Actualitate
Mănăstirea Văratec, locul sfânt unde și-au găsit tihna mari personalități atrase de liniştea patriarhală din Munţii Stânişoarei
Mănăstrea Văratec din comuna Agapia, judeţul Neamț, unde liniștea patriarhală învăluie prin Munții Stânișoarei, a fost locul unde unde mari personalități ale culturii și spiritualității românești și-au găsit tihna.
Mănăstirea datează din anul 1785. FOTO Ţinutul Zimbrului – Lucian Lungu
În diferite perioade, la
aşezământul de cult din judeţul Neamţ, care este atestat documentar în 1785, deşi
despre viaţa monahală de aici se spune că ar fi început cu peste un secol şi
jumătate în urmă, şi-au găsit liniștea teologi renumiţi şi nenumărate
personalităţi cu certe şi indubitabile merite. Între primii care pot fi
enumeraţi sunt Veronica Micle şi Mihai Eminescu.
Lista poate continua cu
Partenie Ciopron (1896-1980), fost episcop al Armatei Române, un mare patriot,
care a fost urmărit de Securitate ani în şir. Între cei care au creat la
Văratec, vieţuind mai mult sau mai puţin în liniştea de la poalele codrilor,
mai este şi protosinghelul Nicodim Măndiţă (1889-1975), autor de cărţi de învăţături
duhovniceşti, fiind duhovnic la Văratec între 1945 şi 1962.
Tot lăcaşul nemţean a atras-o
şi pe academicianul Zoe Dumitrescu Buşulenga, devenită aici maica Benedicta.
Ultima personalitate care a decis, în martie 2022, să-şi petreacă ultima
perioadă a vieţii la Văratec este academicianul Alexandru Zub. Iar cu ani în
urmă veneau vara, pentru viaţa spirituală şi culturală, văduvele unor clasici ai literaturii române: Ştefana, văduva lui Ionel
Teodoreanu; Valeria, văduva lui Sadoveanu; Cornelia, văduva lui Dinu Pillat.
Umbra lui Bartolomeu Anania la Văratec
Şi arhimandritul Bartolomeu
Anania (1921-2011) s-a retras la Văratec, pentru a se dedica scrisului, locuind
aici până la alegerea ca mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi
Maramureşului, în ianuarie 1993. Se pensionase în anul 1982 din funcţia de
director al Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
În locul sfânt din Neamţ a
locuit în vila episcopului Partenie Ciopron. Tihna i-a priit, punând pe hârtie
poezii şi volumele de proză „Rotonda plopilor aprinşi“, „Amintirile
peregrinului Apter“, „Greul pământului“ şi „Cerurile Oltului“, lucrând dedicat
la diortosirea şi adnotarea Sfintei Scripturi. Despre şederea de ani în şir în
ţinutul Neamţului, la mănăstire, mărturisea că era ceva deosebit: „Aveam adevărate
şezători, audiţii muzicale, o viaţă spirituală foarte frumoasă“.
Bartolomeu Anania FOTO Fericiţi cei Prigoniţi.ro
Referitor la şederea
părintelui Bartolomeu la Văratec, stareţa Iosefina Giosanu îşi amintea: „Toată săptămâna o petrecea la masa de lucru
şi scria, scria, scria… Duminica şi în sărbători lăsa masa de lucru pentru
sfânta masă a altarului. Cobora la biserica mare din incinta mănăstirii şi
slujea Sfânta Liturghie împreună cu preoţii slujitori. Nu era mare liturghisitor,
însă neîndemânarea liturgică era uitată de toţi când începea să rostească
predica. Vorbea într-o manieră atât de elegantă şi pe înţelesul
tuturor, încât maicile şi cei prezenţi parcă retrăiau epoca Sfântului Ioan Gură
de Aur. (…) După Sfânta Liturghie se retrăgea, din nou, în apartamentul său
şi reîncepea să scrie. Din când în când, lăsa deoparte scrisul şi mergea pe sub
poala pădurii pentru a se destinde în mirificul peisaj al împrejurimilor. Parcă
sorbea din ozonul de brad acea putere şi inspiraţie pentru a scrie mai departe
operele sale“.
„Simţeam că în peisajul ăsta stăpânesc nişte forţe“
Zoe Dumitrescu Buşulenga,
născută în 1920, a decedat la Mănăstirea Văratec în anul 2006, fiind îngropată
la Putna, după cum a menţionat în testament. S-a călugărit cu numele de
Benedicta şi mărturisea că un creştin intelectual trebuie să-şi petreacă
ultimii ani ai vieţii la mănăstiri, aşa cum se făcea pe vremuri. Mai cu seamă soţiile
care rămâneau singure, după o cutumă a lumii boiereşti.
Vorbind despre Văratec,
afirma: „Când am intrat pe drumul de la Piatra
Neamţ într-acoace, am intrat într-o stare foarte ciudată. Mi se părea că sunt
într-un decor. Erau colinele alea superbe, erau tăpşanurile acelea splendide,
acoperite cu iarba verde, uneori erau norii vineţii, alteori nori albi,
cumulus, alţii încărcaţi de ploaie, mergeau pe cer – aveam tot timpul senzaţia
că decorul se schimbă într-un fel straniu.
Şi deodată, am început să mă întreb ce se petrece,
adică eram neliniştită – dar era o nelinişte metafizică. Şi când am ajuns aici (aveam
senzaţia că nu se termină drumul!), am intrat întâi în incinta mănăstirii
(…). Mi s-a părut totul mai altfel decât la alte mănăstiri. (…) Deci,
peisajul m-a fascinat mai întâi. Şi simţeam că în peisajul ăsta stăpânesc nişte
forţe. De 25 de ani, însă, am înţeles. La Văratec, a fost ceea ce au numit un
topos sacru, cum zice grecul, loc sfânt“.
Zoe Dumitrescu Buşulenga s-a călugărit la Văratec FOTO Arhiva Adevărul
Zoe Dumitrescu Buşulenga s-a
născut la Bucureşti. De mică a citit literatură franceză şi germană, cărţile
fiindu-i date de tatăl ei, iar de la bunicul ei, preot, s-a deprins cu
spovedania, împărtăşania şi viaţa bisericească. A fost membră a Academiei Române,
director al Institutului de Istorie şi Teorie Literară „George Călinescu“ şi
membră a Academiei de Ştiinţe şi Studii Europene din Franţa.
Împiedicată de tuberculoză să
urmeze o carieră în muzică, a absolvit Dreptul şi Literele la Universitatea din
Bucureşti, fiind un remarcabil profesor. A predat timp de 34 de ani, între 1948
şi 1982, la catedra de Literatură Universală şi Comparată a Universităţii Bucureşti,
pe care a şi condus-o. Nu a avut copii, dar împreună cu soţul, Apostol, a
cununat 17 perechi de tineri şi a botezat 11 nou-născuţi.
„Va învinge dreptatea poporului şi nu a celor care l-au dus la ruină“
Partenie Ciopron, născut la
30 septembrie 1896 la Păltiniş, judeţul Botoşani, a participat ca soldat în
Primul Război Mondial cu Regimentul 29 Infanterie Dorohoi, fiind rănit în
luptele de la Oituz. A fost episcop al Armatei Române (1937-1948), al Romanului
şi Huşilor, din 1962 până la 1 ianuarie 1978, când se retrage la Mănăstirea
Văratec, decedând pe 28 iulie 1980.
Episcopul Partenie Ciopron FOTO Doxologia
A intrat în monahism la
Mănăstirea Slatina, urmând Seminarul Teologic şi Facultatea de Teologie din
Cernăuţi, unde obţine titlul de doctor în teologie (1937), fiind remarcat de
către Pimen Georgescu, mitropolitul Moldovei, care-l hirotoneşte diacon, apoi preot
la Iaşi. Pentru calităţile sale, în iunie 1937 a fost ales episcop al Armatei,
cu reşedinţa la Alba Iulia, unde va păstori până la desfiinţarea Episcopiei
Armatei, în 1948.
Amănunte despre viaţa
acestuia au fost publicate de către preotul Florin Ţuşcanu, fost protopop al
Romanului, un pasionat cercetător al arhivelor bisericeşti şi nu numai, care
l-a cunoscut în copilărie pe episcopul cu grad de general de brigadă. Prelatul
a fost permanent în vizorul Securităţii, deoarece îndemna preoţii să predice
din om în om, nu din amvon, convins fiind că vor veni „zile mai bune“.
Preotul Ţuşcanu spune că
episcopul a fost filat de securişti, fiindu-i interceptată corespondenţa, în
ianuarie 1971 un informator consemnând: „E
un om extrem de periculos pentru regimul nostru socialist, pentru că, cheamă la
dânsul anumiţi clerici, pe care îi îndeamnă să predice din om în om, iar nu de
la amvon şi să rabde, pentru că «va veni şi pentru noi o zi mai bună, mai
fericită, că va învinge dreptatea poporului şi nu a celor care l-au dus la
ruin㻓.
Academicianul Alexandru Zub, ultimul „sosit“ la Văratec
Alexandru Zub, cunoscutul
academician prigonit şi închis mulţi ani de comunişti, a decis să-şi petreacă
ultima parte a vieţii la secularul aşezământ monahal. Se petrecea în martie
2022. Istoricul nu locuieşte în incinta Mănăstirii Văratec, ci foarte aproape, la
Centrul Rezidenţial pentru Persoane Vârsnice „Cuvioasa Nazaria“, un edificiu
extrem de modern, dat în folosinţă în urmă cu aproximativ patru ani.
Academicianul Alexandru Zub FOTO www.simpozionstaniloaie.ro
„A fost dorinţa lui de a se retrage şi de a fi
îngrijit. Cu siguranţă este un mediu care-l ajută nu doar din punct de vedere
al sănătăţii, ci şi al liniştii, mai ales duhovniceşti. Domnia sa este şi un om
credincios, care a trecut cu multă smerenie prin nenumărate umilinţe şi
suferinţe în timpul comunismului“,
declara preotul Constantin Sturzu, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei
Moldovei.
Alexandru Zub s-a născut pe12
octombrie 1934, la Vârful Câmpului, Botoşani, remarcându-se şi ca biograf,
eseist sau profesor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi, instituţie
al cărui absolvent este. A fost directorul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“,
membru al Academiei Române şi al Asociaţiei Istoricilor Europeni, făcând parte
din Comisia prezidenţială pentru Studierea Dictaturii Comuniste.
De-a lungul vieţii, pentru
prodigioasa activitate, a primit nenumăratate distincţii în ţară şi în
străinătate, între care și cea de „Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor“,
conferită de Guvernul Franţei. O perioadă întunecată a existenţei sale avea să
înceapă când era student. A fost deţinut politic în perioada comunistă, după o
condamnare de zece ani, pentru „uneltire contra ordinii sociale“.
Între 12 şi 14 aprilie 1957,
a organizat, împreună cu alţi colegi, o manifestaţie studenţească, la Putna, cu
ocazia împlinirii a 500 de ani de la înscăunarea lui Ştefan cel Mare. A urmat
învinuirea că a complotat pentru a transforma sărbătoarea într-una cu caracter naţionalist
şi antisovietic. Detenţia a executat-o la Penitenciarul Gherla, stând închis
şase ani şi două luni.
Domniţa Safta Brâncoveanu, mari acte filantropice
Ajungând la Văratec, odată
trecuţi pe sub poartă, privirile turiştilor sau pelerinilor n-au cum să nu fie
atrase de o statuie impozantă, la baza căreia stă scris „Domniţa Safta
Brâncoveanu“. Monumentul din bronz a fost amplasat în 1935, la aniversarea unui
secol de la ridicarea Aşezămintelor Brâncoveneşti, fiind opera sculptorului Ion
Jalea, pentru a nu se uita cine a fost prinţesa.
„Domniţa Safta Brâncoveanu se numără printre cei mai
importanţi donatori ai Mănăstirii Văratec. Prinţesa aparţine influentei şi
extrem de bogatei familii boiereşti moldovene – Balş. A fost căsătorită cu Grigore
Brâncoveanu, mare demnitar al Ţării Româneşti. (…) Lucrarea impresionantă o
reprezentă în toată maiestatea sa, şezând pe un tron flancat de lei încastraţi
la baza jilţului princiar“, se arată
pe Monumenteneamt.ro.
Statuia domniţei este opera lui Ion Jalea. FOTO: Monumenteneamt.ro
Safta (Elisabeta) Brâncoveanu
s-a născut în 1776. Căsătoria cu banul Grigore Brâncoveanu, în anul 1793, a
fost una fericită, deoarece soţul era un om „deştept, harnic, cu carte multă şi
patriot foarte“ după cum spunea prozatorul Constantin Gane. În timp, soţii Brâncoveanu s-au remarcat prin acte filantropice de anvergură, ctitorind Spitalul
Brâncovenesc din Bucureşti.
Acţiunile caritabile ale
banului Grigore şi bănesei Safta aveau să se îndrepte şi spre Transilvania,
spijinind Biserica Sfânta Treime din Braşov, dar şi Mănăstirea Bistriţa Vâlcea
sau Mănăstirea Viforâta – Dâmboviţa. Tot ei s-au implicat financiar pentru
reconstrucţia Bisericii Domniţa Bălaşa din Bucureşti. În aprilie 1832, banul Grigore
a trecut la cele veşnice, iar soţia nu s-a mai recăsătorit.
În 1840, Safta a decis să se
dedice bisericii, alegând obştea de la Văratec. A donat lăcaşului două mari
moşii, veşminte preoţeşti, acoperăminte cu fir de aur şi cărţi de cult. Se
spune că şi-a topit toate bijuteriile, metalul fiind folosit la ferecături de Evanghelii, îmbrăcăminţi
la icoane, candele, vase şi postamente de cruci la altar. A decedat pe 8 august
1857, fiind înmormântată la mănăstire.
Primul epitaf de pe crucea mormântului Veronicăi Micle
După cum se ştie,
împrejurimile mirifice ale mănăstirii, Codrii de Aramă şi Pădurea de Argint,
l-au inspirat pe Mihai Eminescu, poetul fiind atras la Văratec de iubirea ce
i-o purta Veronicăi Micle, care se retrăgea aici, mai ales vara. Adesea, el a
fost oaspetele micuţei aşezări monahale ctitorită în poiana de la poalele
Munţilor Stânişoarei, închiriind o cameră în casa unei măicuţe.
Mihai Eminescu și Veronica Micle SURSA Wikipedia
„Veronica Micle obişnuia să se odihnească în timpul
verii la Văratec, să se plimbe în pădurea de mesteceni, imortalizată de poet în
«Călin Nebunul» şi «Călin, file din poveste». În verile lui 1874 şi 1875,
Eminescu închiriase de la maica Asinefta Ermoghin o cămăruţă, de unde privea
Codrul de aramă şi Pădurea de argint“,
scria Dan Dulciu în lucrarea „Eminescu şi diplomaţia“.
Destinul a făcut ca cei doi
iubiţi să se nască în acelaşi an, Veronica la 22 aprilie 1850, iar Eminescu pe
15 ianuarie 1850, şi scurtele lor vieţi să se sfârşească în 1889, pe 3 august 1889 (poeta
fiind îngropată în incinta unei biserici din Văratec), respectiv 15 iunie 1889, după
ce se cunoscuseră la Viena, în 1872, relaţia debutând cu respectul tânărului
student botoşănean pentru soţia rectorului Ştefan Micle.
Mormântul poetei, despre care
s-a spus că a căzut într-o puternică depresie după moartea iubitului, este loc
de pelerinaj. Ceea ce se ştie mai puţin este faptul că, după cum susţin diverse
surse, pe crucea din lemn de la mormânt un prim epitaf era cu totul decât cel actual,
el fiind scris de o învăţătoare din zonă, Maria Bănulescu.
Epitaful de pe crucea poetei Veronica Micle FOTO Arhiva Adevărul
Pe el se putea citi: „În singurătatea mănăstirii,/ Sub bolta
cerului albastru,/ Suflet stingher al nemuririi,/ Luceşti ca cel mai mândru astru“.
Peste ani, pe lespedea de marmură aveau să fie încrustate versurile scrise
chiar de Veronica Micle: „Şi pulbere,
ţărână de tine s-a alege,/ Căci asta e a lumii nestrămutată lege,/ Nimicul
teaduce, nimica te reia,/ Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea“.
Istoria zbuciumată a Mănăstirii Văratec
Lăcaşul de cult din Munţii
Stânişoarei este, în prezent, cea mai mare comunitate de maici din ţară,
aproximativ 400. A fost fondat în 1785, de către maica Olimpiada, împreună cu
duhovnicul Iosif, la îndemnul lui Paisie Velicicovschi, stareţul Mănăstirii
Neamţ, cei din urmă fiind declaţi sfinţi pentru activitatea în slujba
ortodoxiei româneşti.
În timpul Revoluţiei din
1821, schitul a fost asediat şi prădat de trupele otomane, odoarele au fost
furate, iar călugăriţele izgonite sau ucise. În ani, mănăstirea a fost afectată
de câteva mari incendii, dar de fiecare dată a fost reconstruită. În 1934, la
îndemnul mitropolitului Pimen, s-a înfiinţat Atelierul „Regina Maria“.
Iar în 1940 erau ateliere de
broderie bisericească, legătorie de cărţi, covoare, tricotaj, ţesut pânză,
pictură bisericească, artă decorativă, unele funcţionând şi în prezent.
Ansamblul Mănăstirii Văratec este inclus pe lista monumentelor istorice din
România, anul trecut începând demersurile de includere, alături de altele din
zonă, în patrimoniul UNESCO.
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere...
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice...
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei...
Igienă vs over-cleaning! Linia fină despre care specialiștii vorbesc prea puțin
Oamenii adoră senzația de păr curat și proaspăt imediat după spălare, însă uneori exagerează cu tratamentele din dorința de a-l...
Claudiu Târziu: „Românii nu trebuie să plătească factura jafului din pandemie”
Europarlamentarul Claudiu Târziu, președintele partidului conservator Acțiunea Conservatoare, a reacționat ferm la informațiile potrivit cărora compania Pfizer solicită României plata...
Servicii de optimizare SEO în Timișoara, pe fondul extinderii comunicării digitale în mediul de afaceri
Timișoara se află între orașele cu activitate economică diversificată, în care companiile din producție, tehnologie și servicii utilizează tot mai...
Importanța regulilor clare în gestionarea documentelor
Gestionarea documentelor într-o organizație nu reprezintă doar o obligație administrativă, ci și un element esențial pentru funcționarea eficientă și protecția...
-
Actualitateacum 2 zile
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zile
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zile
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum 2 zileComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului