Actualitate
Mănăstirea Văratec, locul sfânt unde și-au găsit tihna mari personalități atrase de liniştea patriarhală din Munţii Stânişoarei
Mănăstrea Văratec din comuna Agapia, judeţul Neamț, unde liniștea patriarhală învăluie prin Munții Stânișoarei, a fost locul unde unde mari personalități ale culturii și spiritualității românești și-au găsit tihna.
Mănăstirea datează din anul 1785. FOTO Ţinutul Zimbrului – Lucian Lungu
În diferite perioade, la
aşezământul de cult din judeţul Neamţ, care este atestat documentar în 1785, deşi
despre viaţa monahală de aici se spune că ar fi început cu peste un secol şi
jumătate în urmă, şi-au găsit liniștea teologi renumiţi şi nenumărate
personalităţi cu certe şi indubitabile merite. Între primii care pot fi
enumeraţi sunt Veronica Micle şi Mihai Eminescu.
Lista poate continua cu
Partenie Ciopron (1896-1980), fost episcop al Armatei Române, un mare patriot,
care a fost urmărit de Securitate ani în şir. Între cei care au creat la
Văratec, vieţuind mai mult sau mai puţin în liniştea de la poalele codrilor,
mai este şi protosinghelul Nicodim Măndiţă (1889-1975), autor de cărţi de învăţături
duhovniceşti, fiind duhovnic la Văratec între 1945 şi 1962.
Tot lăcaşul nemţean a atras-o
şi pe academicianul Zoe Dumitrescu Buşulenga, devenită aici maica Benedicta.
Ultima personalitate care a decis, în martie 2022, să-şi petreacă ultima
perioadă a vieţii la Văratec este academicianul Alexandru Zub. Iar cu ani în
urmă veneau vara, pentru viaţa spirituală şi culturală, văduvele unor clasici ai literaturii române: Ştefana, văduva lui Ionel
Teodoreanu; Valeria, văduva lui Sadoveanu; Cornelia, văduva lui Dinu Pillat.
Umbra lui Bartolomeu Anania la Văratec
Şi arhimandritul Bartolomeu
Anania (1921-2011) s-a retras la Văratec, pentru a se dedica scrisului, locuind
aici până la alegerea ca mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi
Maramureşului, în ianuarie 1993. Se pensionase în anul 1982 din funcţia de
director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
În locul sfânt din Neamţ a
locuit în vila episcopului Partenie Ciopron. Tihna i-a priit, punând pe hârtie
poezii şi volumele de proză „Rotonda plopilor aprinşi“, „Amintirile
peregrinului Apter“, „Greul pământului“ şi „Cerurile Oltului“, lucrând dedicat
la diortosirea şi adnotarea Sfintei Scripturi. Despre şederea de ani în şir în
ţinutul Neamţului, la mănăstire, mărturisea că era ceva deosebit: „Aveam adevărate
şezători, audiţii muzicale, o viaţă spirituală foarte frumoasă“.
Bartolomeu Anania FOTO Fericiţi cei Prigoniţi.ro
Referitor la şederea
părintelui Bartolomeu la Văratec, stareţa Iosefina Giosanu îşi amintea: „Toată săptămâna o petrecea la masa de lucru
şi scria, scria, scria… Duminica şi în sărbători lăsa masa de lucru pentru
sfânta masă a altarului. Cobora la biserica mare din incinta mănăstirii şi
slujea Sfânta Liturghie împreună cu preoţii slujitori. Nu era mare liturghisitor,
însă neîndemânarea liturgică era uitată de toţi când începea să rostească
predica. Vorbea într-o manieră atât de elegantă şi pe înţelesul
tuturor, încât maicile şi cei prezenţi parcă retrăiau epoca Sfântului Ioan Gură
de Aur. (…) După Sfânta Liturghie se retrăgea, din nou, în apartamentul său
şi reîncepea să scrie. Din când în când, lăsa deoparte scrisul şi mergea pe sub
poala pădurii pentru a se destinde în mirificul peisaj al împrejurimilor. Parcă
sorbea din ozonul de brad acea putere şi inspiraţie pentru a scrie mai departe
operele sale“.
„Simţeam că în peisajul ăsta stăpânesc nişte forţe“
Zoe Dumitrescu Buşulenga,
născută în 1920, a decedat la Mănăstirea Văratec în anul 2006, fiind îngropată
la Putna, după cum a menţionat în testament. S-a călugărit cu numele de
Benedicta şi mărturisea că un creştin intelectual trebuie să-şi petreacă
ultimii ani ai vieţii la mănăstiri, aşa cum se făcea pe vremuri. Mai cu seamă soţiile
care rămâneau singure, după o cutumă a lumii boiereşti.
Vorbind despre Văratec,
afirma: „Când am intrat pe drumul de la Piatra
Neamţ într-acoace, am intrat într-o stare foarte ciudată. Mi se părea că sunt
într-un decor. Erau colinele alea superbe, erau tăpşanurile acelea splendide,
acoperite cu iarba verde, uneori erau norii vineţii, alteori nori albi,
cumulus, alţii încărcaţi de ploaie, mergeau pe cer – aveam tot timpul senzaţia
că decorul se schimbă într-un fel straniu.
Şi deodată, am început să mă întreb ce se petrece,
adică eram neliniştită – dar era o nelinişte metafizică. Şi când am ajuns aici (aveam
senzaţia că nu se termină drumul!), am intrat întâi în incinta mănăstirii
(…). Mi s-a părut totul mai altfel decât la alte mănăstiri. (…) Deci,
peisajul m-a fascinat mai întâi. Şi simţeam că în peisajul ăsta stăpânesc nişte
forţe. De 25 de ani, însă, am înţeles. La Văratec, a fost ceea ce au numit un
topos sacru, cum zice grecul, loc sfânt“.
Zoe Dumitrescu Buşulenga s-a călugărit la Văratec FOTO Arhiva Adevărul
Zoe Dumitrescu Buşulenga s-a
născut la Bucureşti. De mică a citit literatură franceză şi germană, cărţile
fiindu-i date de tatăl ei, iar de la bunicul ei, preot, s-a deprins cu
spovedania, împărtăşania şi viaţa bisericească. A fost membră a Academiei Române,
director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu“ şi
membră a Academiei de Ştiinţe şi Studii Europene din Franţa.
Împiedicată de tuberculoză să
urmeze o carieră în muzică, a absolvit Dreptul şi Literele la Universitatea din
Bucureşti, fiind un remarcabil profesor. A predat timp de 34 de ani, între 1948
şi 1982, la catedra de Literatură Universală şi Comparată a Universităţii Bucureşti,
pe care a şi condus-o. Nu a avut copii, dar împreună cu soţul, Apostol, a
cununat 17 perechi de tineri şi a botezat 11 nou-născuţi.
„Va învinge dreptatea poporului şi nu a celor care l-au dus la ruină“
Partenie Ciopron, născut la
30 septembrie 1896 la Păltiniş, judeţul Botoşani, a participat ca soldat în
Primul Război Mondial cu Regimentul 29 Infanterie Dorohoi, fiind rănit în
luptele de la Oituz. A fost episcop al Armatei Române (1937-1948), al Romanului
şi Huşilor, din 1962 până la 1 ianuarie 1978, când se retrage la Mănăstirea
Văratec, decedând pe 28 iulie 1980.
Episcopul Partenie Ciopron FOTO Doxologia
A intrat în monahism la
Mănăstirea Slatina, urmând Seminarul Teologic şi Facultatea de Teologie din
Cernăuţi, unde obţine titlul de doctor în teologie (1937), fiind remarcat de
către Pimen Georgescu, mitropolitul Moldovei, care-l hirotoneşte diacon, apoi preot
la Iaşi. Pentru calităţile sale, în iunie 1937 a fost ales episcop al Armatei,
cu reşedinţa la Alba Iulia, unde va păstori până la desfiinţarea Episcopiei
Armatei, în 1948.
Amănunte despre viaţa
acestuia au fost publicate de către preotul Florin Ţuşcanu, fost protopop al
Romanului, un pasionat cercetător al arhivelor bisericeşti şi nu numai, care
l-a cunoscut în copilărie pe episcopul cu grad de general de brigadă. Prelatul
a fost permanent în vizorul Securităţii, deoarece îndemna preoţii să predice
din om în om, nu din amvon, convins fiind că vor veni „zile mai bune“.
Preotul Ţuşcanu spune că
episcopul a fost filat de securişti, fiindu-i interceptată corespondenţa, în
ianuarie 1971 un informator consemnând: „E
un om extrem de periculos pentru regimul nostru socialist, pentru că, cheamă la
dânsul anumiţi clerici, pe care îi îndeamnă să predice din om în om, iar nu de
la amvon şi să rabde, pentru că «va veni şi pentru noi o zi mai bună, mai
fericită, că va învinge dreptatea poporului şi nu a celor care l-au dus la
ruin㻓.
Academicianul Alexandru Zub, ultimul „sosit“ la Văratec
Alexandru Zub, cunoscutul
academician prigonit şi închis mulţi ani de comunişti, a decis să-şi petreacă
ultima parte a vieţii la secularul aşezământ monahal. Se petrecea în martie
2022. Istoricul nu locuieşte în incinta Mănăstirii Văratec, ci foarte aproape, la
Centrul Rezidenţial pentru Persoane Vârsnice „Cuvioasa Nazaria“, un edificiu
extrem de modern, dat în folosinţă în urmă cu aproximativ patru ani.
Academicianul Alexandru Zub FOTO www.simpozionstaniloaie.ro
„A fost dorinţa lui de a se retrage şi de a fi
îngrijit. Cu siguranţă este un mediu care-l ajută nu doar din punct de vedere
al sănătăţii, ci şi al liniştii, mai ales duhovniceşti. Domnia sa este şi un om
credincios, care a trecut cu multă smerenie prin nenumărate umilinţe şi
suferinţe în timpul comunismului“,
declara preotul Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei
Moldovei.
Alexandru Zub s-a născut pe12
octombrie 1934, la Vârful Câmpului, Botoşani, remarcându-se şi ca biograf,
eseist sau profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, instituţie
al cărui absolvent este. A fost directorul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“,
membru al Academiei Române şi al Asociaţiei Istoricilor Europeni, făcând parte
din Comisia prezidenţială pentru Studierea Dictaturii Comuniste.
De-a lungul vieţii, pentru
prodigioasa activitate, a primit nenumăratate distincţii în ţară şi în
străinătate, între care și cea de „Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor“,
conferită de Guvernul Franţei. O perioadă întunecată a existenţei sale avea să
înceapă când era student. A fost deţinut politic în perioada comunistă, după o
condamnare de zece ani, pentru „uneltire contra ordinii sociale“.
Între 12 şi 14 aprilie 1957,
a organizat, împreună cu alţi colegi, o manifestaţie studenţească, la Putna, cu
ocazia împlinirii a 500 de ani de la înscăunarea lui Ştefan cel Mare. A urmat
învinuirea că a complotat pentru a transforma sărbătoarea într-una cu caracter naţionalist
şi antisovietic. Detenţia a executat-o la Penitenciarul Gherla, stând închis
şase ani şi două luni.
Domniţa Safta Brâncoveanu, mari acte filantropice
Ajungând la Văratec, odată
trecuţi pe sub poartă, privirile turiştilor sau pelerinilor n-au cum să nu fie
atrase de o statuie impozantă, la baza căreia stă scris „Domniţa Safta
Brâncoveanu“. Monumentul din bronz a fost amplasat în 1935, la aniversarea unui
secol de la ridicarea Aşezămintelor Brâncoveneşti, fiind opera sculptorului Ion
Jalea, pentru a nu se uita cine a fost prinţesa.
„Domniţa Safta Brâncoveanu se numără printre cei mai
importanţi donatori ai Mănăstirii Văratec. Prinţesa aparţine influentei şi
extrem de bogatei familii boiereşti moldovene – Balş. A fost căsătorită cu Grigore
Brâncoveanu, mare demnitar al Ţării Româneşti. (…) Lucrarea impresionantă o
reprezentă în toată maiestatea sa, şezând pe un tron flancat de lei încastraţi
la baza jilţului princiar“, se arată
pe Monumenteneamt.ro.
Statuia domniţei este opera lui Ion Jalea. FOTO: Monumenteneamt.ro
Safta (Elisabeta) Brâncoveanu
s-a născut în 1776. Căsătoria cu banul Grigore Brâncoveanu, în anul 1793, a
fost una fericită, deoarece soţul era un om „deştept, harnic, cu carte multă şi
patriot foarte“ după cum spunea prozatorul Constantin Gane. În timp, soţii Brâncoveanu s-au remarcat prin acte filantropice de anvergură, ctitorind Spitalul
Brâncovenesc din Bucureşti.
Acţiunile caritabile ale
banului Grigore şi bănesei Safta aveau să se îndrepte şi spre Transilvania,
spijinind Biserica Sfânta Treime din Braşov, dar şi Mănăstirea Bistriţa Vâlcea
sau Mănăstirea Viforâta – Dâmboviţa. Tot ei s-au implicat financiar pentru
reconstrucţia Bisericii Domniţa Bălaşa din Bucureşti. În aprilie 1832, banul Grigore
a trecut la cele veşnice, iar soţia nu s-a mai recăsătorit.
În 1840, Safta a decis să se
dedice bisericii, alegând obştea de la Văratec. A donat lăcaşului două mari
moşii, veşminte preoţeşti, acoperăminte cu fir de aur şi cărţi de cult. Se
spune că şi-a topit toate bijuteriile, metalul fiind folosit la ferecături de Evanghelii, îmbrăcăminţi
la icoane, candele, vase şi postamente de cruci la altar. A decedat pe 8 august
1857, fiind înmormântată la mănăstire.
Primul epitaf de pe crucea mormântului Veronicăi Micle
După cum se ştie,
împrejurimile mirifice ale mănăstirii, Codrii de Aramă şi Pădurea de Argint,
l-au inspirat pe Mihai Eminescu, poetul fiind atras la Văratec de iubirea ce
i-o purta Veronicăi Micle, care se retrăgea aici, mai ales vara. Adesea, el a
fost oaspetele micuţei aşezări monahale ctitorită în poiana de la poalele
Munţilor Stânişoarei, închiriind o cameră în casa unei măicuţe.
Mihai Eminescu și Veronica Micle SURSA Wikipedia
„Veronica Micle obişnuia să se odihnească în timpul
verii la Văratec, să se plimbe în pădurea de mesteceni, imortalizată de poet în
«Călin Nebunul» şi «Călin, file din poveste». În verile lui 1874 şi 1875,
Eminescu închiriase de la maica Asinefta Ermoghin o cămăruţă, de unde privea
Codrul de aramă şi Pădurea de argint“,
scria Dan Dulciu în lucrarea „Eminescu şi diplomaţia“.
Destinul a făcut ca cei doi
iubiţi să se nască în acelaşi an, Veronica la 22 aprilie 1850, iar Eminescu pe
15 ianuarie 1850, şi scurtele lor vieţi să se sfârşească în 1889, pe 3 august 1889 (poeta
fiind îngropată în incinta unei biserici din Văratec), respectiv 15 iunie 1889, după
ce se cunoscuseră la Viena, în 1872, relaţia debutând cu respectul tânărului
student botoşănean pentru soţia rectorului Ştefan Micle.
Mormântul poetei, despre care
s-a spus că a căzut într-o puternică depresie după moartea iubitului, este loc
de pelerinaj. Ceea ce se ştie mai puţin este faptul că, după cum susţin diverse
surse, pe crucea din lemn de la mormânt un prim epitaf era cu totul decât cel actual,
el fiind scris de o învăţătoare din zonă, Maria Bănulescu.
Epitaful de pe crucea poetei Veronica Micle FOTO Arhiva Adevărul
Pe el se putea citi: „În singurătatea mănăstirii,/ Sub bolta
cerului albastru,/ Suflet stingher al nemuririi,/ Luceşti ca cel mai mândru astru“.
Peste ani, pe lespedea de marmură aveau să fie încrustate versurile scrise
chiar de Veronica Micle: „Şi pulbere,
ţărână de tine s-a alege,/ Căci asta e a lumii nestrămutată lege,/ Nimicul
teaduce, nimica te reia,/ Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea“.
Istoria zbuciumată a Mănăstirii Văratec
Lăcaşul de cult din Munţii
Stânişoarei este, în prezent, cea mai mare comunitate de maici din ţară,
aproximativ 400. A fost fondat în 1785, de către maica Olimpiada, împreună cu
duhovnicul Iosif, la îndemnul lui Paisie Velicicovschi, stareţul Mănăstirii
Neamţ, cei din urmă fiind declaţi sfinţi pentru activitatea în slujba
ortodoxiei româneşti.
În timpul Revoluţiei din
1821, schitul a fost asediat şi prădat de trupele otomane, odoarele au fost
furate, iar călugăriţele izgonite sau ucise. În ani, mănăstirea a fost afectată
de câteva mari incendii, dar de fiecare dată a fost reconstruită. În 1934, la
îndemnul mitropolitului Pimen, s-a înfiinţat Atelierul „Regina Maria“.
Iar în 1940 erau ateliere de
broderie bisericească, legătorie de cărţi, covoare, tricotaj, ţesut pânză,
pictură bisericească, artă decorativă, unele funcţionând şi în prezent.
Ansamblul Mănăstirii Văratec este inclus pe lista monumentelor istorice din
România, anul trecut începând demersurile de includere, alături de altele din
zonă, în patrimoniul UNESCO.
Actualitate
Sediul central al AUR a fost vandalizat. Pe pereți au apărut mesaje precum „Antifa” sau „Mai bine mort decât fascist”
Sediul partidului AUR a fost vandalizat în noaptea de miercuri spre joi, 29-30 octombrie. Autorii faptei au scris mesaje agresive cu graffiti de culoare neagră și roșie, fiind însoțite și de tag-uri precum simbolul anarhiei.
FOTO: Captură video Facebook/AUR
Pe pereții gardului care înconjoară sediul central AUR au apărut mesaje precum „ANTIFA”, „F**K FASCISTS” sau „MAI BINE MORT DECÂT FASCIST”.
Reprezentanții AUR au declarat că astfel de fapte „nu sunt acte de curaj, ci infracțiuni”.
„Vandalizarea nu este un act de curaj, ci o infracțiune. Ura și violența nu pot fi instrumente politice. Cine atacă sedii, simboluri și chipurile eroilor noștri nu apără democrația, o distruge. România are nevoie de lege, de respect și de oameni care construiesc, nu de cei care distrug”, au transmis reprezentanții AUR pe Facebook.
Sursă video: Facebook/AUR
Potrivit Digi24, Poliția Capitalei a transmis, într-un comunicat de presă, că joi, polițiști de la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 1 Poliție au fost sesizați de către o femeie, în vârstă de 41 de ani, reprezentant al unei organizații politice din Sectorul 1, cu privire la faptul că, pe gardul instituției, ar fi fost scrise mesaje cu caracter denigrant.
Totodată, au fost provocate distrugeri la nivelul unor bannere amplasate pe gardul respectiv.
„Polițiștii deplasați la fața locului au demarat activitățile specifice, în cauză fiind efectuate cercetări în vederea identificării și depistării persoanei bănuite de comiterea faptelor sesizate. Cercetările sunt continuate de către polițiștii Secției 1 Poliție, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1”, a mai spus sursa citată.
Actualitate
„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane
Expert
în securitate, politologul Antonia Pup predă la prestigioasa
Universitate Georgetown din Washington şi este analist la Comisia
specială a Camerei Reprezentanţilor privind competiţia strategică
dintre SUA şi Partidul Comunist Chinez. Într-un interviu pentru
„Adevărul”, Antonia Pup recomandă urgentarea vizitei lui
Nicușor Dan la Casa Albă și explică cu ce argumente îi putem
determina pe americani să pună mai mult preț pe relațiile
bilaterale.
Donald Trump și Nicușor Dan s-au întâlnit la summitul NATO de la Haga. FOTO: Președinția României
Adevărul:
Redimensionarea forțelor militare americane de la baza Kogălniceanu,
termen „cosmetizat” pentru că ar trebui să o numim retragere
parțială, i-a luat pe mulți prin surprindere, deși despre
reorientarea SUA spre Indo-Pacific se tot vorbește de cel puțin 15
ani. Ce ar mai putea să facă acum autoritățile române?
Antonia
Pup: Președintele
României, la un minim, ar trebui să-l sune pe președintele
american Donald Trump pentru a afla la ce nivel al deciziei a fost
asumată această mutare a trupelor. Este vorba doar despre o decizie
a Pentagonului sau este o decizie asumată pe întreaga verticală de
putere a statului american? Această decizie bruscă de relocare a
trupelor impactează deocamdată doar România din întreagă Europa,
ceea ce este suspicios, mai ales că autoritățile de la București
au o fidelitate istorică în raport cu partenerul strategic
american.
Ce
riscuri decurg de aici, mai ales că avem o asimetrie tot mai
evidentă între nordul flancului estic și sudul acestuia?
Această
decizie va invita la și mai multă agresiune din partea Federației
Ruse, care este probabil foarte încântată să vadă această
mostră de dezbinare transatlantică. Ne putem aștepta la o creștere
a ritmului atacurilor hibride, la o activare a operațiunilor de
dezinformare, dar și la alte tipuri de provocări, pentru a fi
testați. Pe flancul estic al NATO astăzi s-a produs o falie, o
asimetrie, care a fost de fapt resimțită în întreagă perioadă
2016-2022, când în nordul flancului (Regiunea Baltică) am avut o
prezență de tipul „enhanced forward presence”, iar în sudul
flancului (regiunea Mării Negre) o prezență mai redusă, de tipul
„tailored forward presence”. Ca un rezultat, Marea Baltică este
astăzi un lac NATO, iar Marea Neagră este un teatru de război.
Președintele Dan ar trebui să convoace CSAT pentru a coordona un
plan de răspuns pentru a umple acest gol, iar ministrul de externe
să înceapă un turneu diplomatic la Londra, Paris, Berlin,
Bruxelles și Varșovia, de unde să adune resurse suplimentare
pentru a ne rezolva nevoile de descurajare.
Ce e de făcut
În
ce privește relațiile româno-americane, ce e de făcut și cu ce
ar trebui să începem?
Evident
că mai sunt multe alte paliere pe care cred că trebuie să lucrăm
în relația cu SUA, nu doar să ne îmbunătățim retorica față
de partenerul strategic. Sper să se grăbească și domnul
președinte cu o vizită aici pentru că zic eu că se închide o
fereastră de oportunitate cu cât vom merge mai în profunzimea
anului 2026.
Problema
este că la anul vor fi alegeri parțiale, „midterms”, alegeri
pentru Congres. Dacă ne uităm când o să aibă loc acele alegeri
vedem că ele vor fi în luna noiembrie a anului 2026 și putem trage
concluzia greșită că mai este suficient timp până atunci. În
realitate, problema este că în majoritatea statelor câștigătorul
se decide, de fapt, în alegerile primare. Acestea încep în martie
și țin ocupată toată perioada de primăvară. Și atunci toată
lumea aici deja este într-o cursă contra-cronometru pentru bani,
pentru fundraising (n.r. – strângere de fonduri), pentru atenția
administrației Trump, pentru tot felul de endorsements și așa mai
departe. Și zic eu că nu ar trebui să cădem în capcana asta și
să credem că avem tot timpul din lume pentru ca Statele Unite ale
Americii să-și ia alte angajamente internaționale față de state
terțe, fiindcă nu e deloc așa și chiar suntem destul de presați
de timp. Și de asta zic eu că poate că am avea nevoie ca
președintele să vină aici ceva mai repede, să prioritizeze. Deci
sfatul meu ar fi să se grăbească, pentru că această fereastră
de oportunitate este tot mai restrânsă și pentru că specificul
politicii externe americane în mandatul Trump este foarte intim
legat de percepția președintelui Trump față de anumiți lideri
sau alții. Și atunci eu înțeleg că aparatul politico-diplomatic
din România este cumva mai reținut în a organiza această vizită
până nu se, cum a zis chiar președintele, reglează lucrurile la
nivelurile inferioare ale administrației, adică până nu se
reglează lucrurile la nivel tehnic
Și
e o percepție greșită?
Problema
este că noi tindem să operăm cu aceste concepte de organizare a
aparatului decizional de politică externă americană care erau
valabile poate pe vremea președintelui Joe Biden sau în timpul primei
președinții a lui Donald Trump. Pe atunci conta foarte mult ce spune, sau
conta oricum mult mai mult decât contează acum ce hotărâri se iau
în eșaloanele inferioare ale deciziei americane.
Trump s-a schimbat
Dar
ce s-a schimbat mai exact la Washington?
Acum
suntem la Washington într-un scenariu în care instituții precum
Consiliul pentru Securitate Națională, care avea în atribuții să
contureze acele opțiuni de politică externă și de securitate
pentru președinte, nu mai contează atât de mult. Contează foarte
mult și epicentrul deciziei de politică externă s-a mutat, zic eu,
de la Departamentul de Stat și de la Consiliul pentru Securitate
Națională mult mai mult în proximitatea președintelui.
Și
ce ar fi de făcut în acest caz?
Pentru
asta e nevoie de un contact direct între cei doi președinți. Acest
lucru va putea să schimbe jocul în relația cu americanii și ar
trebui să privim asta cu mai puțin defetism.
Antonia Pup. FOTO: Arhivă personală
Cum
ați vedea viitoarea întâlnire dintre cei doi președinți?
Eu
cred că președintelui Trump îi va plăcea de președintele Nicușor
Dan și o să vă spun și de ce. Președintele Trump este un
afacerist. Oamenii, în general, dar mai ales oamenii de afaceri, cei
care vor să facă bani, prețuiesc oamenii deștepți. Și nu
deștepți neapărat din punct de vedere social, dar inteligenți și
bine mobilați pe partea aceasta de competențe STEM, competențe
matematice, gândire științifică, cum este profilul președintelui
Nicușor Dan. Așa că eu aș fi un pic mai încrezătoare în
capacitățile noastre de a crea această conexiune la nivelul cel
mai înalt.
Unde a greșit România față de Trump
Vorbeați
de defetism, așa că am să vă întreb dacă nu cumva România a
pariat exclusiv pe democrați și pe fostul președinte Joe Biden și
pe candidata Kamala Harris, la alegerile de anul trecut, ceea ce ar
fi mai greu de trecut cu vederea de către Trump și actuala sa
administrație?
Cred
că este nevoie un răspuns mai nuanțat aici. Într-adevăr, simt și
eu că majoritatea politicienilor români sau și chiar majoritatea
diplomaților de cealaltă parte a spectrului se simt mai confortabil
cu o administrație democrată. De ce? Pentru că este mai
predictibilă.
Pentru
că președintele Biden a fost ultimul transantlantist de la Casa
Albă. A fost un om care cunoștea valoarea NATO foarte intim pentru
că el a fost înainte președintele Comisiei de Afaceri Externe din
Senat. Într-adevăr, se resimte și din perspectiva asta că, poate,
conexiunile noastre cu partea democrată sunt mult mai solide, iar
cele cu republicanii suferă puțin.
De
cealaltă parte, am văzut că ambasadorul nostru Andrei Muraru a dat
un interviu în proximitatea alegerilor de anul trecut din SUA în
care a prezentat și relațiile foarte bune pe care România le are
cu Trump. Acum, evident, noi trebuie să facem cum a spus secretarul
general al NATO, Mark Rutte. Să negociem, să dansăm cu cine este
pe ringul de dans. Exact așa a spus Rutte. Adică, nu avem noi a
formula preferințe inclusiv atunci când vine vorba de alegeri. Ceea
ce noi trebuia să facem, în schimb, și nu cred că am făcut, iar
acum plătim un preț, este să ne conturăm niște scenarii la
nivelul administrației publice a României.
Dezvoltați
puțin ideea…
Dacă
vine Kamala Harris se întâmplă asta, dacă vine Donald Trump se
întâmplă asta pentru România și trebuie să facem această
schimbare foarte rapidă, să mergem cu niște scenarii
personalizate. Așa ar trebui procedat. Noi ne-am bazat pe faptul că
lucrurile au stat foarte bine și că modul în care se făcea
politică externă în timpul președinției Trump 1 ne-a convenit,
așa că am translatat asta la timpul prezent, la cel de-al doilea
mandat Trump. Dar cei doi președinți, dacă aș putea să spun așa,
primul președinte Trump și al doilea președinte Trump sunt foarte
diferiți!
Ce
s-a schimbat în toți acești ani la președintele Trump și în ce
măsură și-a schimbat felul de a vedea politica externă?
Spuneam
că cei „doi” Trump sunt diferiți. Și asta se vede din modul în
care percepe inclusiv competiția strategică cu China, la
preocupări. Acum avem un președinte Trump care este mult mai
preocupat de moștenirea sa personală, politică, de modul în care
acesta va putea să se branduiască ca un facilitator de pace și de
consens la nivelul scenei internaționale, pentru că miza sa acum
este să intre în galeria celor mai de succes președinți americani
cu niște mize foarte concrete. De aici și obsesia pentru Premiul
Nobel pentru pace. Și vedem că, inclusiv în acel proiect 2025 care
a fost lansat de Fundația Heritage, principalul think tank care
furnizează idei și personal pentru administrația americană
actuală, din câteva sute de pagini nu aveam nici măcar un capitol,
cred că doar o pagină cu referire la Europa. În schimb, același
document era mult mai cuprinzător în ce privește inclusiv regiunea
arctică sau asiatică, iar spațiul dedicat lor mult mai extins.
Unde
a greșit sau greșește România, dacă nu cumva toată Europa?
Eu
zic că am fost un pic prea naivi când a venit vorba de venirea
acestui președinte. În mediile intelectuale occidentale, de exemplu
în Franța, chiar și la Bruxelles, analiștii încă de atunci își
formulau aceste scenarii. Noi nu le-am avut și ne-am bazat pe faptul
că oricine va veni, ne va fi bine.
Trebuie să fim mai tranzacționari
Și
ce am putea face acum ca să redresăm cumva situația? Cum ar trebui
să negociem cu americanii?
Ne
va fi bine în măsura în care vom ști să ne adaptăm și în
măsura în care, zic eu, președintele Nicușor Dan va fi capabil să
pună pe masa americanilor, pe masa președintelui Trump, un pachet
concret de deal-uri, de tranzacții pe care să-l abordăm în
relația bilaterală, de investiții și de a promova România ca un
partener în care SUA vor putea să aibă încredere în Europa. Asta
am văzut inclusiv în alegerea termenilor în acea declarație care
a fost lansată de Departamentul de Stat după întâlnirea
ministrului de externe român cu șeful diplomației americane Marco
Rubio. S-a folosit termenul de furnizor de securitate pentru România
la Marea Neagră. Adică așteptările Statelor Unite de la România
sunt ceva mai mari. Pentru că am dovedit că suntem un partener
pentru această regiune. Faptul că găzduim acel centru de pregătire
F16, faptul că baza de la Mihail Kogălniceanu va fi modernizată
pentru a deveni o bază mai militară, mai importantă și mai
puternică decât Rammstein, pentru NATO.
Aici
trebuie să ne facem parte și să modernizăm și să investim și
să fim mai vigilenți în ceea ce privește corupția și alte
riscuri. Dar furnizori și nu beneficiari. Asta înseamnă că SUA,
pe măsură ce își schimbă prioritățile, și asta vom vedea în
strategia de apărare a Statelor Unite care urmează să fie lansată
în această toamnă, au nevoie de aliați de încredere în Europa
pentru a delega din aceste responsabilități de securitate și cred
că, cel puțin în ceea ce privește flancul estic al NATO, România
poate să fie un asemenea aliat.
Și
se așteaptă de la noi nu doar buget pentru apărare, la acel 3,5%
pentru cheltuieli de înzestrare care a fost agreat la nivelul NATO
la ultimul summit din Olanda, din iulie, dar, aș zice eu, și
inițiative politico-militare mai robuste, cum ar fi acest hub pentru
securitate la Marea Neagră pe care ne zbatem să îl
operaționalizăm. Am văzut că a fost chiar săptămâna aceasta
Reuniunea miniștrilor de Afaceri Externe din Uniunea Europeană în
formatul Consiliului pentru Afaceri Externe la nivel UE și ministrul
Oana Țoiu a spus că este imperativ să se operaționalizeze acest
hub. Problema este că Uniunea Europeană în acea abordare
strategică a Uniunii Europene față de securitate la Marea Neagră
a prevăzut acest hub să fie mai mult un rol reactiv, adică
colectăm informații, monitorizăm ceea ce se întâmplă în
spectrul maritim.
Aici
cu ce am putea veni în plus, în așa fel încât să le arătăm
americanilor și nu numai că putem fi și noi mai activi, că avem
idei și am fi capabili să ducem o politică mai proactivă?
Cred
că România ar putea să vină cu o viziune pentru operaționalizarea
acestui hub, inclusiv pentru a integra lecțiile de război ale
Ucrainei în partea aceasta de război naval modern. Și pe lângă
doar a monitoriza și doar a face schimb de informații, ar trebui să
facem și un pas pentru a creiona la partea sudică a flancului estic
al NATO, în regiunea Mării Negre, o veritabilă comunitate de
securitate așa cum avem în partea de nord a flancului. Pentru că
vedem că odată cu aderarea Suediei și Finlandei la NATO, Marea
Baltică a devenit un lac NATO. În schimb, Marea Neagră este acum
un teatru de război. Iar pentru asta avem nevoie să lucrăm și cu
parteneri precum Turcia. Românii ar trebui să invite Turcia să fie
un partener în acest hub de securitate și să avem inclusiv
exerciții militare comune, evident după ce situația din Ucraina se
va stabiliza, în aceste formate regionale. Doamna ministru Țoiu a
mai spus într-un interviu că este inacceptabil ca voința a 26 de
state membre ale Uniunii Europene să fie blocată de un singur vot.
Adică, practic, că s-ar dori eliminarea veto-ului în deciziile de
afaceri externe ale Uniunii Europene, de poziționare externă, dar
și subgrupa politicii externe și de securitate europeană, care
este politica de apărare comună. Și că asta se sesizăm că ar fi
ceva ce poate ministrul de Externe al României dorește să acceseze
împreună cu echipa dumneaei ca o oportunitate de afirmare pentru
România. Aici mă aflu în divergență față de poziția
Ministerului Afacerilor Externe. De ce? Eu nu cred că mai este o
miză acum să renunțăm la acest veto. Înțelegeam dacă eram mai
activ să renunțăm la acel veto pentru că aveam un interes imediat
să grăbim aderarea la zona Schengen. Am înțeles atunci, era vorba
de interesul național. Dar costurile politice ale unei asemenea
decizii care ar presupune modificarea Tratatului Uniunii Europene zic
eu că sunt foarte mari, iar beneficiile strategice pentru a elimina
acest veto sunt cam mici.
Cum va arăta viitorul Uniunii Europene
Și
cum ar trebui să arate viitorul politicii externe europene?
Cred
că viitorul politicii externe europene va fi în afara Tratatelor
Uniunii Europene. Va fi în formate mini-laterale, mai agile, pe
modelul coaliției celor binevoitori, Coalition of the Willing, în
care vom vedea, în loc să pierdem atât de mult timp, să modificăm
tratate, să ne asigurăm că toate statele se vor angaja la această
modificare și nu cred că va fi cazul. Pentru că cine ar vrea să
renunțe la dreptul de veto? Ungaria, Cehia, Slovacia, sigur nu. Așa
că este, din punctul meu de vedere, un demers falimentar din start.
Antonia Pup (stânga) la Forumul de Securitate de la Varșovia. FOTO: Arhivă personală
Și
atunci ce ar trebui să facă România?
Ar
trebui ca România, zic eu, și Ministerul Afacerilor Externe să
conducă acest efort, să se mobilizeze pentru a crea această
comunitate de securitate la Marea Neagră și pentru a aduce
parteneri europeni mai aproape de Marea Neagră. De exemplu, Regatul
Unit, în cel mai recent review strategic lansat de ministerul lor de
Apărare, a menționat Marea Neagră ca fiind o zonă de interes
strategic pentru britanici. M-aș mobiliza pentru a crea alianțe
militare cu Polonia, cu Turcia, de a lucra în aceste formate mai
mici, dar mai eficiente.
În
loc să ne afundăm în dezbateri nesfârșite despre cum luăm acele
decizii, haideți să le luăm și să acționăm înainte de toate,
pentru că situația de securitate europeană o impune. Și dacă
acum cinci ani, când a avut loc conferința pentru viitorul Uniunii
Europene, avea rost să discutăm despre modificarea tratatelor
pentru o politică externă mai agilă, mai rapidă, mai puțin
reactivă, acum nu cred că mai avem acest lux și ar trebui să
acționăm. Și mai mult decât să acționăm, să o facem inclusiv
cu partenerii care sunt în afara Uniunii Europene, dar fără de
care nu putem vorbi de securitate europeană. Și aici nu e vorba
doar de Turcia, ci și Regatul Unit.
Revenind
la americani, ce proiecte comune le-ar reține atenția și ar avea potențial să ne facă să câștigăm și noi din ele?
O
să încep cu două proiecte pe care le consider foarte importante.
Noi vorbim foarte mult despre faptul că avem resurse energetice,
avem o situație energetică favorabilă nouă, că suntem siguri din
acest punct de vedere, pentru că avem aceste resurse importante, mai
ales cele din Marea Neagră, dar și proiectele pe care noi ne-am
angajat să le facem cu Statele Unite pentru a deveni mai siguri din
această perspectivă. De exemplu, proiectul cu reactoarele modulare
mici, unde avem statutul de pionieri.
Problema
este că noi folosim această carte a independenței energetice mai
mult cu valoare retorică decât cu valoarea de a o mobiliza către
proiecte concrete. Și eu aș cupla această conversație a
independenței energetice cu posibilitatea ca noi să folosim aceste
resurse energetice în dialog cu companiile de tehnologie americane.
Ca să atragem companii, de exemplu, care sunt active pe zona de
inteligență artificială, pentru că România va putea deveni o
destinație foarte bună pentru centre de date pe zona aceasta de
inteligență artificială, având în vedere faptul că ele au mare
nevoie de energie. Și aici mă bucur că Ministerul Energiei și
Guvernul au început timid o reforma în energie pentru a scădea
taxele și a scădea prețurile în domeniu.
Cred
eu că aici este un teritoriu unde trebuie să fim mai ambițioși.
Asta ar trebui să punem în practică, să cuplăm partea de energie
cu partea de a atrage transfer tehnologic. Și avem și oportunitatea
faptului că președintele Trump a renunțat la acel cadru de
difuzare a soluțiilor AI, care ne plasa nu într-o lumină foarte
favorabilă, pentru că noi nu eram văzuți în administrația
precedentă ca un partener foarte sigur pentru a atrage soluții de
inteligență artificială, ci doar un partener de rangul al doilea.
Acum
avem acel AI Action Plan lansat de președintele Trump, care spune că
Statele Unite se vor preocupa să negocieze bilateral cu partenerii
în care pot avea încredere pentru a transmite aceste soluții de
inteligență artificială americane în statele partenere. Și acest
framework bilateral, acest cadru bilateral, zic eu că este mai
avantajos pentru România. Tocmai că avem aceste resurse energetice
și avem un parteneriat strategic cu SUA în domeniul energiei foarte
solid.
Vedeți
semnale pozitive aici?
Prima
întâlnire bilaterală cu un oficial al administrației Trump a fost
între miniștrii de energie, între, era la acel moment, Sebastian
Burduja și secretarul Wright de la Departamentul de Energie. Deci
asta spune multe pentru că Ministerul Energiei poate să fie văzut
ca un al doilea minister al Afacerilor Externe pentru a relansa acest
parteneriat strategic cu Statele Unite.
Și
cum altfel ne-am mai putea crește valoarea de întrebuințare,
pentru a fi mai importanți în negocierile cu Trump?
Consider
că ar trebui să ne actualizăm o altă dimensiune a parteneriatului
strategic dincolo de palierul militar, palierul energetic și anume
diplomația mineralelor critice. România are resurse importante de
minerale critice. Am putea să devenim și mai importanți, și asta
printr-o investiție a unui partener american care deja este pe piața
românească, e o investiție de un miliard de dolari. Amerocap
se numește, e o firmă de capital privat care investește într-un
proiect pentru a genera magneziu, pentru a prelucra magneziu. În
momentul de față, Uniunea Europeană depinde în proporții de
peste 90% de importurile de magneziu din China. Când acest proiect
va putea să devină unul final, România va putea să genereze până
la 50% din nevoia Uniunii Europene în acest sens.
În
ce măsură sunt interesați americanii de resursele României?
Guvernul
României a accesat trei proiecte strategice prin instrumentul de
finanțare european pentru a-și dezvolta aceste capacități de
extragere și de producție. În momentul de față la Washington –
și am văzut asta în întâlnirea dintre prim-ministrul australian
și președintele Trump, că aproape toată agenda discuțiilor a
fost conturată în jurul acestor minerale critice, de care Statele
Unite are nevoie pentru a deveni mai puțin dependentă de China și
pentru a-și putea asigura necesarul în cazul unui război care ar
putea începe în Indo-Pacific. Și mai avem resurse importante de
grafit, de exemplu, tot la fel foarte important inclusiv pentru
aplicații militare, dar și pământuri rare pe care România ar
putea să le exploreze.
Nu ne-am preocupat nici măcar de propria avuție
Și
ce ne oprește să facem acest lucru și să le exploatăm în
sfârșit?
Întâi
de toate ar trebui, și asta este o problemă pe care inclusiv
Ucraina o are, nu avem mapate aceste resurse. Și din cauza asta le-a
fost foarte greu ucrainenilor, de exemplu, atunci când au parafat
acordul din luna mai cu Statele Unite pentru a exploata aceste
minerale critice în comun. Ar trebui mai întâi să le cartografiem
și să știm exact unde sunt, pentru ca apoi să mergem în dialogul
cu companiile americane și să atragem capital pentru a ne dezvolta
capacitățile, nu doar de a le extrage, dar și de a le prelucra.
Asta
este important pentru că tot ceea ce văd acum de aici, în materie
de redesenare a relațiilor externe, se face ținând cont de acest
pilon al materialelor critice.
Mai devreme sau mai târziu se va încheia războiul din Ucraina și se va trece la reconstrucția acestei țări. Cum ar putea să participe România și cum am putea să colaborăm aici cu americanii?
Eu
aș mai miza pe faptul că România va putea să joace un rol foarte
important în arhitectura de securitate europeană post-războiul din
Ucraina. Și nu doar având în vedere poziția noastră
geostrategică, pentru că tindem să ne focalizăm doar pe poziție,
doar pe ceea ce avem deja, ce ne-a fost dat, resurse minerale,
poziție geografică.
Nu
atâta de mult investim în a mobiliza, să transformăm aceste
poziții statice în beneficii concrete pentru interlocutorii noștri
geopolitici. Această bază Mihail Kogălniceanu din Constanța va fi
foarte importantă în cazul în care Statele Unite vor decide să
participe la acordarea de garanții de securitate pentru Ucraina pe
partea aeriană, nu există un alt loc mai bun pentru a observa ceea
ce se întâmplă în Ucraina și a putea interveni pe partea aeriană
decât România. Și mai mult decât atât, mai vreau să introduc un
aspect.
România
are instrumente de politici publice foarte robuste pentru a face
acest screening în materie de investiții străine, pentru a bloca
investiții străine dubioase din partea actorilor care au o agenda
strategică opusă nouă, partenerilor euroatlantici. Noi avem o
comisie de screening a investițiilor străine, una dintre primele
care au devenit operaționale în România, care este modelată după
comitetul american de screening a investițiilor străine. O temă la
care eu lucrez acum este să mă uit la cum ar putea arăta influența
Chinei în reconstrucția Ucrainiei.
Reconstrucția
Ucrainei este un proiect care, potrivit ultimelor estimări ale
Băncii Mondiale, ar costa undeva peste 500 de miliarde de dolari. Am
avut din 2022 până în 2025 numeroase conferințe în care s-a tot
discutat sprijinul pentru reconstrucția Ucrainei și s-au colectat
la nivel de acorduri, de declarații de intenție, în valoare de cam
200 de miliarde, deci jumătate din cât e nevoie. Va fi un proiect
imens.
Și
noi nu avem ca europeni, și nici măcar americanii nu au, spațiul
fiscal, bugetar, pentru a susține un effort atât de mare. Și
atunci cine ar putea să vină să își arate generozitatea? China,
partenerul principal rival strategic al Statelor Unite. Eu pledez
pentru ca Statele Unite și România să articuleze un scut pentru
securitate economică pe flancul estic. Deci vom avea nevoie de un
astfel de scut economic, pentru că țări ca Rusia și China vor
încerca să profite și să vulnerabilizeze zona.
Actualitate
Marine Le Pen, victorie istorică: Adunarea Națională a Franței adoptă pentru prima dată un text propus de extrema dreaptă
Adunarea Naţională a Franţei a adoptat joi, pentru prima dată în istorie, un text propus de grupul parlamentar de extremă dreaptă Rassemblement National (RN), condus de Marine Le Pen — un moment considerat simbolic pentru posibila normalizare a partidului în viaţa politică franceză, relatează POLITICO.
Marine Le Pen. FOTO: EPA-EFE
Într-o şedinţă tensionată, 185 de parlamentari au votat în favoarea unei rezoluţii fără caracter obligatoriu, care îndeamnă guvernul să abroge acordul semnat în 1968 între Franţa şi Algeria. Documentul reglementa regimul special de imigraţie al cetăţenilor algerieni în Franţa. Alte 184 de voturi, provenind în principal din zona stângii, s-au opus iniţiativei.
Rezoluţia RN a trecut cu o marjă extrem de strânsă, graţie sprijinului neaşteptat venit din partea unor parlamentari de dreapta şi de centru, dar şi absenţei inexplicabile a mai multor deputaţi din partidul preşedintelui Emmanuel Macron, Renaissance.
Deşi textul nu are efect juridic, votul reprezintă o victorie politică semnificativă pentru Rassemblement National, care a fost mult timp izolat în legislativ din cauza „cordonului sanitar” — o regulă nescrisă prin care partidele tradiţionale evitau colaborarea cu extrema dreaptă.
„Pentru prima dată, un text prezentat de Rassemblement National a fost adoptat”, a declarat Marine Le Pen, imediat după vot. Ea l-a îndemnat din nou pe premierul Sébastien Lecornu să abroge acordul franco-algerian.
Victoria a fost posibilă şi datorită sprijinului a 17 parlamentari din Horizons, partidul de centru-dreapta fondat de fostul premier Édouard Philippe. Ironia situaţiei este că, în trecut, chiar şi Gabriel Attal, liderul partidului prezidenţial Renaissance, a pledat pentru denunţarea acordului, pe fondul tensiunilor crescânde dintre Paris şi Alger. Attal nu a fost însă prezent la vot, iar doar 30 dintre cei 92 de deputaţi Renaissance au votat împotriva textului.
Grupurile de opoziţie de stânga au reacţionat dur, acuzând partidul prezidenţial că a deschis calea unei „victorii simbolice” pentru extrema dreaptă. „Prin neimplicare, au permis adoptarea unui text rasist, legitimând discursul Rassemblement National”, au transmis reprezentanţii stângii.
Adoptarea acestei rezoluţii marchează o schimbare importantă în dinamica politică franceză, fiind văzută de analişti ca un test al capacităţii RN de a-şi extinde influenţa şi de a se impune ca forţă politică legitimă înaintea alegerilor viitoare.
Sediul central al AUR a fost vandalizat. Pe pereți au apărut mesaje precum „Antifa” sau „Mai bine mort decât fascist”
Sediul partidului AUR a fost vandalizat în noaptea de miercuri spre joi, 29-30 octombrie. Autorii faptei au scris mesaje agresive cu...
„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane
Expert în securitate, politologul Antonia Pup predă la prestigioasa Universitate Georgetown din Washington şi este analist la Comisia specială a...
Marine Le Pen, victorie istorică: Adunarea Națională a Franței adoptă pentru prima dată un text propus de extrema dreaptă
Adunarea Naţională a Franţei a adoptat joi, pentru prima dată în istorie, un text propus de grupul parlamentar de extremă...
Ucraina se confruntă cu perspectiva unei ierni „catastrofale” pe fondul atacurilor ruse asupra infrastructurii energetice
Rusia continuă să lovească sistematic infrastructura energetică a Ucrainei, într-o campanie menită să lase țara fără electricitate și căldură în...
Oameni din mai multe orașe au ieșit în stradă la 10 ani de la Colectiv. La București au pornit în marş de la Piaţa Universităţii
La zece ani de la incendiul din clubul Colectiv, care a avut loc pe 30 octombrie 2015 și s-a soldat...
GiftIdea te inspiră să alegi cadouri cu sens, nu doar cu ambalaj
Oferirea unui cadou nu ar trebui să fie un gest făcut din obligație, ci o formă de a transmite emoție,...
Experiențe care apropie familiile și creează amintiri autentice
Într-o lume în care tehnologia și ritmul alert al vieții ne separă adesea de cei dragi, momentele petrecute împreună devin...
-
Actualitateacum 2 zileMii de credincioși stau la coadă pentru a intra în Catedrala Națională, până în Piața Constituției. Timpul de așteptare este între 6 și 8 ore
-
Actualitateacum 2 zileMinistrul Apărării Națioanale anunță ce va face România după retragerea soldaților americani: „Armata Română este principala forță de apărare”
-
Actualitateacum 2 zileAdevărul despre un aparat dentar invizibil, dezvăluit de medici și pacienți!
-
Comunicateacum 3 zileD’Olive: Prima livadă de măslini românească este, de astăzi, în Creta
-
Breakingacum 2 zileFurie la Pentagon din cauza celui mai nou film de pe Netflix. „A House of Dynamite” imaginează un eșec al scutului anti-rachetă al SUA
-
Breakingacum 2 zileOana Gheorghiu își pune cenușă în cap cu postarea cu „golanii” de la Casa Albă. Primul mesaj al cofondatoarei Dăruiește Viața, după ce Grindeanu a cerut retragerea ei din funcția de vicepremier
-
Actualitateacum 2 zileParlamentul înființează o comisie de anchetă privind explozia din Rahova, pentru „a clarifica circumstanțele care au condus la pierderea de vieți”
-
Comunicateacum 2 zileDespre optimizarea si adaptarea SEO in era inteligentei artificiale