor produce împreună motoare de avioane F414 în India.

Apoi India se va alătura proiectului Artemis Accords condus de SUA, vizând acordul de cooperare pentru explorarea spațiului, respective lansarea unei misiuni comune NASA pe Stația SPațială Internațională, în 2024. Vizita lui Modi la Washington a mai adus un contract prin care producătorul de semiconductori Micron Technology va construi o fabrică de 2.75 miliarde de dolari pentru asamblarea semiconductorilor în India. Schimburile educaționale, situația vizelor și prezenței diplomatice în cealaltă țară, temele summitului G20 care va avea loc în India în septembrie, s-au adăugat pachetului de livrabile.

Dar poate cea mai importantă parte a acordurilor și discuțiilor a vizat chestiunile geopolitice precum funcționarea și prioritățile Quad – acordul de alianță cvadrilaterală între India, Australia, Japonia și SUA – libertatea navigației și survolului în ariile internaționale, dezbaterea privind rolul Chinei pe dimensiune militară și preocupările legate de China, de militarizarea, asertivitatea și prezența agresivă a Chinei în lume. India și China au avut ciocniri militare la frontiera din Himalaya disputată, prin pătrunderea Chinei în zona indiană care a dus la pierderea câtorva zeci de vieți în confruntări la peste 5000 de metri. Atunci SUA au ajutat India direct, au livrat haine groase și drone, ca și intelligence despre amplasarea trupelor chineze la linia de contact.

“Balanța geopolitică, alternativele economice(inclusiv la nivelul producției manufacturate) contrastul democratic cu China” au fost argumentele majore ale unei relații pragmatice care oferă argumente solide și în domeniul valorilor comune. India rămâne un partener atractiv, util și fidel prin creșterea rolului său global și regional”. India are a cincea cea mai mare economie a lumii, a doua cea mai mare armată a lumii, iar rivalitatea cu China, neafirmată public și absentă din declarații, este o garanție a interesului constant indian pentru relația cu Statele Unite și depărtarea, pas cu pas, de Rusia.

Nealinierea, marea problemă de netrecut a Indiei

Desigur, cea mai mare problemă a Indiei rămâne politica tradițională de nealiniere. Născută în perioada Războiului Rece, din dorința de a evita să intre în logica limitării independenței prin subordonarea față de un bloc sau un actor superputere globală, India a fost unul dintre fondatorii Mișcării celor 77 state nealiniate, dintre care multe au nutrit relații privilegiate cu Uniunea Sovietică și s-au lăsat antrenate în mișcările pacifiste cu iz ideologic. Această tradiție limitează și astăzi poziția Indiei, chiar dacă ciocnirea cu China de la frontieră și alte numeroase elemente iritante ale Chinei precum implicarea în Sri Lanka, pot motiva o poziționare mai clară în raport cu un actor cu care ai dispute militare, chiar dacă nu e declarat inamic, și cu care ești, în același timp, partener în BRICS.

Nealinierea a permis abordarea unor politici flexibile, într-o lume pe care o preferă mai degrabă multipolară pentru a nu fi obligată să aleagă o parte, și a se supune rigorilor geopolitice aliate stricte. Washington-ul a preferat acordurile pragmatice care au angajat India, precum cel care-i oferă SUA acces la porturile maritime indiene la schimb cu un anumit trasfer de tehnologie și schimb de intelligence. Co-producerea și transferul de tehnologie americană în India contează, de asemenea, enorm în actuala ecuație.

Totuși există limite evidente ale cooperării cu India, pe care Statele Unite nu s-au ferit să le sublinieze și să le așeze sub imperiul calității democrației, a stabilității regulilor democratice și a construcției încrederii bazate pe valori comune și nu pe interese schimbabile. Astfel, India nu va putea beneficia de un acord și transfer tehnologic la nivelul AUKUS – acordul în trei SUA-Marea Britanie- Australia, în materie de dezvoltare a submarinelor nucleare pentru că SUA consideră că asemenea acorduri care presupun împărtășirea unor tehnologii dezvoltate vin cu expunerea unor vulnerabilități importante pe care le împărtășesc doar unor democrații liberale evoluate și stabile. Tot astfel cum la nivelul schimburilor de intelligence, SUA nu va schimba informații la nivelul în care o face cu statele din Five Eyes – Australia, Canada, Noua Zeelandă, și Marea Britanie. Și aceste mesaje ajunse la elita indiană pot fi un instrument pentru a determina îmbunătățirea dosarului democratic indian.