Atacul de sâmbătă al Hamas i-a luat prin surprindere pe oficialii israelieni, iar politicienii, armata sau serviciile de informații nu pot explica acest fenomen.
Israelul a declarat „stare de război” în timp ce armata sa continuă să se confrunte cu luptători palestinieni în mai multe zone din sudul Israelului. Aceasta vine la o zi după un atac surpriză al Brigăzilor al-Qassam, aripa armată a Hamas, gruparea palestiniană care guvernează Fâșia Gaza.
Duminică, gruparea armată libaneză Hezbollah a declarat că a lansat atacuri cu mortiere în fermele ocupate Shebaa, în solidaritate cu organizația Hamas. Israelul a declarat că a răspuns cu numeroase tiruri de artilerie lansate asupra noilor poziții palestiniene strategice.
Escaladarea vine pe măsură ce crește așteptările că Israelul va lansa o invazie terestră a Gaza, după ce premierul israelian Benjamin Netanyahu a amenințat că va transforma enclava palestiniană asediată într-o „insulă pustie”. Cel mai recent număr de morți se ridică la 370 de palestinieni, potrivit oficialilor din domeniul sănătății, cel puțin 600 de israelieni, potrivit rapoartelor presei.
Hamas a declarat că și-a lansat operațiunea la scară largă ca răspuns la actele de război pline de brutalitate continuă venite din partea statului Israelului cât și a deficiențelor de administrare proprie, în ceea ce privește soarta civililor palestinieni.
Contextul actualului conflict din Fâșia Gaza
7 octombrie 2023 va rămâne ziua în care Hamas a invadat sudul Israelului și a ucis peste 600 de israelieni, a rănit peste 2.000 și a răpit un număr necunoscut cel puțin de ordinul zecilor- constituind cel mai mare eșec al serviciilor de informații israeliene din istorie.
Probabil că, privind în urmă, istoricii vor aduce în discuție și vorsemnala în continuare Războiul de Yom Kippur din anul 1973, unul la fel de sângeros, chiar mult mai rău, deoarece au fost mai mulți morți și pentru că însăși existența statului Israel era mult mai în pericol decât în prezent .
Numai că, din punct de vedere logistic și organizatoric statul Israel din 2023 este mult mai puternică decât cel din 1973, iar organizația palestiniană Hamas de astăzi este mult mai slabă comparativ decât Egiptul și Siria din urmă cu 50 de ani, așa că problema este una discutabilă.
Iar datele păreau să susțină toate acest e lucruri. La numeroasele conflicte recente cu Gaza, Hamas nici nu a luat parte. Păreau să le fie prea frică să se alăture luptei cu Jihadul Islamic. Păreau să fi învățat lecția din războaiele din Gaza din anii 2014 și 2021 că, dacă ar fi sărit în ring cu Israelul, ar fi ieșit întotdeauna mult mai rău.
Această gândire dihotomică a fost mult prea evidentă, deoarece adevărul este că Hamas a întrat serios în război cu Israelul în 2014 și 2021, în ciuda multor experiențe anterioare în care armata israeliană i-a trântit la pământ.
Lecția ar fi trebuit să fie că uneori milițiile paramilitare Hamas să fie constant descurajate, dar dacă atinge un punct scăzut în care simte că nu ajunge nicăieri și nu are nimic de pierdut, să fie dispuse să ducă o bătălie pierdută doar pentru a reveni în conflict.
Cele două mari armate combatante și tactica militară aleasă
Apoi, în această complicată ecuație a războiului mai este de adăugat și geniul tactic al Hamas în operațiune. O parte din motivul pentru care armata statului Israel nu era pregătită pentru multe dintre tacticile sale a fost determinata din cauza faptului că Hamas nu le-a dezvăluit niciun fel de informații, sau cu siguranță nu în volume uriașe și cu orchestrația sincronizată complexă pe care a realizat-o.
Cum a fost posibil
Armata israeliană a folosit muniție pentru a trage cu rachete și a semăna revolte la graniță. A fost folosit pentru un grup mic de comandouri maritime care încercau să invadeze plaja Zikim sau pentru una – două drone sau alte instrumente zburătoare trimise peste graniță, care puteau fi izolate și manipulate cu ușurință. În schimb, Hamas a lansat 2.000 de rachete ca acoperire.
În același timp în care Hamas a început rachete care au distras atenția forțelor armate israeliene, a fost lansată și o întreagă flotă de deltaplanuri motorizate (lucru despre care nu s-a discutat vreodată de către Armata statului Israel). Acești combatanți palestinieni care au aruncat manual bombe asupra pozițiilor de observație israeliene cu ajutorul acestor deltaplanuri motorizate au constituit o utilizare tactică genială a tehnologiei retro de casă, cu o „amprentă” mică (în ceea ce privește capacitatea de a le detecta în avans) personalizată pentru a identifica găurile în aparatul tehnologic foarte avansat al evreilor.
Cu pozițiile de pază eliminate, imediat după ce Hamas și-a trimis forțele în diferite locuri de trecere, succesul invaziei a venit logic. Pe măsură ce armata israeliană a început să observe că punctele sale de trecere erau atacate dimpreună cu atacul rachetelor, atenția lor a fost distrată de la aproximativ 20 de puncte de intrare, care nu aveau deja poziții de observație, unde celule teroriste Hamas erau pregătite cu volume mari suplimentare de soldați.
În același timp, Hamas nu a venit în Israel pe uscat cu zeci, ci cu sute de soldați, un volum pe care Israelul nu se aștepta niciodată. De asemenea, în același timp, Hamas nu a pătruns în Israel pe mare cu un grup de comandouri navale Hamas, ci cu mult mai multe grupuri, lucru pentru care marina statului evreu nu era pregătită.
De asemenea, să nu uităm că, în ciuda faptului că Israelul a declarat victoria completă asupra tuturor tunelurilor de atac Hamas, se dovedește că gruparea teroristă a găsit o modalitate de a săpa în jur de o duzină de noi tuneluri de atac pe care tehnologiile fanteziste cifrate eronat la câteva miliarde de dolari ale statului Israel nu le-au putut detecta.
Toate acestea s-au întâmplat practic simultan, dar într-o ordine specifică care să permită fiecărei etape următoare să avanseze fără probleme și să-i deruteze și să-i copleșească pe factorii de decizie israelieni despre unde și ce se întâmplă.
O parte din ceea ce a uimit SUA în fatidica zi de 11 septembrie 2001 nu a fost doar faptul că unul dintre Turnurile Gemene a fost atacat, ci că ambele clădiri – simbol au fost atacate separat, iar Pentagonul a fost atacat aproximativ în același timp, iar un alt avion de pasageri deturnat a creat mult haos…
Consecințele direct suportate
Sistemul a fost pur și simplu supraîncărcat. Dacă Israelul ar fi avut puterea sa aeriană și vehiculele terestre avansate și tancurile asamblate pentru o luptă, ar fi oprit toată această operațiune Hamas.
Dar până când forțele sale superioare au fost pregătite, Hamas nu avea nevoie decât de câteva minute pentru a ajunge în zonele urbane cu civili israelieni, neutralizând multe dintre avantajele tehnologice ale forțelor armate israeliene.
De altfel, Israelul a început să fie eficient în contracararea invaziei abia atunci când au dat ordin și au aruncat sumar trupe terestre de modă veche în toate satele de la granița Gazei într-un mod mai puțin coordonat, astfel încât a reușit să prindă cel puțin accidental forțele Hamas oriunde s-ar fi situat în acele momente.
Doar odată ce statul Israel s-a angajat în bătălii de modă veche și-au pierdut multe dintre forțele sale, a reușit să-și folosească eficient puterea aeriană împotriva forțelor Hamas care nu erau în mare parte din partea fâșiei Gaza.
La toate aceste aspecte se adaugă faptul că una până la două duzini de batalioane israeliene care ar fi trebuit să fie în Fâșia Gaza au fost blocate în Cisiordania, confruntându-se cu un val terorist de 18 luni, care ar fi trebuit să se încheie cu mult timp în urmă.
Pregătirea rezervelor armatei evreiești a fost lovită în ultimele luni, în timpul dezbaterilor privind revizuirea judiciară, și din moment ce țara avea garda jos pentru sărbătoarea evreiască „Simchat Torah” a constituit practic „o furtună perfectă.”
Cu toate acestea, Israelul promite că se va ocupa de Hamas în viitoarea invazie terestră, trebuind să-și arunce vechiul concept de securitate a graniței pe fereastră și să-și imagineze un nou concept de securitate cu mai multe forțe terestre și mai multe concedieri care pot împiedica milițiile teroriste Hezbollah sau pe orice viitor adversar să ia avantajul unei strategii de securitate a frontierei de înaltă tehnologie, cu forță de muncă redusă.
Hamas și Hezbollah au pătruns și vor continua acest război de uzură fiecare în teritoriul israelian doar pentru a planta steaguri, fără a fi deranjați de către soldații evrei la fața locului, amintind de acel episod petrecut atunci când un agent Hezbollah a ajuns până la Meggido pentru a efectua un atentat terorist.
Dacă armata israeliană va întreprinde o astfel de schimbare strategică majoră, atunci s-ar putea să asistăm la escaladarea acestui conflict iar politica Internațională va demara dezbaterea unei narațiuni atunci când cel mai mare eșec informativ va fi construit în jurul lumii diplomatice și academice, în loc să fie nevoiți ambii agresori să facă față unor alte invazii de genul celor petrecute pe 7 octombrie, pe viitor.
Reflectările din presa internațională, americană
De asemenea, surprinzătoare au fost în special metodele folosite de teroriști pentru a intra și a ieși din Israel, a explicat pentru New York Times un oficial de rang înalt din domeniul apărării, familiarizat cu informațiile colectate despre grup.
În mare parte un succes, din punctul de vedere al Hamas, atacul a scos la lumină eșecuri semnificative ale serviciilor de securitate israeliene.
Strategia Israelului în Gaza până în prezent
De la retragerea israeliană din Fâșia Gaza din 2005, Hamas s-a transformat dintr-o organizație militantă în lidera unui teritoriu. Această organizație a declanșat conflicte cu Israelul la fiecare câțiva ani, conflicte care de obicei nu durau mai mult de o săptămână. Toate aceste atacuri au inclus lansarea de rachete asupra orașelor israeliene și încercarea de a răpi sau ucide israelieni.
Dar nimic nu a fost atât de extins ca atacul de sâmbătă. Până acum, Israelul a răspuns cu o putere de foc uriașă, de obicei prin raiduri aeriene, împotriva unor ținte din Gaza și a încercat să asasineze înalți oficiali ai organizației. Dar a lansat manevre terestre foarte limitate. Strategia israeliană a fost de a limita luptele împotriva militanților din Fâșia Gaza, atât timp cât numărul victimelor Israelului nu era prea mare.
Patru prim-miniștri israelieni succesivi au decis că prețul invadării și ocupării Fâșiei Gaza pentru a zdrobi dominația Hamas ar fi prea mare și că sarcina guvernării milioanelor de locuitori de acolo ar fi prea costisitoare. Israelul a continuat să acționeze în acest fel chiar dacă știa că atât Hamas, cât și Jihadul Islamic Palestinian au primit finanțare, pregătire, arme și echipamente avansate de luptă și de informații din partea Iranului și că grupurile teroriste deveneau tot mai puternice, au declarat trei oficiali, citați de cotidianul american.
Nu a fost prima dată când Hamas a surprins Israelul Atacul surpriză asupra Israelului a avut loc la aproape 50 de ani de la începutul Războiului de Yom Kippur, care a început de asemenea cu un asalt surpriză al coloanelor de tancuri siriene și al brigăzilor egiptene. Acest lucru a făcut și mai surprinzător faptul că Israelul nu era pregătit, au observat unii experți. Oficialul din domeniul apărării citat de New York Times a declarat că, cel mai probabil, atacul nu a fost o coincidență, ci o alegere atentă a Hamas.
Surpriza serviciilor de informații, precum și capacitatea Hamas de a trece granița și de a provoca pierderi grele, amintește de altfel în mod izbitor de războiul din 1973. Toate acestea s-au întâmplat deși Israelul a investit resurse enorme în obținerea de informații despre Hamas, adunând informații semnificative despre majoritatea inițiativelor sale și vizând mulți dintre liderii săi. Martin Indyk, fostul ambasador al SUA în Israel, a subliniat că acest lucru este greu de crezut „având în vedere modul în care Israelul a pătruns în toate formele de comunicare din Gaza”.
Dar sâmbătă nu a fost prima dată când Hamas a reușit să surprindă serviciile de informații israeliene. În luna iunie a anului 2006, când o echipă Hamas a intrat în Israel, a atacat un grup de soldați, a ucis doi și l-a răpit pe soldatul Gilad Shalit, serviciile de informații israeliene nu știau despre atac. Nu au știut nici unde a fost ținut Shalit timp de mai bine de cinci ani. În cele din urmă, Israelul a plătit cel mai mare preț pe care l-a plătit vreodată pentru a asigura un prizonier de război.
O amenințare existențială Israelul va răspunde acum probabil cu forța și, eventual, cu o invazie terestră în Gaza, în ideea că Hamas nu i-a lăsat altă opțiune, a declarat un înalt oficial din domeniul apărării, citat de New York Times. Mii de infanteriști au fost deja mobilizați, dar este neclar când și dacă ofensiva va începe, lucrurile fiind complicate de faptul că Hamas a luat în jur de 100 de ostatici. O întrebare cheie, care va determina modul în care se va desfășura criza, este dacă Hezbollah, grupul militant libanez, rămâne pe margine sau dacă își activează luptătorii pentru a ataca Israelul.
Dacă milițiile arabe Hezbollah se implică direct, luptele vor deveni probabil unele dintre cele mai intense din regiune din ultimii ani. Deocamdată, un prim atac limitat cu rachete a avut loc dinspre Hezbollah, dar experții au avertizat cu privire la următoarele zile. Israelul se va confrunta cu o amenințare existențială dacă Hezbollah, milițiile iraniene din Irak și Siria și teroriștii palestinieni din Iudeea și Samaria se vor alătura luptelor, a declarat duminică fostul consilier pe probleme de securitate națională Giora Eiland, citat de Jerusalim Post.
Sursa foto : https://google.com
Acest material a fost realizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor al platformei BPNews și colaborator al Ziarului Nationalul.ro. Toate drepturile rezervate!
