Actualitate
17 noiembrie: Ziua în care a murit prințesa Elena Ghica, prima femeie alpinist. A fost una dintre cele mai erudite figuri ale secolului al XIX-lea
17 noiembrie este ziua când a murit scriitorul George Murnu, cel care a tradus epopeile homerice Iliada și Odiseea. În aceeași zi s-au născut sculptorul Constantin Baraschi și Antonie Plămădeală, mitropolit al Ardealului, și s-au stins din viață cântărețul George Folescu și poeta Magda Isanos.
Aleea Cariatidelor din Herastrau, reconstituita dupa sculptura lui Constantin Baraschi
1888 – A murit scriitoarea Dora D’Istria, prima femeie alpinist
Prinţesa Elena Ghica, fiica banului Mihalache Ghica şi
nepoata domnitorului Grigore Ghica a fost una dintre cele mai erudite femei ale
secolului al XIX-lea. Scriitoare şi feministă convinsă a făcut o carieră literară
sub pseudonimul de Dora d’Istria. Prinţesa româncă a fost prima femeie din
istorie care a escaladat vârful Moench din Alpii Elveţieni, unde a înfipt
tricolorul românesc.
Dora d’Istria FOTO historia.ro
Prinţesa Elena Ghica a fost un copil minune. S-a născut în
Bucureşti pe 3 februarie 1828, într-o familie nobilă, fiind nepoata
domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. Mama ei a fost Catinca Ghica, prima
femeie româncă care a publicat o carte tradusă din limba franceză şi numită „Pentru
educaţia copiilor”.
Prinţesa Elena a crescut într-un mediu propice pentru
dezvoltarea spirituală şi inteligenţa ei a uimit de la vârste fragede.La
vârsta de cinci ani învaţa deja limbile greaca, latina, franceza,
italiana, engleza şi germana.
La 11 ani a scris prima nuvelă, iar la 14 ani traducea „Iliada”
lui Homer din originar în limba germană. Pictoriţă cu talent înnăscut, Elena
şi-a expus primele tablouri la vârsta de 16 ani. La vârsta adolescenţei
vorbea fluent nouă limbi străine: italiană, engleză, germană, franceză, română,
greacă, latină, rusă şi albaneză. A studiat la Viena, Veneţia şi Berlin.
S-a întors în ţară, la Iaşi, împreună cu familia la vârsta
de 21 de ani. De farmecul prinţesei cu origini româneşti a fost vrăjit ofiţerul
rus Alexandr Kolţov Masalski. Elena Ghica s-a căsătorit în 1849, la Iaşi, şi a
părăsit ţara cu soţul rus pentru a se stabili la Sankt Petersburg.
Frumuseţea şi talentul prinţesei au
făcut furori în Rusia. Elena Ghica a câştigat în Rusia premiul I la concursul
de peisaje organizat de muzeul Ermitaj. Ruşii nu i-au tolerat însă convingerile
libertine.
„Dora D`Istria urmă pe bărbatul său în Rusia unde a stat
vreo 5-6 ani până când în timpul războiului din Crimea, opţiunile sale
foarte liberale făcură pe miniştrii să-i spună neted că altă ţară, nu imperiul
lui Nicolae I s-ar potrivit mai bine cu obiceiurile şi pornirile spiritului
ei”, scrie Ionescu Gion în „Portrete istorice”, în capitolul alocate
prinţesei Ghica.
În timpul Războiului Crimeii, românca şi-a arătat simpatia
pentru Franţa şi Anglia şi nu s-a sfiit să-şi expună convingerile. A fost
pedepsită de oficialităţile ruse şi în 1856 a ajuns să fie bătută la
palatul gubernial din capitala rusă. Izgonită din Rusia , s-a separat de
soţ. Nu a divorţat şi, oficial şi a rămas principesa Kolţov-Masalski.
După plecare din Rusia s-a lansat ca scriitor în lumea
artistică sub pseudonimul Dora D`Istria. Se spune că a ales Istria pentru că ar
fi vrut să-şi sublinieze apartanenţa balcanică, familia sa având origini
albaneze. S-a mai spus că „Dora”
ar veni de la cuvântul „dor” şi poate acesta a fost modul în care
prinţesa, care a trăit departe de ţară, a vrut să-şi exprime sentimentele
constante de dor faţă de patria sa.
Prinţesa s-a stabilit în Elveţia, la Arau. Aici a
escaladat vârful Moench din Alpii elveţieni, unde a înfipt tricolorul pe care
era brodat numele României, devenind astfel prima femeie din istorie care a
reuşit această performanţă.
Şi-a expus experienţa în cartea „La Suisse
allemande et l’ascension de Moench”, publicată la Paris şi Geneva, în 1856.
A scris articole şi studii despre literatură geografie, istorie, artă la
publicaţii de renume din străinătate. S-a spus despre Dora d’Istria că a fost
şi un jurnalist strălucit.
A fost o luptătoare pentru drepturile femeilor. Cea mai
cunoscută lucrare a sa a apărută în 1869 şi s-a numit „Despre femei de o
femeie”. Cartea prezintă statutul femeii, situaţia materială şi socială a
femeilor şi militează pentru obţinerea drepturilor egale cu bărbaţii. A
publicat, de-alungul carierei sale de scriitoare, în şase limbi: franceza,
italiana, greaca, rusa, germana şi engleza.
În Italia, prinţesa cu origini româneşti a fost o voce
feminină importantă a secolului. A corespondat cu revoluţionarul Giuseppe
Garibaldi căruia i-a expus ideile sale politice, prin care propunea un plan de
federaţie, formată din state independente, în Balcani, care să cuprindă pe
italieni, albanezi, greci şi pe români.
„Nu e departe ziua când, de la culmile Carpaţilor la
ţărmurile Mării Egee, steagul principelui român Mihai Viteazul ca şi cele ale
lui Caragheorghe, Scanderbeg şi Canaris vor fâlfâi liber peste frumoasele
ţinuturi unde aceşti vajnici patrioţi şi-au vărsat sângele”, scria românca.
Elena Ghica şi-a trăti cea mai mare parte a vieţii
sale în Italia, la Florenţa. A murit la 17 noiembrie 1888, în casa din
Florenţa, numită Villa D`Istria. Şi-a lăsat averea Primăriei din Bucureşti cu
menţiunea de a fi folosită pentru administrarea spitalului Pantelimon, unitate
care a fost ctitoria familiei Ghica.
„Prin testamentul olograf ce s-a găsit după moarte, Dora
D`Istria, după mici legături lăsate fraţilor şi servitorilor săi, instituie
moştenitoare a averii sale din România pe Primăria Bucureşti, însărcinează pe
Primăria Florenţa a vinde Villa D`Istria în folosul institutului de
surdo-muţi”, notează Ionescu Gion în „Portrete Istorice”.
1899 – S-a născut fizicianul Ştefan Vencov
Ștefan Vencov s-a născut pe 17 noiembrie 1899 la Buzău și a
încetat din viață la 8 septembrie 1955 în Marxstadt, Germania. A fost un
fizician și profesor universitar român, membru corespondent (1948) al Academiei
Române. A adus contribuții, prin studiile sale, în domeniul descărcărilor
electrice în gaze, precum și în domeniul cercetării spectrelor de
absorbție a numeroase substanțe.
1902 – S-a născut sculptorul Constantin Baraschi
Constantin Baraschi s-a născut pe 17 noiembrie 1902 la
Câmpulung și a devenit unul dintre cei mai cunoscuți sculptori români în
perioada interbelică.
Printre operele sale se află două altoreliefuri pentru Arcul
de Triumf, două basoreliefuri pentru fațada Institutului Botanic din Capitală
și ansamblul statuar Fântâna Modura de pe Aleea Cariatidelor (numită la acel
moment Aleea Restaurației) din Parcul Herăstrău, ce ducea spre Pavilionul
Regalității, ridicat pentru a marca Luna Bucureștiului.
Sculptorul Constantin Baraschi FOTO Wikipedia
Lucrarea a fost realizată în 1939, dar a fost distrusă în
anii ‘50 pentru a face loc statuii lui I.V. Stalin. Grupul statuar amplasat
astăzi la intrarea în Herăstrău a fost realizat de sculptorul Ionel Stoicescu
în 2006, pe baza imaginilor operelor inițiale și a unei cariatide originale ce
a fost descoperită în Cimitirul Bellu.
Baraschi este autorul busturilor lui Nicolae Bălcescu,
Alexandru Sahia și George Coșbuc din Parcul Carol I, al celor 15 panouri
decorative cu tematică astrologică de pe blocul Zodiac, construit în perioada
interbelică, al monumentului Kilometrul 0 din fața Bisericii Sf. Gheorghe din
București, al Monumentului Eroilor de la Predeal, al statuilor lui V. Conta,
A.D. Xenopol (singura care mai există astăzi) şi Titu Maiorescu ridicate la
Iaşi.
1926 – S-a născut Antonie Plămădeală, mitropolit al
Ardealului
S-a născut în anul 1927 într-o familie de țărani din
Stolnicești, județul Lăpușna (Basarabia) în anul 1927, primind numele Leonida.
A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Chișinău, apoi București și
cursurile Facultăților de Teologie din București și ale Institutului Teologic
Universitar din Cluj.
A fost tuns în monahism în anul 1948, primind
numele Antonie, la Mănăstirea Prislop, apoi hirotonit ierodiacon în
1949. Transferat la Mănăstirea Slatina, a fost hirotonit ieromonah în
anul 1953.
În anul 1949, a fost condamnat (în lipsă) la 7 ani
închisoare, pentru activitate anticomunistă; arestat și rejudecat în anul 1954,
a fost condamnat la 4 ani închisoare, fiind însă grațiat în 1956. Atunci se
înscrie la doctorat la la Institutul Teologic Universitar din Cluj, când, din
motive politice, este constrâns să le întrerupă.
Exclus din rândurile clerului și din cinul monahal (pe
motive politice) între anii 1959-1968, supraviețuiește angajându-se ca muncitor
pe la mai multe întreprinderi.
Este reprimit în cler în anul 1968 și numit secretar-șef la
Institutul Teologic din București. Își reia studiile doctorale, însă peste
hotare, la Heythrop College (Oxfordshire), apoi la Londra, cu teza „Biserica
slujitoare în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și în teologia contemporană”,
susținută în anul 1972.
Pe 27 decembrie 1970 a fost hirotonit vicar
patriarhal, cu titlul „Ploieșteanul”. Numit responsabil cu relațiile
externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului pe 9
decembrie 1979. Pe 10 ianuarie 1982 a fost ales arhiepiscop al
Sibiului și mitropolit al Ardealului, funcții pe care le-a deținut până la
moarte.
După căderea comunismului, a fost ales membru de onoare al
Academiei Române (în 1992). S-a îngrijit de reconstrucția și/sau restaurarea
mai multor biserici, mănăstiri și a clădirilor anexe. Cea mai mare ctitorie a
sa a fost la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde a început construcția incintei
mănăstirii și a clădirilor anexe încă din anii ’80, mănăstirii adăugându-i-se o
bibliotecă și o expoziție de obiecte bisericești, carte veche și icoane pe
sticlă (obiectele fiind donația Mitropolitului Antonie).
Ca responsabil cu relațiile externe ale Bisericii
Ortodoxe Române, a luat parte la vizitele făcute altor Biserici creștine, a
participat ca delegat și uneori ca membru în organismele de conducere al
Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la întrunirile Conferinței Bisericilor
Europene și la sesiunile Comisiei de dialog între Biserica Ortodoxă și Biserica
Romano-Catolică.
Pe lângă responsabilitățile sale bisericești, IPS Antonie
și-a continuat și cariera academică, publicând mai multe volume de studii și
articole pe teme de teologie biblică, spiritualitate, istorie bisericească,
relații ecumenice etc., predici, dar și articole de presă și interviuri, precum
și literatură și memorialistică.
1932 – S-a născut George Muntean, folclorist, critic şi
istoric literar
A fost un lingvist și jurnalist român, care a candidat la
presedinția României în anul 1996. În 1960 intră, prin concurs, la Institutul de Istorie
Literară și Folclor al Academiei, condus de G. Călinescu, devenind cercetător
științific; între 1974 și 1979, redactor-șef al Revistei de istorie și teorie
literară, publicată de Institutul de Istorie și Teorie Literară „G.
Călinescu”.
Debutează ca folclorist în revista Albina și Cultură poporului (1954). Debut
editorial cu Folclor din Suceava (1959), cules de la mama sa. Începînd din
1956, cînd îi apare primul articol despre „folclorul nou”, publică
în diverse ziare și revista: Contemporanul, România literară, Viață Românească,
Scînteia,
Revista de istorie și teorie literară, Albina.
A scris prefața la cărți semnate de VI. Streinu. AI.O. Teodoreanu, V. Gherasim,
G. Drumur, Al. Badauta, G. Călinescu, V. Alecsandri, I. Kojevnikov. Autor al
unor antologii (de proverbe, reportaje, pagini din istoria gândirii teatrale
românești, folclor, versuri pentru copii etc), studii în tratate și volum
colective, ed. (VI. Streinu, G. Călinescu, Al. Philippide).
George Muntean FOTO Primăria comunei Bîlca
A alcătuit
Antologia Unirii: 1918-l983 (în colab., 1983) și a coordonat, împreună cu I.
Frunzetti, volumul Artă și literatură în slujba independenței naționale (1977).
Din această vastă producție literară, George Muntean a alcătuit doar două volume.:
Cercetări literare (1969), incluzând articolul de istorie literară și folclor,
și Interpretări și repere (1982), care cuprinde studii dedicate în
exclusivitate folclorului.
Primește premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei
pentru volumul colectiv „Independența României” (1977).
Încadrat adeseori în familia „descendenților critici ai lui George Călinescu”,
George Muntean a moștenit într-adevăr de la maestrul sau deschiderea către cele
mai diverse domenii ale culturii, fervoarea ideilor, investigația speculative.
Volumul Cercetări literare (1969) reunește studii de
estetică (O perspectiva asupra sistematizării artelor), de literatură populară
(Paremiologie; Meșterul Manole – lectură experimentală; Folclor meșteșugăresc
francez), de sociologie literară (Lumea meseriilor în opera lui I.L.
Caragiale), contribuțîi privind aspecte din creația unor scriitori români
(Mihail Sadoveanu, poet al istoriei naturale; G. Călinescu – vocația teatrului;
G. Călinescu și artele) sau unele descoperiri arhivistice (Un cronicar necunoscut;
Eminescu în lumina unor documente noi).
Tema centrală a preocupărilor lui George Muntean -folclorul – va face obiectul
culegerii de studii Interpretări și repere (1982). Creația populară este
comentată nu atât din perspectiva folcloristului și a etnografului, cât mai
ales din cea a criticului literar, interesat în primul rând de valoarea
estetică a folclorului.
Nu întîmplător autorul, discutând despre „contem-poraneizarea
și statornicia în folclor”, condamnă imitația, surogatul și produsele
parafolclorice, stimulate de o „tot mai insistență și masivă împingere a
vieții folclorice către simularea ei scenică, în față unui public de dinafara
statutului ei curent”.
Alte studii sunt consacrate cântecului popular de dragoste, doinei și dorului ca
expresii ale spiritualității românești, concordanțelor dintre lirica populară
și cea cultă, baladei Meșterul Manole.
O mențiune specială merită eseul
Literatură cultă și populară în epoca marilor clasici, care nu este numai o
sintetică istorie a folcloristicii românești din a două jumătate a secolului al
XlX-lea, ci și o investigare a raporturilor extrem de fertile pe care Eminescu,
Creangă, Slavici sau Caragiale le-au avut cu creația populară.
1939 – A murit cântăreţul George Folescu
A studiat la Conservatorul din Bucureşti cu Dimitrie
Popovici – Bayreuth. A fost unul dintre membrii fondatori ai Operei din
Bucureşti, preşedinte al Societăţii corale „Carmen”, profesor la
Conservatorul din Bucureşti.
George Folescu FOTO Viața Liberă
Figură proeminentă printre interpreţii vocali români,
Folescu a contribuit la ridicarea prestigiului primei scene lirice româneşti,
afirmându-se ca un artist cu o profundă muzicalitate, cu o deplină stăpânire a
unor mijloace vocale remarcabile şi cu un ascuţit simţ dramatic.
A promovat în mod consecvent cântecele populare româneşti,
pe care le interpreta cu o rară măiestrie. A murit la Bucureşti, la 17
noiembrie 1939.
1944 – A murit poeta Magda Isanos
Magda Isanos a fost o avocată, poetă, prozatoare
și publicistă română. S-a născut în anul 1916, aprilie, 17, la Iași,
într-o familie de medici. Se îmbolnăvește la un an și șase luni de poliomielită,
salvându-se numai prin grijă neistovită a mamei sale, dar rămânând cu o
sensibilitate a sănătății și o dificultate vizibilă la mers.
Urmează Liceul Eparhial din Chișinău, dovedind o mare pasiune pentru limba
română, istorie și filosofie. în clasa a șasea a liceului, în 1932, publică
primele poezii într-o revista școlară, dar adevăratul debut este marcat de
publicarea, în 3 martie 1934, în „Viața Basarabiei”, a poeziei
Ploaie.
Magda Isanos FOTO Wikipedia
Din toamna aceluiași an începe la Iași studiile universitare; se înscrie
inițial la Facultatea de Litere și Filosofie, urmând în același timp și
cursurile Facultății de Drept. Se consacră apoi definitiv acestei din urmă
facultăți, pe care o încheie în 1938. în toată această perioada a studenției
publică mult în „Viața Basarabiei”, „însemnări ieșene”, „Cuget
moldovenesc”, „Pagini basarabene”, mai ales poezie, dar și
cronici literare.
În anul 1939 se înscrie în Baroul de Iași ca avocat stagiar.
Rămâne legată de poezie, de activitatea culturală și artistică în general,
numele ei fiind ades întâlnit în paginile diferitelor reviste, participând
chiar nemijlocit la apariția, la Iași, a ziarului de informații „Voința”,
în 1941.
Este și anul când suferința poetei se agravează: la început certificatele
medicale constată o boală de plămâni, pentru ca, mai târziu, să fie specificată
și o afectare cardiacă. Poeta își continuă totuși cu febrilitate activitatea,
concretizată și prin apariția primului volum, intitulat simplu Poezii, în 1943,
la Iași.
Se stinge din viață în București, la 17 noiembrie 1944. În 1945 Editura
Fundațiilor oferă Premiul pentru Dramaturgie acordat scriitorilor tineri
cuplului Magda Isanos- Eusebiu Camilar pentru drama „Focurile”.
Într-o fulgurantă viață de om Magda Isanos a încercat împlinirea prin poezie,
proză scurtă, tablete, critică literară, drama, traduceri. Poezia ei, parte
dominantă și rezistență a operei, este un permanent pariu cu timpul, pe care,
inexorabil știindu-l, îl provoacă mereu.
Cu o conștiința a destinului asumată, ea încearcă să-l
depășească prin poezie, și de aici se naște nota cea mai acută, cea mai gravă
și mai înălțător-umană a liricii sale.
Este în poezia ei marea taină care trebuie mereu spusă,
mereu rescrisă, spre împărtășire, adresându-se celor din jurul ei. Notele
dramatice ale suferinței sunt mereu estompate, căci poeta și-a asumat
responsabilitatea de a învața oamenii să privească mereu în sus. Este o voce
lirică distinctă, feminină, care deschide o direcție a liricii moderne în acest
sens.
1957 – A murit scriitorul şi istoricul George Murnu
George Murnu, în aromână, Ioryi al Murnu, s-a
născut la 1 ianuarie 1868 în Veroia, Perifereia Kentrikis Makedonias, Grecia și
a decedat la 17 noiembrie 1957 la București. A fost un scriitor, traducător și
istoric, membru al Academiei Române din 1923.
George Murnu a fost un excepțional traducător al literaturii
române și de asemenea un prestigios scriitor aromân modern. S-a născut la 1
ianuarie 1868 într-ο familie de macedoneni în cătunul Brazi, de lângă orașul
Veria, în Macedonia, nu departe de râul Bistrița.
George Murnu FOTO Wikipedia
Tatăl său, Ioan Murnu, studiase la Atena și era
profesor de limba elină, latină și franceză, la liceul din Xanthi (azi în
Grecia), la gimnaziul din Bitolia, azi în Republica Macedonia, apoi paroh la
biserica greco-macedoneană din Budapesta.
A crescut însă la Veria, localitate aflată într-un grup de
alte așezări aromâne – Marușea, Șelea de Sus, Șelea de Jos, Xirulivad, ce se
continuă spre nord-vest, până la actuala graniță a Greciei cu Iugoslavia, cu un
alt șir de comune și târguri locuite de aromâni, unele mai noi, altele mai
vechi, cum sunt Neaguste, Cândrova, și Grămaticova, Fetița, Paticina, către
muntele Caimaccealan.
Locuri de basm ca frumusețe naturală și ca poveste
mitologică, pe care viitorul traducător al lui Homer a fost parcă predestinat
să le cunoască încă din copilărie. George Murnu a fost frate mai mare al
artistului plastic Ary Murnu (1881-1971). Pe linie maternă, ascendența lui
Murnu pare să fi fost, cel puțin în parte, grecească. Grecesc a fost si mediul
cultural în care s-a format, la Xanthi, unde a inceput cursul liceal, ca si la
Bitolia, unde l-a terminat (1888).
Dacă, până la urmă, energia lui spirituală s-a deversat in
albia culturii românești și nu în a celei neo-grecești, cum dădea inițial
semne, decisiv a fost scurtul interval (1882-1883) când, la Bitolia, în afară
de liceul grecesc, mai vechi, a funcționat pe spezele statului român, care iși
cucerise de curând independența și un gimnaziu românesc, avându-l ca director
pe Ioan Murnu (m. 1921, București).
Așa se face că, după ce începuse cu exerciții școlărești de
versificare în grecește, tânărul Murnu debutează în românește sub pseudonimul
Alpindor di Selli (Selia), cu care, în revista. Țara nouă (iulie
1887), semnează poemul Pindul catre Carpați, ce se voia omagiu și ecou
la Balconul si Carpatul (1877) lui Vasile Alecsandri.
După un semestru la Universitatea din Budapesta, Murnu
studiază istoria și filologia la Universitatea din București (1889-1892), fiind
apoi (1893-1898) profesor de elină la București (Colegiul „Sf. Sava”) și Iași
(„Liceul Național”, Seminarul „Costache Veniamin”, Institutul „Humpel”).
Doi ani de studiu la Munchen, ca bursier, se soldează, în
1901, cu un prestigios doctorat in filologie, lucrat sub îndrumarea ilustrului
bizantinolog Karl Krumbacher; alte stagii de studiu – la Atena, Berlin, Roma.
Întors definitiv în țară în 1908, Murnu este numit conf. univ., apoi prof.
univ. titular la Catedra de arheologie a Universității din București iar în
1910 director al Muzeului de Antichități. Din 1923, devine membru al Academiei
Române.
Numele lui George Murnu a devenit foarte familiar în țară
odată cu magistrala sa traducere, în limba română, a epopeilor homerice Iliada și Odiseea.
Această strălucită realizare a sa, care a însemnat un eveniment epocal în
cultura noastră, „constituie un moment fundamental în evoluția limbii
literare”.
Marele poem clasic era în sfârșit împământenit și putea
exercita o înrâurire nemijlocită asupra conștiinței estetice. Iliada și Odiseea
în interpretarea Murnu sunt niște capodopere superioare în versiunea Annibale
Caro, Iliadei lui Vincenzo Monti, Iliadei și Odiseei lui Johann Heinrich Voss.
Puține literaturi se „bucură de traduceri mai norocoase”.
George Murnu a încetat din viață la 17 noiembrie 1957, în
București.
1984 – A murit actorul Constantin Rauţchi
A studiat la Liceul industrial „Polizu” și la Institutul
de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În anul 1956, împreună
cu Amza Pellea și Dinu Cernescu, a fost arestat de autoritățile
comuniste, fiind totuși, cu toții, eliberați după scurt timp.
Debutează la Teatrul Național din Craiova, făcând parte
din generația de aur a teatrului românesc, promoția 1956.
Constantin Rauțchi FOTO Facebook
A interpretat următoarele roluri: Bartolo în Bărbierul
din Sevilla de Pierre Beaumarchais, valetul Lane din Bunbury sau
Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde, Pleșoianu din Ultima
generație de Vasile Nițulescu, marinarul răgușit din Tragedia
optimistă a lui Vsevolod Vișnevski, Fortunato din Gâlcevile din
Chioggia de Carlo Goldoni și actorul din Hamlet de William
Shakespeare.
Criticii de teatru au scris la acea vreme că Rauțchi „face
parte din familia unui Morțun și Iancu Brezeanu”.
Își continuă cariera teatrală la Teatrul Național din
București, unde este coleg și prieten cu Gheorghe Cozorici. Printre
rolurile sale memorabile sunt Azdak din Cercul de cretă caucazian de Bertold
Brecht, Șbilț în Patima roșie de Mihail Sorbul, negrul din Oameni
și șoareci după John Steinbeck (regia: Alexandru Finți),
bufonul din Regele Lear de William Shakespeare (regia: Radu
Penciulescu) sau Hagi Tudose din piesa omonimă a lui Barbu
Delavrancea.
A mai jucat, alături de Ileana Predescu, în piesa „Scaunele” de Eugen
Ionescu.
A avut un rol principal în ecranizarea pentru teatru TV a
romanului Oameni sărmani de Fiodor Dostoievski, având ca
parteneră de scenă pe Leopoldina Bălănuță. Rolurile din film au fost
secundare, dar Rauțchi le-a transformat, potrivit criticului Victor Parhon, în
„mici bijuterii, căpătând, prin forța expresivității sale, nu o pregnanță
deosebită, ci una de neuitat”.
Pictorul Constantin Piliuță i-a făcut un portret.
Constantin Rauțchi era un om tăcut și însingurat, „de o
mare generozitate și delicatețe sufletească”, dedicat până la epuizare
teatrului. Munca sa l-a istovit prematur, iar actorul a decedat la 17
noiembrie 1984, la vârsta de numai 50 de ani.
Actualitate
Sediul central al AUR a fost vandalizat. Pe pereți au apărut mesaje precum „Antifa” sau „Mai bine mort decât fascist”
Sediul partidului AUR a fost vandalizat în noaptea de miercuri spre joi, 29-30 octombrie. Autorii faptei au scris mesaje agresive cu graffiti de culoare neagră și roșie, fiind însoțite și de tag-uri precum simbolul anarhiei.
FOTO: Captură video Facebook/AUR
Pe pereții gardului care înconjoară sediul central AUR au apărut mesaje precum „ANTIFA”, „F**K FASCISTS” sau „MAI BINE MORT DECÂT FASCIST”.
Reprezentanții AUR au declarat că astfel de fapte „nu sunt acte de curaj, ci infracțiuni”.
„Vandalizarea nu este un act de curaj, ci o infracțiune. Ura și violența nu pot fi instrumente politice. Cine atacă sedii, simboluri și chipurile eroilor noștri nu apără democrația, o distruge. România are nevoie de lege, de respect și de oameni care construiesc, nu de cei care distrug”, au transmis reprezentanții AUR pe Facebook.
Sursă video: Facebook/AUR
Potrivit Digi24, Poliția Capitalei a transmis, într-un comunicat de presă, că joi, polițiști de la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Secția 1 Poliție au fost sesizați de către o femeie, în vârstă de 41 de ani, reprezentant al unei organizații politice din Sectorul 1, cu privire la faptul că, pe gardul instituției, ar fi fost scrise mesaje cu caracter denigrant.
Totodată, au fost provocate distrugeri la nivelul unor bannere amplasate pe gardul respectiv.
„Polițiștii deplasați la fața locului au demarat activitățile specifice, în cauză fiind efectuate cercetări în vederea identificării și depistării persoanei bănuite de comiterea faptelor sesizate. Cercetările sunt continuate de către polițiștii Secției 1 Poliție, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1”, a mai spus sursa citată.
Actualitate
„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane
Expert
în securitate, politologul Antonia Pup predă la prestigioasa
Universitate Georgetown din Washington şi este analist la Comisia
specială a Camerei Reprezentanţilor privind competiţia strategică
dintre SUA şi Partidul Comunist Chinez. Într-un interviu pentru
„Adevărul”, Antonia Pup recomandă urgentarea vizitei lui
Nicușor Dan la Casa Albă și explică cu ce argumente îi putem
determina pe americani să pună mai mult preț pe relațiile
bilaterale.
Donald Trump și Nicușor Dan s-au întâlnit la summitul NATO de la Haga. FOTO: Președinția României
Adevărul:
Redimensionarea forțelor militare americane de la baza Kogălniceanu,
termen „cosmetizat” pentru că ar trebui să o numim retragere
parțială, i-a luat pe mulți prin surprindere, deși despre
reorientarea SUA spre Indo-Pacific se tot vorbește de cel puțin 15
ani. Ce ar mai putea să facă acum autoritățile române?
Antonia
Pup: Președintele
României, la un minim, ar trebui să-l sune pe președintele
american Donald Trump pentru a afla la ce nivel al deciziei a fost
asumată această mutare a trupelor. Este vorba doar despre o decizie
a Pentagonului sau este o decizie asumată pe întreaga verticală de
putere a statului american? Această decizie bruscă de relocare a
trupelor impactează deocamdată doar România din întreagă Europa,
ceea ce este suspicios, mai ales că autoritățile de la București
au o fidelitate istorică în raport cu partenerul strategic
american.
Ce
riscuri decurg de aici, mai ales că avem o asimetrie tot mai
evidentă între nordul flancului estic și sudul acestuia?
Această
decizie va invita la și mai multă agresiune din partea Federației
Ruse, care este probabil foarte încântată să vadă această
mostră de dezbinare transatlantică. Ne putem aștepta la o creștere
a ritmului atacurilor hibride, la o activare a operațiunilor de
dezinformare, dar și la alte tipuri de provocări, pentru a fi
testați. Pe flancul estic al NATO astăzi s-a produs o falie, o
asimetrie, care a fost de fapt resimțită în întreagă perioadă
2016-2022, când în nordul flancului (Regiunea Baltică) am avut o
prezență de tipul „enhanced forward presence”, iar în sudul
flancului (regiunea Mării Negre) o prezență mai redusă, de tipul
„tailored forward presence”. Ca un rezultat, Marea Baltică este
astăzi un lac NATO, iar Marea Neagră este un teatru de război.
Președintele Dan ar trebui să convoace CSAT pentru a coordona un
plan de răspuns pentru a umple acest gol, iar ministrul de externe
să înceapă un turneu diplomatic la Londra, Paris, Berlin,
Bruxelles și Varșovia, de unde să adune resurse suplimentare
pentru a ne rezolva nevoile de descurajare.
Ce e de făcut
În
ce privește relațiile româno-americane, ce e de făcut și cu ce
ar trebui să începem?
Evident
că mai sunt multe alte paliere pe care cred că trebuie să lucrăm
în relația cu SUA, nu doar să ne îmbunătățim retorica față
de partenerul strategic. Sper să se grăbească și domnul
președinte cu o vizită aici pentru că zic eu că se închide o
fereastră de oportunitate cu cât vom merge mai în profunzimea
anului 2026.
Problema
este că la anul vor fi alegeri parțiale, „midterms”, alegeri
pentru Congres. Dacă ne uităm când o să aibă loc acele alegeri
vedem că ele vor fi în luna noiembrie a anului 2026 și putem trage
concluzia greșită că mai este suficient timp până atunci. În
realitate, problema este că în majoritatea statelor câștigătorul
se decide, de fapt, în alegerile primare. Acestea încep în martie
și țin ocupată toată perioada de primăvară. Și atunci toată
lumea aici deja este într-o cursă contra-cronometru pentru bani,
pentru fundraising (n.r. – strângere de fonduri), pentru atenția
administrației Trump, pentru tot felul de endorsements și așa mai
departe. Și zic eu că nu ar trebui să cădem în capcana asta și
să credem că avem tot timpul din lume pentru ca Statele Unite ale
Americii să-și ia alte angajamente internaționale față de state
terțe, fiindcă nu e deloc așa și chiar suntem destul de presați
de timp. Și de asta zic eu că poate că am avea nevoie ca
președintele să vină aici ceva mai repede, să prioritizeze. Deci
sfatul meu ar fi să se grăbească, pentru că această fereastră
de oportunitate este tot mai restrânsă și pentru că specificul
politicii externe americane în mandatul Trump este foarte intim
legat de percepția președintelui Trump față de anumiți lideri
sau alții. Și atunci eu înțeleg că aparatul politico-diplomatic
din România este cumva mai reținut în a organiza această vizită
până nu se, cum a zis chiar președintele, reglează lucrurile la
nivelurile inferioare ale administrației, adică până nu se
reglează lucrurile la nivel tehnic
Și
e o percepție greșită?
Problema
este că noi tindem să operăm cu aceste concepte de organizare a
aparatului decizional de politică externă americană care erau
valabile poate pe vremea președintelui Joe Biden sau în timpul primei
președinții a lui Donald Trump. Pe atunci conta foarte mult ce spune, sau
conta oricum mult mai mult decât contează acum ce hotărâri se iau
în eșaloanele inferioare ale deciziei americane.
Trump s-a schimbat
Dar
ce s-a schimbat mai exact la Washington?
Acum
suntem la Washington într-un scenariu în care instituții precum
Consiliul pentru Securitate Națională, care avea în atribuții să
contureze acele opțiuni de politică externă și de securitate
pentru președinte, nu mai contează atât de mult. Contează foarte
mult și epicentrul deciziei de politică externă s-a mutat, zic eu,
de la Departamentul de Stat și de la Consiliul pentru Securitate
Națională mult mai mult în proximitatea președintelui.
Și
ce ar fi de făcut în acest caz?
Pentru
asta e nevoie de un contact direct între cei doi președinți. Acest
lucru va putea să schimbe jocul în relația cu americanii și ar
trebui să privim asta cu mai puțin defetism.
Antonia Pup. FOTO: Arhivă personală
Cum
ați vedea viitoarea întâlnire dintre cei doi președinți?
Eu
cred că președintelui Trump îi va plăcea de președintele Nicușor
Dan și o să vă spun și de ce. Președintele Trump este un
afacerist. Oamenii, în general, dar mai ales oamenii de afaceri, cei
care vor să facă bani, prețuiesc oamenii deștepți. Și nu
deștepți neapărat din punct de vedere social, dar inteligenți și
bine mobilați pe partea aceasta de competențe STEM, competențe
matematice, gândire științifică, cum este profilul președintelui
Nicușor Dan. Așa că eu aș fi un pic mai încrezătoare în
capacitățile noastre de a crea această conexiune la nivelul cel
mai înalt.
Unde a greșit România față de Trump
Vorbeați
de defetism, așa că am să vă întreb dacă nu cumva România a
pariat exclusiv pe democrați și pe fostul președinte Joe Biden și
pe candidata Kamala Harris, la alegerile de anul trecut, ceea ce ar
fi mai greu de trecut cu vederea de către Trump și actuala sa
administrație?
Cred
că este nevoie un răspuns mai nuanțat aici. Într-adevăr, simt și
eu că majoritatea politicienilor români sau și chiar majoritatea
diplomaților de cealaltă parte a spectrului se simt mai confortabil
cu o administrație democrată. De ce? Pentru că este mai
predictibilă.
Pentru
că președintele Biden a fost ultimul transantlantist de la Casa
Albă. A fost un om care cunoștea valoarea NATO foarte intim pentru
că el a fost înainte președintele Comisiei de Afaceri Externe din
Senat. Într-adevăr, se resimte și din perspectiva asta că, poate,
conexiunile noastre cu partea democrată sunt mult mai solide, iar
cele cu republicanii suferă puțin.
De
cealaltă parte, am văzut că ambasadorul nostru Andrei Muraru a dat
un interviu în proximitatea alegerilor de anul trecut din SUA în
care a prezentat și relațiile foarte bune pe care România le are
cu Trump. Acum, evident, noi trebuie să facem cum a spus secretarul
general al NATO, Mark Rutte. Să negociem, să dansăm cu cine este
pe ringul de dans. Exact așa a spus Rutte. Adică, nu avem noi a
formula preferințe inclusiv atunci când vine vorba de alegeri. Ceea
ce noi trebuia să facem, în schimb, și nu cred că am făcut, iar
acum plătim un preț, este să ne conturăm niște scenarii la
nivelul administrației publice a României.
Dezvoltați
puțin ideea…
Dacă
vine Kamala Harris se întâmplă asta, dacă vine Donald Trump se
întâmplă asta pentru România și trebuie să facem această
schimbare foarte rapidă, să mergem cu niște scenarii
personalizate. Așa ar trebui procedat. Noi ne-am bazat pe faptul că
lucrurile au stat foarte bine și că modul în care se făcea
politică externă în timpul președinției Trump 1 ne-a convenit,
așa că am translatat asta la timpul prezent, la cel de-al doilea
mandat Trump. Dar cei doi președinți, dacă aș putea să spun așa,
primul președinte Trump și al doilea președinte Trump sunt foarte
diferiți!
Ce
s-a schimbat în toți acești ani la președintele Trump și în ce
măsură și-a schimbat felul de a vedea politica externă?
Spuneam
că cei „doi” Trump sunt diferiți. Și asta se vede din modul în
care percepe inclusiv competiția strategică cu China, la
preocupări. Acum avem un președinte Trump care este mult mai
preocupat de moștenirea sa personală, politică, de modul în care
acesta va putea să se branduiască ca un facilitator de pace și de
consens la nivelul scenei internaționale, pentru că miza sa acum
este să intre în galeria celor mai de succes președinți americani
cu niște mize foarte concrete. De aici și obsesia pentru Premiul
Nobel pentru pace. Și vedem că, inclusiv în acel proiect 2025 care
a fost lansat de Fundația Heritage, principalul think tank care
furnizează idei și personal pentru administrația americană
actuală, din câteva sute de pagini nu aveam nici măcar un capitol,
cred că doar o pagină cu referire la Europa. În schimb, același
document era mult mai cuprinzător în ce privește inclusiv regiunea
arctică sau asiatică, iar spațiul dedicat lor mult mai extins.
Unde
a greșit sau greșește România, dacă nu cumva toată Europa?
Eu
zic că am fost un pic prea naivi când a venit vorba de venirea
acestui președinte. În mediile intelectuale occidentale, de exemplu
în Franța, chiar și la Bruxelles, analiștii încă de atunci își
formulau aceste scenarii. Noi nu le-am avut și ne-am bazat pe faptul
că oricine va veni, ne va fi bine.
Trebuie să fim mai tranzacționari
Și
ce am putea face acum ca să redresăm cumva situația? Cum ar trebui
să negociem cu americanii?
Ne
va fi bine în măsura în care vom ști să ne adaptăm și în
măsura în care, zic eu, președintele Nicușor Dan va fi capabil să
pună pe masa americanilor, pe masa președintelui Trump, un pachet
concret de deal-uri, de tranzacții pe care să-l abordăm în
relația bilaterală, de investiții și de a promova România ca un
partener în care SUA vor putea să aibă încredere în Europa. Asta
am văzut inclusiv în alegerea termenilor în acea declarație care
a fost lansată de Departamentul de Stat după întâlnirea
ministrului de externe român cu șeful diplomației americane Marco
Rubio. S-a folosit termenul de furnizor de securitate pentru România
la Marea Neagră. Adică așteptările Statelor Unite de la România
sunt ceva mai mari. Pentru că am dovedit că suntem un partener
pentru această regiune. Faptul că găzduim acel centru de pregătire
F16, faptul că baza de la Mihail Kogălniceanu va fi modernizată
pentru a deveni o bază mai militară, mai importantă și mai
puternică decât Rammstein, pentru NATO.
Aici
trebuie să ne facem parte și să modernizăm și să investim și
să fim mai vigilenți în ceea ce privește corupția și alte
riscuri. Dar furnizori și nu beneficiari. Asta înseamnă că SUA,
pe măsură ce își schimbă prioritățile, și asta vom vedea în
strategia de apărare a Statelor Unite care urmează să fie lansată
în această toamnă, au nevoie de aliați de încredere în Europa
pentru a delega din aceste responsabilități de securitate și cred
că, cel puțin în ceea ce privește flancul estic al NATO, România
poate să fie un asemenea aliat.
Și
se așteaptă de la noi nu doar buget pentru apărare, la acel 3,5%
pentru cheltuieli de înzestrare care a fost agreat la nivelul NATO
la ultimul summit din Olanda, din iulie, dar, aș zice eu, și
inițiative politico-militare mai robuste, cum ar fi acest hub pentru
securitate la Marea Neagră pe care ne zbatem să îl
operaționalizăm. Am văzut că a fost chiar săptămâna aceasta
Reuniunea miniștrilor de Afaceri Externe din Uniunea Europeană în
formatul Consiliului pentru Afaceri Externe la nivel UE și ministrul
Oana Țoiu a spus că este imperativ să se operaționalizeze acest
hub. Problema este că Uniunea Europeană în acea abordare
strategică a Uniunii Europene față de securitate la Marea Neagră
a prevăzut acest hub să fie mai mult un rol reactiv, adică
colectăm informații, monitorizăm ceea ce se întâmplă în
spectrul maritim.
Aici
cu ce am putea veni în plus, în așa fel încât să le arătăm
americanilor și nu numai că putem fi și noi mai activi, că avem
idei și am fi capabili să ducem o politică mai proactivă?
Cred
că România ar putea să vină cu o viziune pentru operaționalizarea
acestui hub, inclusiv pentru a integra lecțiile de război ale
Ucrainei în partea aceasta de război naval modern. Și pe lângă
doar a monitoriza și doar a face schimb de informații, ar trebui să
facem și un pas pentru a creiona la partea sudică a flancului estic
al NATO, în regiunea Mării Negre, o veritabilă comunitate de
securitate așa cum avem în partea de nord a flancului. Pentru că
vedem că odată cu aderarea Suediei și Finlandei la NATO, Marea
Baltică a devenit un lac NATO. În schimb, Marea Neagră este acum
un teatru de război. Iar pentru asta avem nevoie să lucrăm și cu
parteneri precum Turcia. Românii ar trebui să invite Turcia să fie
un partener în acest hub de securitate și să avem inclusiv
exerciții militare comune, evident după ce situația din Ucraina se
va stabiliza, în aceste formate regionale. Doamna ministru Țoiu a
mai spus într-un interviu că este inacceptabil ca voința a 26 de
state membre ale Uniunii Europene să fie blocată de un singur vot.
Adică, practic, că s-ar dori eliminarea veto-ului în deciziile de
afaceri externe ale Uniunii Europene, de poziționare externă, dar
și subgrupa politicii externe și de securitate europeană, care
este politica de apărare comună. Și că asta se sesizăm că ar fi
ceva ce poate ministrul de Externe al României dorește să acceseze
împreună cu echipa dumneaei ca o oportunitate de afirmare pentru
România. Aici mă aflu în divergență față de poziția
Ministerului Afacerilor Externe. De ce? Eu nu cred că mai este o
miză acum să renunțăm la acest veto. Înțelegeam dacă eram mai
activ să renunțăm la acel veto pentru că aveam un interes imediat
să grăbim aderarea la zona Schengen. Am înțeles atunci, era vorba
de interesul național. Dar costurile politice ale unei asemenea
decizii care ar presupune modificarea Tratatului Uniunii Europene zic
eu că sunt foarte mari, iar beneficiile strategice pentru a elimina
acest veto sunt cam mici.
Cum va arăta viitorul Uniunii Europene
Și
cum ar trebui să arate viitorul politicii externe europene?
Cred
că viitorul politicii externe europene va fi în afara Tratatelor
Uniunii Europene. Va fi în formate mini-laterale, mai agile, pe
modelul coaliției celor binevoitori, Coalition of the Willing, în
care vom vedea, în loc să pierdem atât de mult timp, să modificăm
tratate, să ne asigurăm că toate statele se vor angaja la această
modificare și nu cred că va fi cazul. Pentru că cine ar vrea să
renunțe la dreptul de veto? Ungaria, Cehia, Slovacia, sigur nu. Așa
că este, din punctul meu de vedere, un demers falimentar din start.
Antonia Pup (stânga) la Forumul de Securitate de la Varșovia. FOTO: Arhivă personală
Și
atunci ce ar trebui să facă România?
Ar
trebui ca România, zic eu, și Ministerul Afacerilor Externe să
conducă acest efort, să se mobilizeze pentru a crea această
comunitate de securitate la Marea Neagră și pentru a aduce
parteneri europeni mai aproape de Marea Neagră. De exemplu, Regatul
Unit, în cel mai recent review strategic lansat de ministerul lor de
Apărare, a menționat Marea Neagră ca fiind o zonă de interes
strategic pentru britanici. M-aș mobiliza pentru a crea alianțe
militare cu Polonia, cu Turcia, de a lucra în aceste formate mai
mici, dar mai eficiente.
În
loc să ne afundăm în dezbateri nesfârșite despre cum luăm acele
decizii, haideți să le luăm și să acționăm înainte de toate,
pentru că situația de securitate europeană o impune. Și dacă
acum cinci ani, când a avut loc conferința pentru viitorul Uniunii
Europene, avea rost să discutăm despre modificarea tratatelor
pentru o politică externă mai agilă, mai rapidă, mai puțin
reactivă, acum nu cred că mai avem acest lux și ar trebui să
acționăm. Și mai mult decât să acționăm, să o facem inclusiv
cu partenerii care sunt în afara Uniunii Europene, dar fără de
care nu putem vorbi de securitate europeană. Și aici nu e vorba
doar de Turcia, ci și Regatul Unit.
Revenind
la americani, ce proiecte comune le-ar reține atenția și ar avea potențial să ne facă să câștigăm și noi din ele?
O
să încep cu două proiecte pe care le consider foarte importante.
Noi vorbim foarte mult despre faptul că avem resurse energetice,
avem o situație energetică favorabilă nouă, că suntem siguri din
acest punct de vedere, pentru că avem aceste resurse importante, mai
ales cele din Marea Neagră, dar și proiectele pe care noi ne-am
angajat să le facem cu Statele Unite pentru a deveni mai siguri din
această perspectivă. De exemplu, proiectul cu reactoarele modulare
mici, unde avem statutul de pionieri.
Problema
este că noi folosim această carte a independenței energetice mai
mult cu valoare retorică decât cu valoarea de a o mobiliza către
proiecte concrete. Și eu aș cupla această conversație a
independenței energetice cu posibilitatea ca noi să folosim aceste
resurse energetice în dialog cu companiile de tehnologie americane.
Ca să atragem companii, de exemplu, care sunt active pe zona de
inteligență artificială, pentru că România va putea deveni o
destinație foarte bună pentru centre de date pe zona aceasta de
inteligență artificială, având în vedere faptul că ele au mare
nevoie de energie. Și aici mă bucur că Ministerul Energiei și
Guvernul au început timid o reforma în energie pentru a scădea
taxele și a scădea prețurile în domeniu.
Cred
eu că aici este un teritoriu unde trebuie să fim mai ambițioși.
Asta ar trebui să punem în practică, să cuplăm partea de energie
cu partea de a atrage transfer tehnologic. Și avem și oportunitatea
faptului că președintele Trump a renunțat la acel cadru de
difuzare a soluțiilor AI, care ne plasa nu într-o lumină foarte
favorabilă, pentru că noi nu eram văzuți în administrația
precedentă ca un partener foarte sigur pentru a atrage soluții de
inteligență artificială, ci doar un partener de rangul al doilea.
Acum
avem acel AI Action Plan lansat de președintele Trump, care spune că
Statele Unite se vor preocupa să negocieze bilateral cu partenerii
în care pot avea încredere pentru a transmite aceste soluții de
inteligență artificială americane în statele partenere. Și acest
framework bilateral, acest cadru bilateral, zic eu că este mai
avantajos pentru România. Tocmai că avem aceste resurse energetice
și avem un parteneriat strategic cu SUA în domeniul energiei foarte
solid.
Vedeți
semnale pozitive aici?
Prima
întâlnire bilaterală cu un oficial al administrației Trump a fost
între miniștrii de energie, între, era la acel moment, Sebastian
Burduja și secretarul Wright de la Departamentul de Energie. Deci
asta spune multe pentru că Ministerul Energiei poate să fie văzut
ca un al doilea minister al Afacerilor Externe pentru a relansa acest
parteneriat strategic cu Statele Unite.
Și
cum altfel ne-am mai putea crește valoarea de întrebuințare,
pentru a fi mai importanți în negocierile cu Trump?
Consider
că ar trebui să ne actualizăm o altă dimensiune a parteneriatului
strategic dincolo de palierul militar, palierul energetic și anume
diplomația mineralelor critice. România are resurse importante de
minerale critice. Am putea să devenim și mai importanți, și asta
printr-o investiție a unui partener american care deja este pe piața
românească, e o investiție de un miliard de dolari. Amerocap
se numește, e o firmă de capital privat care investește într-un
proiect pentru a genera magneziu, pentru a prelucra magneziu. În
momentul de față, Uniunea Europeană depinde în proporții de
peste 90% de importurile de magneziu din China. Când acest proiect
va putea să devină unul final, România va putea să genereze până
la 50% din nevoia Uniunii Europene în acest sens.
În
ce măsură sunt interesați americanii de resursele României?
Guvernul
României a accesat trei proiecte strategice prin instrumentul de
finanțare european pentru a-și dezvolta aceste capacități de
extragere și de producție. În momentul de față la Washington –
și am văzut asta în întâlnirea dintre prim-ministrul australian
și președintele Trump, că aproape toată agenda discuțiilor a
fost conturată în jurul acestor minerale critice, de care Statele
Unite are nevoie pentru a deveni mai puțin dependentă de China și
pentru a-și putea asigura necesarul în cazul unui război care ar
putea începe în Indo-Pacific. Și mai avem resurse importante de
grafit, de exemplu, tot la fel foarte important inclusiv pentru
aplicații militare, dar și pământuri rare pe care România ar
putea să le exploreze.
Nu ne-am preocupat nici măcar de propria avuție
Și
ce ne oprește să facem acest lucru și să le exploatăm în
sfârșit?
Întâi
de toate ar trebui, și asta este o problemă pe care inclusiv
Ucraina o are, nu avem mapate aceste resurse. Și din cauza asta le-a
fost foarte greu ucrainenilor, de exemplu, atunci când au parafat
acordul din luna mai cu Statele Unite pentru a exploata aceste
minerale critice în comun. Ar trebui mai întâi să le cartografiem
și să știm exact unde sunt, pentru ca apoi să mergem în dialogul
cu companiile americane și să atragem capital pentru a ne dezvolta
capacitățile, nu doar de a le extrage, dar și de a le prelucra.
Asta
este important pentru că tot ceea ce văd acum de aici, în materie
de redesenare a relațiilor externe, se face ținând cont de acest
pilon al materialelor critice.
Mai devreme sau mai târziu se va încheia războiul din Ucraina și se va trece la reconstrucția acestei țări. Cum ar putea să participe România și cum am putea să colaborăm aici cu americanii?
Eu
aș mai miza pe faptul că România va putea să joace un rol foarte
important în arhitectura de securitate europeană post-războiul din
Ucraina. Și nu doar având în vedere poziția noastră
geostrategică, pentru că tindem să ne focalizăm doar pe poziție,
doar pe ceea ce avem deja, ce ne-a fost dat, resurse minerale,
poziție geografică.
Nu
atâta de mult investim în a mobiliza, să transformăm aceste
poziții statice în beneficii concrete pentru interlocutorii noștri
geopolitici. Această bază Mihail Kogălniceanu din Constanța va fi
foarte importantă în cazul în care Statele Unite vor decide să
participe la acordarea de garanții de securitate pentru Ucraina pe
partea aeriană, nu există un alt loc mai bun pentru a observa ceea
ce se întâmplă în Ucraina și a putea interveni pe partea aeriană
decât România. Și mai mult decât atât, mai vreau să introduc un
aspect.
România
are instrumente de politici publice foarte robuste pentru a face
acest screening în materie de investiții străine, pentru a bloca
investiții străine dubioase din partea actorilor care au o agenda
strategică opusă nouă, partenerilor euroatlantici. Noi avem o
comisie de screening a investițiilor străine, una dintre primele
care au devenit operaționale în România, care este modelată după
comitetul american de screening a investițiilor străine. O temă la
care eu lucrez acum este să mă uit la cum ar putea arăta influența
Chinei în reconstrucția Ucrainiei.
Reconstrucția
Ucrainei este un proiect care, potrivit ultimelor estimări ale
Băncii Mondiale, ar costa undeva peste 500 de miliarde de dolari. Am
avut din 2022 până în 2025 numeroase conferințe în care s-a tot
discutat sprijinul pentru reconstrucția Ucrainei și s-au colectat
la nivel de acorduri, de declarații de intenție, în valoare de cam
200 de miliarde, deci jumătate din cât e nevoie. Va fi un proiect
imens.
Și
noi nu avem ca europeni, și nici măcar americanii nu au, spațiul
fiscal, bugetar, pentru a susține un effort atât de mare. Și
atunci cine ar putea să vină să își arate generozitatea? China,
partenerul principal rival strategic al Statelor Unite. Eu pledez
pentru ca Statele Unite și România să articuleze un scut pentru
securitate economică pe flancul estic. Deci vom avea nevoie de un
astfel de scut economic, pentru că țări ca Rusia și China vor
încerca să profite și să vulnerabilizeze zona.
Actualitate
Marine Le Pen, victorie istorică: Adunarea Națională a Franței adoptă pentru prima dată un text propus de extrema dreaptă
Adunarea Naţională a Franţei a adoptat joi, pentru prima dată în istorie, un text propus de grupul parlamentar de extremă dreaptă Rassemblement National (RN), condus de Marine Le Pen — un moment considerat simbolic pentru posibila normalizare a partidului în viaţa politică franceză, relatează POLITICO.
Marine Le Pen. FOTO: EPA-EFE
Într-o şedinţă tensionată, 185 de parlamentari au votat în favoarea unei rezoluţii fără caracter obligatoriu, care îndeamnă guvernul să abroge acordul semnat în 1968 între Franţa şi Algeria. Documentul reglementa regimul special de imigraţie al cetăţenilor algerieni în Franţa. Alte 184 de voturi, provenind în principal din zona stângii, s-au opus iniţiativei.
Rezoluţia RN a trecut cu o marjă extrem de strânsă, graţie sprijinului neaşteptat venit din partea unor parlamentari de dreapta şi de centru, dar şi absenţei inexplicabile a mai multor deputaţi din partidul preşedintelui Emmanuel Macron, Renaissance.
Deşi textul nu are efect juridic, votul reprezintă o victorie politică semnificativă pentru Rassemblement National, care a fost mult timp izolat în legislativ din cauza „cordonului sanitar” — o regulă nescrisă prin care partidele tradiţionale evitau colaborarea cu extrema dreaptă.
„Pentru prima dată, un text prezentat de Rassemblement National a fost adoptat”, a declarat Marine Le Pen, imediat după vot. Ea l-a îndemnat din nou pe premierul Sébastien Lecornu să abroge acordul franco-algerian.
Victoria a fost posibilă şi datorită sprijinului a 17 parlamentari din Horizons, partidul de centru-dreapta fondat de fostul premier Édouard Philippe. Ironia situaţiei este că, în trecut, chiar şi Gabriel Attal, liderul partidului prezidenţial Renaissance, a pledat pentru denunţarea acordului, pe fondul tensiunilor crescânde dintre Paris şi Alger. Attal nu a fost însă prezent la vot, iar doar 30 dintre cei 92 de deputaţi Renaissance au votat împotriva textului.
Grupurile de opoziţie de stânga au reacţionat dur, acuzând partidul prezidenţial că a deschis calea unei „victorii simbolice” pentru extrema dreaptă. „Prin neimplicare, au permis adoptarea unui text rasist, legitimând discursul Rassemblement National”, au transmis reprezentanţii stângii.
Adoptarea acestei rezoluţii marchează o schimbare importantă în dinamica politică franceză, fiind văzută de analişti ca un test al capacităţii RN de a-şi extinde influenţa şi de a se impune ca forţă politică legitimă înaintea alegerilor viitoare.
Sediul central al AUR a fost vandalizat. Pe pereți au apărut mesaje precum „Antifa” sau „Mai bine mort decât fascist”
Sediul partidului AUR a fost vandalizat în noaptea de miercuri spre joi, 29-30 octombrie. Autorii faptei au scris mesaje agresive cu...
„Lui Trump îi va plăcea de Nicușor Dan”. Soluțiile unei experte de la Washington pentru reinventarea relațiilor româno- americane
Expert în securitate, politologul Antonia Pup predă la prestigioasa Universitate Georgetown din Washington şi este analist la Comisia specială a...
Marine Le Pen, victorie istorică: Adunarea Națională a Franței adoptă pentru prima dată un text propus de extrema dreaptă
Adunarea Naţională a Franţei a adoptat joi, pentru prima dată în istorie, un text propus de grupul parlamentar de extremă...
Ucraina se confruntă cu perspectiva unei ierni „catastrofale” pe fondul atacurilor ruse asupra infrastructurii energetice
Rusia continuă să lovească sistematic infrastructura energetică a Ucrainei, într-o campanie menită să lase țara fără electricitate și căldură în...
Oameni din mai multe orașe au ieșit în stradă la 10 ani de la Colectiv. La București au pornit în marş de la Piaţa Universităţii
La zece ani de la incendiul din clubul Colectiv, care a avut loc pe 30 octombrie 2015 și s-a soldat...
GiftIdea te inspiră să alegi cadouri cu sens, nu doar cu ambalaj
Oferirea unui cadou nu ar trebui să fie un gest făcut din obligație, ci o formă de a transmite emoție,...
Experiențe care apropie familiile și creează amintiri autentice
Într-o lume în care tehnologia și ritmul alert al vieții ne separă adesea de cei dragi, momentele petrecute împreună devin...
-
Actualitateacum 2 zileMii de credincioși stau la coadă pentru a intra în Catedrala Națională, până în Piața Constituției. Timpul de așteptare este între 6 și 8 ore
-
Actualitateacum 2 zileMinistrul Apărării Națioanale anunță ce va face România după retragerea soldaților americani: „Armata Română este principala forță de apărare”
-
Actualitateacum 2 zileAdevărul despre un aparat dentar invizibil, dezvăluit de medici și pacienți!
-
Comunicateacum 3 zileD’Olive: Prima livadă de măslini românească este, de astăzi, în Creta
-
Breakingacum 2 zileFurie la Pentagon din cauza celui mai nou film de pe Netflix. „A House of Dynamite” imaginează un eșec al scutului anti-rachetă al SUA
-
Breakingacum 2 zileOana Gheorghiu își pune cenușă în cap cu postarea cu „golanii” de la Casa Albă. Primul mesaj al cofondatoarei Dăruiește Viața, după ce Grindeanu a cerut retragerea ei din funcția de vicepremier
-
Actualitateacum 2 zileParlamentul înființează o comisie de anchetă privind explozia din Rahova, pentru „a clarifica circumstanțele care au condus la pierderea de vieți”
-
Comunicateacum 2 zileDespre optimizarea si adaptarea SEO in era inteligentei artificiale