Intrarea Maicii Domnului in Biserică este prăznuită în fiecare an pe 21 noiembrie. Această sărbătoare este cunoscută în popor sub denumirea de Vovidenia sau Ovedenia.
Părinții Maicii Domnului sunt Sfinții Ioachim și Ana. Lipsiți de copii, dar cu credință în Dumnezeu, L-au rugat pe Dumnezeu să le dăruiască cinstea de a fi părinți, făgăduind că dacă vor avea un copil, îl vor duce la templu și îl vor închina Lui. Un inger le-a vestit că vor avea o fată pe care o vor numi Maria. Sfinții Ioachim și Ana nu au uitat de promisiunea făcută lui Dumnezeu și la trei ani de la nașterea Maicii Domnului au dus-o pe fiica lor la templu.
Aici a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, care a dus-o în cea mai sfântă încăpere din acest loc, în Sfânta Sfintelor, unde a stat până la vârsta de 15 ani. A fost condusă în acel loc sfânt, pentru că ea însăși avea să devină „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, sălaș a lui Dumnezeu-Cuvântul. Din ea, Cel Necuprins, Cel Veșnic, avea să ia trup, să Se facă cuprins în pântecele ei.
Semnificația acestei sărbători, pline de bucurie, se găsește rezumată, de asemenea, în aceste cuvinte ale Condacului: „Preacurată biserică a Mântuitorului, cămara cea de mult preț și Fecioară, sfințită vistierie a slavei lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului, împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu; pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu; acesta este cortul cel ceresc.”
Templul în care a intrat Maica Domnului nu este Templul lui Solomon, pentru că acesta a fost distrus de către regele Nabucodonosor în anul 587 î.d.Hr., ci de Templul lui Zorobabel, construit abia după 70 de ani de la distrugerea primului, în 517 înainte de Hristos.
Templul avea 90 de camere, dispuse pe trei paliere, conform mărturiei istoricului roman Iosif Flaviu. Într-o parte, locuiau fecioarele, care erau date spre slujba lui Dumnezeu, până la o vreme; în cealaltă parte locuiau văduvele , cele care se făgăduiau să-și păzească curățenia până la sfârșitul vieții. Într-o altă parte petreceau bărbații și ,în sfârșit, într-o latură diferită locuiau săracii pelerini, care veneau de departe pentru închinare. În locasul fecioarelor a fost rânduită și Maica Domnului.
Deși sunt persoane care susțin că lucrul acesta era cu neputință, totusi Biserica Ortodoxă, în cântările ei afirmă: „Ceea ce s-a hrănit în Sfânta Sfintelor, celei îmbrăcate cu credință și cu înțelepciune și cu neîntinată feciorie, mai marele Gavriil i-a adus din ceruri închinăciune”.
Informații despre acest eveniment din viața Maicii Domnului avem în „Evanghelia după Iacov” sau „Protoevanghelia”, o scriere apocrifă din secolul al II-lea.
Precizez că dintre sărbătorile închinate Maicii Domnului, numai „Bunavestire” are la bază un eveniment istoric consemnat în Sfânta Scriptură (Evanghelia Sf. Apostol Luca Primul Capitol, versetele 26-38). Despre celelalte sărbători, evangheliile canonice nu ne dau mărturii, informațiile provenind din Sfânta Tradiție și din evangheliile necanonice (apocrife).
Parintele profesor Ene Branislște a susținut ideea că această sărbătoare a luat naștere în secolul al șaselea. „Pe 20 noiembrie 543, împăratul (basileul) bizantin Justinian a zidit la Ierusalim, lângă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numită biserica Sfânta Maria „cea nouă”. Conform obiceiului, a doua zi după sfințire, adică pe 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul (patronul) bisericii, adică însăși Sfânta Fecioara, serbarea fiind consacrată aducerii ei la templu”.
În Apus, sărbătoarea a fost adoptată de către papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima dată în anul 1374, la Catedrala din Avignon.
Incepând cu data de 21 noiembrie, în cadrul slujbei Utreniei, se cântă Catavasiile: „Hristos Se naște, slăviți-L!…” Este o sărbătoare care ne pregătește și pe noi să-L facem pe Hristos să Se nască tainic în noi.
În concluzie, nu este de ajuns să cunoaștem faptul că Sfânta Fecioară Maria a fost dusă la Templu și a stat până la vârsta de 15 ani. Important este să pătrundem în înțelesul profund al evenimentului istoric și să descoperim că prezența ei în Sfânta Sfintelor, e roditoare. Deoarece, prin lucrarea Sfântului Duh ea face ca Fiul lui Dumnezeu să Se nască din ea. Deci, Hristos Se va naște, va muri și va învia tainic cu tot omul care viețuiește în Biserică.
Pentru ca bucuria sărbătorii Intrarea Maicii Domnului in Biserica să nu fie umbrită de post, Biserica a rânduit astăzi, pe 21 noiembrie să fie dezlegare la pește.
Prin „fermitate duhovnicească”, Fecioara Maria a primit un dar spre folosul tuturor: coborârea minunată a lui Dumnezeu pe pământ şi urcarea oamenilor la cer.
Acesta este şi motivul pentru care noi prăznuim intrarea în Biserică a Maicii Domnului, văzând cununa pe care a luat-o prin neasemuita ei răbdare: „pogorârea mai presus de fire a lui Dumnezeu pe pământ prin Ea şi preaslăvita noastră urcare prin El la cer” (Diac. Ioan I. Ică jr.).
„Preacurata biserică a Mântuitorului, cămara cea de mult preţ şi Fecioara, sfinţita vistierie a slavei lui Dumnezeu, astăzi se aduce în casa Domnului, împreună aducând darul Duhului lui Dumnezeu, pe care o laudă îngerii lui Dumnezeu: Acesta este cortul cel ceresc.” (Condac la Intrarea în Biserică a Maicii Domnului)
**
Pentru a susține jurnalismul independent, aveți link ul de donații mai jos:
https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=EX3UVYDFJP2MW
Această prezentare sintetizată a fost realizată după scrierile, vechile cazanii și cuvinte de folos creștin – ortodoxe acceptate, iar rolul redactorului platformei BPNews Daniel Mihai este acela de a aduce la lumină și conștiința publicului larg învățăturile ortodoxe
