Actualitate
23 septembrie, ziua în care s-au născut Sofia Vicoveanca și Julio Iglesias
Pe 23 septembrie s-au născut mai mulți artiști, români
sau străini, printre care Sofia Vicoveanca, Julio Iglesias, Ray Charles sau
George Mihăiță.
Julio Iglesias FOTO Reuters
Alte evenimente din istoria zilei:
1930: S-a născut Ray Charles, muzician american
Ray Charles a fost un pionier în materie de muzică soul
în anii ’50 prin fuzionarea muzicii rhythm and blues, gospel și blues
înregistrând la Atlantic Records. A contribuit la integrarea stilurilor
country, rhythm and blues, și pop în anii ’60 prin succesul pe care l-a avut la
casa de discuri ABC, unde acesta a devenit unul dintre primii muzicieni
afro-americani căruia i-a fost acordat control artistic de către o companie de
înregistrări cunoscută.
Frank Sinatra l-a numit pe Ray Charles „singurul geniu
adevărat în show business” (în engleză „the only true genius in show
business”).
Charles a început să-și piardă vederea la vârsta de 4 ani
sau 5 și a devenit orb la 7 ani, aparent din cauza glaucomului. A murit în 2004,
1938: S-a născut Romy Schneider, actriță franco-germană
Numele ei adevărat a fost Rosemarie Magdalena Albach. În
anul 1953, în timp ce locuia la Viena, a jucat rolul împărătesei Sisi, rol cu
care a devenit renumită în Germania și Austria. Între anii 1962 – 1963 a trăit
la Paris. A jucat în câteva filme la Hollywood. În timpul primei căsătorii a
trăit în Berlin, după care s-a mutat din nou la Paris.
După încheierea relației cu Delon pe care a avut-o din
1058 până în 1963, Romy Schneider s-a căsătorit cu regizorul și actorul german
Harry Meyen în iulie 1966. Ulterior au divorțat. Au avut un fiu, David
Christopher (1966-1981), care a murit la 14 ani după ce a încercat să
escaladeze gardul cu țepi de la casa părinților tatălui său vitreg și și-a
perforat artera femurală.
În 1975, Romy Schneider s-a căsătorit cu Daniel Biasini,
secretarul ei particular, dar au divorțat în 1981. Fiica lor, Sarah Biasini,
este actriță. Schneider a început să consume alcool în exces după
moartea fiului ei. Schneider a fost găsită moartă în apartamentul ei din
Paris la 29 mai 1982, în urma unui stop cardiac.
1939: A murit Sigmund Freud, psihiatru austriac
Sigmund Freud este considerat întemeietorul psihanalizei.
S-a născut în 1856 și a fost un medic neuropsihiatru austriac de etnie
evreiască, fondator al școlii psihologice de psihanaliză. Lucrările sale
introduc noțiuni precum inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și
simbolistica viselor. Cu toate acestea psihologii freudieni moderni, în era
existențialistă, începând de la sfârșitul secolului 20 refuză să interpreteze
după psihologia simbolistă, rugând pacientul să-și numească și să-și delimiteze
propriile simboluri, într-un amestec de psihanaliză freudiană și logopedie
frankliană.
Sigmund Freud, părintele psihanalizei
Astăzi, psihanaliza lui Sigmund Freud este o teorie și o metodă practicată
și în combinație cu alte metode, dar cu eficacitate terapeutică de multe ori
pusă la îndoială și numai parțial recunoscută.
1941: S-a născut Sofia Vicoveanca
Sofia Vicoveanca este interpretă română de muzică
populară născută în comuna
Toporăuți (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de orașul
Cernăuți (astăzi în Ucraina), primind la naștere numele de Sofia Fusa.
Când tatăl său fiind luat prizonier de sovietici, după
anexarea Bucovinei de Nord de către Uniunea Sovietică. Împreună cu mama sa,
Sofia s-a refugiat la o mătușă Sofia Ișan și Vespazian Șorodoc (palimar
biserica ortodoxa) de pe balta din Bivolarie – Vicovu de Sus.
Numele de scenă a fost ales deoarece directorul
ansamblului artistic unde era angajată a considerat că numele Sofia Fusa nu
avea rezonanță artistică și astfel a numit-o Vicoveanca.
1943: S-a născut Julio Iglesias, cântăreț spaniol
Este artistul latin care a vândut cele mai multe albume
din istorie. De asemenea, se numără printre primii zece artiști cu cele mai
numeroase vânzări din istorie, conform Sony, care în decembrie 2011 i-a
conferit, la Madrid, două premii ce confirmă aceste realizări de excepție.
Julio Iglesias a studuat Drptul, dar nu și-a terminat
studiile din cauza unui accident de mașină care l–a lăsat paralizat. El a
primit o chitară când era în spital și așa a început totul.
Cariera sa se întinde pe o perioadă de peste 40 de ani,
încununați cu numeroase albume răsplătite cu aur, platină și numeroase distincții,
uneori unice în lume. În anul 1971 s-a însurat cu Isabel Preysler Arrastria cu
care a avut 3 copii: „Chabeli” Marĺa Isabel (1971), Julio Iglesias Jr. (1973)
și Enrique Iglesias (1975), ultimii doi alegând să calce pe urmele tatălui lor.
La începutul anilor 1990, și-a unit destinul cu Miranda
Johanna Maria Rijnsburger cu care are 5 copii, ultimul născându-se în 2007.
1948: S-a născut actorul George Mihăiță
George Mihăiță este actor de teatru și film și a fost
decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad
de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse
în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de
existență a Teatrului Național din București”.
A jucat în aproape 50 de filme și zeci de piese de teatru,
emisiuni de divertisment și seriale tv.
1949: S-a născut Bruce Springsteen, cântăreț american
Bruce Springsteen, poreclit „The Boss”, este un cântăreț
american, compozitor și interpret care înregistrează cu E Street Band.
Springsteen este cunoscut în toată lumea pentru rock-ul său romantic, versurile
sale poetice și pentru sentimentele sale pentru cultura americană centrate pe
New Jersey-ul de origine.
A compus de mai multe ori coloana sonoră pentru diverse
producții cinematografice, iar pentru muzica originală a filmului Philadelphia
din 1993 – cu Tom Hanks și Denzel Washington în rolurile principale – a fost
premiat cu Globul de Aur, cu Grammy și cu Oscar.
1950: S-a născut Șerban Ionescu, actor român de teatru și film
S-a născut în Corabia,județul Olt fiind fiul doctorului
Aldea Ionescu, și al Anei. La vârsta de 4 ani își pierde mama, iar la 6 ani, și
tatăl. A locuit o bună perioadă de timp în Izbiceni,județul Olt la o mătușă.
A fost căsătorit cu actrița Magda Catone, cu care a avut
un fiu, Carol.
Actorul Șerban Ionescu a fost decorat la 30 mai 2002 cu
Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți
actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care
au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul
celebrării unui veac de film românesc”. A murit la 21 noiembrie 2012.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv




