Scandalul monstru în care este implicat Spitalul Sf. Pantelimon din București, acolo unde în decurs de patru zile și-au pierdut viața 17 pacienți, este departe de a se fi încheiat. Rudele celor decedați au nevoie de răspunsuri, la fel și noi, toți ceilalți. Nu mai puțin de patru anchete au fost deschise în acest caz. Reprezentanții asociațiilor de pacienți spun că indiferent de vinovați, mulți români vor privi de acum încolo spitalul public ca pe o morgă

17 persoane decedate în decurs de doar patru zile. S-a întâmplat în Secția de Terapie Intensivă a Spitalului Sf.Pantelimon din București, acolo unde medicii sunt acuzați că nu ar fi administrat pacienților dozele complete de tratament. Concret, este vorba despre noradrenalină, medicament care îi ține în viață pe bolnavii intubați. Anchetatorii care cercetează cazul au acum o misiune foarte grea, căci acuzațiile trebuie probate.

Pe scurt, managerul spitalului a fost sesizat în scris de directoarea de îngrijiri medicale cu privire la cele 17 decese. Aceasta, la rândul ei, fusese anunțată de fosta șefă ATI care s-ar afla în conflict cu conducerea actuală a secției. Mai multe anchete se află în acest moment în desfășurare și se analizează inclusiv intenția de răzbunare a femeii. „Nu sunt în momentul de faţă elemente care să susţină aceste acuzaţii, dar asta nu înseamnă că nu mergem în continuare cu investigaţia”, a declarat ministrul Sănătății, Alexandru Rafila. „Mi se pare intolerabil să pui în pericol încrederea în personalul medical dacă ai un interes personal. Nu spun că s-a întâmplat în acest caz, dar cred că nu sunt elemente care să justifice aceste plângeri, și noi ne ocupăm să intrăm în legătură cu cea care a făcut plângerile”, a continuat ministrul.

Și actuala șefă a secției pune sub semnul întrebării acuzațiile pe care le crede false. „Mi-e imposibil să cred că cineva ar face așa ceva. Informațiile sunt false. Și noi suntem interesați cine a făcut acuzațiile, ce se întâmplă de fapt. Pe zi, nu e numărul de decese maxim. Anul trecut în aceeași perioadă au fost nouă morți pe zi”, a precizat ea. „Până în momentul de faţă, din analiza preliminară, nu s-au constatat date care să ateste o viciere a tratamentului în Secţia de Terapie intensivă”, a întărit aceste afirmații și managerul spitalului, Bogdan Socea.

Ne aflăm în fața unei dileme și a mai multor întrebări fără răspuns. Vorbim despre răzbunare, malpraxis sau o practică generală care are loc în spitale din cauza lipsei de finanțare? „În domeniul medical întotdeauna există competiție, concurență și acest lucru se observă după cum funcționează sistemul medical. Nu este o noutate. Aceste jocuri de influență afectează însă pacientul și aici este o mare problemă”, a declarat pentru „Adevărul” Radu Gănescu, președintele Asociației pacienților oncologici.

„Ce s-a întâmplat acolo este greu de imaginat, greu de crezut…și vom rămâne cu sechele adânci”, a comentat și Cezar Irimia, președintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer. Acesta este de părere că, indiferent de vinovați, „mulți pacienți vor privi de acum încolo spitalul public ca pe o morgă. Pentru că asta s-a dovedit a fi până la urmă”.

Deși recunoaște că sistemul sanitar din România se află într-o comă profundă, Cezar Irimia nu crede că medicii de la terapie intensivă ar fi ucis pacienții cu sânge rece. „Așa ceva este imposibil. Vorbim despre medici care, de multe ori, au luptat cu mâinile goale să ne salveze. Nu pot, până când anchetele în derulare nu se vor finaliza, să acuz sau să arăt către un medic sau altul. Totuși, dacă s-a întâmplat din cauza unei culpe medicale, să nu facem greșeala să acuzăm toată breasla. Pentru că nu asta e realitatea. Medicii s-au dăruit de cele mai multe ori nouă, pacienților, pentru a face ceva să ne salveze viețile, să ne îmbunătățească calitatea vieții sau chiar să ne vindece atunci când s-a putut”, a mai precizat el.

Bani puțini, tratamente incomplete

Ce s-a întâmplat la Sf. Pantelimon? Dacă acuzațiile sunt adevărate, de ce nu a fost administrat tratamentul conform protocolului? Un motiv ar fi lipsa banilor din sistem, care face ca tratamentele să fie înjumătățite ca să ajungă tuturor, este de părere președintele Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer. „Ca să nu fie nevoiți medicii să aleagă între cine trăiește și cine moare. De multe ori, subfinanțarea sistemului determină medicii să încerce să dea o mână de ajutor tuturor pacienților, chiar împărțind tratamentele. Prin urmare, acestea nu mai sunt făcute la standardul prevăzut de protocol. Nu cred că medicii sunt niște criminali ci, dimpotrivă, au încercat să-i ajute după posibilități pe toți cei aflați la nevoie”, a mai declarat Cezar Irimia.

Radu Gănescu, președintele Asociației pacienților oncologici își amintește că o astfel de situație a avut loc în multe spitale din București și țară în timpul pandemiei de COVID. „Când spitalele erau suprapopulate, în ATI nu mai existau paturi, iar medicii au fost puși în situația a de tria pacienții, de a decide cine moare și cine trăiește. Adică cine intră în terapie intensivă și cine nu. Cine are șanse mai mari de supraviețuire și cine este pe punctul de a pierde lupta cu viața. Dacă mă întrebați pe mine, eu nu sunt de acord cu așa ceva. Fiecare are dreptul la viață. Nimeni nu are puterea lui Dumnezeu să facă o astfel de alegere între pacienți indiferent de vârstă, de comorbidități etc”, a precizat el pentru „Adevărul”.

Cât de etic este să lași o persoană să moară, când șansa ei de supraviețuire oricum este minimă, modestă, se întreabă și medicul psihiatru Gabriel Diaconu. „Este etic să prelungești artificial o viață cu medicație, cu manevre invazive, conștient că, de fapt, contribui doar la o nătângă agonie? Medicii din ATI sunt foarte vulnerabili la o astfel de judecată. În România continuă să acționeze axa conștiinței. Axa conștiinței îți spune că mergem până la momentul la care nu se mai poate face nimic”.

Însă, spune Cezar Irimia, subfinanțarea sistemului și lipsa politicilor sanitare coerente duc de multe ori la derapaje majore care zdruncină încrederea în sistemul public medical din România.

Radu Gănescu este însă de părere că o astfel de practică nu stă în picioare. Nu funcționează. „Știu pentru că sunt pacient și îmi iau tratamentul de peste 40 de ani. Dacă nu-ți iei tratamentul în doza necesară, în cantitățile recomandate, îl iei degeaba. Și degeaba am eu medicamentul dacă îl împart cu încă patru pacienți în ideea de a-i ajuta pe toți căci, în realitate, nu ajut pe nimeni. Asta o știu eu ca pacient”, explică Radu Gănescu.

Apoi, continuă el, dacă acel medicament nu exista în cantități suficiente în spital, conducerea unității trebuia să-l solicite eventual cu o sesizare la nivel de autoritate publică. Asta, dacă este adevărat că nu au avut medicamentul și l-au împărțit. „Dacă au avut medicamentul și au redus dozele pe criterii poate mai mult decât medicale, atunci e clar că există un malpraxis. Dacă s-a făcut acest lucru pentru că este o practică generală, aici vorbim despre siguranța pacienților. Însă nu pot să cred că un medic ar încălca voit un protocol și jurământul lui Hipocrate”, președintele Asociației pacienților oncologici.

Vocile care comentează pe marginea subiectului sunt multe. Părerile sunt împărțite, taberele formate. Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a declarat într-un mesaj publicat pe rețelele de socializare că totul nu este decât „o poveste de scandal care să „ia fața” public, împletind elemente de adevăr cu minciuni sfruntate încât pânza, fresca, tabloul final să discrediteze niște oameni, să distrugă mai degrabă decât să construiască. Vreau să fie foarte clar. Și transmit, aici, un mesaj și anchetatorilor de la serviciul omoruri, care se ocupă de caz, in rem. O bănuială rezonabilă trebuie investigată. Dincolo de bănuieli, însă, medicii din terapie intensivă – în fapt trupele noastre de elită, cei mai buni dintre noi – trebuie ocrotiți și sprijiniți, pentru că sunt tot ce avem”.