Din viaţa lui Calistrat Hogaş,
profesor şi neobosit călător prin munţii Neamţului, au rămas consemnări despre
revolverul cu ultimul glonţ pentru el şi care a fost cea din urmă dorinţă înainte
de a muri.
Calistrat Hogaş FOTO CooltNeamţ
Recent, pe data de 28 august
2023, s-au împlinit 106 ani de la moartea scriitorului, o personalitate a
culturii româneşti din perioada antebelică, el fiind şi colaborator al Revistei „Viaţa Românească”, condusă de Garabet Ibrăileanu. A fost un pionier în
literatura de călătorie, în scrierile sale prezentând neasemuit de frumos ţinutul
Neamţului din zona Ceahlăului.
Ca dascăl, a predat Limba română
la Piatra Neamţ, Roman şi Iaşi. În al doilea oraş menţionat, a profesat şi la
Seminarul „Sfântul Gheorghe“, având
binecuvantarea episcopului Melchisedec Ştefănescu. Preotul cercetător
Florin Ţuşcanu, a descoperit în arhive caracterizarea pe care i-a făcut-o lui
Hogaş un elev, Visarion Puiu, viitor mitropolit:
„Toată vremea celor trei ani de studii făcute în acest
seminar am avut ca director pe arhiereul Ioanichie Flor Băcăoanul, un chip luminos
de preot, bun cântăreţ şi distins slujitor. Dintre profesori, superior prin
cunoştinţe şi bunătate erau Ion Gheorghiu Pioneanu (…), Calistrat Hogaş,
sever şi exigent, dar drept, căruia îi datorez (…) şi primele îndemnuri de a
citi literatură română şi străină“.
Într-un studiu al Complexului
Muzeal Naţional Neamţ se arată că Hogaş avea un caracter complex, în care se
amestecau calităţile de soţ şi părinte protector cu firea aventuroasă şi chiar
iute la mânie, care l-a pus adeseori în situaţii potenţial periculoase.
Scriitorul şi-a procurat două arme de foc, una păstrându-se la casa memorială
din Piatra Neamţ.
Este vorba de un revolver
sistem Lafaucheux, produs în Belgia înainte de 1877, unul deosebit deosebit,
atât prin particularităţile sale de construcţie (folosea cartuşe cu percuţie
periferică, numite în epocă cartuşe cu broşă), cât şi prin personalizarea sa
(plăsele din fildeş, ţeavă nichelată, gravuri cu motive vegetale şi
geometrice), fiind, pe lângă o armă de autoapărare eficientă, şi o piesă de
lux.
„Dacă o fi să mor, vreau să mor în casa mea. Revolverul îl am încărcat“
„Pe lângă siguranţa oferită
în contextul eventualelor pericole din cadrul aventurilor sale în locuri sălbatice
ori a protecţiei propriei case în faţa hoţilor, scriitorul vedea în pistolul său
şi un obiect specific onoarei“, se arată în studiu. Scriitorul nu a putut să se
înroleze voluntar în Armata Română cu ocazia campaniei din 1916, din cauza
vârstei şi a problemelor de sănătate.
Revolverul se păstrează în casa memorială din Piatra Neamț FOTO CNMN
Afirma că, în cazul unei
evacuări din casa de la Piatra Neamţ, dacă trupele germane şi austro-ungare,
care erau la câteva zeci de kilometri, intră în oraş, ştie ce are de făcut,
adresându-se familiei: „Voi faceţi ce
vreţi, eu nu mă mişc de aici: dacă o fi să mor, vreau să mor în casa mea.
Revolverul îl am încărcat: cinci gloanţe sunt pentru cei cei care-mi vor călca
pământul şi casa, al şaselea este pentru mine“.
Cel pe care criticii l-au
numit „Amantului nestrămutat al marilor privelişti ale naturii“, deoarece îi plăcea
nespus să plece pribeag în lungi drumeţii, pe cărări de munte sau prin codri,
pe jos sau călare pe „Pisicuţa“, iapa cumpărată de la un geambaş, a văzut
lumina zilei pe 19 aprilie 1847, la Tecuci, în familia preotului Gheorghe
Dimitriu, numele Hogaş fiind pus de învăţătorul său, la înscrierea la şcoală.
Viaţa avea să i se sfârşească
pe 28 august 1917, la Roman, în casa unei fiice, Cleopatra, chinuit fiind de o
afecţiune gravă, emfizem. Cu câteva ore înainte de a muri, a avut o ultimă dorinţă,
pe care i-a transmis-o altei fiice, Sidonia: „Spre ziuă îmi spuse într-un
pripit şi prea uşor suflu: «Sidonie, să mă duci la Piatră!». Fură ultimele
cuvinte ce mai pronunţă. Respiraţia îi era liniştită şi uşoară, din ce în ce
mai uşoară şi mai liniştită“.
Muzeul Hogaș din Piatra Neamț FOTO CNMN
A fost înmormântat, la Roman,
pe 30 august. Dar ultima dorinţă nu-i fusese îndeplinită. Tot Sidonia s-a
ocupat de acest lucru, după multe formalităţi în contextul Primului Război
Mondial şi discuţii cu autorităţile militare. A fost dezgropat şi transportat
cu trenul, într-un vagon mortuar, la Piatra Neamţ. Ceremonia de reînhumare a
avut loc la Cimitirul Eternitatea, pe 8 octombrie 1917.
