În această seară de duminică 10 Septembrie 2023, în cadrul Festivalului George Enescu, din Seria Concertelor de la miezul nopții, la Ateneul Român a avut loc unul dintre cele mai interesante concerte din actuala ediție a XXVI-a Festivalului Internațional George Enescu.
Astfel, la câteva minute după miezul nopții s-a încheiat un concert cu adevărat mult așteptat și gustat de către publicul meloman, cunoscător al fenomenului muzicii clasice. Pe scenă a urcat orchestra barocă Europa Galante, sub îndrumarea violonistului Fabio Biondi. În program au fost prezentate lucrări inedite din creaţia lui Wolfgang Amadeus Mozart, Joseph Haydn-„Divertimenti” cât și celebrul opus „Anotimpurile” lui Antonio Vivaldi, în interpretarea solistului italian, violonistul Fabio Biondi .
Fondatorul renumitului ansamblu de muzică barocă, Europa Galante, muzicianul Fabio Biondi a surprins cu elementele specifice epocii şi stilului muzical baroc, având o experiență și o siguranță violonistică demnă de invidiat și la o vârstă venerabilă. Violonistul italian a interpretat cu naturalețe și sensibilitate dificilele și cunoscutele „Anotimpuri” ale lui Antonio Vivaldi, demonstrând încă o dată că orice personalitate artistică trebuie să demonstreze o relaţie cu propria cultură. În această seară a avut privilegiul de a cânta pe un instrument excepţional, o vioară Andrea Guarneri, cu sunetul modelat cu inteligență și naturalețe de către muzicianul italian.
***
Primul opus prezentat publicului prezent în Sala Mare a Ateneului Român a fost un divertisment din creaţia lui Wolfgang Amadeus Mozart.
Din istoria muzicii cunoaștem că genul divertimento-ului a fost adoptat din cultură italiană de întreaga Europă a
perioadei clasice.Astfel că, în anul 1802, conform teoreticianului german Heinrich Christoph Koch, divertimento ul era „o lucrare muzicală agreabilă auzului, dar care nu trebuia să genereze în ascultător emoţii, indiferent de natura lor.”
Divertismentele erau astfel compoziţii accesibile, concepute să fie prezentate în aer liber, ca fundal al reuniunilor dansante sau pentru alte ocazii de acest fel. Aceste compoziții erau concepute adesea pentru un ansamblu cu structură flexibilă, de instrumente de suflat şi coarde.
Din creaţia genialului Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791), Divertismentul în Re major KV 136 a fost compus în iarna
anului 1772. Fiind o creaţie semnată de Mozart la numai 16 ani, care se afla atunci în pauza dintre turnee în Italia, în acel context, apropierea de divertisment a adus o îmbogățire binevenită.
Bineînţeles, W.A. Mozart a conferit, şi în acest caz, acea elevaţie lucrării care radiază atributele stilului său însemnând, între altele, spontaneitatea inspiraţiei şi variaţii de detaliu la reluările de fraze tipice stilului clasic, având ca efect amprenta de prospeţime prin care această lucrare continuă să fie inclusă şi astăzi în repertoriul muzicii culte.
Partea întâi-Allegro-a adus acea notă plină de distincție, de cursivitate, cât și de virtuozitate, împletite cu fineţea stilistică. Multiplele trasee modulatorii au
amintit de stilul sensibil al epocii, în special a „londonezului fiu al lui J. S. Bach- Carl Philipp Emanuel Bach, pentru care Mozart a avut un respect aproape religios.
Partea a doua, Andante, a adus acea notă agreabilă, de bună dispoziţie relaxată, în care cantabilitatea liniilor melodice în diferitele registre și configurații au fost atât de frumos articulate.
După această stare de spirit impinderabilă, a urmat ultima mişcare, Presto, o veritabilă explozie de spirit, un exerciţiu mozartian de scriitură în procedee mai puțin uzitate în dispunere fugato, cu specialități și moduri de arcuș diverse, pornind de la detache și ajungând la un tip de spiccato plin de eleganță și exuberanță.
Strălucirea, claritatea clasică şi echilibrul au constituit calităţile acestui Divertisment care este mai mult decât un simplu exerciţiu de stil pe care W. A. Mozart l-a realizat în pregătirea cvartetelor sale de mai târziu sau a simfoniilor de maturitate.
Interpretarea plină de limpezime, acuitate intonațională și sensibilitate al acestei Orchestre varoce s-a dovedit a fi una de excepție, în condițiile în care solistul Fabio Biondi a avut și rolul de a coordona întreg acest ansamblu de treisprezece excelenți instrumentiști.
A urmat un alt divertisment, tot din creaţia clasică și tot în tonalitatea plenară și luminoasă de Re Major, cu singura modificare substanțială, ca acesta a aparținut omologului vienez, „părintele simfoniei”- Joseph Haydn (1732-1809) .
Am rămas foarte plăcut impresionat de fantezia debordantă pe toată derularea materialului muzical compus de Joseph Haydn. Nu întâmplător rămâne consemnat faptul că muzicienii timpului lor aveau acea admiraţie pentru Haydn. Aceștia i-au purtat-o și era coroborată cu încrederea pe care i-au acordat-o aristocrații și figurile auguste care l-au finanțat mereu, cu profunde legături directe cu sfera muzicală a ceea ce știm noi despre curentul clasic.
Tot din analele istoria muzicii, țin să vă menționez faptul că J. Haydn
a lucrat succesiv pentru baronul Karl Joseph von Fürnberg, contele Ferdinand Maximilian von Morzin, etapa fiind prolifică din perspectiva cultivării divertismentului. De exemplu, în 1761 muzicianul a fost angajat ca dirijor secund al Prinţului Pál Antal Esterházy.
Divertismentul în Re major Hob. III: D3 nu poate fi datat cu precizie, dar este atribuit de muzicologi, cu aproximaţie, perioadei 1757-1762, în care autorul austriac a cultivat genul divertismentului de o manieră tradiţională, dar cu o vădită prospeţime de limbaj.
Versiunea interpretativă de excepție a tuturor părților acestei flamboaiante creații a adus aminte de stilul muzicienilor italieni care au căutat atât respectarea canoanelor, tradiției clasice cât și căutarea unei originalități ca scop în sine, cizelată însă până la perfecțiune într – un stil şi legată organic, cu un simţ al formei ce nu-şi găseşte comparaţie în întregul curent al clasicismului.
Despre ansamblul Orchestrei Europa Galante, reținem pentru dumneavoastră faptul că a fost înființată în 1989 din dorința directorului său artistic, impresionantul violonist Fabio Biondi, de a crea o orchestră instrumentală italiană pentru interpretări ale marelui repertoriu din perioada barocă și clasică, în exclusivitate pe instrumente de epocă. De altfel, descoperirea muzicii vechi a constituit încă de pe atunci domeniul exclusiv al muzicienilor dedicați,iar nevoia unei revizuiri exclusiv italiene a acestui repertoriu a stat la baza formării ansamblului.
Europa Galante a obținut un mare succes încă de la debut, odată cu lansarea primei sale înregistrări ce a cuprins concerte de Antonio Vivaldi (Premiul Cini la Veneția, Choc de la Musique în Franța).
Versatilitatea și înaltul profesionalism al instrumentiștilor au fost atribute dublate de o capacitate de a „aduce ceva cu adevărat nou și vital unor repertoriile care sunt adesea interpretate, luminând căi deja larg urmărite cu modulații intime, articulate cu expresivitate” (Deutsche Gramophone).
În anii care au urmat, caracterul nou și unic al ansamblului Europa Galante a fost subliniat de o listă tot mai mare de premii importante obținute în urma înregistrărilor, inclusiv numeroase premii Diapason d’Or și
Choc du Monde de la Musique, mai multe alegeri ale editorilor BBC, premii RTL și trei nominalizări la premiile Grammy.
Însă, mai presus de toate, ansamblul a devenit cunoscut pentru concertele sale susținute în cele mai importante teatre de operă și săli de concerte din lume, inclusiv Teatro alla Scala din Milano, Concertgebouw din Amsterdam, Royal Albert Hall din Londra, Théâtre des Champs-Elysées din Paris, Boulez-Saal din Berlin, Auditorio Nacional din Madrid, Lincoln Center și Carnegie Hall din New York (unde grupul a fost descris de The New York Times ca fiind „caracterizat de dinamism și rafinament”), Walt
Disney Concert Hall din Los Angeles și Sydney Opera House.
Printre spectacolele importante din cadrul
festivalurilor se numără în prezent cele de la BBC Proms din Londra, de la Festivalul Internațional de la Edinburgh, sau de la Festivalul Baalbeck din Liban, precum și festivaluri importante din Asia, inclusiv Festivalul de primăvară de la Centrul Național de Artă Interpretativă din Beijing, Festivalul de Artă din Hong Kong și alte spectacole din regiune, cum ar fi Suntory Hall din Tokyo, Shanghai Concert Hall și Lotte Hall din Seoul.Europa Galante concertează pe toate continentele.
Pe lângă redescoperirea celor mai faimoase lucrări din repertoriul Baroc italian, cum ar fi interpretarea
revoluționară a celor Patru Anotimpuri de Vivaldi, care a dobândit un statut mitic, Europa Galante a fost implicată și în recuperarea unor comori ascunse din anii 1700.
În Italia, ansamblul a colaborat cu
Academia Națională Santa Cecilia la reconstrucția oratoriilor de Antonio Caldara, Leonardo Leo și Gian Francesco de Mayo, precum și a lucrărilor lui Scarlatti, cum ar fi Carlo Re d’Allemagna, Il Trionfo
dell’Onore și Massimo Puppieno.
Această activitate de cercetare a fost recunoscută și premiată pe scară largă. În 2002, Fabio Biondi și Europa Galante au primit Premiul Abbiati din partea criticilor muzicali italieni pentru întreaga activitate
concertistică și pentru interpretarea piesei Il Trionfo dell’Onore.
De asemenea, în 2008, Fabio Biondi și Europa Galante, împreună cu Compagnia Colla, au primit premiul special Abbiati pentru Filemone e Bauci de Haydn, pentru originalitatea și valoarea redescoperirii acestei lucrări, pe care au reușit să o readucă la întreaga sa splendoare instrumentală și vocală.
Dar curiozitatea lui Fabio Biondi și Europa Galante au mers mai departe, depășind limita dintre Baroc și stilul clasic. În 2001, grupul a făcut prima sa incursiune în repertoriul bel canto cu o interpretare a operei Norma de Bellini pe instrumente originale, pentru Festivalul Verdi.
Orchestră.
***
După o scurtă pauză de acordaj, în transmisiune directă la TVR Cultural, am avut plăcerea de a descoperi o versiune interpretativă a lui Fabio Bondi cu Europa Galante a celor Patru Anotimpuri de Vivaldi, care a fost aclamată la scenă largă.
Cele patru anotimpuri (Le quattro stagioni) constau din patru concerte ( Primăvara , Vara , Toamna și Iarna ) , fiecare într-o formă distinctă care conține trei mișcări cu tempo-uri în următoarea ordine: rapid-lent-rapid.
De la publicarea sa, fiecare solist și violonist care se respectă include în repertoriul său aceste bijuterii muzicale. De asemenea, toate aceste concerte au incorporate unele dintre cele mai îndrăznețe programe de muzică scrise vreodată în perioada barocă.
Interesul acordat compozitorului care a lăsat moștenire posterității aceste texte muzicale scriu și descriu o narațiune muzicală setată pe o linie de text, o poezie sau orice altă formă de scriere (care este de obicei publicată în notele de program ale concertului), se poate identifica cu tradițua „muzicii de program”. Surprinzător este faptul că acest tip de muzică cu programu nu a fost o tehnică folosită de obicei în perioada barocului, din moment ce termenul de „muzică de program” nu a fost inventat decât în perioada romantică.
Am fost cu adevărat impresionant vede cât de precis și de viu au reușit muzicienii italieni să-l prezinte pe Vivaldi, asemenea unor tablouri în mișcare, fără a pierde calitatea generală și echilibrul munci, disciplinei de orchestră.
De altfel, în spiritul celor amintite, trebuie reținut faptul că înregistrarea tuturor acestor Anotimpuri a fost desemnată Discul Anului de către case prestigioase de discuri și organizații muzicale pe cele cinci continente
De subliniat au fost atât frumusețea sunetului solistului Italia care a interpretat întreg programul pe o vioară Andrea Guarneri,din colecția personală, datând din anul 1686, cât și lejeritatea în execuție a întregului organism orchestral cameral baroc, care a funcționat ca un veritabil partener de scenă.
M-a impresionat precizia ritmică și expresia în „Furtună” din Vara, dar și cântecul păstorului sau cel al turturelelor din „Primăvară”, vânătoarea, hăituirea prăzii din „Toamnă” cu partea secundă-celebrul vis, mersul pe gheață dimpreună cu imitarea vântului sirroco din „Iarnă” au avut darul de a mă purta într – un univers pe de-a-ntregul livresc și fantastic, în culorile fiecăruia anotimp în parte.
Stilul quasi improvizatoric, cu dese licențe și intervenții insolite ale viorii solistului s-au împletit în mod cu totul special cu cantilenele, cu armoniile orchestrei, judicios și admirabil conduse de o clavecinistă de excepție. De asemenea, scânteietoare și pline de expresie au fost intervențiile dialogate ale violei, ale violoncelului au arătat o muzicalitate și maturitate deplină, care au surprins și au încântat audiența Sălii Mari a Ateneului Român.
Finalul de-a dreptul electrizant a adus multe minute de ovații, pline de mulțumire din partea publicului la adresa acestor muzicieni de calibru.
La cererea publicului, bisul transmis (de data aceasta redat și în direct), oferit cu generozitate a fost reluarea „Furtunii” din „Vara” vivaldiană care s-a legat organic de întreg programul pe deplin revelator, în sensul că a constituit alegerea perfectă, într-un echilibru perfect cu spiritul acestor titrați artiști.
Pe final, vă ofer un scurt insert din unul dintre cele mai noi albume ale violonistului Fabio Biondi, dimpreună cu Ansamblul Europa Galante:
***
Mulțumindu-vă pentru atenție, închei această cronică, cu speranța că voi asista, din postura de muzician și jurnalist profesionist (chiar dacă nu am fost acreditat din motive neelucidate de către actuală nouă conducere a Festivalului Internațional George Enescu) și la alte concerte cu adevărat demne de a fi evocate.
Sursa foto :https //google.com
Acest eveniment se bucură de susținerea și promovarea Ziarului Nationalul.ro, iar prezentarea acestei cronici de concert a fost realizată de către domnul profesor. dr. Daniel Mihai, redactor al platformei BPNews.Toate drepturile rezervate!
