Actualitate
Blestemul mediocrității ipocrite. Sau al ipocriziei mediocre. Școala, aservită politic. În Republica Ortodoxă Română
Această carte este ultima mea luare de poziție publică, în volum tipărit, având ca subiect starea și procesualitatea, la noi în România, a celui mai important sistem public din viața oricărei societăți: Educația. Adică, unicul generator de resursă umană școlită să facă față, sau nu, nevoilor, exigențelor și provocărilor pe care le avem de gestionat, la nivel inidividual sau societal.
Apărarea apără. Sănătatea vindecă. Transporturile transportă. Justiția ar trebui să împartă dreptatea, atunci când nu e cangrenată cu sânge rece până în măduva sa, așa cum stau mărturie dosarele grele ale Țării ăsteia, precum Decembrie 1989, mineriadele, Gheorghe Ursu și câte și mai câte.
Și tot așa.
Dar unicul creuzet miraculos, menit prin natura sa să transforme națiile dându-le an de an oamenii cu caracter și competență de care ele, națiile, au nevoie sau pe care îi merită, a fost, rămâne și va fi, de-a lungul veacurilor, Educația. Așa e lăsat să fie. Și de aceea, dată fiind importanța sa strategică, în 2013-2014 am numit starea actuală a sistemului public al Educației drept amenințare la siguranța și securitatea națională a României [1]. Pentru că absolvenții inepți și incompetenți de azi vor deveni adulții inepți și incompetenți de mâine, și aceștia, printr-un pervers proces de contra-selecție bazat pe mediocritate și impostură, vor conduce, în viitor, România.
În gard, cel mai probabil.
De ce ultima carte? Deoarece simt că, în mai bine de douăzeci de ani de acțiune, am spus ce am avut de spus relevant, am scris ce am avut de scris semnificativ și am făcut ce am avut de făcut transformațional, în rolurile publice în care m-am aflat. Toate, fără prerogative decizionale explicite, politice ori de politici publice. Deopotrivă, toate, cu suficiente pârghii de influență, pe care le-am activat atât cât m-am priceput. Acum a venit timpul să pun punct eu acestei etape din viața mea profesională. Iar rezultatele specifice și măsurabile ale proceselor pe care le-am facilitat – dintre care cele mai semnificative sunt școlile-pilot [2,3], focalizate, din 2021 începând, pe pilotări de arhitecturi curriculare de secol XXI și, respectiv, consacrarea legislativă, în 2023, a sintagmei curriculum la decizia elevilor din oferta școlii, căreia i-am dat formă și fond cu peste 15 ani în urmă [4] – vorbesc prin ele însele despre valoarea adăugată a muncii mele în câmpul public al Școlii ca sistem. Pentru conformitate, reiterez aici că nu am afiliere politică, fapt ce a avut atât beneficii importante – permițându-mi să mențin mereu conversația despre Educație în echilibru cvasi-stabil, poziționând-o de fiecare dată în centrul câmpului de forțe politice –, cât și costuri severe – de pildă, acces la poziții de decizie formală (cum să pui în funcție, aici la noi, pe unul pe care nu-l poți controla / șantaja politic?!… Vade retro!…)
Acest volum – jurnal de blog [5] și, de această dată, mult mai mult decât atât [6] – explicitează, sine ira, două teze de fond pe care eu le-am identificat a defini și determina, în rău și nu în bine, starea curentă și de viitor a Educației în România: aservirea politică structurală a Școlii ca sistem și, respectiv, prevalența premeditată a jocului de putere și influență religios, ambele în detrimentul unui sistem educațional modern, deschis, laic, caracterizat de subsidiaritate europeană autentică și nu de hiper-control și centralizare aberantă, ca acum – expresia cea mai grotescă a hiper-controlului și aberantei centralizări fiind nefericitele planuri-cadru unice pe cicluri, alcătuiri de ev mediu educațional, de care Sistemul încă ține strașnic, cu dinții, test de turnesol dur al curajului establishment-ului de schimbare a paradigmei Educației în România, test picat sistemic de establishment, de treizeci de ani încoace.
În deceniul 2014-2023, cel al actualei Administrații Prezidențiale, România a ales să-și construiască un sistem public al Educației definit, în analiza mea, de un singur atribut dominant: mediocritate. Personaje politice mediocre au generat un proces politic și de politici publice mediocru, pe numele său România Educată, care a condus la promovarea, elaborarea, adoptarea și promulgarea unor legi ale Educației mediocre – Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023 [7] și Legea învățământului superior nr. 199/2023 [8]. A doua lege este, înainte de orice, despre împărțirea feudelor de bani, putere și influență în universități, iar prima lege, covârșitor, despre cosmetizarea unor stări de fapt din școala preuniversitară, care cosmetizare eludează cinic, meschin și total neprofesionist marile proiecte de schimbare a paradigmei Educației, menite să dea României secolului XXI o Școală ca sistem de secol XXI. Proiecte importante, foarte bune în esența lor, precum regândirea învățământului dual, consacrarea sintagmei de proces curriculum la decizia elevilor din oferta școlii (în loc de curriculum la decizia școlii) ori consolidarea mecanismelor de inovare (în primul rând, inovare curriculară) oferite școlilor care decid să aleagă statutul de școli-pilot riscă să devină forme fără fond ori forme cu fond foarte scăzut, în absența marilor proiecte transformaționale – inadmisibil, laș, ignorate legislativ: arhitectură curriculară autentică de secol XXI; carieră didactică autentică de secol XXI; formare inițială autentică de secol XXI, pentru viitorii profesori, pe filiera didactică, prin programe de LICENȚĂ oferite de universități; subsidiaritate managerială, curriculară, financiară și de resurse umane autentică, de secol XXI, pentru directorii școlilor publice; inspecție școlară și instituțională autentică, de secol XXI, nu ca acum. Așa cum au probat, cu asupra de măsură, școlile-pilot ce funcționează începând cu anul școlar 2021-2022, în baza HG nr. 559 / 2020 [9] și OMEC nr. 4811 / 2020 [10] fac bine și foarte bine ceea ce fac, și reprezintă excelente modele de bune practici, în frunte cu celebrul, de-acum, Colegiu Național “Gheorghe Lazăr” din București: începând cu anul școlar 2022-2023, peste jumătate din liceele care au decis să devină școli-pilot au ales să piloteze… ce? Modelul “Lazăr”, bineînțeles!… Or, dacă așa stau lucrurile, ce cusur am fi avut – în afară de cel inept, al calculului politicianist hrănit meschin de mediocritate viscerală – să construim o școală cu fața spre viitorul croit de școlile-pilot și nu, ca acum, cu fața în pământ ori întoarsă încă spre trecut, alegând opțiunea sindicalistă a prevalenței titularizării pe viață, a normelor și salariilor profesorilor, în locul unei construcții educaționale croite pe merit pe bune, și nu mediocru, cum e acum?
De ce consacrăm Școală aservită politic, în loc de Școală pe bune pentru România pe bune?
Răspuns sec și dur: pentru că, în fapt, nu vrem Școală pe bune pentru România pe bune.
Doare, știu.
Dar ăsta este adevărul crud, nefardat.
Povestea Republicii Ortodoxe Române este mult mai subtilă, mult mai profundă și mult mai tristă. Când luni și luni și luni la rând, în dezbaterea publică dspre legile aflate în durerile facerii singura conversație despre arhitectura curriculară pe care noua legislație ar fi urmat s-o consacre este conversația despre obligativitatea orei de Religie în trunchiul comun preuniversitar, de sus până jos, și despre prezența Religiei în cadrul examenului național de bacalaureat, atunci noi, ca nație avem o uriașă problemă de politici publice naționale. Ultima dată când am verificat, Biserica nu era Școală și Școala nu era Biserică. A planta, înainte de toate celelalte, Religia în trunchiul comun al planurilor-cadru și apoi om mai vedea noi ce-om mai face cu ele de planuri-cadru este un eșec fundamental de politici publice, pe care toți îl știm bine de tot și despre care cei mai mulți au ales sa tacă public, laș – asurzitoarea tăcere a complicității vinovate. Toți politicienii – legislatori sau nu – și oamenii cu carte, intelectuali de soi, cu care am discutat subiectul au admis, off the record, cu mai mult sau mai puțin de jumătate de gură, că, în fapt, chestiunea consacrării orei de Religie drept obligatorie pe întreaga verticală curriculară preuniversitară este un brut(al) joc de putere, influență și control al cultului religios majoritar din România. Toți politicienii – legislatori sau nu – și oamenii cu carte, intelectuali de soi, cu care am discutat subiectul au admis că Educația spirituală [11]este o alternativă onestă la ora obligatorie de Religie, pentru a asigura copiilor exact ceea ce numele îi spune, educație spirituală adică, în cheia, de pildă a Recomandării nr. 1720 din 2005 [12] a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (ultima dată când am verficiat, România era stat membru al Uniunii Europene), și nu îndoctrinare ori prozelitism. Și toți politicenii – legislatori sau nu – și oamenii cu carte, intelectuali de soi despre care am făcut vorbire mai sus, TOȚI, au ales, laș, conivența, tăcând public asurzitor atunci când aveau a vorbi și a pune lucrurile pe făgașul unei Școli laice de secol XXI, așa cum ar fi avut nevoie a fi Școala ca sistem, din 2023 încolo.
De atât este în stare intelighenția românească, decidentă politic ori nu, acum.
Atât putem, ca societate, laș și ipocrit, acum.
Încă un gând despre frică, lașitate și mediocritate date în fapt acum, sub ochii noștri, în vara 2023, în câmpul critic de acțiune strategică educațională – ați ghicit, nu-i așa? Exact: arhitecturile curriculare ale Școlii ca sistem în România!… Deunăzi, edupedu.ro titra astfel [13]: Noile planuri-cadru pentru liceu ar trebui să fie aprobate până pe 29 februarie 2024, iar programele școlare noi ar ajunge la elevii care încep clasa a IX-a în 2025 – proiect / Patru generații de liceeni, cu reforma curriculară suspendată de politicieni. Scrie sursa citată, negru pe alb:
Mai exact, abia din anul școlar 2025-2026 vor exista programe școlare noi pentru elevii care vor intra atunci în clasa a IX-a. Prevederea se regăsește în proiectul de ordin de ministru [14] care va reglementa datele limită până la care alte ordine de ministru (OME) și hotărâri de guvern (HG) să fie aprobate pentru aplicarea noilor legi ale educației
Adică, iar date la vale, hăt, cât mai departe de asumarea politică de acum!…
Eu monitorizez chestiunea curriculară de cincisprezece-douăzeci de ani, cu atenție sporită cam de pe vremea mandatului ministerial al lui Remus Pricopie (adică din 2013) încoace. Zicea atunci ministrul RP, într-o declarație pe care am citat-o [15], la vremea ei:
“În 17 septembrie 2013, am adresat ministrului Educaţiei două întrebări de leadership, formulate în contextul următor:
CONTEXT. Fără excepţie, evaluările internaţionale din ultimele două decenii constată starea sistemului public al Educaţiei din România drept una structural, endemic sub-performantă. Rezultatele la examenele naţionale de bacalaureat din ultimii trei ani confirmă incontestabil inadecvarea profundă a sistemului public al Educaţiei la realitatea României de azi şi, cu atât mai mult, de mâine.
ÎNTREBĂRI. CÂND şi CUM, specific, veţi iniţia procesul schimbării paradigmei actuale a Educaţiei în România?
Dacă doriţi să ascultaţi răspunsul complet, click aici [16], şi acordaţi-vă răgazul cuvenit, de la minutul 39 la minutul 47.
Din răspunsul care a durat şapte minute mult prea lungi, secvenţa cea mai relevantă pentru mine a fost aceasta:
„Repet, fără să am pretenţia unei schimbări de filosofie – pentru că şi schimbarea de filosofie a modului în care noi organizăm şcoala românească trebuie să fie, de fapt, rezultatul unei dezbateri foarte mari, apoi această schimbare de filosofie trebuie să se reflecte într-o nouă lege a educaţiei… Ăăăă… Ce credeţi că se va întâmpla astăzi dacă eu acum în acest interviu spun într-un an de zile vom avea o nouă lege a educaţiei, care va avea o nouă filosofie? Păi, evident că va începe o agitaţie, şi în special politică, de nemăsurat. Prin urmare, nu spun acest lucru… Eu spun că trebuie să avansăm gradual, că trebuie să conservăm tot ceea ce s-a facut bun în sistem de-a lungul timpului şi pe măsură ce corectăm aceste deficienţe de-ale sistemului să încercăm să ne gândim şi la şcoala de mâine…”
Întregul răspuns este dominat inadmisibil de frica organică a asumării, la vârf, a celui mai important proiect al României anilor 2013-2020: aşezarea corectă a Şcolii pe premisele secolului XXI. Vezi-Doamne, va începe o agitaţie politică de nemăsurat – brrrr!… Deci, în subtext, dă-o-ncolo de educaţie, important e să nu se agite politicienii – că tot au rezolvat ei de minune, neagitaţi, teme precum Oltchim, CFR Marfă, câinii maidanezi, Roşia Montană, fondurile europene 2014-2020, România-a doua economie subterană ca mărime în Europa, şi încă vreo alte câteva asemenea, de să cadă poporul pe spate, uimit de performanţa stelară a politicienilor care nu trebuie agitaţi mai mult şi cu şcoala asta care, brusc, ne stă în gât!… Ce să spun, aici era marea problemă: profilaxia agitării ineptei noastre politichii, şi nu înapoierea ruşinoasă, descalificantă a sistemului public al Educaţiei în raport cu standardele internaţionale în materie. Halal clasă politică! Halal leadership de mucava!…”
În fapt, răspunsul ministerial de cu zece (zece!…) ani în urmă – să avansăm gradual, să conservăm binele, să încercăm să gândim … bla-bla-bla!… – definește impecabil conduita de struți (urgent, capetele în nisip!…) a tuturor miniștrilor Educației, de-a lungul tuturor anilor scurși până acum, în raport cu spinoasa, transformaționala, schimbătoare-de-paradigmă chestiune curriculară-cartof hiper-ultra-ucigător de fierbinte: pasarea pe cartul următorului diriguitor, amânarea, aruncarea dincolo de gardul propriu – fie la altul, nu la mine!…
Cu o singură, nefastă, rușinoasă ca rezultat, excepție: planurile-cadru pentru gimnaziu aprobate în 2016, în mandatul fostului ministru Curaj. Am fost parte din proces [17] și l-am caracterizat după cum urmează:
“Frica ministrului Curaj [18]
SAU ACT RATAT. Sau împăratul e gol. Iar cel mai sinistru în toată ecuația asta împiedicată în fără-de-snaga propriei sale neputințe e că împăratul știe bine că e gol. El, împăratul, știe.
Când spun ministrul Curaj, am în vedere explicit întreaga verticală a establishment-ului educațional, care a cauționat laș un plan-cadru pe care răposatul academician Solomon Marcus, fie-i numele venerat, deja l-a inclus, în iterațiile sale oficioase anterioare, în clasa „caricaturilor”. Iată paragraful ucigător, verbatim, dintr-un mesaj datat 29 decembrie 2015:
„Suntem invitați să evaluam programe de gimnaziu, de fapt niște caricaturi de programe, reduse la combinații de posibile repartizări de ore. Sursa acestor programe este aceeași care anterior a produs ceva similar pentru școala primară și din care au rezultat manualele așa zise noi, de primară, pe baza cărora problema a fost considerată rezolvată pentru școala primară și trecem mai departe. În acea fază, nimeni nu ne-a întrebat, nu ne-a chemat, am fost puși în fața unui fapt împlinit. Proiectul meu constă în a ataca problemele DE LA RĂDĂCINĂ.”
Și mai zice academicianul, pe 4 ianuarie 2016, la fel de ucigător, la fel de fără echivoc:
„S-a pierdut și se pierde timpul cu o treabă de o utilitate îndoielnică, număr de ore pentru diverse materii, ignorându-se faptul că aceste materii s-au amestecat în ultimii 50 de ani într-un asemenea grad, încât nu știm unde sunt frontierele dintre ele. Cultura nu se mai organizează acum pe discipline, pe arii curriculare, ci pe probleme și pe paradigme. SĂ NE INTRE BINE ÎN CAP ACEST LUCRU!”
Și acum calcule. Pe cât de reci, pe atât de halucinante.
Clasa a V-a. Procent CDȘ din total ore: între 4% și 11%. Clasa a VI-a: între 4% și 10%. Clasa a VII-a: între 3% și 9%. Clasa a VIII-a: între 3% și 12%. Maximele se ating doar dacă elevii ar studia 28, 30, 33 și 34 ore pe săptămână, în fiecare din clasele gimnaziale. Iar numărul de discipline, doar din trunchiul comun: 15; 16; 18; 17. Băăăi, chiar am înnebunit cu toții, chiar suntem duși cu capul? ASTA înseamnă așezarea în fapt a enunțului ministerial mincinos CURRICULUM LA DECIZIA ELEVULUI?!…
Iar toate numerele mari din slide-urile 3, 4, 5, invocate de ministru în pledoaria de debut a conferinței de presă – 18000 participanți, 10000 cadre didactice, 150 evenimente județene cu peste 3000 de participanți alea-alea… – nu-mi spun decât un singur lucru, reconfirmat trist și brutal: cea mai feroce frână a transformării Școlii ca sistem este Școala ca sistem însăși, încremenită în propria sa negare și neputință de reînnoire.
Dacă aș avea copii care în anul școlar 2017-2018 ar intra în clasa a V-a, i-aș duce urgent în Noua Zeelandă sau în Finlanda, sau oriunde altundeva, unde școala chiar are treabă cu binele copiilor, și nu cu normele profesorilor. Acest plan-cadru este trădare pe față a interesului național, iar povestea cu adevărata transformare care ar începe, de fapt, de la programe și manuale (și nu m-am prins eu încă) este o scuză străvezie la neputința de a rupe pisica schimbării autentice a paradigmei Educației în România, care începe, ce să vezi, fix cu arhitectura curriculară, ratată copios acum. Establishment-ul tocmai și-a rupt dinții în planul-cadru pentru gimnaziu.
La final, două aserțiuni. De fond.
Prima. Pentru conformitate, notific ministrului Curaj, secretarului de stat Anisie și directorului Fartușnic faptul că eu și colegii mei din grupul de inovare curriculară, numit prin ordin de ministru, am luat contact cu acest plan-cadru prin bunăvoința a două jurnaliste, care mi-au trimis poze de pe hârtii la trei ore după conferința de presă din 5 aprilie, cu 1-2 ore înainte de publicarea materialelor pe site-ul Ministerului Educației. Este un gest necolegial, extrem de neelegant, de care mie mi-ar fi foarte rușine dacă aș fi director de institut, secretar de stat sau ministru. Am cerut prin sms-uri să văd planul-cadru cu o seară înainte – silentio stampa. Așa ceva, pur și simplu, nu se face.
A doua. În acest context, procesul prezidențial România Educată este pe mult-mult-prea-lent înainte. Până acum era doar pe lent înainte. Viața a bătut deja filmul, iar riscul de derapaj în imensă formă fără fond e maxim. Tocmai pentru că Educația ESTE, ÎN ACEST FEL, AMENINȚARE LA SECURITATEA NAȚIONALĂ – și voi repeta acest enunț până când lucrurile vor sta altfel!
Eu nu am girat, nu girez și nu voi gira cu numele meu o asemenea farsă. Iar între rușinea fără margini de a mă da după cireș, tăcând laș, și actul de integritate inconfortabilă de a spune, cu toate vorbele, că împăratul e gol, decizia mi-e limpede ca lumina zilei.
Acum suntem aici.
Împăratul e gol.”
Și acum, în 2023, pe mandatul LD, ca și în 2013, pe mandatul RP, aceeași stratagemă: împingerea iluzoriei transformări curriculare către cel/cea de după, punând între paranteze școala pe bune pe care generații de elevi ar fi trebuit s-o facă de ani buni.
Frică. Lașitate. Mediocritate.
Aici suntem acum.
La urmă, oricât de aparent improbabilă, rămâne, totuși, asumarea mirabilă, de către profesori, a curajului stimei și respectului de sine, într-o grevă generală reiterată după aproape două decenii – expresie excepțională a cărei greve generale a fost Autostrada Demnității, așa cum tulburător a caracterizat-o [19] scriitorul Radu Vancu:
E plină șoseaua Titulescu, plin podul Basarab și bulevardul din față.
Câțiva kilometri de oameni. O autostradă umană. Autostrada Demnității. Sau măcar începutul ei.
O liceancă flutură de la balcon tricolorul. Lumea o aplaudă. O bătrână din stație se ridică de pe bancă și îmbrățișează câțiva protestatari. Lumea o aplaudă și pe ea.
Câțiva elevi au desfășurat o pancartă pe care scrie cu majuscule „Elevii sunt cu voi”. Alți elevi au scris pe un carton, tot cu majuscule, „6 clase” – dar cu l-ul tăiat, încât se citește „6 case”. Lumea îi aplaudă și pe ei.
„Guvernanți, vă propunem o rotativă a salariilor”, scrie pe o pancartă purtată la gât.
„Sunt îndrăzneață”, scrie pe pancarta unei profesoare.
Mașinile claxonează în semn de susținere. Autobuzele la fel.
„Ardealul mâncă grevă pe pită!” anunță pancarta unui grup de profesori.
E cald, drumul de la Victoriei la Cotroceni e lung, dar oamenii nu par să fi obosit. Vuvuzelele sună, în orice caz, la fel de tare.
„Nu cedăm! Nu cedăm!” E strigătul cel mai frecvent.
Coborâm un pod. Se văd parcate autocarele care i-au adus pe unii dintre profesori.
– Uite câți kilometri de autocare! îl face un profesor mai tânăr atent pe altul mai în vârstă.
O profesoară din Botoșani a venit să-mi spună că e o iubitoare anonimă de poezie.
– Nu cred că există așa ceva, i-am răspuns.
– Scuze, vă iubesc și proza, a zis descumpănită.
– Nu, eu îmi cer scuze: vreau să zic că nu există iubitori de poezie anonimi și iubitori de poezie celebri. Toți iubim poezia cu egală îndreptățire – și adesea cei care nu o scriu o iubesc mai mult decât cei care o scriu.
(Trebuie că i-am părut un megaloman sinistru)
Lângă mine merge chiar acum un grup de elevi cu o hârtie pe care au scris cu marker albastru: „Îmi susțin dascălii!”
Cele mai multe pancarte și stickere sunt cele cu „Demnitate #Euîndrăznesc”.
Pe un deal s-a cocoțat stegarul dac. Agită un tricolor enorm. Pe el nu-l aplaudă nimeni. Nu pare descurajat, agită steagul și râde.
E foarte cald. Unii oameni prevăzători au venit cu umbrele. Noi, ceilalți (cel mai probabil profesori umaniști), mergem prin soare și încercăm să transpirăm cât mai demn. În orice caz, nimeni nu se retrage. Sau n-am văzut eu. Coloana e la fel de consistentă și lungă.
Câțiva kilometri de demnitate. Cărora e musai să le adăugăm fiecare milimetrul nostru de demnitate.
România educată există. Nu pe foile unui președinte isterizat că realitatea nu se conformează clișeelor lui sforăitoare. Nici în memorandumul vid juridic și mincinos politic al unor guvernanți.
România educată e în acești kilometri de demnitate.
„Să scrieți, domnule scriitor, să nu ne lase singuri. Fiindcă începem să ne simțim singuri”, mi-a zis o profesoară de ciclul primar.
Să nu lăsăm România educată singură. Când am lăsat-o singură cu un președinte, aproape c-a distrus-o.
Să ne adăugăm fiecare (părinte, elev, profesor) milimetrul nostru de demnitate. Până când autostrada asta a demnității va înconjura toată România.
E singura noastră șansă.
Și, tot, la urmă, ca întotdeauna, dacă, totuși, vrem să ne salvăm în propriii noștri ochi de mediocritatea cruntă pe care am înstăpânit-o, asemeni igrasiei din ziduri, în mai toate celulele vii ale Școlii ca sistem, ar trebui să ne rămână, călăuză și busolă a valorilor nefăcută țăndări, pilda spiritului poetic Elytis, [20,21]:
toate frunțile libere
iar ca sentiment
un cristal
Pentru că, dacă vrem cu adevărat să ne salvăm de mediocritate, putem.
Timpul va proba.
[1] https://carturesti.ro/carte/educatie-si-securitate-nationala-245194
[2] https://librariaeminescu.ro/pedagogie/art26len-scoli-pilot-pentru-arhitecturi-curriculare-de-secol-xxi-p-300122
[3] https://www.emag.ro/art26lenpusinfapt-scoli-pilot-in-2021-marian-stas-bmi20219/pd/D7K7XFMBM/
[4] https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/xi-xii-proiect-de-importanta-strategica-expunere-1565086.html
[5] https://adevarul.ro/author/868
[6] https://tribunainvatamantului.ro/
[7] https://lege5.ro/Gratuit/geztqmjtgq2tm/legea-nr-198-2023-a-invatamantului-preuniversitar
[8] https://lege5.ro/Gratuit/geztqmjwgq4ts/legea-nr-199-2023-a-invatamantului-superior
[9] https://www.edu.ro/sites/default/files/fisiere%20articole/HG_559_2020.pdf
[10] https://www.edu.ro/sites/default/files/fisiere%20articole/OMEC%204811.pdf
[11] https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/pledoarie-pentru-educatie-spirituala-de-secol-xxi-2143713.html
[12] https://pace.coe.int/en/files/17373/html
[13] https://www.edupedu.ro/noile-planuri-cadru-pentru-liceu-ar-trebui-sa-fie-aprobate-pana-pe-29-februarie-2024-iar-programele-scolare-noi-ar-ajunge-la-elevii-care-incep-clasa-a-ix-a-in-2025-proiect-patru-generatii-de-lice/
[14] https://www.edupedu.ro/document-calendarul-de-intrare-in-vigoare-pentru-aproape-300-de-acte-normative-care-ar-trebui-sa-aplice-noua-lege-a-educatiei-in-invatamantul-preuniversitar-pus-in-consultare-de-ministerul-educatiei/
[15] https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/valul-tsunami-pe-cartul-ministrului-pricopie-1474910.html
[16] https://adevarul.ro/stiri-interne/educatie/video-ministrul-educatiei-remus-pricopie-la-1474058.html
[17] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-20770962-scindare-grupul-specialisti-numit-ministrul-educatiei-pentru-curriculum-parte-din-grup-cere-retragerea-planurilor-cadru-puse-dezbatere-unirea-matematicii-informatica-totul-alt-curriculum.htm
[18] https://www.qmagazine.ro/frica-ministrului-curaj/
[19] https://republica.ro/autostrada-demnitatii
[20] https://www.nobelprize.org/prizes/literature/1979/elytis/biographical/
[21] https://www.poezie.ro/index.php/poetry/98467/Clima_absen%C8%9Bei
Actualitate
Traficul din AI crește rapid în România: ce arată datele reale din 799 de site-uri, într-un dashboard public trafic.dwf.ro lansat de DWF
București, 6 august 2026 – Agenția DWF lansează trafic.dwf.ro, un dashboard public și gratuit, actualizat lunar, care oferă o imagine asupra evoluției traficului online din România. Platforma agregă anonim date din 799 de proprietăți Google Analytics 4, însumând 156,8 milioane de sesiuni și 824.000 de tranzacții pe lună. Datele sunt updatate în fiecare lună, oferind o perspectivă permanent actualizată asupra pieței digitale din România.
Proiectul este primul rezultat al Centrului de Excelență în SEO & GEO al DWF și a fost coordonat de Radu Mărcușu, Search Director DWF, împreună cu echipele de Data Analytics, SEO și Paid Media, susținut de DAVID AI, sistemul agentic care conectează agențiile din grup.
AI crește cel mai rapid, dar reprezintă încă o pondere mică din trafic
Traficul provenit din asistenții AI a crescut cu 47,6% față de anul trecut și de 360 de ori în ultimii doi ani. Este singurul canal de trafic aflat pe creștere în datele analizate.
În prezent, AI reprezintă însă doar 1,43% din traficul de search și aproximativ 0,37% din traficul total. AI nu înlocuiește încă canalele tradiționale, dar este canalul cu cea mai clară dinamică de creștere.
De avut în vedere: Dashboardul evidențiază și existența fenomenului de „Dark AI Traffic”. Estimările indică faptul că aproximativ 70% din traficul AI rămâne invizibil, atribuit canalelor Direct sau Organic sursa: studiul Loamly.ai, feb 2026.
„Cea mai periculoasă cifră nu e cifra mică din rapoarte, e traficul AI pe care nu-l vezi deloc: două treimi sosește mascat ca Direct sau Organic.” Radu Mărcușu, Search Director DWF
AI este mic ca volum, dar mare ca valoare comercială
În e-commerce, vizitatorul venit din AI cumpără de cca 1,5× mai des decât cel din Google organic (rata de conversie de 2,7% vs 1,82%) și are coș cu 28% mai mare (370 vs 289 lei).
Veniturile generate de traficul AI au ajuns la 1,3 milioane de lei în ultimele 30 de zile pe magazinele online din cohortă, în creștere cu 331% față de anul trecut, demonstrând o intenție de cumpărare mai ridicată.
Concentrarea traficului este foarte mare: 97,1% din traficul AI identificabil provine din ChatGPT, urmat de Claude (1,5%), Gemini (0,9%), Copilot (0,4%) și Perplexity (0,2%). La venituri, concentrarea e și mai mare: 97,8% din revenue-ul atribuit AI trece tot prin ChatGPT.
Combinația dintre creșterea rapidă, valoarea comercială ridicată și concentrarea pe o singură platformă, ChatGPT, face ca investiția în vizibilitatea AI să fie eficientă în acest moment. Canalul este încă mic, dar direcția este clară.
În SEO se pierde trafic, dar se păstrează aproape integral veniturile
Una dintre cele mai relevante diferențe dintre trafic și business apare în SEO.
În ultimele 12 luni, sesiunile organice ale magazinelor online au scăzut cu 16,4%, însă veniturile din organic au scăzut cu doar 0,7%. În plus, veniturile organice sunt încă cu 35,7% peste nivelul de acum doi ani.
Datele indică faptul că scade zona de trafic informațional, în timp ce vizitele cu intenție de cumpărare au rămas mult mai stabile.
Astfel, o evaluare a SEO exclusiv prin numărul de sesiuni poate crea impresia unei deteriorări, care însă nu se reflectă și în business.
Paid crește ca business, dar și ca investiție
Traficul paid a scăzut cu doar 1,7% în ultimul an. Bugetele paid au crescut cu 56,7%, iar veniturile cu 74,2%. În aceeași perioadă, CPC-ul mediu a crescut cu 19,5%, până la 0,77 lei.
Pe întreaga cohortă, traficul paid a scăzut cu doar 1,7% în ultimul an, cea mai mică scădere dintre canalele clasice. Pe magazinele online analizate (proprietățile cu Google Ads conectat în GA4) însă, paid-ul a crescut: cu 22,4% mai multe sesiuni și cu 19,5% mai multe venituri decât acum un an.
În ultimii doi ani, pe proprietățile cu Google Ads conectat, bugetele au crescut cu 56,7%, iar veniturile din paid cu 74,2%. CPC-ul mediu a crescut cu 19,5%, până la 0,77 lei.
Datele arată că Paid continuă să producă valoare și să susțină creșterea, dar într-un context în care și investițiile, și costul per click sunt mai mari. În e-commerce, piața plătește mai mult și pentru că se cumpără mai mult, nu doar pentru că s-a scumpit click-ul.
Piața nu pierde business, ci trafic pe canalele tradiționale
În ultimele 12 luni, traficul total analizat a scăzut cu 10,7%, iar traficul din search cu 20,0%. În același timp, magazinele online din cohortă au înregistrat 12,2% mai multe sesiuni și 9.8% mai multe venituri.
Datele indică o redistribuire a traficului: scade în special volumul informațional, în timp ce traficul cu intenție comercială și veniturile rezistă mai bine. „Mai mult trafic” devine astfel un obiectiv mai greu de atins și mai puțin relevant pentru business.
„Toată piața vorbește despre AI. Noi am deschis conturile de Analytics și am publicat cifrele. Iar ce vedem schimbă întrebarea de la care pornim: nu mai este «cum aducem mai mult trafic», ci «cum rămânem vizibili indiferent unde începe căutarea». Nu mai concurezi doar pentru prima poziție în Google.” Radu Mărcușu, Search Director DWF
De reținut pentru marketeri:
- SEO: de evaluat prin valoarea comercială pe care o generează, nu doar prin trafic. Scăderea sesiunilor organice nu înseamnă scăderea performanței, atât timp cât veniturile se mențin.
- Paid: continuă să fie un motor de business, cu mențiunea ca aceasta creștere a veniturilor vine într-un context în care și bugetele, și costul per click au crescut.
- AI: de adăugat în mix de acum. Este încă mic, dar este singurul canal în creștere și are deja o valoare comercială ridicată.
Despre DWF
DWF este o agenție de digital marketing construită în jurul performanței, tehnologiei și datelor. Agenția reunește specialiști din SEO, Paid Media, Social Media, Content și AI pentru a dezvolta strategii integrate și a transforma obiectivele de business în rezultate măsurabile.
trafic.dwf.roeste disponibil gratuit și este actualizat lunar.
Actualitate
„PFA-ul se închide singur dacă nu facturezi” și alte 6 mituri în care încă se crede în 2026
✔ Un PFA fără activitate nu se închide singur și nu dispare: rămâne activ, cu obligații declarative, până îl suspenzi sau îl radiezi
✔ La venit zero sau pierdere, CASS nu se datorează; la venit mic, dar pozitiv, sub 24.300 lei, se aplică însă minimul de 2.430 lei
✔ Majorarea salariului minim din 1 iulie 2026 nu a crescut plafoanele fiscale: ele rămân calculate la valoarea din 1 ianuarie
✔ TVA-ul la depășirea plafonului se aplică din chiar tranzacția care îl sparge, nu de la data înregistrării
Despre PFA circulă mai multe „reguli” auzite de la un prieten decât reguli citite dintr-o sursă oficială. Unele mituri doar sperie degeaba. Altele costă bani reali, pentru că deciziile luate pe baza lor se lovesc, mai devreme sau mai târziu, de un calcul ANAF care nu ține cont de folclor.
Am strâns șapte dintre cele mai persistente, cu realitatea de partea cealaltă, pe regulile valabile în 2026.
Ce vei afla din acest articol:
- Ce se întâmplă de fapt cu un PFA care nu facturează
- Care mituri despre taxe și contribuții pică la un calcul simplu
- Cum verifici o „regulă” auzită, înainte să iei decizii după ea
Miturile despre viața PFA-ului
Mit 1: „PFA-ul se închide singur dacă nu facturezi.” Realitatea: inactivitatea simplă nu închide nimic. PFA-ul rămâne înregistrat la ONRC, cu obligațiile lui declarative, până când tu îl suspenzi sau îl radiezi. Există o singură excepție, care face demontarea și mai clară: dacă îl suspenzi și uiți de el, la expirarea termenului maxim de 3 ani ONRC îl radiază din oficiu. Deci nu nefacturarea închide PFA-ul, ci suspendarea uitată. Pauza corectă se cere la ONRC, pe maximum 3 ani (un minim legal de durată nu există), și se anunță apoi și la ANAF, prin formularul 070, ca suspendarea să existe și fiscal, nu doar în registru.
Mit 2: „Dacă n-am venituri, tot plătesc contribuții degeaba.” Realitatea: la venit zero sau la pierdere fiscală, CASS nu se datorează (rămâne opțională, pentru cine vrea asigurarea), iar CAS e oricum legat de un prag de venit, nu de simpla existență a PFA-ului. Atenție însă la zona imediat vecină, unde mitul invers e la fel de păgubos: la venit net mic, dar pozitiv, sub 24.300 lei, CASS-ul se datorează la minimul bazei de 6 salarii minime, adică 2.430 lei, dacă nu ești și salariat sau în altă categorie exceptată. Zero înseamnă zero; puțin nu înseamnă proporțional de puțin. Costul unui PFA cu adevărat inactiv rămâne cel administrativ: declarații și evidență.
Mit 3: „Ca angajat, n-am voie să am și PFA.” Realitatea: cumulul e perfect legal, fără acordul obligatoriu al angajatorului. Singura frână reală stă în contractul tău de muncă, la clauzele de neconcurență și conflict de interese, nu în vreo lege care interzice combinația.
Miturile despre taxe, apărute chiar în 2026
Mit 4: „Salariul minim a crescut în iulie, deci au crescut și plafoanele.” Realitatea: majorarea la 4.325 lei din 1 iulie 2026 nu modifică plafoanele contribuțiilor. La calculul CAS și CASS se folosește salariul minim în vigoare la 1 ianuarie, adică 4.050 lei, deci pragul de CAS rămâne 48.600 lei, nu 12 × 4.325. E cel mai proaspăt mit al anului și cel mai ușor de crezut.
Mit 5: „Dacă depășesc plafonul de TVA, plătesc TVA abia după ce mă înregistrez.” Realitatea: regula s-a înăsprit din septembrie 2025. Regimul de taxare se aplică de la data depășirii, începând cu chiar tranzacția care duce cifra de afaceri peste 395.000 lei, iar înregistrarea se solicită cel târziu în ziua depășirii. Amânarea nu amână taxa: ANAF o stabilește din oficiu, cu penalități.
Mit 6: „Radiez PFA-ul și scap de datorii.” Realitatea: radierea închide forma juridică, nu obligațiile. Datoriile către ANAF nu dispar, iar titularul răspunde cu patrimoniul personal. Ordinea sănătoasă e inversă: întâi cureți obligațiile, apoi radiezi.
Mit 7: „Sunt pe firmă, pot să-mi trec orice pe cheltuieli.” Realitatea: cheltuielile personale, cu vacanțele în frunte, sunt explicit nedeductibile, la fel și amenzile. Regula de aur are două condiții: cheltuiala să servească activitatea și să fie documentată. Restul e material de control fiscal.
De unde vin miturile și cum le verifici
Aproape toate au aceeași rădăcină: o regulă veche, o regulă din alt context (SRL, angajați) sau o simplificare care a circulat mai repede decât corecția ei. Testul practic e mereu același: ceri sursa și anul. „Mi-a zis cineva anul trecut” pică testul din start, pentru că regulile fiscale se schimbă des, iar 2025–2026 au adus exact schimbările care au generat miturile 4 și 5.
A doua variantă e să ai pe cineva plătit să știe. SOLO este platforma digitală de contabilitate completă pentru PFA și PFI din România, cu 18.000+ PFA-uri în gestiune, construită pentru freelanceri și liber-profesioniști cu activitate de servicii. Concret, prin SOLO poți:
- Să întrebi, pe limba ta, dacă o „regulă” auzită ți se aplică sau nu, cu consultanță inclusă în abonament
- Să fii anunțat de modificările legislative care chiar te privesc, în loc să le afli din discuții
- Să lași declarațiile să plece la termen, calculate pe reguli la zi, nu pe folclor
- Să vezi în dashboard cât ai de plată, ca cifra să vină din evidență, nu din presupuneri
Abonamentul e 139 lei/lună (preț valabil în 2026), cu totul inclus, iar declarațiile vin cu un angajament pe care puține servicii îl formalizează: dacă platforma greșește o declarație din vina ei, SOLO plătește amenda, angajament scris în termenii serviciului.
Checklist: pe ce stau deciziile PFA-ului tău?
- Poți numi sursa oficială pentru ultimele trei „reguli” pe care le-ai aplicat?
- Știi anul din care e informația pe care te bazezi la contribuții?
- Ai verificat regula plafoanelor după majorarea salariului minim din iulie?
- Știi exact ce se întâmplă cu PFA-ul tău dacă iei o pauză de câteva luni?
- Ai un canal de întrebat înainte de decizie, nu doar de reparat după?
Dacă vrei ca deciziile PFA-ului tău să stea pe reguli verificate, nu pe mituri, îți poți înființa PFA-ul cu SOLO aici, iar dacă îl ai deja, te poți porta aici. Consultanța e inclusă în abonament, în ambele cazuri.
Întrebări frecvente despre miturile PFA
Ce pățesc dacă PFA-ul meu nu facturează nimic un an întreg?
Nimic automat: PFA-ul rămâne activ, iar tu rămâi cu obligațiile declarative, chiar și pe zero. Dacă pauza e planificată, suspendarea se înscrie la ONRC (pe maximum 3 ani), apoi se anunță separat la ANAF prin formularul 070 — mențiunea de la Registrul Comerțului nu ajunge singură în evidența fiscală. Iar pentru anul în care ai avut activitate înainte de suspendare, Declarația Unică tot se depune.
Chiar nu plătesc nimic la stat dacă PFA-ul are venit zero?
La venit zero sau pierdere fiscală, CASS nu se datorează, iar CAS nu se declanșează, fiind legat de pragul de venit. Capcana e venitul mic, dar pozitiv: sub 24.300 lei net, CASS-ul se datorează la minimul de 2.430 lei, dacă nu ești și salariat. Și, în orice scenariu, declarațiile tot se depun, deci „zero taxe” nu înseamnă „zero administrație”.
De unde știu dacă o regulă fiscală auzită mai e valabilă în 2026?
Caută anul și actul normativ din spatele ei sau întreab-o pe o sursă care răspunde în scris și la zi. Regulile despre TVA la depășirea plafonului și despre plafoanele contribuțiilor s-au schimbat recent, exact în zonele unde circulă cele mai multe versiuni învechite.
Actualitate
Valea Sâmbetei, poarta feerică spre Făgărașul secret. Trecutul tulburător al locului ascuns în inima munților
Valea Sâmbetei, una dintre cele mai spectaculoase porți de intrare în Munții Făgăraș, a păstrat amintirea evenimentelor tulburătoare din vremea în care era un loc de refugiu al partizanilor anticomuniști, dar și despre spionii parașutați în munți și chilia lui Arsenie Boca.
Valea Sâmbetei a fost în trecut un loc de refugiu pentru partizanii anticomuniști. Foto: Daniel Guță
Munții Făgăraș, dominați de cele mai înalte vârfuri ale Carpaților Românești, Vârful Moldoveanu având 2.544 metri, au devenit una dintre marile destinații turistice ale țării. Sunt explorați pentru peisajele spectaculoase, natura sălbatică, puțin alterată de intervențiile umane, și așezările pitorești de la poalele versanților nordici. Aici, în ținutul traversat de Valea Oltului vizitatorii găsesc
Cetatea medievală a Făgărașului, Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, orașul Victoria, Palatul Brukenthal din Avrig, satele săsești din zona Sibiului, parcurile de distracții, păstrăvăriile, cabanele și zonele de agrement și, cea mai spectaculoasă șosea montană din România: Transfăgărășanul.
Ascunzătorile partizanilor din Făgăraș
În primii ani ai instaurării regimului comunist, începută în 1945 și consolidată după 1947, mii de români s-au ascuns în munți, fie pentru a se opune noii puteri, fie pentru a scăpa de arestări și de condamnări grele. Grupurile de partizani și fugarii s-au răspândit în Carpați, din Banat și Apuseni până în Bucovina și Carpații Orientali, dar și în Dobrogea, alegând locuri greu accesibile. În Munții Făgăraș au acționat unele dintre cele mai cunoscute grupări ale rezistenței armate anticomuniste din România, care au reușit să se ascundă aici ani în șir.
În Munții Făgăraș au acționat unele dintre cele mai cunoscute grupări ale rezistenței armate anticomuniste din România, ai căror membri au reușit să se ascundă aici ani în șir. Ion Gavrilă Ogoranu (1923–2006), liderul grupului de partizani care a acționat pe versantul nordic al Munților Făgăraș, arăta în volumul „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc” că lupta anticomunistă s-a extins în aproape toate regiunile muntoase ale țării.
El explica faptul că grupările mici, formate din tineri, studenți, elevi și ofițeri, au adoptat tactica de gherilă, prin care câțiva oameni hotărâți puteau ține în alertă forțe mult mai numeroase, fără a fi ușor învinși.
„Rezistența noastră, de aproape opt ani, poate fi explicată în parte: eram un grup de tineri care ne cunoșteam de mici, crescuserăm într-o sfântă frăție. Infiltrarea dușmanului între noi era exclusă. Aveam la îndemână cel mai compact masiv muntos al țării, Munții Făgărașului, lung de 100 de kilometri și lat de 60 de kilometri, care ne-a apărat. Ne împărțeam în grupe mici, mobile; nu aveam un punct fix de rezistență, puteam să fim peste tot și nicăieri”, relata Ogoranu.
Fostul lider al partizanilor din Făgăraș amintea că aceștia primeau hrană, informații și sprijin de la localnicii satelor de la poalele munților, lucru care îngreuna operațiunile militare organizate pentru capturarea lor.
„Ca o simplă curiozitate – deși, în afară de trei, au murit toți luptătorii –, în munți n-a murit niciunul dintre noi. Răniți am fost, dar morți, niciunul”, scria acesta.
Valea Sâmbetei și chilia lui Arsenie Boca
Unul dintre locurile-cheie ale rezistenței anticomuniste de la începutul anilor ’50 a fost Valea Sâmbetei, devenită cu timpul una dintre cele mai populare zone de drumeție din Munții Făgăraș.
Traseul turistic de pe Valea Sâmbetei începe în apropierea Mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, cunoscută pentru arhitectura sa și ca locul în care, în anii ’40, a slujit duhovnicul Arsenie Boca (1910–1989). Drumul forestier urcă aproximativ șapte-opt kilometri prin pădure, însoțind cursul învolburat al râului Sâmbăta spre izvoarele sale.
În partea superioară a văii, călătorii ajung sub creasta Munților Făgăraș, în zona unde se află cabana Valea Sâmbetei și un schit. De aici, poteca urcă prin căldarea glaciară până în creasta principală. Drumeții pot continua spre vest, către Gălășescu, Viștea Mare și Moldoveanu, sau spre est, în direcția vârfurilor Dara și Hârtopul Darei și a Curmăturii Zârnei.
O altă potecă abruptă urcă spre chilia lui Arsenie Boca, o amenajare săpată în stâncă în perioada în care acesta slujea la Mănăstirea Brâncoveanu. Mărturiile unor localnici și cunoscuți ai duhovnicului arătau că acesta a început lucrarea cu ajutorul mai multor oameni, însă nu există dovezi că ar fi locuit aici.
„În 1946 începuse lucrarea la chilia din munte și am lucrat acolo o săptămână, dormind pe jos, pe cetină de brad. Dintr-un perete de stâncă curgea un mic pârâiaș de apă. Nu l-am întrebat pe Părintele, dar am înțeles că, pentru rugăciunea lui, Dumnezeu a lăsat acest pârâiaș pentru trebuințele noastre. Autoritățile au interzis apoi lucrarea”, relata preotul Nicolae Streza, unul dintre cei care susțineau că au participat la amenajarea locului.
Locul cunoscut drept chilia părintelui Arsenie Boca a devenit tot mai popular în ultimii ani, fiind vizitat de mulți români care ajung la Mănăstirea Brâncoveanu.
Fereastra Sâmbetei, trecătoarea vitală din Făgăraș
În anii ’50, Valea Sâmbetei era atent supravegheată de trupele Securității, care încercau să îi captureze pe partizanii ascunși în Munții Făgăraș. Unul dintre reperele importante ale zonei era Fereastra Mare a Sâmbetei, o șa montană aflată la aproximativ 2.188 de metri altitudine, care permite trecerea dintre versantul nordic al masivului și văile care coboară spre sudul Carpaților.
„De la Sâmbăta spre apus îs munții cei mai înalți și cei mai prăpăstioși din tot masivul Făgăraș. Că erau mai accidentați nu era un lucru rău pentru noi, erau însă două inconveniente mari care ne-au făcut să nu-i preferăm de la început. Mai întâi, creasta se putea traversa doar prin câteva puncte obligatorii, trecerea nefăcându-se decât cu lanterna. Dacă aceste puncte erau ocupate de Securitate, la creastă nu mai aveai scăpare. Or, de la Fereastra Sâmbetei spre răsărit se putea trece creasta aproape peste tot. Reușeai asta noaptea, fără frică de a cădea în prăpastie”, scria Ion Gavrilă Ogoranu.
Documentele legate de operațiunile desfășurate împotriva grupului Gavrilă arătau că militarii și milițienii supravegheau Valea Sâmbetei, cabanele și trecerile din creastă.
„Se propune: milițieni îmbrăcați în uniforme de turist, bine echipați, să nu fie cunoscuți nici de ciobani, nici de cabanieri, să facă naveta în special pe versantul «Ferestre», unde deseori legitimează și jefuiesc turiști. Această navetă să se facă zilnic, până la atingerea scopului”, se arăta într-o notă informativă din 26 august 1950.
Povestea arestării celui mai căutat partizan din România. Cum s-a ascuns Ion Gavrilă Ogoranu timp de 28 de ani de Securitate FOTO VIDEO
Potrivit documentului păstrat în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, actele de identitate purtate de milițieni nu trebuiau să fie reale, pentru ca aceștia să nu fie demascați atunci când se legitimau și se înscriau în registrele cabanelor.
Deasupra Văii Sâmbetei, în apropierea traseului care urcă spre Fereastra Mare, un monument amintește de grupurile de rezistență anticomunistă care au acționat în Munții Făgăraș și de localnicii care le-au sprijinit. Un alt monument dedicat luptătorilor anticomuniști se află în fața Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.
Episodul tulburător cu parașutiștii capturați în Munții Făgăraș
Munții Făgăraș au fost locul mai multor confruntări între forțele de represiune și grupările de partizani anticomuniști. Un episod memorabil s-a petrecut în toamna anului 1951, când cinci români pregătiți în Occident au fost parașutați pe versantul nordic al masivului, cu misiunea de a lua legătura cu rezistența din țară.
1/18
Valea Sambetei din Fagaras Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (8) jpg
Grupul era condus de Constantin Săplăcan și îi mai cuprindea pe Wilhelm Spindler, Gheorghe Bârsan, Mathias Bohm și Ilie Puiu. Cei cinci au fost lansați în noaptea de 18 spre 19 octombrie 1951, însă operațiunea a fost rapid compromisă.
Ion Gavrilă Ogoranu amintea că veștile despre soarta grupului parașutat la Sărata erau puține și nesigure. Oamenii rezistenței aflaseră că unul dintre tineri s-ar fi sinucis în momentul arestării, iar satul de la poalele Munților Făgăraș fusese încercuit de trupele Securității.
„Se știa că în tren s-a sinucis un tânăr, în momentul arestării, că satul Sărata a fost înconjurat de Securitate cu mitraliere și controlat casă cu casă, că au fost arestați mulți oameni, că un om în vârstă, Gheorghe Serafim, a fost ridicat cu întreaga familie”, relata Ogoranu în „Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc”.
El amintea că în zonă circulau numeroase zvonuri, unele lansate chiar de Securitate, pentru compromiterea morală a celor prezentați de propaganda regimului drept „spioni și trădători”.
Presa vremii îi prezenta drept „spioni, teroriști și diversioniști americani”. În decembrie 1951, ziarul Scînteia relata că aceștia fuseseră trimiși în Munții Făgăraș dintr-un avion american decolat din Grecia.
„Spionii diversioniști fuseseră parașutați pe teritoriul RPR de către serviciul de spionaj al Statelor Unite ale Americii, de pe un avion american decolat din Grecia. Parașutarea lor a avut loc la 18 octombrie, noaptea, în regiunea Munților Făgăraș”, informa publicația.
Potrivit relatării oficiale, Constantin Săplăcan, Wilhelm Spindler, Mathias Bohm și Ilie Puiu au fost capturați de Securitate, iar Gheorghe Bârsan s-ar fi sinucis înghițind o capsulă cu cianură. Autoritățile susțineau că asupra grupului au fost găsite pistoale, arme automate, grenade, aparate de emisie-recepție, hărți militare, acte false, bani și capsule cu otravă.
Cei patru prizonieri au fost acuzați că fuseseră instruiți în Italia și Germania Occidentală pentru a culege informații despre armată, aerodromuri, uzine militare, poduri feroviare și obiective petroliere. Tribunalul Militar București i-a condamnat la moarte pentru trădare și spionaj. Cererile lor de grațiere au fost respinse, iar cei patru au fost executați prin împușcare la sfârșitul anului 1951.
Zona strategică de la poalele Făgărașului
De la începutul anilor ’50, numeroase așezări de la poalele Munților Făgăraș au trecut prin transformări ample. Regiunea din centrul României a fost militarizată și industrializată, în timp ce rezistența anticomunistă din munți a fost slăbită treptat prin operațiunile Securității.
Victoria, fostul oraș muncitoresc din umbra Făgărașului, așteaptă autostrada: „A ajuns atât de liniștit, că îți auzi pașii”
Orașul Făgăraș a devenit unul dintre centrele strategice ale noii industrii de apărare. În apropierea sa au funcționat importante uzine de explozibili și substanțe chimice, iar armata a înființat aici un centru pentru pregătirea în domeniul războiului chimic. Unele rapoarte secrete din anii ’50 , ale Agenției Centrale de Informații (CIA) din SUA susțineau că în zonă s-ar fi aflat și depozite subterane de uraniu și instalații cu destinație atomică.
În aceeași perioadă s-a dezvoltat orașul Victoria, ridicat aproape de la zero în jurul platformei chimice ascunse în pădurile de la poalele muntelui. Uzinele Ucea, deschise în 1938 pentru producerea pulberilor explozive, au fost extinse după război, iar în jurul lor au apărut cartiere muncitorești construite după modelul orașelor monoindustriale sovietice. Localitatea a fost declarată oraș în 1949, iar combinatul cunoscut ulterior sub numele Viromet a produs metanol și alte substanțe chimice.
Tot la poalele Făgărașului, mai aproape de Sibiu, la Mârșa, a fost extinsă una dintre marile uzine mecanice ale României comuniste. Întreprinderea a produs basculante și utilaje grele pentru șantierele naționale, dar și tancuri, turele pentru blindate și alte componente militare. În anii ’80, aproape 10.000 de oameni lucrau pe platforma industrială și în sectoarele sale speciale, iar în vecinătate a fost ridicată o colonie muncitorească de aproximativ 4.000 de locuitori.
După 1990, cele trei centre industriale au intrat în declin. Numeroase secții au fost închise sau abandonate, iar orașele și coloniile muncitorești ridicate în jurul lor au pierdut o mare parte din populație. Ruinele uzinelor, clădirile ascunse de pădure și vechile instalații militare au rămas printre locurile mai puțin cunoscute de turiștii care ajung la poalele Făgărașului.
\n const _iprc = performance.now();\n\u003C/script>\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\”>\nconsole.log(\”*** cookieconsent done:\”, Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000);\n gtag(‘event’, ‘cookieconsent’, {\n name: ‘load’,\n value: Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000\n });\n\u003C/script>\n\u003C!– END PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”//a.teads.tv/page/99553/tag\” async=\”true\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cdiv data-ad=\”adevarul.ro_728x90_sticky_display_bottom_adevarul_bottom_center_leaderboard\” data-devices=\”m:0,t:1,d:1\” class=\”demand-supply\”>\u003C/div>\n\n{{#if context.content}}\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”https://cnt.trvdp.com/js/1544/6545.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\n{{/if}}\n\n\n”,”html_mobile”:”\n\n\n\u003C!– CHECK PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\u003Cscript>\n const _iprc = performance.now();\n\u003C/script>\n\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\”>\nconsole.log(\”*** cookieconsent done:\”, Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000);\n gtag(‘event’, ‘cookieconsent’, {\n name: ‘load’,\n value: Math.round(performance.now() – _iprc) / 1000\n });\n\u003C/script>\n\u003C!– END PERFORMANCE COOKIE PRO –>\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\n\u003Cscript\n class=\”optanon-category-C0004\”\n type=\”text/plain\”\n src=\”//a.teads.tv/page/99553/tag\”\n async=\”true\”\n>\u003C/script>\n\n{{/unless}} \n\n\u003Cdiv\n data-ad=\”adevarul.ro_sticky_mobile_bottom\”\n data-devices=\”m:1,t:0,d:0\”\n class=\”demand-supply\”\n>\u003C/div>\n\n{{#if context.content}} \n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\u003Cscript class=\”optanon-category-C0004\” type=\”text/plain\” src=\”https://cnt.trvdp.com/js/1544/6545.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n{{/if}}\n\n”},”updated_at”:”2025-11-01T11:31:21.462Z”},”AdPosition_head”:{„data”:{„custom_fields”:{},”for_desktop”:true,”for_mobile”:true,”html_desktop”:”\u003Cmeta name=\”profitshareid\” content=\”934cd37887433d585a2a227ef0576fcc\” />\n\n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n\n{{#if context.content}}\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://jsc.mgid.com/site/960965.js\” async>\u003C/script>\n\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\”>\n (function () {\n if (document.location.pathname.indexOf(„https://adevarul.ro/ghid-de-cumparaturi”) === 0) {\n return;\n }\n\n const s = document.createElement(\”script\”);\n s.src = \”https://srv.divee.ai/storage/v1/object/public/sdk/divee.sdk.latest.js\”;\n s.setAttribute(\”data-project-id\”, \”4428864e-2da6-4fef-a83c-c16c2dfe86d9\”);\n s.async = true;\n document.head.appendChild(s);\n })();\n\u003C/script>\n\n\n\n\n\n{{/if}}\n\n\u003Cscript>\n window.teads_analytics = window.teads_analytics || {};\n window.teads_analytics.analytics_tag_id = \”PUB_26459\”;\n window.teads_analytics.share = window.teads_analytics.share || function() {\n ;(window.teads_analytics.shared_data = window.teads_analytics.shared_data || []).push(arguments)\n };\n\u003C/script>\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://a.teads.tv/analytics/tag.js\”>\u003C/script>\n\n\n{{#unless context.features.nolivesupply}}\n\u003Cscript async data-cfasync=\”false\” type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://live.demand.supply/up.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js?client=ca-pub-3345426167175409\” crossorigin=\”anonymous\”>\u003C/script>\n\n \u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://terrific.live/terrific-sdk.js\” storeid=\”iN6X0VPTDIicsVPKX6p0\”>\u003C/script>\n\n{{/unless}}\n\n\u003Cstyle>\n.google-adposition > div {\n flex-grow: 1;\n}\n\n.google-adposition:has(iframe) {\n background-image: none !important;\n}\n\n.menu-fixed .menu .headContainer .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\narticle header .title .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\n#onetrust-banner-sdk #onetrust-accept-btn-handler {\n margin-bottom: 10px;\n }\n\n #onetrust-banner-sdk #onetrust-reject-all-handler {\n visibility: hidden;\n }\n\n\u003C/style>\n\n \u003C!– Facebook Pixel Code –>\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0002\”>!function(f,b,e,v,n,t,s){if(f.fbq)return;n=f.fbq=function(){n.callMethod?n.callMethod.apply(n,arguments):n.queue.push(arguments)};if(!f._fbq)f._fbq=n;n.push=n;n.loaded=!0;n.version=’2.0′;n.queue=[];t=b.createElement(e);t.async=!0;t.src=v;s=b.getElementsByTagName(e)[0];s.parentNode.insertBefore(t,s)}(window,document,’script’,’https://connect.facebook.net/en_US/fbevents.js’); fbq(‘init’, ‘1346397800155390’); fbq(‘track’, ‘PageView’);\u003C/script>\u003Cnoscript> \u003Cimg height=\”1\” width=\”1\” src=\”https://www.facebook.com/tr?id=1346397800155390&ev=PageView&noscript=1\”/>\u003C/noscript>\u003C!– End Facebook Pixel Code –>\n\n\u003C!– alternativeAds –>\n”,”html_mobile”:”\u003Cmeta name=\”profitshareid\” content=\”934cd37887433d585a2a227ef0576fcc\” />\n\n\n{{#unless context.ads_disabled}}\n\n{{#if context.content}}\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://jsc.mgid.com/site/960965.js\” async>\u003C/script>\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\”>\n (function () {\n if (document.location.pathname.indexOf(„https://adevarul.ro/ghid-de-cumparaturi”) === 0) {\n return;\n }\n\n const s = document.createElement(\”script\”);\n s.src = \”https://srv.divee.ai/storage/v1/object/public/sdk/divee.sdk.latest.js\”;\n s.setAttribute(\”data-project-id\”, \”4428864e-2da6-4fef-a83c-c16c2dfe86d9\”);\n s.async = true;\n document.head.appendChild(s);\n })();\n\u003C/script>\n\n{{/if}}\n\n\u003Cscript>\n window.teads_analytics = window.teads_analytics || {};\n window.teads_analytics.analytics_tag_id = \”PUB_26459\”;\n window.teads_analytics.share = window.teads_analytics.share || function() {\n ;(window.teads_analytics.shared_data = window.teads_analytics.shared_data || []).push(arguments)\n };\n\u003C/script>\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://a.teads.tv/analytics/tag.js\”>\u003C/script>\n\n{{#unless context.features.nolivesupply}}\n\u003Cscript async data-cfasync=\”false\” type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://live.demand.supply/up.js\”>\u003C/script>\n{{/unless}}\n\n\u003Cscript type=\”text/plain\” class=\”optanon-category-C0004\” src=\”https://terrific.live/terrific-sdk.js\” storeid=\”iN6X0VPTDIicsVPKX6p0\”>\u003C/script>\n\n{{/unless}}\n\u003Cstyle>\n\n.google-adposition:has(iframe) {\n background-image: none !important;\n}\n\n.menu-fixed .menu .headContainer .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\narticle header .title .google-auto-placed {\n display: none;\n}\n\n#onetrust-banner-sdk #onetrust-accept-btn-handler {\n margin-bottom: 10px;\n }\n\n #onetrust-banner-sdk #onetrust-reject-all-handler {\n visibility: hidden;\n }\n\u003C/style>\n”},”updated_at”:”2026-07-22T15:44:05.196Z”}},”last_changed”:”2026-08-04T00:31:18.452Z”,”page”:{„created_at”:”2025-11-07T07:21:20.397Z”,”created_by”:1,”custom_fields”:{},”domain”:”adevarul.ro”,”id”:99,”last_published_at”:”2025-11-07T07:21:23.058Z”,”name”:”Content layout (article)”,”published”:1,”s3_hash”:”a5e0764cf3bce051367545eab1538b4619e8ecb9″,”slug”:null,”title”:”Content layout”,”type”:”layout”,”updated_at”:”2022-07-21T08:27:20.732Z”,”version_id”:267},”path”:”/stil-de-viata/calatorii/valea-sambetei-poarta-feerica-spre-fagarasul-2547454.html”,”pathArray”:[„”,”stil-de-viata”,”calatorii”,”valea-sambetei-poarta-feerica-spre-fagarasul-2547454.html”],”type”:”content”,”url”:”https://adevarul.ro/stil-de-viata/calatorii/valea-sambetei-poarta-feerica-spre-fagarasul-2547454.html”,”features”:{},”query”:{},”domain_config”:{„MISC”:{„logo”:{„width”:320,”height”:50}},”SYSTEM_TAGS”:[„noads”,”nocomments”,”sex”,”advert”,”advertorial”,”video”,”galerie”,”live”,”foto”,”exclusiv”,”analiza”,”interviu”,”reportaj”,”breaking news”],”default”:{„lang”:”ro”,”domain”:”adevarul.ro”,”alternateDomain”:”adevarul-ro.adh.reperio.news”,”friendlyName”:”Adevărul”,”logoURL”:”https://adevarul.ro/favicon-144-precomposed.png”}},”client”:{„is_mobile”:false}}
Traficul din AI crește rapid în România: ce arată datele reale din 799 de site-uri, într-un dashboard public trafic.dwf.ro lansat de DWF
București, 6 august 2026 – Agenția DWF lansează trafic.dwf.ro, un dashboard public și gratuit, actualizat lunar, care oferă o imagine...
„PFA-ul se închide singur dacă nu facturezi” și alte 6 mituri în care încă se crede în 2026
✔ Un PFA fără activitate nu se închide singur și nu dispare: rămâne activ, cu obligații declarative, până îl suspenzi...
Valea Sâmbetei, poarta feerică spre Făgărașul secret. Trecutul tulburător al locului ascuns în inima munților
Valea Sâmbetei, una dintre cele mai spectaculoase porți de intrare în Munții Făgăraș, a păstrat amintirea evenimentelor tulburătoare din vremea...
Primăria Iași face pasul înapoi: Nu mai stinge iluminatul public, ci doar îi reduce intensitatea. Măsuri similare în Constanța și Oradea
Primăria Iași a revenit asupra deciziei de a opri complet iluminatul public în intervalul 21.00-23.30 și a anunțat că va...
Lucian Mîndruță neagă că ar fi consiliat-o pe Diana Buzoianu: „De 10 ani nu am avut contract cu niciun politician”
Realizatorul Digi FM, Lucian Mîndruță, respinge informațiile potrivit cărora ar fi consiliat-o sau ar fi făcut training de comunicare pentru...
„Odiseea” pe formatul original al lui Nolan: Singurul cinematograf din Europa unde se vede filmul în versiunea IMAX 70mm
Mii de cinefili călătoresc sute sau chiar mii de kilometri pentru a vedea „Odiseea”, noul film al lui Christopher Nolan,...
KAAN, avionul alternativă al Turciei la F-35 american, a mai trecut un test și se apropie de primul zbor
Avionul de vânătoare de generația a cincea, dezvoltat integral de Turcia, a finalizat cu succes testul de rulaj pe pistă...
-
Anunturiacum 3 zileGreșeala care transformă o plombă amânată într-un tratament de canal
-
acum 2 zileANALIZĂ NBI | Bucureștiul câștigă teren în CEE: prețuri competitive, ofertă limitată și potențial de convergență
-
Sportacum 3 zileCe sporturi poți face cu familia fără să fie nimeni lăsat pe margine
-
Sanatateacum 3 zileCe nu îți spune nimeni despre cum alegi și depozitezi polenul de albine
-
Uncategorizedacum 2 zileUn singur telefon îți poate simplifica întreaga zi?
-
Sanatateacum 3 zileDinți ficși fără operație – când puntea dentară e alegerea corectă și când nu
-
Lifeacum 2 zileCe înseamnă un parfum de nișă și cum alegi parfumuri de nișă originale potrivite stilului tău
-
Lifeacum 2 zileCe înseamnă tehnologiile Omni-Heat și Omni-Tech