Actualitate
17 noiembrie: Ziua în care a murit prințesa Elena Ghica, prima femeie alpinist. A fost una dintre cele mai erudite figuri ale secolului al XIX-lea
17 noiembrie este ziua când a murit scriitorul George Murnu, cel care a tradus epopeile homerice Iliada și Odiseea. În aceeași zi s-au născut sculptorul Constantin Baraschi și Antonie Plămădeală, mitropolit al Ardealului, și s-au stins din viață cântărețul George Folescu și poeta Magda Isanos.
Aleea Cariatidelor din Herastrau, reconstituita dupa sculptura lui Constantin Baraschi
1888 – A murit scriitoarea Dora D’Istria, prima femeie alpinist
Prinţesa Elena Ghica, fiica banului Mihalache Ghica şi
nepoata domnitorului Grigore Ghica a fost una dintre cele mai erudite femei ale
secolului al XIX-lea. Scriitoare şi feministă convinsă a făcut o carieră literară
sub pseudonimul de Dora d’Istria. Prinţesa româncă a fost prima femeie din
istorie care a escaladat vârful Moench din Alpii Elveţieni, unde a înfipt
tricolorul românesc.
Dora d’Istria FOTO historia.ro
Prinţesa Elena Ghica a fost un copil minune. S-a născut în
Bucureşti pe 3 februarie 1828, într-o familie nobilă, fiind nepoata
domnitorului Grigore al IV-lea Ghica. Mama ei a fost Catinca Ghica, prima
femeie româncă care a publicat o carte tradusă din limba franceză şi numită „Pentru
educaţia copiilor”.
Prinţesa Elena a crescut într-un mediu propice pentru
dezvoltarea spirituală şi inteligenţa ei a uimit de la vârste fragede.La
vârsta de cinci ani învaţa deja limbile greaca, latina, franceza,
italiana, engleza şi germana.
La 11 ani a scris prima nuvelă, iar la 14 ani traducea „Iliada”
lui Homer din originar în limba germană. Pictoriţă cu talent înnăscut, Elena
şi-a expus primele tablouri la vârsta de 16 ani. La vârsta adolescenţei
vorbea fluent nouă limbi străine: italiană, engleză, germană, franceză, română,
greacă, latină, rusă şi albaneză. A studiat la Viena, Veneţia şi Berlin.
S-a întors în ţară, la Iaşi, împreună cu familia la vârsta
de 21 de ani. De farmecul prinţesei cu origini româneşti a fost vrăjit ofiţerul
rus Alexandr Kolţov Masalski. Elena Ghica s-a căsătorit în 1849, la Iaşi, şi a
părăsit ţara cu soţul rus pentru a se stabili la Sankt Petersburg.
Frumuseţea şi talentul prinţesei au
făcut furori în Rusia. Elena Ghica a câştigat în Rusia premiul I la concursul
de peisaje organizat de muzeul Ermitaj. Ruşii nu i-au tolerat însă convingerile
libertine.
„Dora D`Istria urmă pe bărbatul său în Rusia unde a stat
vreo 5-6 ani până când în timpul războiului din Crimea, opţiunile sale
foarte liberale făcură pe miniştrii să-i spună neted că altă ţară, nu imperiul
lui Nicolae I s-ar potrivit mai bine cu obiceiurile şi pornirile spiritului
ei”, scrie Ionescu Gion în „Portrete istorice”, în capitolul alocate
prinţesei Ghica.
În timpul Războiului Crimeii, românca şi-a arătat simpatia
pentru Franţa şi Anglia şi nu s-a sfiit să-şi expună convingerile. A fost
pedepsită de oficialităţile ruse şi în 1856 a ajuns să fie bătută la
palatul gubernial din capitala rusă. Izgonită din Rusia , s-a separat de
soţ. Nu a divorţat şi, oficial şi a rămas principesa Kolţov-Masalski.
După plecare din Rusia s-a lansat ca scriitor în lumea
artistică sub pseudonimul Dora D`Istria. Se spune că a ales Istria pentru că ar
fi vrut să-şi sublinieze apartanenţa balcanică, familia sa având origini
albaneze. S-a mai spus că „Dora”
ar veni de la cuvântul „dor” şi poate acesta a fost modul în care
prinţesa, care a trăit departe de ţară, a vrut să-şi exprime sentimentele
constante de dor faţă de patria sa.
Prinţesa s-a stabilit în Elveţia, la Arau. Aici a
escaladat vârful Moench din Alpii elveţieni, unde a înfipt tricolorul pe care
era brodat numele României, devenind astfel prima femeie din istorie care a
reuşit această performanţă.
Şi-a expus experienţa în cartea „La Suisse
allemande et l’ascension de Moench”, publicată la Paris şi Geneva, în 1856.
A scris articole şi studii despre literatură geografie, istorie, artă la
publicaţii de renume din străinătate. S-a spus despre Dora d’Istria că a fost
şi un jurnalist strălucit.
A fost o luptătoare pentru drepturile femeilor. Cea mai
cunoscută lucrare a sa a apărută în 1869 şi s-a numit „Despre femei de o
femeie”. Cartea prezintă statutul femeii, situaţia materială şi socială a
femeilor şi militează pentru obţinerea drepturilor egale cu bărbaţii. A
publicat, de-alungul carierei sale de scriitoare, în şase limbi: franceza,
italiana, greaca, rusa, germana şi engleza.
În Italia, prinţesa cu origini româneşti a fost o voce
feminină importantă a secolului. A corespondat cu revoluţionarul Giuseppe
Garibaldi căruia i-a expus ideile sale politice, prin care propunea un plan de
federaţie, formată din state independente, în Balcani, care să cuprindă pe
italieni, albanezi, greci şi pe români.
„Nu e departe ziua când, de la culmile Carpaţilor la
ţărmurile Mării Egee, steagul principelui român Mihai Viteazul ca şi cele ale
lui Caragheorghe, Scanderbeg şi Canaris vor fâlfâi liber peste frumoasele
ţinuturi unde aceşti vajnici patrioţi şi-au vărsat sângele”, scria românca.
Elena Ghica şi-a trăti cea mai mare parte a vieţii
sale în Italia, la Florenţa. A murit la 17 noiembrie 1888, în casa din
Florenţa, numită Villa D`Istria. Şi-a lăsat averea Primăriei din Bucureşti cu
menţiunea de a fi folosită pentru administrarea spitalului Pantelimon, unitate
care a fost ctitoria familiei Ghica.
„Prin testamentul olograf ce s-a găsit după moarte, Dora
D`Istria, după mici legături lăsate fraţilor şi servitorilor săi, instituie
moştenitoare a averii sale din România pe Primăria Bucureşti, însărcinează pe
Primăria Florenţa a vinde Villa D`Istria în folosul institutului de
surdo-muţi”, notează Ionescu Gion în „Portrete Istorice”.
1899 – S-a născut fizicianul Ştefan Vencov
Ștefan Vencov s-a născut pe 17 noiembrie 1899 la Buzău și a
încetat din viață la 8 septembrie 1955 în Marxstadt, Germania. A fost un
fizician și profesor universitar român, membru corespondent (1948) al Academiei
Române. A adus contribuții, prin studiile sale, în domeniul descărcărilor
electrice în gaze, precum și în domeniul cercetării spectrelor de
absorbție a numeroase substanțe.
1902 – S-a născut sculptorul Constantin Baraschi
Constantin Baraschi s-a născut pe 17 noiembrie 1902 la
Câmpulung și a devenit unul dintre cei mai cunoscuți sculptori români în
perioada interbelică.
Printre operele sale se află două altoreliefuri pentru Arcul
de Triumf, două basoreliefuri pentru fațada Institutului Botanic din Capitală
și ansamblul statuar Fântâna Modura de pe Aleea Cariatidelor (numită la acel
moment Aleea Restaurației) din Parcul Herăstrău, ce ducea spre Pavilionul
Regalității, ridicat pentru a marca Luna Bucureștiului.
Sculptorul Constantin Baraschi FOTO Wikipedia
Lucrarea a fost realizată în 1939, dar a fost distrusă în
anii ‘50 pentru a face loc statuii lui I.V. Stalin. Grupul statuar amplasat
astăzi la intrarea în Herăstrău a fost realizat de sculptorul Ionel Stoicescu
în 2006, pe baza imaginilor operelor inițiale și a unei cariatide originale ce
a fost descoperită în Cimitirul Bellu.
Baraschi este autorul busturilor lui Nicolae Bălcescu,
Alexandru Sahia și George Coșbuc din Parcul Carol I, al celor 15 panouri
decorative cu tematică astrologică de pe blocul Zodiac, construit în perioada
interbelică, al monumentului Kilometrul 0 din fața Bisericii Sf. Gheorghe din
București, al Monumentului Eroilor de la Predeal, al statuilor lui V. Conta,
A.D. Xenopol (singura care mai există astăzi) şi Titu Maiorescu ridicate la
Iaşi.
1926 – S-a născut Antonie Plămădeală, mitropolit al
Ardealului
S-a născut în anul 1927 într-o familie de țărani din
Stolnicești, județul Lăpușna (Basarabia) în anul 1927, primind numele Leonida.
A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Chișinău, apoi București și
cursurile Facultăților de Teologie din București și ale Institutului Teologic
Universitar din Cluj.
A fost tuns în monahism în anul 1948, primind
numele Antonie, la Mănăstirea Prislop, apoi hirotonit ierodiacon în
1949. Transferat la Mănăstirea Slatina, a fost hirotonit ieromonah în
anul 1953.
În anul 1949, a fost condamnat (în lipsă) la 7 ani
închisoare, pentru activitate anticomunistă; arestat și rejudecat în anul 1954,
a fost condamnat la 4 ani închisoare, fiind însă grațiat în 1956. Atunci se
înscrie la doctorat la la Institutul Teologic Universitar din Cluj, când, din
motive politice, este constrâns să le întrerupă.
Exclus din rândurile clerului și din cinul monahal (pe
motive politice) între anii 1959-1968, supraviețuiește angajându-se ca muncitor
pe la mai multe întreprinderi.
Este reprimit în cler în anul 1968 și numit secretar-șef la
Institutul Teologic din București. Își reia studiile doctorale, însă peste
hotare, la Heythrop College (Oxfordshire), apoi la Londra, cu teza „Biserica
slujitoare în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și în teologia contemporană”,
susținută în anul 1972.
Pe 27 decembrie 1970 a fost hirotonit vicar
patriarhal, cu titlul „Ploieșteanul”. Numit responsabil cu relațiile
externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului pe 9
decembrie 1979. Pe 10 ianuarie 1982 a fost ales arhiepiscop al
Sibiului și mitropolit al Ardealului, funcții pe care le-a deținut până la
moarte.
După căderea comunismului, a fost ales membru de onoare al
Academiei Române (în 1992). S-a îngrijit de reconstrucția și/sau restaurarea
mai multor biserici, mănăstiri și a clădirilor anexe. Cea mai mare ctitorie a
sa a fost la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde a început construcția incintei
mănăstirii și a clădirilor anexe încă din anii ’80, mănăstirii adăugându-i-se o
bibliotecă și o expoziție de obiecte bisericești, carte veche și icoane pe
sticlă (obiectele fiind donația Mitropolitului Antonie).
Ca responsabil cu relațiile externe ale Bisericii
Ortodoxe Române, a luat parte la vizitele făcute altor Biserici creștine, a
participat ca delegat și uneori ca membru în organismele de conducere al
Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la întrunirile Conferinței Bisericilor
Europene și la sesiunile Comisiei de dialog între Biserica Ortodoxă și Biserica
Romano-Catolică.
Pe lângă responsabilitățile sale bisericești, IPS Antonie
și-a continuat și cariera academică, publicând mai multe volume de studii și
articole pe teme de teologie biblică, spiritualitate, istorie bisericească,
relații ecumenice etc., predici, dar și articole de presă și interviuri, precum
și literatură și memorialistică.
1932 – S-a născut George Muntean, folclorist, critic şi
istoric literar
A fost un lingvist și jurnalist român, care a candidat la
presedinția României în anul 1996. În 1960 intră, prin concurs, la Institutul de Istorie
Literară și Folclor al Academiei, condus de G. Călinescu, devenind cercetător
științific; între 1974 și 1979, redactor-șef al Revistei de istorie și teorie
literară, publicată de Institutul de Istorie și Teorie Literară „G.
Călinescu”.
Debutează ca folclorist în revista Albina și Cultură poporului (1954). Debut
editorial cu Folclor din Suceava (1959), cules de la mama sa. Începînd din
1956, cînd îi apare primul articol despre „folclorul nou”, publică
în diverse ziare și revista: Contemporanul, România literară, Viață Românească,
Scînteia,
Revista de istorie și teorie literară, Albina.
A scris prefața la cărți semnate de VI. Streinu. AI.O. Teodoreanu, V. Gherasim,
G. Drumur, Al. Badauta, G. Călinescu, V. Alecsandri, I. Kojevnikov. Autor al
unor antologii (de proverbe, reportaje, pagini din istoria gândirii teatrale
românești, folclor, versuri pentru copii etc), studii în tratate și volum
colective, ed. (VI. Streinu, G. Călinescu, Al. Philippide).
George Muntean FOTO Primăria comunei Bîlca
A alcătuit
Antologia Unirii: 1918-l983 (în colab., 1983) și a coordonat, împreună cu I.
Frunzetti, volumul Artă și literatură în slujba independenței naționale (1977).
Din această vastă producție literară, George Muntean a alcătuit doar două volume.:
Cercetări literare (1969), incluzând articolul de istorie literară și folclor,
și Interpretări și repere (1982), care cuprinde studii dedicate în
exclusivitate folclorului.
Primește premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei
pentru volumul colectiv „Independența României” (1977).
Încadrat adeseori în familia „descendenților critici ai lui George Călinescu”,
George Muntean a moștenit într-adevăr de la maestrul sau deschiderea către cele
mai diverse domenii ale culturii, fervoarea ideilor, investigația speculative.
Volumul Cercetări literare (1969) reunește studii de
estetică (O perspectiva asupra sistematizării artelor), de literatură populară
(Paremiologie; Meșterul Manole – lectură experimentală; Folclor meșteșugăresc
francez), de sociologie literară (Lumea meseriilor în opera lui I.L.
Caragiale), contribuțîi privind aspecte din creația unor scriitori români
(Mihail Sadoveanu, poet al istoriei naturale; G. Călinescu – vocația teatrului;
G. Călinescu și artele) sau unele descoperiri arhivistice (Un cronicar necunoscut;
Eminescu în lumina unor documente noi).
Tema centrală a preocupărilor lui George Muntean -folclorul – va face obiectul
culegerii de studii Interpretări și repere (1982). Creația populară este
comentată nu atât din perspectiva folcloristului și a etnografului, cât mai
ales din cea a criticului literar, interesat în primul rând de valoarea
estetică a folclorului.
Nu întîmplător autorul, discutând despre „contem-poraneizarea
și statornicia în folclor”, condamnă imitația, surogatul și produsele
parafolclorice, stimulate de o „tot mai insistență și masivă împingere a
vieții folclorice către simularea ei scenică, în față unui public de dinafara
statutului ei curent”.
Alte studii sunt consacrate cântecului popular de dragoste, doinei și dorului ca
expresii ale spiritualității românești, concordanțelor dintre lirica populară
și cea cultă, baladei Meșterul Manole.
O mențiune specială merită eseul
Literatură cultă și populară în epoca marilor clasici, care nu este numai o
sintetică istorie a folcloristicii românești din a două jumătate a secolului al
XlX-lea, ci și o investigare a raporturilor extrem de fertile pe care Eminescu,
Creangă, Slavici sau Caragiale le-au avut cu creația populară.
1939 – A murit cântăreţul George Folescu
A studiat la Conservatorul din Bucureşti cu Dimitrie
Popovici – Bayreuth. A fost unul dintre membrii fondatori ai Operei din
Bucureşti, preşedinte al Societăţii corale „Carmen”, profesor la
Conservatorul din Bucureşti.
George Folescu FOTO Viața Liberă
Figură proeminentă printre interpreţii vocali români,
Folescu a contribuit la ridicarea prestigiului primei scene lirice româneşti,
afirmându-se ca un artist cu o profundă muzicalitate, cu o deplină stăpânire a
unor mijloace vocale remarcabile şi cu un ascuţit simţ dramatic.
A promovat în mod consecvent cântecele populare româneşti,
pe care le interpreta cu o rară măiestrie. A murit la Bucureşti, la 17
noiembrie 1939.
1944 – A murit poeta Magda Isanos
Magda Isanos a fost o avocată, poetă, prozatoare
și publicistă română. S-a născut în anul 1916, aprilie, 17, la Iași,
într-o familie de medici. Se îmbolnăvește la un an și șase luni de poliomielită,
salvându-se numai prin grijă neistovită a mamei sale, dar rămânând cu o
sensibilitate a sănătății și o dificultate vizibilă la mers.
Urmează Liceul Eparhial din Chișinău, dovedind o mare pasiune pentru limba
română, istorie și filosofie. în clasa a șasea a liceului, în 1932, publică
primele poezii într-o revista școlară, dar adevăratul debut este marcat de
publicarea, în 3 martie 1934, în „Viața Basarabiei”, a poeziei
Ploaie.
Magda Isanos FOTO Wikipedia
Din toamna aceluiași an începe la Iași studiile universitare; se înscrie
inițial la Facultatea de Litere și Filosofie, urmând în același timp și
cursurile Facultății de Drept. Se consacră apoi definitiv acestei din urmă
facultăți, pe care o încheie în 1938. în toată această perioada a studenției
publică mult în „Viața Basarabiei”, „însemnări ieșene”, „Cuget
moldovenesc”, „Pagini basarabene”, mai ales poezie, dar și
cronici literare.
În anul 1939 se înscrie în Baroul de Iași ca avocat stagiar.
Rămâne legată de poezie, de activitatea culturală și artistică în general,
numele ei fiind ades întâlnit în paginile diferitelor reviste, participând
chiar nemijlocit la apariția, la Iași, a ziarului de informații „Voința”,
în 1941.
Este și anul când suferința poetei se agravează: la început certificatele
medicale constată o boală de plămâni, pentru ca, mai târziu, să fie specificată
și o afectare cardiacă. Poeta își continuă totuși cu febrilitate activitatea,
concretizată și prin apariția primului volum, intitulat simplu Poezii, în 1943,
la Iași.
Se stinge din viață în București, la 17 noiembrie 1944. În 1945 Editura
Fundațiilor oferă Premiul pentru Dramaturgie acordat scriitorilor tineri
cuplului Magda Isanos- Eusebiu Camilar pentru drama „Focurile”.
Într-o fulgurantă viață de om Magda Isanos a încercat împlinirea prin poezie,
proză scurtă, tablete, critică literară, drama, traduceri. Poezia ei, parte
dominantă și rezistență a operei, este un permanent pariu cu timpul, pe care,
inexorabil știindu-l, îl provoacă mereu.
Cu o conștiința a destinului asumată, ea încearcă să-l
depășească prin poezie, și de aici se naște nota cea mai acută, cea mai gravă
și mai înălțător-umană a liricii sale.
Este în poezia ei marea taină care trebuie mereu spusă,
mereu rescrisă, spre împărtășire, adresându-se celor din jurul ei. Notele
dramatice ale suferinței sunt mereu estompate, căci poeta și-a asumat
responsabilitatea de a învața oamenii să privească mereu în sus. Este o voce
lirică distinctă, feminină, care deschide o direcție a liricii moderne în acest
sens.
1957 – A murit scriitorul şi istoricul George Murnu
George Murnu, în aromână, Ioryi al Murnu, s-a
născut la 1 ianuarie 1868 în Veroia, Perifereia Kentrikis Makedonias, Grecia și
a decedat la 17 noiembrie 1957 la București. A fost un scriitor, traducător și
istoric, membru al Academiei Române din 1923.
George Murnu a fost un excepțional traducător al literaturii
române și de asemenea un prestigios scriitor aromân modern. S-a născut la 1
ianuarie 1868 într-ο familie de macedoneni în cătunul Brazi, de lângă orașul
Veria, în Macedonia, nu departe de râul Bistrița.
George Murnu FOTO Wikipedia
Tatăl său, Ioan Murnu, studiase la Atena și era
profesor de limba elină, latină și franceză, la liceul din Xanthi (azi în
Grecia), la gimnaziul din Bitolia, azi în Republica Macedonia, apoi paroh la
biserica greco-macedoneană din Budapesta.
A crescut însă la Veria, localitate aflată într-un grup de
alte așezări aromâne – Marușea, Șelea de Sus, Șelea de Jos, Xirulivad, ce se
continuă spre nord-vest, până la actuala graniță a Greciei cu Iugoslavia, cu un
alt șir de comune și târguri locuite de aromâni, unele mai noi, altele mai
vechi, cum sunt Neaguste, Cândrova, și Grămaticova, Fetița, Paticina, către
muntele Caimaccealan.
Locuri de basm ca frumusețe naturală și ca poveste
mitologică, pe care viitorul traducător al lui Homer a fost parcă predestinat
să le cunoască încă din copilărie. George Murnu a fost frate mai mare al
artistului plastic Ary Murnu (1881-1971). Pe linie maternă, ascendența lui
Murnu pare să fi fost, cel puțin în parte, grecească. Grecesc a fost si mediul
cultural în care s-a format, la Xanthi, unde a inceput cursul liceal, ca si la
Bitolia, unde l-a terminat (1888).
Dacă, până la urmă, energia lui spirituală s-a deversat in
albia culturii românești și nu în a celei neo-grecești, cum dădea inițial
semne, decisiv a fost scurtul interval (1882-1883) când, la Bitolia, în afară
de liceul grecesc, mai vechi, a funcționat pe spezele statului român, care iși
cucerise de curând independența și un gimnaziu românesc, avându-l ca director
pe Ioan Murnu (m. 1921, București).
Așa se face că, după ce începuse cu exerciții școlărești de
versificare în grecește, tânărul Murnu debutează în românește sub pseudonimul
Alpindor di Selli (Selia), cu care, în revista. Țara nouă (iulie
1887), semnează poemul Pindul catre Carpați, ce se voia omagiu și ecou
la Balconul si Carpatul (1877) lui Vasile Alecsandri.
După un semestru la Universitatea din Budapesta, Murnu
studiază istoria și filologia la Universitatea din București (1889-1892), fiind
apoi (1893-1898) profesor de elină la București (Colegiul „Sf. Sava”) și Iași
(„Liceul Național”, Seminarul „Costache Veniamin”, Institutul „Humpel”).
Doi ani de studiu la Munchen, ca bursier, se soldează, în
1901, cu un prestigios doctorat in filologie, lucrat sub îndrumarea ilustrului
bizantinolog Karl Krumbacher; alte stagii de studiu – la Atena, Berlin, Roma.
Întors definitiv în țară în 1908, Murnu este numit conf. univ., apoi prof.
univ. titular la Catedra de arheologie a Universității din București iar în
1910 director al Muzeului de Antichități. Din 1923, devine membru al Academiei
Române.
Numele lui George Murnu a devenit foarte familiar în țară
odată cu magistrala sa traducere, în limba română, a epopeilor homerice Iliada și Odiseea.
Această strălucită realizare a sa, care a însemnat un eveniment epocal în
cultura noastră, „constituie un moment fundamental în evoluția limbii
literare”.
Marele poem clasic era în sfârșit împământenit și putea
exercita o înrâurire nemijlocită asupra conștiinței estetice. Iliada și Odiseea
în interpretarea Murnu sunt niște capodopere superioare în versiunea Annibale
Caro, Iliadei lui Vincenzo Monti, Iliadei și Odiseei lui Johann Heinrich Voss.
Puține literaturi se „bucură de traduceri mai norocoase”.
George Murnu a încetat din viață la 17 noiembrie 1957, în
București.
1984 – A murit actorul Constantin Rauţchi
A studiat la Liceul industrial „Polizu” și la Institutul
de Artă Teatrală și Cinematografică din București. În anul 1956, împreună
cu Amza Pellea și Dinu Cernescu, a fost arestat de autoritățile
comuniste, fiind totuși, cu toții, eliberați după scurt timp.
Debutează la Teatrul Național din Craiova, făcând parte
din generația de aur a teatrului românesc, promoția 1956.
Constantin Rauțchi FOTO Facebook
A interpretat următoarele roluri: Bartolo în Bărbierul
din Sevilla de Pierre Beaumarchais, valetul Lane din Bunbury sau
Ce înseamnă să fii onest de Oscar Wilde, Pleșoianu din Ultima
generație de Vasile Nițulescu, marinarul răgușit din Tragedia
optimistă a lui Vsevolod Vișnevski, Fortunato din Gâlcevile din
Chioggia de Carlo Goldoni și actorul din Hamlet de William
Shakespeare.
Criticii de teatru au scris la acea vreme că Rauțchi „face
parte din familia unui Morțun și Iancu Brezeanu”.
Își continuă cariera teatrală la Teatrul Național din
București, unde este coleg și prieten cu Gheorghe Cozorici. Printre
rolurile sale memorabile sunt Azdak din Cercul de cretă caucazian de Bertold
Brecht, Șbilț în Patima roșie de Mihail Sorbul, negrul din Oameni
și șoareci după John Steinbeck (regia: Alexandru Finți),
bufonul din Regele Lear de William Shakespeare (regia: Radu
Penciulescu) sau Hagi Tudose din piesa omonimă a lui Barbu
Delavrancea.
A mai jucat, alături de Ileana Predescu, în piesa „Scaunele” de Eugen
Ionescu.
A avut un rol principal în ecranizarea pentru teatru TV a
romanului Oameni sărmani de Fiodor Dostoievski, având ca
parteneră de scenă pe Leopoldina Bălănuță. Rolurile din film au fost
secundare, dar Rauțchi le-a transformat, potrivit criticului Victor Parhon, în
„mici bijuterii, căpătând, prin forța expresivității sale, nu o pregnanță
deosebită, ci una de neuitat”.
Pictorul Constantin Piliuță i-a făcut un portret.
Constantin Rauțchi era un om tăcut și însingurat, „de o
mare generozitate și delicatețe sufletească”, dedicat până la epuizare
teatrului. Munca sa l-a istovit prematur, iar actorul a decedat la 17
noiembrie 1984, la vârsta de numai 50 de ani.
Actualitate
Ce fac dacă baloanele se lipesc de piele sau haine?
Un balon se apropie de mâneca unei bluze și rămâne acolo, de parcă și-ar fi găsit locul. Îl desprinzi, iar peste câteva secunde se întoarce. Dacă atinge și părul, câteva fire pornesc după el. E o scenă destul de comică până când ai de aranjat o sală întreagă și baloanele se prind de fiecare persoană care trece.
În cele mai multe cazuri, nu trebuie să repari balonul. Oprești frecarea, îl îndepărtezi cu grijă și schimbi puțin condițiile din jur. Mai întâi, însă, uită-te la felul în care se lipește. Atracția ușoară, fără urme și fără disconfort, cere altă soluție decât o suprafață lipicioasă sau o piele care începe să te mănânce.
Ce faci pe loc, fără să strici balonul sau hainele
Când balonul s-a prins de tricou, de rochie ori de braț, prinde-l de nod sau de șnur și ridică-l încet. Dacă este foarte încărcat static, ține materialul întins cu cealaltă mână și depărtează balonul fără să-l târăști peste țesătură. Mișcarea bruscă poate agăța o broderie, iar frecarea suplimentară îl poate face să se lipească din nou.
Lasă-l apoi câteva clipe la distanță de persoană și de hainele pe care tocmai le-a atins. Sună banal, dar mulți fac exact gestul care întreține problema: desprind balonul și îl plimbă imediat peste același pulover. Dacă pregătești un buchet decorativ, așază-l temporar pe un suport sau ține-l de panglică, fără să-l strângi între braț și corp.
Dacă balonul se agață de o suprafață cu paiete, dantelă sau fibre lungi, verifică dacă există un fir prins de nod ori de banda decorativă. În acest caz, nu electricitatea este singura vinovată. Eliberează firul cu mâna, la lumină bună, înainte de a trage de balon. O haină delicată se poate deteriora mai repede decât se poate sparge balonul.
Un truc pe care îl vezi uneori este să umezești tot balonul. Eu l-aș lăsa pentru situații foarte limitate, fiindcă apa poate păta hainele, poate desprinde un decor lipit și poate lăsa urme pe anumite baloane. Dacă ai nevoie de puțină umiditate, lucrează mai degrabă cu mediul sau cu partea ascunsă a unei țesături rezistente, după ce verifici eticheta de îngrijire.
Dacă s-a lipit de piele
Ține balonul de nod și desprinde-l ușor, fără să îl rulezi apăsat pe braț sau pe față. O piele transpirată poate opune puțină rezistență mecanică, chiar dacă electricitatea statică nu este puternică. Dacă ai cremă proaspăt aplicată, loțiune ori resturi de adeziv de la un accesoriu, balonul poate adera și din acest motiv.
După desprindere, privește locul câteva minute. Dacă nu apare nimic, iar senzația dispare, probabil ai avut un contact neplăcut, dar trecător. Când rămâne o substanță lipicioasă pe piele, spală blând zona cu apă călduță și un produs de curățare potrivit pielii tale, apoi usuc-o prin tamponare. Nu freca insistent și nu folosi alcool sau solvenți pentru a scoate o urmă mică.
Cu un copil, încetinește și mai mult gesturile. Poate smulge balonul din reflex, mai ales dacă acesta s-a lipit de obraz sau de păr. Ține-i mâinile departe de față, desprinde balonul și mută jocul în alt loc dacă situația se repetă. Uneori rezolvarea practică este atât de simplă: balonul stă mai bine în decor decât în mâinile copilului.
Dacă s-a lipit de o haină
Pe un tricou de bumbac, de obicei ajunge să separi cele două suprafețe și să lași balonul deoparte. Pe o fustă sintetică subțire sau pe un sacou căptușit, materialul poate continua să se lipească și după ce ai îndepărtat balonul. Netezește țesătura cu palma și las-o să se așeze, în loc să o scuturi energic.
Pentru o haină obișnuită, poți încerca o atingere foarte ușoară cu o cârpă curată, abia umezită, pe dosul materialului. Verifică întâi într-un loc ascuns și nu face asta pe mătase, catifea, piele sau o piesă care cere curățare specială. Ideea este să reduci uscăciunea locală, nicidecum să uzi haina. Dacă ești deja la eveniment, câteva minute de răbdare pot fi o alegere mai bună decât o pată de apă la vedere.
Produsele antistatice pentru textile sunt o opțiune atunci când problema apare des, dar urmează instrucțiunile produsului și ale hainei. Aplică-le pe materialul compatibil, la distanță de față și de copii, și lasă țesătura să se usuce înainte de contactul cu pielea. Un spray pentru haine nu devine automat potrivit pentru baloane sau pentru corp. Mai ales pe o rochie împrumutată, testează întâi pe o zonă ascunsă.
Dacă nu ai nimic la îndemână, schimbă măcar locul în care ții baloanele. Evită să le transporți lipite de pulover sau sub braț, pentru că tocmai acolo se freacă mult. Folosește șnururile, o cutie încăpătoare ori un suport. E mai puțină improvizație decât pare și salvează destulă bătaie de cap.
Dacă au ajuns și în păr
Părul se ridică spre balon din același motiv pentru care se lipește materialul, numai că firele subțiri reacționează mai vizibil. Ține balonul departe de cap și desprinde firele unul câte unul, fără să răsucești șnurul prin ele. Nu încerca să rezolvi totul frecând părul cu balonul, chiar dacă gestul pare amuzant. Așa se încarcă și mai tare.
Dacă ai o coafură pregătită pentru fotografii, roagă pe altcineva să mute baloanele în locul tău. Agrafele și produsele de styling complică desprinderea firelor prinse în nod sau în panglică. Pentru un copil, contează mai mult să nu îl doară decât să recuperezi balonul perfect. Câteva secunde de calm schimbă complet scena.
De ce se întâmplă asta, de fapt?
Imaginează-ți două suprafețe care se ating și se despart de multe ori: balonul și puloverul, balonul și părul, uneori balonul și o perdea. În timpul acestui contact, sarcinile electrice se pot redistribui. Balonul ajunge să atragă fire de păr, scame sau o porțiune de țesătură, deși nimeni nu a pus lipici pe el. American Chemical Society folosește tocmai experimentul cu balonul frecat de haine pentru a arăta cum apare această atracție.
Nu trebuie să simți o scânteie ca să existe electricitate statică. Uneori vezi doar materialul urmând balonul ori auzi un foșnet fin când le desparți. Nici faptul că balonul este nou nu îl ferește: dacă a fost frecat de o pungă, de un covor sau de alte baloane, poate fi deja încărcat. Transportul într-un sac prea strâmt e suficient să-l pună în mișcare minute întregi.
Aerul uscat face fenomenul mai supărător. Un profesor de fizică de la Northeastern University explică faptul că umiditatea ajută sarcinile să se redistribuie, pe când aerul uscat le lasă să se acumuleze. De aceea, într-o sală încălzită iarna, baloanele pot face mai multe năzbâtii decât într-o încăpere cu un aer mai puțin uscat. Nu e o regulă fără excepții: contează și hainele, și felul în care manevrezi decorul.
Țesăturile sintetice merită observate separat. O rochie din poliester, căptușeala unei geci ori un fular din fibre sintetice se pot încărca prin frecare, mai ales când sunt foarte uscate. Bumbacul se comportă adesea mai liniștit, dar nu oferă vreo garanție absolută. Dacă două persoane ating același balon și numai uneia i se lipește de mânecă, uită-te și la materialul hainelor înainte să dai vina pe balon.
Umflarea cu heliu nu anulează atracția statică. Heliul schimbă felul în care plutește balonul, nu felul în care exteriorul lui se freacă de o haină. Un balon cu aer poate sta lipit de un pulover, iar unul cu heliu se poate prinde de păr când îl cobori pentru o fotografie. Încurcăturile apar la suprafață, nu în gazul dinăuntru.
Electricitate statică sau o suprafață cu adevărat lipicioasă?
Distincția te scutește de încercări inutile. Dacă balonul atrage firele fără să lase urme și se desprinde ușor, cauza probabilă este încărcarea statică. Dacă simți un strat cleios, observi pete pe mâini ori balonul se agață numai acolo unde are o bandă aplicată, verifică suprafața. Umiditatea din aer nu va îndepărta un adeziv.
Unele decoruri folosesc puncte de lipire, bandă dublu adezivă sau alte accesorii prinse de balon. Când acestea ating un material textil, pot lăsa reziduuri sau pot smulge fire. Ține partea cu adeziv spre suportul pentru care a fost gândită, nu spre haine sau piele. Dacă ai moștenit un decor montat de altcineva, cercetează întâi locul de contact, fiindcă adezivul poate fi greu de văzut pe un balon transparent.
Și mediul schimbă senzația la atingere. Pe o mână cu loțiune neabsorbită, pe pielea umedă după dans sau pe o bluză atinsă de băuturi dulci, latexul poate părea lipicios fără să fie încărcat static. Spală sau schimbă ce poți curăța în siguranță și pune deoparte balonul care lasă urme. Nu încerca să îi salvezi aspectul cu parfum, spirt, ulei ori produse de curățare pentru casă.
Un balon vechi, păstrat în condiții nepotrivite, poate avea o suprafață schimbată. Uneori se simte neobișnuit de lipicios, își pierde elasticitatea sau miroase altfel decât restul pachetului. Nu există un test rapid, făcut în mijlocul petrecerii, care să îți spună exact de ce. Eu aș renunța la el, mai ales dacă ar ajunge în mâinile copiilor sau lângă mâncare.
Există și varianta în care problema pornește de la piele. O roșeață care apare după contact nu dovedește singură o alergie la latex; poate fi iritație de la frecare sau de la alt produs folosit în decor. Totuși, dacă apar mâncărime, pete umflate ori alte simptome, oprește contactul și urmărește ce se întâmplă. În secțiunea despre sensibilitate găsești semnele pentru care merită să ceri ajutor medical.
Cum reduci lipirea pe durata petrecerii
Dacă mai ai câteva ore până vin invitații, începe cu încăperea. Într-o sală foarte uscată, un umidificator folosit corect poate reduce electricitatea statică. Agenția americană pentru protecția mediului menționează acest efect, dar avertizează și că excesul de umiditate favorizează alte probleme. Nu încerca să transformi camera într-o seră doar pentru a ține baloanele la distanță de un pulover.
Dacă folosești un umidificator, urmărește umiditatea cu un higrometru și îngrijește aparatul după instrucțiuni. Recomandarea aceleiași agenții este să nu depășești 50% umiditate relativă în interior. Nu orienta aburul spre baloane, instalații electrice, fotografii sau textile delicate. Pentru o petrecere de două ore într-un spațiu închiriat, poate fi mai realist să schimbi locul decorului decât să reglezi toată încăperea.
Hainele contează și înainte să pleci de acasă. Dacă știi că o anumită rochie se electrizează când o scoți din uscător, probeaz-o cu decorul înainte de eveniment. Las-o să se usuce conform etichetei și evită uscarea excesivă în aparat, dacă materialul permite altă metodă. Un strat de bumbac pe dedesubt poate ajuta în unele combinații, dar uneori schimbă felul în care cade haina; merită verificat în oglindă, nu presupus.
Pe piele, hidratarea obișnuită poate reduce senzația de uscăciune, însă crema proaspătă poate face balonul să adere fizic pentru o vreme. Aplic-o din timp și las-o să se absoarbă. Nu unge baloanele ca să nu se mai lipească. Un produs destinat pielii nu este neapărat potrivit pentru materialul balonului și poate păta decorul sau hainele.
În timpul evenimentului, cea mai simplă schimbare este distanța. Ridică buchetele de baloane din locurile pe unde oamenii se strecoară cu pahare în mână. Lasă suficient spațiu în jurul mesei, al intrării și al colțului pentru fotografii. Când baloanele ating mereu sacouri, eșarfe și păr, problema revine chiar dacă ai reușit să le desprinzi de câteva ori.
Ce schimbi când pregătești decorul de la început
Umflă baloanele într-un spațiu curat și lucrează cu mâinile uscate. Dacă le așezi pe covor, le împingi unele peste altele și le freci cu o cârpă ca să capete luciu, le dai mai multe ocazii să se încarce. Nu e nevoie de un ritual complicat. Evită numai mișcările care produc frecare multă și fără rost.
Pentru transport, folosește un recipient încăpător ori o pungă potrivită dimensiunii lor, astfel încât baloanele să nu fie presate de haine și tapițerie. Ține șnururile organizate; nodurile încâlcite ajung adesea să fie desfăcute chiar lângă fața cuiva. Dacă baloanele trebuie montate unul câte unul, pregătește suporturile înainte. Cu mâinile libere lucrezi mai liniștit și le atingi mai puțin de haine.
La cumpărare, verifică materialul și accesoriile, nu numai culoarea din fotografie. Poți porni de la o selecție precum https://www.departy.ro, apoi să citești descrierea fiecărui produs și ambalajul înainte de a-l folosi. Contează dacă balonul este din latex ori din folie, dacă decorul include puncte adezive și cine va intra în contact cu el. O alegere făcută pentru un panou înalt poate fi nepotrivită ca jucărie ținută lângă obraz.
Un balon din folie poate fi o alegere când vrei să eviți latexul, dar nu îl trata ca pe un obiect imun la orice fel de electricitate statică. Poate totuși să atingă hainele, iar marginile, șnururile și accesoriile pot agăța materiale fragile. Dacă îl folosești pentru cineva cu alergie cunoscută, verifică întregul aranjament, inclusiv celelalte baloane și materialele din jur. Important este ce ajunge efectiv lângă persoană.
Uneori văd recomandarea de a freca baloanele pentru a le lipi de tavan fără bandă. Metoda funcționează tocmai fiindcă le încarcă electric. Dacă după aceea le cobori între oameni, nu te mira că se prind de haine. Păstrează efectul acolo unde îți trebuie sau alege un suport care să le țină la loc fără frecare.
Când lipirea este însoțită de mâncărime sau erupție
Atracția statică nu este, prin ea însăși, o alergie. Dacă balonul se desprinde și pielea rămâne liniștită, ai de rezolvat în primul rând contactul dintre materiale. Dacă însă pielea se înroșește, apar pete ridicate, mâncărime ori umflături, lasă balonul jos și evită un nou contact. Nu continua jocul ca să vezi dacă reacția se repetă.
Multe baloane elastice sunt fabricate din latex natural. Academia Americană de Alergie, Astm și Imunologie arată că latexul poate provoca reacții pe piele și, la persoanele sensibilizate, simptome respiratorii. Unele reacții apar repede, în timp ce iritațiile provocate de anumite substanțe folosite la fabricarea cauciucului pot apărea mai târziu. Din aspectul unei singure pete nu poți stabili sigur cauza.
Dacă bănuiești o reacție de contact, îndepărtează balonul și clătește delicat zona. NHS recomandă îndepărtarea substanței iritante sau alergene și curățarea pielii, iar simptomele persistente ori repetate merită evaluate de un medic. Păstrează ambalajul sau fă o fotografie a produsului, dacă îl ai. Detaliul poate ajuta la o discuție ulterioară cu medicul, fără să fie nevoie să atingi din nou balonul pentru a-i arăta ce s-a întâmplat.
Respirația dificilă, senzația de gât care se strânge, umflarea buzelor sau a limbii, amețeala puternică ori o reacție care se extinde repede cer ajutor medical imediat. În România, sună la 112. Dacă persoana are un plan de urgență și un autoinjector cu adrenalină prescris, urmează planul primit de la medic în timp ce aștepți ajutorul. Nu încerca să rezolvi o posibilă reacție severă doar mutând baloanele în alt colț al camerei.
Pentru cineva cu alergie la latex deja confirmată, cel mai practic este să eviți baloanele din latex în încăperea în care va sta. Great Ormond Street Hospital folosește baloanele din folie ca alternativă pentru copiii cu această alergie. Totuși, verifică și celelalte obiecte din decor; un singur balon din folie nu ajută dacă buchetul este înconjurat de latex. Iar dacă nu știi ce material conține un produs, întreabă furnizorul înainte de eveniment.
Nu transforma fiecare atingere supărătoare într-un diagnostic. Căldura, transpirația, frecarea și un adeziv pot irita pielea, iar cauzele diferă de la om la om. În același timp, nici nu ignora un tipar: aceeași persoană face erupție ori de câte ori atinge baloane elastice. Aici conversația cu un alergolog este mai utilă decât o serie de încercări acasă.
Când sunt copii în jur, gândește și după ce se sparge balonul
Un balon care se lipește de hainele unui copil poate deveni repede o jucărie agitată: e tras, mușcat ori strâns până pocnește. Strânge imediat bucățile și ține baloanele neumflate în afara accesului celor mici. Comisia americană pentru siguranța produselor de consum avertizează că baloanele neumflate și fragmentele celor sparte pot provoca sufocare, inclusiv la copiii sub opt ani. Aici merită să întrerupi decorarea și să cureți podeaua pe loc.
E tentant să îi dai copilului balonul care se încăpățânează să se lipească de tricou, numai ca să te poți întoarce la ce făceai. Eu aș verifica mai întâi vârsta, felul balonului și cât de atent poate fi supravegheat. Pentru copiii foarte mici, decorul așezat departe de mâini e adesea alegerea mai liniștită. Și un adult poate ridica imediat resturile dacă se sparge vreun balon.
Dacă problema revine la fiecare eveniment
Privește tiparul înainte să cumperi un arsenal de soluții. Se întâmplă numai iarna, într-o încăpere încălzită? Numai cu un anumit pulover sau numai după ce scoți hainele din uscător? Dacă da, lucrează la uscăciunea aerului, la frecarea din timpul pregătirii și la felul în care depozitezi baloanele.
Dacă un singur pachet lasă urme pe degete, iar celelalte nu, scoate-l din decor. Dacă lipirea apare doar acolo unde ai montat puncte adezive, schimbă metoda de prindere. Dacă există mâncărime, erupție sau simptome care reapar după contact, oprește experimentul și cere sfat medical. Aceeași soluție nu poate rezolva, la fel de bine, un material încărcat static, un reziduu de adeziv și o reacție a pielii.
La următoarea petrecere, fă o probă cu câteva baloane înainte să montezi tot aranjamentul. Atinge-le de o bucată din materialul care va fi lângă ele, fără să le freci intenționat, și vezi dacă apar probleme. Dacă decorul urmează să stea lângă persoane cu sensibilitate cunoscută, discută din timp despre materialele potrivite. Testul cu o haină îți spune ceva despre lipire, nu îți poate confirma că un balon este sigur pentru cineva cu alergie.
Până la urmă, răspunsul începe cu un gest mic: desprinzi balonul încet și te uiți la ce a rămas în urmă. Dacă n-a rămas nimic, reduci frecarea și îi găsești un loc mai bun. Dacă rămâne o urmă pe material sau o reacție pe piele, schimbi balonul și iei situația în serios. Restul petrecerii poate merge înainte, cu baloanele sus și hainele lăsate în pace.
Actualitate
Businessul se dezvoltă regional. Comunicarea ar trebui să îl urmeze. CityPress.ro conectează companiile din Estul României cu presa locală
De la Constanța și Tulcea la Galați, Brăila, Bacău, Iași și Suceava, companiile din Estul României pot transforma presa locală într-un canal strategic de comunicare. CityPress.ro centralizează accesul la publicații locale și permite construirea unor campanii în funcție de orașele, județele și regiunile importante pentru fiecare business.
Pentru o companie care face business regional, relevanța nu se construiește doar la nivel național.
Se construiește în piețele în care compania vinde, investește, angajează, dezvoltă proiecte și caută noi parteneri.
O companie din Constanța poate avea interese comerciale în Tulcea, Brăila și Galați. Un business din Iași poate urmări dezvoltarea în Bacău, Suceava sau în alte județe ale Moldovei. Un dezvoltator, un operator logistic, o companie din agricultură sau un furnizor de servicii B2B poate avea nevoie să comunice simultan în mai multe centre economice.
În toate aceste situații apare aceeași întrebare:
Cum ajunge mesajul companiei în presa din piețele care contează pentru business?
CityPress.ro propune un răspuns simplu: un singur punct de acces la presa locală din România.
Presa locală, privită ca instrument de geo-marketing
CityPress.ro funcționează ca un media buyer specializat în presa locală și oferă companiilor acces la o rețea de peste 1.000 de publicații locale din România, dintre care peste 100 sunt prezentate de platformă ca publicații exclusive.
Diferența importantă pentru un business este posibilitatea de a construi campanii în funcție de geografie.
Compania poate selecta localitățile și zonele în care dorește să fie prezentă, iar campaniile pot fi construite pe localități, județe, regiuni sau grupuri de localități.
Pentru un business din Estul României, acest model schimbă perspectiva asupra presei locale.
Nu mai vorbim doar despre „a publica un articol”, ci despre posibilitatea de a utiliza publicațiile locale pentru a susține obiective comerciale și de comunicare în piețe geografice bine definite.
De la Constanța la Iași: comunicarea poate urma harta businessului
Să luăm exemplul unei companii cu sediul în Constanța care deservește clienți din Dobrogea și sud-estul țării.
Compania poate construi o campanie concentrată inițial pe Constanța, apoi poate extinde comunicarea către Tulcea, Brăila și Galați pe măsură ce își dezvoltă activitatea comercială.
Același principiu se aplică unei companii din Iași care dorește să își consolideze prezența în Moldova. Comunicarea poate porni din Iași și poate fi extinsă către Bacău, Suceava și alte piețe relevante.
În rețeaua prezentată public de City Press se regăsește, de exemplu, Ziarul de Iași, publicație pe care platforma o evidențiază în zona Moldovei.
Dincolo de publicațiile promovate individual, City Press oferă acces la o rețea mult mai extinsă de publicații și localități, astfel încât selecția canalelor să poată fi realizată în funcție de obiectivul concret al campaniei.
Nu fiecare companie are nevoie să comunice peste tot. Are nevoie să comunice acolo unde face business.
Ce poate comunica o companie B2B în presa regională?
Presa locală nu trebuie privită exclusiv ca un canal pentru promovarea produselor către consumatorul final.
Pentru mediul B2B, subiectele relevante sunt diferite.
O companie poate comunica deschiderea unei noi unități de producție, o investiție, extinderea într-un alt județ, lansarea unei divizii, dezvoltarea unui proiect imobiliar, intrarea pe o piață nouă, crearea de locuri de muncă, un parteneriat important sau rezultatele unui proiect regional.
În același mod, managementul și specialiștii companiei pot utiliza conținutul editorial pentru a comunica expertiză și perspective relevante pentru industria în care activează.
Astfel, publicarea regională poate contribui la construirea unei prezențe constante în ecosistemul economic în care compania își desfășoară activitatea.
Un instrument pentru companii, dar și pentru agențiile care gestionează mai multe piețe
Fragmentarea este una dintre dificultățile comunicării regionale.
O campanie care presupune apariții în Constanța, Galați, Iași, Bacău și Suceava poate însemna identificarea publicațiilor relevante și administrarea separată a relației cu fiecare dintre acestea. CityPress.ro centralizează procesul.
Platforma permite alegerea publicațiilor și gestionarea publicărilor dintr-un singur loc, inclusiv pentru agențiile de marketing și PR care coordonează campanii regionale pentru mai mulți clienți.
City Press poate recomanda publicații și combinații media în funcție de localitate, industrie, obiectiv, buget și audiență, iar pentru anumite publicații partenere platforma oferă inclusiv publicare instant.
De ce contează componenta regională pentru un brand național?
Logica funcționează și în sens invers.
O companie națională care vrea să comunice în Estul României nu trebuie să trateze întreaga regiune ca pe o singură audiență.
Constanța, Galați, Iași sau Suceava reprezintă piețe și comunități diferite.
Prin presa locală, o campanie națională poate primi o componentă regională, iar mesajele companiei pot fi distribuite în publicațiile din zonele în care există un interes comercial concret.
Un retailer poate comunica deschiderea unor noi locații. Un dezvoltator poate susține lansarea unui proiect. Un operator din energie sau infrastructură poate comunica investițiile realizate într-un județ. O companie de logistică poate face cunoscută extinderea operațiunilor într-un nou hub regional.
Campania rămâne națională. Distribuția mesajului devine locală.
Estul României are businessuri care merită o voce mai puternică
Dobrogea și Moldova reunesc centre economice importante și companii active în logistică, transport, agricultură, industrie, energie, construcții, real estate, HoReCa, servicii profesionale, retail, sănătate și tehnologie.
Multe dintre aceste companii au depășit de mult granițele orașului în care au fost fondate.
Comunicarea lor poate urma aceeași evoluție.
De la un oraș la mai multe județe. De la o prezență locală la una regională. Și, atunci când strategia companiei o cere, de la regional la național.
CityPress.ro își propune să ofere infrastructura prin care această comunicare devine mai ușor de administrat.
Peste 1.000 de publicații locale. Sute de localități. Un singur punct de acces.
CityPress.ro – presa locală, transformată într-un canal de comunicare pentru business.
Comunică acolo unde faci business.
Website: https://citypress.ro
E-mail: contact@citypress.ro
Telefon/Watsapp: 0729967754
Actualitate
De la tabu la normalitate de ce wellnessul intim face parte din îngrijirea personală
Când vorbești despre îngrijire personală, probabil te gândești mai întâi la lucrurile care au intrat deja firesc în rutina de zi cu zi: produse pentru piele, mișcare, alimentație, somn, o baie relaxantă sau câteva ore în care îți faci timp pentru tine.
În ultimii ani, însă, ideea de stare de bine a devenit mai cuprinzătoare. Nu mai este vorba doar despre felul în care arăți, ci și despre cum te simți în propriul corp, despre confort, relaxare și despre lucrurile care îți fac plăcere.
În acest context, wellnessul intim nu trebuie privit ca un subiect separat sau incomod. Poate face parte, pur și simplu, din felul în care alegi să ai grijă de tine.
Pe Sensualia, această zonă poate fi explorată fără grabă, pornind de la propriile preferințe și de la ceea ce te face să te simți confortabil.
Îngrijirea personală nu se oprește la ceea ce se vede
Este ușor să investești timp în lucrurile vizibile: o cremă bună, o tunsoare care îți place, haine în care te simți bine sau o rutină de sport.
Dar relația pe care o ai cu propriul corp înseamnă mai mult decât atât.
Contează și să știi ce te relaxează, ce îți place, ce te face să te simți confortabil și unde sunt limitele tale. Nu trebuie să existe o explicație complicată pentru toate aceste lucruri și nici nu este nevoie să le compari cu ale altcuiva.
Unele femei sunt foarte deschise când vine vorba despre astfel de subiecte. Altele preferă să le păstreze pentru ele. Ambele variante sunt firești.
Important este să poți face alegeri pentru tine fără să simți că trebuie să urmezi o anumită tendință sau să te încadrezi într-un model.
Relaxarea poate fi cea mai simplă formă de wellness intim
Nu toate produsele din această zonă trebuie asociate imediat cu sexualitatea.
Masajul este probabil unul dintre cele mai bune exemple. Poate face parte dintr-o seară în doi, dar la fel de bine poate fi un simplu moment de relaxare după o zi obositoare.
Dacă sunteți împreună, un masaj poate fi un mod plăcut de a vă opri pentru câteva minute din ritmul zilnic. Nu aveți nevoie de tehnici speciale și nici de un plan pentru ceea ce urmează. Este suficient să vă simțiți bine și să nu vă grăbiți.
În astfel de momente, diferitele uleiuri de masaj pot completa experiența. Le poți alege în funcție de textură, aromă și modul de utilizare, după ce verifici indicațiile produsului.
Nu produsul este cel care transformă momentul. El este doar un detaliu care poate face experiența mai plăcută. Restul ține de timp, confort și de faptul că îți permiți să te relaxezi.
Să îți cunoști preferințele nu ar trebui să fie un subiect incomod
Există încă multe rețineri atunci când discuția ajunge la produsele intime pentru femei. Uneori din lipsă de informații, alteori pentru că mult timp această zonă a fost tratată fie în glumă, fie într-un registru exagerat de sexualizat.
În realitate, curiozitatea față de propriul corp este ceva cât se poate de firesc.
Nu trebuie să fii într-o relație și nici să urmărești un anumit rezultat pentru a vrea să afli ce îți place. La fel cum îți descoperi preferințele în materie de parfumuri, cosmetice sau haine, poți afla în timp și ce te face să te simți bine în zona intimă.
Dacă vrei să explorezi această latură, gama de jucării intime pentru ea îți permite să vezi ce tipuri de produse există și să alegi doar ceea ce îți stârnește interesul.
Nu este nevoie să începi cu ceva complicat. Poți citi descrierile, poți compara opțiunile și poți decide în liniște ce ți se potrivește.
Cumpărăturile online au făcut alegerea mai simplă
Unul dintre lucrurile care au schimbat mult această piață este faptul că astăzi poți descoperi produsele intime online, în ritmul tău.
Nu trebuie să iei o decizie pe loc și nici să porți o conversație cu cineva dacă nu îți dorești acest lucru. Poți citi informațiile disponibile, poți compara mai multe variante și poți reveni asupra unei alegeri înainte de a comanda.
Pentru produsele pe care nu le cunoști, merită să verifici întotdeauna câteva lucruri simple: materialele, dimensiunile, modul de utilizare, întreținerea și recomandările producătorului.
Prețul sau popularitatea unui produs nu îți spun automat dacă acesta este potrivit pentru tine.
Mai util este să te întrebi ce cauți, ce ți se pare confortabil și cât de simplu vrei să fie produsul pe care îl alegi.
În cuplu, alegerile rămân la fel de personale
Produsele intime pot face parte și din viața de cuplu, dar faptul că sunteți împreună nu înseamnă că trebuie să aveți aceleași preferințe.
Dacă vreți să încercați ceva nou, cel mai simplu este să vorbiți despre asta.
Puteți spune ce vă atrage, ce ați vrea să încercați și ce nu vă interesează. Nu este nevoie ca unul dintre voi să îl convingă pe celălalt.
Uneori veți fi curioși în legătură cu același lucru. Alteori, nu. Tocmai această libertate de a spune ce vă place și ce nu vă place face discuția mai simplă.
Produsele pot aduce varietate, dar nu trebuie să devină o obligație și nici o măsură a calității relației voastre.
Wellnessul intim înseamnă, înainte de toate, alegere
Poate că cea mai importantă schimbare este faptul că despre această zonă putem vorbi astăzi mai normal.
Nu trebuie să îi dăm o importanță exagerată, dar nici să o tratăm ca pe ceva ce trebuie ascuns.
Pentru tine, wellnessul intim poate însemna relaxare. Poate însemna curiozitate. Poate fi ceva ce explorezi singură sau împreună cu partenerul. Și poate exista perioade în care pur și simplu nu te interesează.
Nu există o variantă corectă.
La fel ca în orice altă zonă a îngrijirii personale, contează să ai acces la informații, să îți cunoști preferințele și să alegi ceea ce are sens pentru tine.
Fără presiune, fără reguli inventate și fără ideea că trebuie să demonstrezi ceva. Doar în ritmul tău.
-
Fashionacum 3 zileCum îți afli corect mărimea la inel, acasă, fără să greșești
-
Economieacum 2 zileCAZUL VIDRA: PESTE 50 DE MILIOANE DE EURO INVESTIȚI, 300 DE LOCURI DE MUNCĂ ȘI DEȘEURI TRATATE
-
Uncategorizedacum 2 zilePeste 60 de expozanti la Romanian Security Fair 2026
-
Lifeacum 3 zileCe transmite fiecare culoare: ghid scurt de simbolistică florală
-
Uncategorizedacum 3 zileArta întâlnește tehnologia: HONOR devine partener în noul sezon Art Safari New Museum
-
Uncategorizedacum 2 zileHONOR înregistrează cea mai rapidă creștere dintre brandurile Android pe piața tabletelor din EMEA
-
Socialacum 3 zileUnde ne îngropăm animalele de companie? România are puține locuri pentru ultimul rămas-bun
-
Comunicateacum 2 zileBVON.ro, marcă înregistrată și platformă online dedicată știrilor, evenimentelor și informațiilor din Brașov





