Lucrările la Castelul Nopcsa din județul Hunedoara sunt finalizate, iar recepția lor este așteptată, după cinci ani în care clădirea istorică s-a aflat în șantier.

Castelul Nopcsa din Săcel, Hunedoara, ajunse în anii ‘90, după ce școala pentru copii cu nevoi speciale și internatul care funcționau aici în anii de comunism au fost închise. Localnicii l-au devastat, luând din el tot ce au considerat de valoare.

„Unii au spart pereții, nu doar pentru a lua instalațiile electrice, dar și crezând că vor găsi ascunse aici comorile baronului Nopcsa, fostul proprietar al castelului, de la începutul secolului XX”, relata un localnic.

Restaurat în cinci ani

Din anii 2000, clădirea istorică (video), veche de aproape două secole, din Țara Hațegului, a fost pusă sub pază de Consiliul Județean Hunedoara, însă lucrările de restaurare a monumentului au început abia în 2019.

Atunci, fostul castel al savantului și spionului Franz Nopcsa (1877 – 1933), cunoscut ca descoperitor al fosilelor de dinozauri pitici din Țara Hațegului a intrat în șantier, iar constructorii aveau termen 18 luni de finalizare a investiției.

Lucrările au costat peste opt milioane de lei, fiind finanțate prin Programul Național de Dezvoltare Locală și din fonduri alocate de Consiliul Județean Hunedoara. Recepția lor va fi făcută în următoarele zile, susține Costel Avram, administratorul public al județului Hunedoara. Castelul Nopcsa din Săcel va fi apoi mobilat și redat circuitului turistic. Anexele sale, clădiri vechi și degradate, nu au fost cuprinse în proiectul de restaurare care a vizat castelul.

Până în anii ’20, castelul aflat la poalele Retezatului, la circa opt kilometri de Hațeg, a aparținut familiei Nopcsa, una dintre cele mai bogate din Transilvania secolelor trecute. Castelul Nopcsa din Săcel a fost una dintre cele mai luxoase clădiri de epocă din Țara Hațegului, zonă în care se află mai multe foste moșii ale familiilor nobiliare cu origini în Evul Mediu.

Locul unor revolte

În Primul Război Mondial, savantul Franz Nopcsa a fost agent secret al austro-ungarilor, iar castelul a fost folosit ca un loc de pornire al misiunilor sale periculoase, în ţinuturile Retezatului, atunci zona de frontieră dintre Transilvania şi România.

După război, Franz Nopcsa, care fusese declarat inamic al românilor, a fost reabilitat, însă odată întors la castelul său din Săcel, localnicii s-au răzbunat pe el, atacându-l cu pietre.

„Sătenii din comuna Săcel şi-au croit o şosea comunală prin grădina baronului Nopcea. Administratorul plăşii, domul căpitan Terk, încercând să îngrădească parcul baronului şi să oprească trecerea sătenilor, a determinat revolta acestora. Sătenii au luat cu asalt castelul şi au redeschis drumul”, informa ziarul Dimineața, în 1926.

Franz Nopcsa a părăsit castelul și s-a stabilit la Viena, în ultimii săi ani de viață. S-a sinucis în 1933, într-un hotel din Viena, după ce îşi împuşcase mortal asistentul personal, pe albanezul Bajazid Doda, cel care îi fusese credincios în ultimele decenii de viață.

„În ţinutul pitoresc al Nalaț-Vadului, înconjurat de dealuri împădurite, tăiat în două de linia albă a râului Clopotiva, se află comuna Săcel (la o depărtare de opt kilometri de Haţeg, județul Hunedoara). La intrarea dinspre Băreşti în comună, întâlnim castelul (în stil medieval) al baronilor Nopcea, înconjurat de un imens parc de stejari. Cărările înguste ce şerpuesc prin desişul înfrunzit ar şti să ne povestească multe din escaladările nocturne ale banditului-cavaler al secolului al XIX-lea, Față Neagră, bunicul actualului sinucis, baronul Franz Nopcsa”, era descris Castelul Nopcsa, în 1933, la moartea fostului său proprietar.

Școală ajutătoare și internat

În Al Doilea Război Mondial, castelul a fost devastat, iar miile de cărți valoroase din biblioteca sa au fost puse pe foc. În 1945, imediat după război, a fost transformat în cămin de odihnă pentru elevi, la fel ca și alte castele din Țara Hațegului. Aici erau aduși, în tabere școlare, copiii din familiile de mineri din Valea Jiului.

„În castelul Săcel din Valea Hațegului şi în parcul uriaş care-l înconjoară, Apărarea Patriotică, regionala Valea Jiului, a organizat o colonie de vară în care au fost adăpostiţi 800 copii ai minerilor. Aceşti copii au petrecut o vacanţă în aer liber timp de 20 zile, în patru serii. Educatoare speciale au îngrijit de creşterea lor în spirit democratic. In tot timpul vacanţei, copiii au primit alimentaţie îmbelşugată şi substanţială, iar sănătatea lor a fost asigurată printr-o bună asistenţă medicală. De asemenea s-a organizat în castelul Nalați, o casă de odihnă pentru muncitorii mineri istoviţi de munca grea din galeriile subpământene”, informa Scânteia, în 1946.

În anii următori, castelul Nopcsa din Săcel a fost transformat de autoritățile comuniste într-un internat şi o şcoală pentru copii cu nevoi speciale. În 1990, Castelul Nopcsa din Săcel şi anexele sale, transformate în şcoală ajutătoare, găzduiau peste 250 de copii neajutoraţi, aproape izolaţi de societate.