Connect with us

Actualitate

„Fie lovim Ploieştiul, fie murim încercând s-o facem”. Ce a fost operațiunea „Tidal Wave”

Publicat

pe

Misiune strategică a aviaţiei americane de bombardament, operaţiunea „Tidal Wave” (Valul nimicitor), de la 1 august 1943, avea drept scop să distrugă nouă rafinării din jurul oraşului Ploieşti.

Rafinăria Astra Română lovită de bombele aruncate de un avion B-24 Liberator (© United States Army C

În ciuda unei pregări îndelungate, „Valul nimicitor” a fost un eşec:la Ploieşti nu s-a înregistrat „niciun fel de micşorare a capacităţii globale de producţie”, dar aviaţia americană a pierdut într-o singură zi 53 de avioane şi 660 de militari. Coordonatele acestei „duminici negre” pentru aviaţia americană sunt reconstituite conştiincios, cu detalii de atmosferă, de către căpitanul John S. Young, participant la operaţiune.

„Tidal Wave” nu era prima încercare de acest fel a aviaţiei Statelor Unite ale Americii. Cu un an şi două luni în urmă, în iunie 1942, se desfăşurare o misiune asemănătoare, dar una mai degrabă de sondare a situaţiei, de exerciţiu.

„Proiectul Halverston”, iniţial HALPRO, a presupus trimiterea în raid asupra Ploieştiului a unui număr mic de avioane, doisprezece B 24 Liberators. Sub conducerea colonelului Harry Halverston, iniţiatorul proiectului, avioanele şi-au luat zborul de la baza aeriană Fayidh, de lângă Canalul Suez. Rezultatul a fost considerat de americani un succes deplin:zece bombardiere au lovit rafinăria „Astra”, un altul a lovit portul Constanţa şi cel de-al doisprezecelea, o ţintă neidentificată.

Prima misiune de luptă americană în Europa nu s-a soldat nici cu pierderi serioase:zece avioane s-au întors din misiune nelovite, aterizând în Irak, iar două, avariate, au ajuns cu bine în Turcia. De cealaltă parte, rezistenţa întâmpinată a fost minimă;dar aceasta nu înseamnă că germanii aveau să uite acţiunea. Generalul Luftwaffe Alfred Gerstenberg, şeful Misiunii Militare Germane din România, va înzestra zona peterolieră Ploieşti cu o apărare antiaeriană extrem de puternică şi de eficace, constând în câteva sute de piese de calibru greu de apărare antaeriană, FLAK, de la 88 la 105 mm., precum şi tunuri de calibru mic, camuflate în căpiţe de fân.

În plus, centrul de comandă al Luftwaffe de la Lipesk controla şi regiunea Ploieşti, putând trimite acolo două escadrile de avioane de vânătoare Messerschmitt 109 şi Messerschmitt 110;dintre acestea, 52 de aparate erau conduse de piloţi germani ai Luftwaffe, iar restul de piloţi români. Dar Gerstenberg mai dispunea şi de un centru de transmisie secret, din Atena, care îi semnala mişcările şi preparativele făcute de Air Force 9, staţionată în Africa de Nord.

Pregătirile pentru „Valul nimicitor”, în deşertul libian

Ghidându-se strict după desfăşurarea şi reuşita misiunii HALPRO din vara anului precedent, dar neluând în calcul un element esenţial, anume că şi partea germană îşi întărise capacitatea de apărare şi ripostă, americanii au decis un atac masiv în zona Ploieştilor, desfăşurat pe vreme de ziuă, la o distanţă cât se poate de mică de sol şi de obiectivele care trebuiau bombardate.

Escadrilele a 9-a şi a 10-a, conţinând grupurile de bombardament 98, 376, 44, 93 şi 389 au primit misiunea de luptă, aşa că se vor antrena cu ardoare în deşertul libian, bombardând ţinte contrafăcute, poziţionate după modelul celor reale.

Au fost angajate în operaţiune nu mai puţin de 178 de bombardiere, cu un total de 1.764 de oameni la bord. Era, la acea oră, cea mai numeroasă şi mai puternică forţă combatantă desfăşurată de Statele Unite în Europa.

Iar coordonatele acţiunii erau cât se poate de clare:decolarea de pe aerodromurile din Benghazi, Libia, zbor deasupra Mării Mediterane şi a Mării Adriatice, survolarea insulei Corfu, a munţilor Pind şi a părţii de sud a Iugoslaviei. Cu o mică diferenţă (un aparat se va defecta la sol, aşa că vor porni în misiune 177 de bobardiere), lucrurile se vor petrece întocmai.

Rafinăriile de la Ploieşti, lovite din toate părţile

Avioanele vor ajunge deasupra obiectivelor la timpul stabilit şi vor începe bombardarea. Doar că rezistenţa întâmpinată va fi, de data aceasta crâncenă, atât din partea FLAK-ului, cât şi din partea Luftwaffe. Primul care va ataca va fi grupul 93, comandat iniţial de locotenent-colonelul Addison Baker şi de maiorul John L. Jerstad, copilotul său. Ei vor lovi rafineria „Columbia Aquila”, dar vor fi doborâţi apoi de antiaeriana germană. Vor fi decoraţi post-mortem cu „Medalia de Onoare”. Maiorii Ramsay D. Potts şi George S. Brown vor prelua, de pe aparatele pilotate de ei – „Ducesa” şi Queenie” – comanda grupului 93 şi vor bombarda, la rândul lor, rafinăriile „Astra Română”, „Unirea Orion” şi „Columbia Aquila”. Grupul de luptă 93 a pierdut unsprezece aparate.

Grupul de luptă 376, comandat de generalul Ent şi colonelul Compton, va bombarda rafinăriile „Steaua Română”, de la Câmpina, şi „Concordia Vega”, iar grupul 98, comandat de colonelul John R. „Killer” Kane, şi grupul 44, condus de colonelul Leon W. Johnson, au făcut un ocol pe la Floreşti, după care s-au angajat şi ei în bombardarea rafinăriilor „Astra Română” şi „Columbia Aquila”. Bombardamentele se vor desfăşura pe fundalul unor încleştări dramatice ale avioanelor americane cu avioanele de vânătoare şi cu antiaeriana germană, care făceau ravagii în rândurile lor. Totuşi, americanii îşi vor îndeplini misiunea, reuşind să-şi lanseze bombele asupra ţintelor programate.  

Au fost şi replieri pe parcurs: cu 21 de aparate din cele ale grupurilor de luptă 93 şi 376, locotenent-colonelul James T. Posey a reuşit să lovească rafinăria „Creditul minier”, de la sud de Ploieşti. În sfârşit, „Steaua Română” va fi din nou bombardată de grupul de luptă 389, comandat de colonelul Jack Wood, astfel încât rafinăria românească va fi practic scoasă din funcţiune până la sfârşitul războiului.

Bilanţ: 310 americani ucişi în acţiune, 350 luaţi prizonieri

Pentru americani, operaţiunea a fost totuşi un eşec, de vreme ce din totalul bombardierelor plecate spre Ploieşti, 53 de avioane au fost pierdute, doborâte de inamic sau scufundate în Marea Mediterană pe drumul de înapoiere. Iar dintre cele care au reuşit să revină în Libia, 55 erau grav avariate – între acestea, şi avionul lui John S. Young, autorul relatării de mai jos. În sfârşit, dintre oamenii plecaţi în acţiune, 660 nu s-au mai întors:310 au fost ucişi, iar restul au căzut prizonieri.

Cât priveşte pagubele materiale produse de bombardament, informaţiile diferă, evident, în funcţie de surse. Estimările americane au indicat, astfel, distrugerea a 40% din capacitatea de producţie a rafinăriilor. Adevărul e însă că majoritatea lor a rămas neatinsă, iar cele lovite într-adevăr îşi vor reveni în numai câteva săptămâni. Iar conform evaluării efectuate în septembrie 1943 de către Ennemy Oil Committee asupra rezultatelor bombardamentelor de la Ploieşti din 1 august 1943, „nu a fost înregistrată nicio micşorare a capacităţii globale de producţie”, multe dintre rafinerii operând, înaintea atacului, sub capacitatea maximă. Să-i dăm însă cuvântul căpitanului John S. Young, din aviaţia americană.

Duminica neagră a aviaţiei americane

În misiunile anterioare, bombardam orice ne ieşea în cale. Porneam cu instrucţiunile generale de a-l găsi pe Rommel şi de a-i oferi iadul pe pământ. Înainte de a lovi continentul european am efectuat o mulţime de raiduri, până la saturaţie. Pentru misiunea de la Ploieşti, fiecărui avion din fiecare grup de luptă i se dădea o ţintă exactă, iar noi trebuia să o găsim;nu au existat ţinte secundare. Colonelul John R. «Killer» Kane, comandantul grupului nostru, ne-a declarat fără a fi dramatic:«Fie lovim Ploieştiul, fie murim încercând s-o facem».

Conferinţe susţinute de un fost director al uneia dintre fabricile ploieştene

Am examinat sute de fotografii statice, făcute la sol. Am văzut şi fotografii aeriene, în mişcare, făcute înainte de război, care ne-au arătat cu exactitate cum arăta suprafaţa pe care trebuia să o bombardăm, văzută din bombardierele noastre. Am ascultat conferinţe şi prelegeri susţinute de un fost director al uneia dintre fabricile de la Ploieşti. Şi am avut la dispoziţie o hartă detaliată a reliefului zonei înconjurătoare, o hartă completă, cuprinzând toate drumurile şi chiar copacii. În final, un model în miniatură al obiectivelor, proiectate şi construite la o scară exactă, a fost construit în deşert;am bombardat săptămâni întregi acest model.

Am efectuat, aşadar, aproximativ doisprezece misiuni deasupra acestor ţinte miniaturale ale câmpurilor petrolifere, apropiindu-ne, atacând şi apoi retrăgându-ne, exact cum plănuiam să procedăm şi în realitate. Fiecărui grup de bombardiere i s-a dat o nenorocită de ţintă specifică, aidoma cu cea reală, pe care am bombardat-o atâta, încât până şi în somn eram în stare s-o lovim. Când finalmente am terminat de bombardat Ploieştiul real, mişcările noastre erau aproape automate. La un raid efectuat la joasă altitudine, trebuie să ştii exact încotro te îndrepţi, pentru că nu ai cum să îţi vezi ţinta până când nu te afli deasupra ei. Şi ştiam cu toţii că trebuia să ne deplasăm şi să lovim în şir indian.

Eliberatoarele –avioanele de bombardament B 24 Liberators, aşa-zisele fortăreţe zburătoare, n.tr. – au fost modificate considerabil pentru această misiune.  Un rezervor de benzină suplimentar a fost adăugat în compartimentul bombelor. Tunurile de la turela din faţă a avioanelor conducătoare au fost astfel dispuse încât să poată trage înainte, astfel ca primele aparate să poată acoperi întreaga suprafaţă cu focul lor, avioanele următoare putând proteja spatele. 50 de astfel de tunuri suplimentare au fost montate la boturile primelor avioane.

Escadrila a fost alcătuită din cinci grupuri de bombardiere. Colonelul Kane şi cu mine am pilotat primul avion, de conducere, din cadrul primului grup. Al doilea grup s-a aflat la aripa noastră dreaptă, un al treilea la cea stângă, un al patrulea tot la stânga, însă mai departe, iar ultimul exact la extrema stângă. Am zburat dispuşi în formă de V plat, aripă la aripă, niciun avion din formaţie neaflându-se la o distanţă mai mare de 25 de picioare (lipseşte aici o dimensiune europeană) de celălalt. (…)

«Coborâsem atât de jos, încât avionul nostru a trebuit să urce brusc la un moment dat pentru a evita ciocnirea unui om călare»

Tot drumul parcurs, deasupra Mării Mediterane şi a unei părţi a Europei ocupate, nu am văzut nici măcar un avion inamic. Era ca o misiune practică, de antrenament, dar, în mod cât se poate de firesc, am menţinut tăcerea radiofonică. În acea cursă lungă şi încercată, nu cred că a scos cineva vreo vorbă. La aproximativ 35 de minute de ţinta noastră, am coborât cu 20 de picioare deasupra solului. Şi spun exact 20 de picioare. Coborâsem atât de jos, încât avionul nostru a trebuit să urce brusc la un moment dat pentru a evita ciocnirea unui om călare. Probabil că omul a fost lovit, deoarece calul a continuat să alerge de unul singur.

Distracţia a început atunci când am reperat un tren de marfă situat la un nod de cale ferată. Trebuie să fi fost 50 de vagoane pline cu petrol care parcă tocmai ne invitau să ne îndreptăm atenţia asupra lor. Sergentul Fred Leard, mitraliorul nostru de pe partea dreaptă, şi sergentul Weckessler, mitraliorul de la turela din faţă, erau nişte băieţi cât se poate de nerăbdători. L-au chemat pe colonelul Kane prin interfon şi l-au întrebat dacă îşi puteau testa mitralierele. Ei tocmai trecuseră cu bine un test de rutină realizat imediat cum am părăsit baza şi totul era în ordine;dar voiau să se asigure, şi, dacă un tren german cu petrol se afla sub ei, ei bine, acest lucru era numai o coincidenţă. Colonelul, un om care niciodată nu obiectase când fusese vorba despre o verificare «de rutină», şi-a dat aprobarea iar «testul» a început. Şi ceilalţi mitraliori au decis că se impunea o verificare. Probabil că era prima dată în istorie când o inspectare de rutină a mitralierelor avea drept rezultat distrugerea unui tren inamic.

Ţintele:rafinăriile «Orion» şi «Astra Română»

La aproximativ 2 mile distanţă de ţintă, FLAK-ul (artileria antiaeriană germană – n.tr.) ne-a oferit o recepţie comparabilă cu niciuna văzută de mine în cele 330 de ore de luptă aeriană împotriva unor ţinte puternic apărate. Erau tunuri de 20 mm. în majoritatea lor, dar şi câteva de 40 mm. şi o groază de mitraliere grele. Focul era cât se poate de concentrat şi de precis.

La circa o milă şi jumătate de rafinării am deschis şi noi focul cu bombele de 50, urmărind să atingem tancurile petroliere care conţineau aproximativ 55.000 de galoane de petrol. Acestea au început să explodeze, aruncând flăcări şi fum la aproximativ 500 de picioare înălţime. Acolo eram noi, bâzâind şi zumzăind, la 20 de picioare, zburând cu 200 de mile la oră, străbătând o zonă în care FLAK-ul trăgea cu maximă intensitate, rotindu-ne în jurul şi în interiorul câmpurilor petroliere.

Ţintele noastre speciale erau rafinăriile «Orion» şi «Astra Română». Ele aveau furnale cu o înălţime de 210 picioare, aşa încât noi trebuia să ne ridicăm la circa 250 de picioare pentru a ne lansa, de acolo, bombele. Flăcările ne biciuiau şi ne muşcau prin trapele de lansare a bombelor, flăcările şi fumul foarte gros făcând vizibilitatea dificilă. Focul FLAK-ului înregistra un păcănit ritmic, de iad, de jur împrejurul avionului nostru, însă, datorită practicii noastre intense, constante, nu am avut nici cea mai mică dificultate în a ne lovi ţintele. Ne-am lansat bombele exact în mijlocul lor.

Colonelul Kane şi tulpina de porumb

40 dintre cele 48 de avioane ale grupului nostru au ajuns deasupra ţintelor şi şi-au lansat bombele cu succes. Din celelalte opt, unul a fost atins şi s-a dezmembrat iar celelalte şapte s-au întors la bază cu probleme de ordin mecanic. După lansarea bombelor am coborât la 20 de picioare, iar aproximativ 50 de avioane Messerschmitt 109 şi 110 s-au năpustit asupra noastră dinspre flancul drept. Zburam atât de jos încât ele nu au putut coborî în picaj, ca să se năpustească asupra noastră, însă s-au rotit domol, în formaţii de câte opt, de jur-împrejurul nostru, cauzându-ne o mulţime de necazuri.

Locaşul din jurul elicei şi trei cilindri de la motorul nr. 4 erau terminate. Două picioare din stâlpul de suţinere de la motorul nr. 1 erau făcute praf, căscându-se o gaură de 1 ½ picioare în eleronul stâng. Motorul vibra puternic. Aveam şi o scurgere de combustibil la aripa nr. 3. Am ridicat flapsurile cu 10 grade, nu mai mult;10 grade îţi dau cea mai bună ridicare, fără a fi întâmpinate rezistenţe, piedici sau obstacole. Ne-am ţinut aripile drepte folosind cârma şi nu eleroanele (aripioarele). Folosirea eleroanelor în atare condiţii s-ar fi soldat categoric cu pierderea unei aripi.

Ne aflam în continuare la 20 de picioare – poate mai puţin. Locotenentul R.B. Hubbard, operatorul nostru radio, l-a apelat pe colonelul Kane şi i-a sugerat să luăm ceva altitudine, deoarece începusem să colectăm o grămadă de crengi, frunze şi chiar tulpini de porumb. Colonelul a cercetat acest lucru şi să fiu al naibii dacă Hubbard nu i-a pus în mână o tulpină de porumb!

«Ce dracu’faceţi aici? Redecoraţi?»

Între timp, avioanele de vânătoare inamice continuau să se năpustească asupra noastră, iar noi am numărat trei care au atacat avionul nostru. Ne-au atacat îndrăcit vreme de 20 de minute, iar noi ne-am apropiat cât mai mult de sol şi am fugit cu toată viteza. Ne-am strecurat prin atacul lor şi, mergând în zig-zag şi clătinat, am reuşit să ne depărtăm de obiectiv, cu un avion cu numai 2 ½ motoare funcţionale. La aproximativ 200 de mile de rafinării, ne-am dat seama că nu eram în stare să zburăm pe deasupra Mediteranei cu un avion avariat, serios deteriorat. Am decis să găsim un drum de ţară de întoarcere. Subiectul principal al discuţiei noastre a fost reperarea unui bun loc de aterizare. Toată lumea îl bătea la cap în acest sens pe navigatorul nostru, locotenentul Norman Whalen. Îmi pun toţi banii jos dacă nu era cel mai bun în meseria sa! În final, el a fost nevoit să-i spună colonelului:«Uite ce e, gagiilor, dacă m-aţi lăsa numai câteva clipe liniştit, poate că aş putea găsi un teren propice!» Şi l-am lăsat în pace. Whalen mai ghida şi navigaţia a altor două avioane avariate, care ne succedau, toţi trei fiind acoperiţi de avionul locotenentului Royden Le Brecht, intact şi nevătămat.

Am trecut pe deasupra unui aerodrom inamic, la 1.500 de picioare, iar bateriile FLAK-ului au deschis, evident, focul asupra noastră. Nu ştiu care dintre noi a fost mai surprins de apariţia celuilalt. Am trecut însă mai departe, fără nicio atingere sau vătămare.

Pentru a putea lua altitudine în vederea survolării unui lanţ muntos, am început să ne debarasăm de orice era mobil, deplasabil. Am aruncat aşadar peste bord un rezervor suplimentar de benzină, două butelii de oxigen, măşti da gaze, muniţie, echipament radiofonic şi orice putea fi dezasamblat de o şurubelniţă. Nu am gustat remarca umoristică a lui Le Brecht:«Ce dracu’ faceţi aici, tipilor? Redecoraţi?»

Am ajuns în final la altitudinea de 6.600 picioare, însă aveam nevoie de 7.000 pentru a putea survola lanţul muntos. Ne-am încumetat totuşi. Croindu-ne drum prin canioane şi prăpăstii, executând şi unele manevre norocoase, însă foarte riscante, am reuşit, până la urmă, să răzbim. Avionul şonticăia acum cu 130 de mile la oră, iar noi ştiam că se putea opri la 125 de mile. Totuşi, el continua să zboare iar noi să tragem tare şi să sperăm. Aveam de ales între a pune avionul pe sol sau a continua să zburăm deasupra apelor internaţionale până la cel mai apropiat teren de aterizare aliat. Colonelul şi cu mine am realizat că exista riscul ca avionul să se prăbuşească cu zgomot în apă, însă veneam de prea departe ca să ne mai îngrijorăm acum, la final de misiune reuşită, de acest aspect. Şi după ce am ajuns la coastă, Whalen ne-a dat un ETA de 2150 pentru aerodromul selectat. Şi am aterizat în mai puţin de un minut. Exact la 14 ore şi 40 de minute de când părăsisem Africa, avionul nostru a aterizat. A fost, într-adevăr, o aterizare forţată, însă nimeni nu a fost rănit şi primul lucru pe care l-am făcut după ce am coborât din avion a fost să mă reped la navigator şi să-l pup. Pe bune, l-am pupat!”

Comentarii Facebook
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Actualitate

De ce nu le mai este românilor frică de Covid. Psiholog: „Nu mai există încredere în instituțiile statului român”

Publicat

pe

De ce nu le mai este românilor frică de Covid. Psiholog: „Nu mai există încredere în instituțiile statului român”

Potrivit unui studiu realizat de Reveal Marketing Research, 55% dintre români sunt puțin sau deloc îngrijorați de faptul că ar putea să se îmbolnăvească de Covid. Cât despre măsurile de prevenție pe care ar trebui să le ia în continuare, românii nu prea le mai dau importanță: doar 14% dintre ei le respectă cu strictețe. 

În ciuda creșterii numărului de îmbolnăviri, Covid nu-i mai sperie pe români. Sursa foto: arhivă

Potrivit cercetării,  29% dintre români au declarat că au avut simptome care ar fi putut indica o îmbolnăvire de Covid-19 în ultimele 3 luni, însă nu s-au testat pentru confirmare. În schimb, 9% dintre respondenți sunt siguri că au fost infectați, având confirmarea unui test pozitiv. 53% dintre români cunosc persoane care au fost infectate în ultimele trei luni, majoritatea cazurilor regăsindu-se în cercul de prieteni și colegi (40%) sau în familie (32%). 55% dintre români declară că sunt puțin sau deloc îngrijorați de riscul actual de infectare, iar această atitudine este mai frecventă în rândul bărbaților (59% față de 52% femei), al tinerilor din Generația Z cu vârste între 18-24 de ani (61%) și al celor fără copii sub 18 ani (58% față de 52% în cazul persoanelor cu copii sub 18 ani). Ca o comparație, doar 34% dintre cei chestionați sunt îngrijorați moderat, iar 11% se declară foarte îngrijorați că s-ar putea infecta cu SARS-CoV-2. În legătură cu măsurile de prevenție împotriva Covid-19, precum purtarea măștii, distanțarea socială, dezinfectarea etc., majoritatea românilor spun că le respectă parțial (45%). 23% consideră că aceste măsuri nu sunt necesare, 18% le ignoră în mare parte, iar 14% le respectă cu strictețe.

Sursa: Reveal Marketing Research

În contextul actual, 67% dintre români nu se așteaptă la măsuri restrictive în lunile următoare, în ciuda creșterii numărului de cazuri de Covid-19. Această opinie este mai frecvent întâlnită în rândul persoanelor cu vârste între 45-55 de ani (75%) și al celor fără copii sub 18 ani (71% față de  63% în cazul persoanelor care au copii sub 18 ani). Totodată, 7 din 10 români afirmă că nu iau în considerare vaccinarea preventivă pentru a evita infectarea cu virusul care provoacă Covid-19.

Românii nu mai au încredere în mass-media și au „fugit” pe TikTok

Se pare că virusul de care ne temeam atât de mult în pandemie a devenit pentru mulți dintre noi o normalitate cu care am învățat să trăim. Alții, în schimb, ignoră cu desăvârșire riscurile. Care sunt motivele? De ce nu ne mai temem deloc de Covid? „Faptul că o treime dintre români au prezentat simptome de COVID-19 în ultimele trei luni, însă au ales să nu se testeze, reflectă o scădere a percepției amenințării reprezentate de coronavirus. Aceasta poate fi determinată de mai multe motive, cum ar fi percepția redusă a riscurilor în cazul simptomelor ușoare sau moderate, sau teama de rezultate pozitive care ar putea conduce la restricții și izolare”, a declarat Marius Luican, CEO al Reveal Marketing Research.

Însă motivele nu se opresc aici, este de părere psihologul Radu Leca. Acesta consideră că avem de-a face cu o reorganizare comportamentală a unui întreg popor, iar acest fenomen s-a întâmplat din mai multe cauze. „Pentru că nu mai au încredere în mass-media tradițională, românii s-au mutat în online și își iau informațiile de acolo. TikTok este platforma preferată, căci aici pare că nu există nici o regulă. Această rețea permite un swipe de două ori mai rapid decât ceea ce oferă Facebook, Instagram sau Youtube, permite apropierea imaginii în imagine în timp real și, cel mai important, este singura platformă care nu cenzurează informația. Practic, orice persoană rău voitoare poate asambla o informație și-o poate urca pe TikTok. De aici au învățat românii, în mod total eronat, că pandemia, virusul, sunt doar o conspirație mondială, o conspirație care în realitate nu există. Consecința acestei credințe este comportamentul lor de negare a realității. Mulți se luptă, de fapt cu un dușman invizibil, care nu există”. 

 Încrederea în instituțiile statului s-a prăbușit 

Pe de altă parte, cei care nu au căzut pradă influenței rețelelor sociale au alunecat pe o altă pantă. „Când românii refuză informațiile oficiale, o fac pentru că nu mai au încredere în autorități și în instituțiile statului român”. Specialistul face referire la scandalurile în care au fost implicat de-a lungul timpului Ministerul Sănătății, ultimul fiind chiar povestea de la Spitalul Pantelimon. „În urmă cu o lună, am aflat cu toții de existența scandalului de la Sfântul Pantelimon. După o lună  lucrurile s-au schimbat atât de radical încât românii nu înțeleg ce s-a întâmplat. Sunt sau nu sunt cele două doctorițe niște criminale? Și atunci, atâta timp cât toată lumea se aruncă în scandaluri, oamenii nu vor avea încredere în niciun tip de minister. În schimb, vor avea încredere în orice tip de conspirație.  Românii visează cu ochii deschiși la tonele de aur și de diamante ascunse în tunelurile secrete din Munți Bucegi. Românii visează cu ochii deschiși  la celebrele crame pline cu vinuri vechi, deja transformate în marmeladă De la 1700 până în prezent, ascunse sub Calea Victoriei. Aceste tipuri de conspirații care nu au nici o legătură cu realitatea reprezintă adevăratul spirit al poporului român”. 

Mai mult, psihologul spune că există extrem de multe persoane în România care se opun vehement a tot ceea ce înseamnă Uniunea Europeană. „Tot ce vine din acea parte este din start refuzat”.

„Rețelele sociale ne-a scăzut coeficientul de inteligență”

Românul, continuă specialistul, nu mai este interesat de nimic serios, parcă nu își dorește să mai evolueze. „Când noi observăm o îndepărtare cognitivă la nivel național a românilor de orice este bun, normal, firesc, ce aduce bunăstare, înțelegem că românii au scăzut din punct de vedere al coeficientului de inteligență de la cât era în 1970, în 1990, în 2000, până în prezent. Dacă ne întrebăm de ce, avem un singur și unic răspuns: fiindcă există spațiul virtual. Practic, creierul nu a mai fost folosit la nivelul la care era folosit în urmă cu 60 de ani și tot ceea ce înseamnă structura slabei cogniții s-a instaurat”.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Amnistia fiscală creează discriminări între cei bun-platnici și cei care au înregistrat restanțe

Publicat

pe

Amnistia fiscală creează discriminări între cei bun-platnici și cei care au înregistrat restanțe

Amnistia fiscală poate reprezenta o eventuală încălcare a principiului contribuției echitabile la cheltuielile publice prevăzut la art. 56 din Constituție, sub aspectul justei așezări a sarcinilor fiscale.

Amnistia fiscală poate reprezenta o eventuală încălcare a Constituției

Deși contribuabilii care și-au achitat la timp obligațiile fiscale pot percepe această măsură ca fiind discriminatorie, posibilitățile lor de a contesta juridic amnistia fiscală sunt limitate. Contestarea directă a ordonanței de urgență în instanță de către un contribuabil care nu are datorii este improbabilă, întrucât acesta nu poate iniția în mod direct un litigiu strict pentru a invoca o excepție de neconstituționalitate, explică reprezentanții societății de avocatură.

8 din 10 firme vor să achite restanțele la stat

Amnistia fiscală îi determină pe contribuabili, firme și persoane fizice, să reacționeze față de măsurile anunțate. Astfel, numărul solicitărilor pentru consultanță juridică pe fiscalitate s-a triplat față de o perioadă obișnuită, 8 din 10 firme care solicită consultanță juridică privind amnistia fiscală exprimându-și intenția de a achita datoriile, arată datele casei de avocatură LMVD (Laurențiu Mihai, Vicențiu Dine – Societate Civilă de Avocați). Totodată, firmele plătitoare la timp solicită informații despre cum pot beneficia de bonificația de 3%, iar unele dintre acestea întreabă dacă noile măsuri sunt discriminatorii.

În ultimele zile, odată ce a fost anunțată amnistia fiscală, a apărut un val de solicitări privind înțelegerea din punct de vedere juridic a noilor măsuri propuse. De altfel, există o creștere semnificativă a interesului pentru conformarea fiscală voluntară. Numeroși contribuabili, atât persoane juridice, cât și fizice, manifestă o disponibilitate crescută de a-și achita debitele restante pentru a beneficia de facilitățile oferite de O.U.G. nr. 107/2024. Cele mai multe solicitări (80%) au venit din partea firmelor, în cele mai multe cazuri firme cu restanțe la plata obligațiilor către stat, care sunt interesate să beneficieze la maxim de reducerile oferite prin amnistia fiscală. Acestea sunt din domenii ca IT, transporturi sau HoReCa. Concomitent, unele dintre firmele fără datorii la stat doresc să știe dacă din punct de vedere juridic noile măsuri sunt discriminatorii și dacă există o cale legală de a contesta amnistia fiscală”, declară Laurențiu Mihai, avocat specializat în drept fiscal și partener fondator al casei de avocatură LMVD (Laurențiu Mihai, Vicențiu Dine – Societate Civilă de Avocați).

Cum pot firmele și persoanele fizice să beneficieze de amnistia fiscală

Firmele și persoanele fizice apelează la avocați specializați în drept fiscal pentru a afla dacă sunt eligibili pentru a beneficia de reducerile oferite prin amnistie și cum pot fi aceste măsuri cât mai avantajoase pentru ei.

Consultanța juridică pe amnistie fiscală implică o analiză complexă și personalizată a situației fiecărui contribuabil. Procesul începe cu o evaluare detaliată a istoricului fiscal al contribuabilului, incluzând toate obligațiile fiscale, cele potențial prescrise sau contestate, pentru a determina eligibilitatea și beneficiile amnistiei.

În practică, întâlnim frecvent cazuri cu nuanțe juridice și fiscale complexe. De exemplu, am consiliat recent o persoană juridică cu o datorie fiscală veche de peste 8 ani, care generase accesorii substanțiale. În această situație, am analizat atât posibilitatea invocării prescripției pentru ștergerea datoriei, cât și opțiunea de a solicita aplicarea amnistiei fiscale. Aceasta din urmă implica o recunoaștere implicită a datoriei și o întrerupere a termenului de prescripție, necesitând o evaluare atentă a avantajelor și a riscurilor. Un alt caz relevant a fost cu un contribuabil persoană fizică care beneficia deja de o eșalonare la plată și dorea să înțeleagă dacă poate beneficia și de anularea a 25% din obligațiile fiscale principale în cadrul amnistiei. Scopul consultanței juridice este de a explica clientului implicațiile legale ale diferitelor opțiuni disponibile, de a-l ajuta să-și înțeleagă mai bine situația juridică, precum și drepturile și obligațiile care îi revin în contextul specific al amnistiei fiscale. Rolul meu, ca avocat, se limitează strict la oferirea de consultanță juridică. Astfel, decizia finală privind plata datoriilor aparține întotdeauna clientului. Există și contribuabili care doresc să beneficieze de amnistie, dar care nu vor avea disponibilitățile bănești pentru a achita debitul principal restant. Însă cei mai mulți contribuabili și-au exprimat intenția de a achita datoriile la stat”, explică Laurențiu Mihai, avocat specializat în drept fiscal și partener fondator al casei de avocatură LMVD (Laurențiu Mihai, Vicențiu Dine – Societate Civilă de Avocați).

Casa de avocatură LMVD anticipează o îmbunătățire a conformării fiscale voluntare, cel puțin pe termen scurt, pe măsură ce contribuabilii profită de această oportunitate pentru a-și regulariza situația fiscală. Pe termen scurt, noua amnistie fiscală va avea efectul scontat, al conformării fiscale și maximizării colectării debitelor fiscale restante, însă este văzută și ca un semn de „slăbiciune” a statului în fața fenomenului evaziunii fiscale și a incapacității sale de a asigura pârghii eficiente pentru colectarea creanțelor fiscale. Dacă statul român va adopta în mod regulat asemenea măsuri de amnistie, există riscul de a crea un precedent periculos. Acest lucru ar putea încuraja anumite categorii de contribuabili să amâne în mod deliberat conformarea fiscală voluntară, în speranța că vor beneficia de viitoare amnistii.

În paralel cu amnistia fiscală anunțată recent, controalele fiscale s-au amplificat notabil pe fondul unui deficit bugetar din ce în ce mai apăsător. Avocatul Laurențiu Mihai subliniază că în ultimele luni a crescut numărul clienților persoanelor fizice care au primit controale ANAF și este așteptată o amplificare a acțiunilor de control din partea ANAF, prin prisma faptului că impozitul pentru venitul din surse neidentificabile a crescut de la 16% la 70% de la 1 iulie 2024. Totodată, firmele plătitoare de TVA vor resimți un număr mai mare inspecții fiscale având ca obiect taxa pe valoare adăugată, cu scopul de a se reduce diferența dintre ce se colectează și ce ar trebui să fie colectat.

În acest context, mulți contribuabili – persoane fizice și firme – apelează la consultanță juridică după ce are loc controlul fiscal din partea ANAF, pentru a contesta decizia de impune, însă este recomandat să discute cu un avocat în mod preventiv, pentru a fi pregătiți în cazul unui control al inspectorilor fiscali. Astfel, își pot valorifica drepturile legitime din timp, cu posibilitatea unui rezultat diferit și favorabil.

Casa de avocatură LMVD (Laurențiu Mihai, Vicențiu Dine – Societate Civilă de Avocați) este o firmă de avocatură specializată în drept fiscal, drept civil, dreptul proprietății intelectuale, dreptul achizițiilor publice, dreptul concurenței, dreptul protecției consumatorilor și arbitraj internațional și alte arii diverse și complexe ale dreptului. Societatea oferă consultanță juridică și asistență specializată companiilor din domenii precum IT, transporturi, HoReCa, divertisment, producție cinematografică și altele, dar și persoanelor fizice.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Actualitate

Mărturia unui comandat ucrainean care are în subordine deținuți: „Sunt obișnuiți să lupte pentru supraviețuire”

Publicat

pe

Mărturia unui comandat ucrainean care are în subordine deținuți: „Sunt obișnuiți să lupte pentru supraviețuire”

Pândind în tufișuri lângă Pokrovsk, în estul Ucrainei, se află o unitate ai cărei soldați au două lucruri în comun: scurtul răstimp de când slujesc în armată și timpul petrecut în spatele gratiilor, relatează CNN.

Tancuri ucrainene de evacuare pe frontul din Pokrovsk FOTO PROFIMEDIA

Cei 15 infanteriști ai Brigăzii 59, parte a batalionului Șkval (rafală de vânt) sunt foști deținuți. Condamnați pentru diferite infracțiuni, ei văd în serviciul lor în apărarea Ucrainei o izbăvire și o șansă la o nouă viață fără antecedente penale.

Folosul pentru acești deținuți este că au contracte cu armata până la sfârșitul războiului. Există, de asemenea, un stimulent financiar considerabil: salariile variază între 500 de dolari și 4.000 de dolari pe lună, în funcție de timpul petrecut în prima linie, potrivit ministerului ucrainean al apărării.

CNN a primit acces exclusiv la acești prizonieri proaspăt recrutați săptămâna trecută, în apropierea orașului crucial din regiunea Donbas Pokrovsk. Acesta a devenit un punct fierbinte în ultimele săptămâni, ca parte a liniei de contact de peste 1.000 de kilometri care are nevoie disperată de oameni, muniție în timp ce înfruntă forțe rusești mult mai mari și mai bine aprovizionate.

Printre recruți se numără Vitali, în vârstă de 41 de ani, un dependent de droguri recuperat și tată a cinci copii.

Vitali a declarat pentru CNN că a executat 10 ani de închisoare pentru patru infracțiuni, cel mai recent pentru vătămare corporală deosebit de gravă.

„Viața mea a fost o nebunie. Am crescut cu tâlhari la fel ca toți băieții noștri (din unitate)”, spune el.

Însă, alăturându-se în rândurile Forțelor Armate ucrainene, a simțit că are oportunitatea unui nou început.

„Trebuie să-mi schimb viața. Viața mea a fost un haos. Este mai bine să fii util aici, să fii în preajma fraților… și a unui cerc social total diferit”, a spus el.

Stă în tranșee de trei luni după o scurtă perioadă de instruire de 21 de zile. Vitali nu regretă alegerea de a se înrola, însă spune că a fost naiv în ceea ce privește așteptările pe care le-a avut.

„Viața este grea aici, este și distractivă… dar nu credeam că va fi atât de greu”, a mărturisit el.

Viața ca soldat de infanterie este deosebit de periculoasă, în rândurile infanteriei înregistrându-se un număr mai mare de victime decât în alte ramuri ale armatei. Soldații infanteriei sunt adesea expuși atacurilor rusești cu drone și sunt vulnerabili în timp ce asaltează tranșeele traversând pe jos întinderi mari de pământ.

Vitali rememorează un atac deosebit de brutal cu dronă asupra unui camarad.

„A fost sfârtecat. Este atât de greu să fii martor… dar ce poți face? Nu poți ajuta. Trebuie să-i lași în urmă pentru că jumătate din el s-a dus deja”, a spus el.

Ce fel de deținuți recrutează Batalionul Șkval

În iunie, ministerul apărării a lansat o inițiativă prin care oferă deținuților șansa de a servi în armată, în schimbul eliberării după război.

Totuși, există reguli stricte cu privire la înrolarea acestora în armată. Condamnaților care au comis viol sau orice fel de violență sexuală nu pot fi recrutați. Majoritatea foștilor deținuți pe care i-a întâlnit CNN au fost închiși pentru infracțiuni precum tâlhărie sau vătămare corporală gravă.

Batalionul Șkval a declarat pentru CNN că depune cereri în justiție pentru a permite prizonierilor care au comis crime să se alăture, întrucât intuiesc că acest tip deținuți ar avea abilitățile necesare pe câmpul de luptă.

Vitali este unul dintre cei 4.650 de condamnați, inclusiv 31 de femei, care au fost eliberați și convocați pentru serviciul militar, a declarat Ministerul Apărării al Ucrainei pentru CNN. În total, 5.764 de pușcăriași și-au exprimat dorința de a sluji în armată. Ministerul ucrainean nu a precizat câți se află în prezent în prima linie.

De la condamnat la soldat

Inițiativa de a transforma condamnați în soldați, precum și o reformă a conscripției fac parte din eforturile Ucrainei de a întări rândurile subțiate ale efectivelor de luptă  după doi ani și jumătate de război istovitor.

Însă oamenii aflați în prima linie cu care a vorbit CNN au indicat probleme precum programul, inclusiv perioade de antrenament inconsecvente, de scurtă durată. Aceste dificultăți, împreună cu deficitul cronic de forță de luptă îngreunează capacitatea Ucrainei de a respinge forțele invadatoare ale președintelui rus Vladimir Putin, au spus aceștia.

După ce viața în prima linie s-a dovedit mai provocatoare decât se așteptau mulți, Vitali recunoaște că ar fi vrut să fie mai atent în timpul scurtei sale perioade de instruire. Așa probabil că ar fi fost mai bine pregătit pentru ceea ce ar fi urmat.

„Am fost proști și nu am luat-o în serios. Nu eram responsabili; a fost o greșeală să nu asculți sau să fii atent”, a spus el.

Omul însărcinat cu păstrarea stării de armonie

Oleksandr, comandantul companiei lui Vitali, este cel care se asigură că nu există niciun fel de perturbare a armoniei în cadrul unității.

Acesta nu este un străin pentru condamnați. Și-a părăsit funcția de gardian în februarie 2022, când a început războiul. Acum, în ciuda protestelor sale, a revenit la vechiul său loc de muncă, doar că, de data aceasta, pe câmpul de luptă.

„Ei mă percep drept un fost gardian al închisorii, drept un camarad, drept un comandant, toți aici trăiesc ca o familie”, a spus Oleksandr, care a cerut să fie identificat doar după prenumele său. „Sunt psiholog, tată, mamă, totul”, a adăugat el.

El așteaptă acum ca alți 25 de deținuți proveniți din închisoarea la care lucra să alăture celor 15 aflați deja în unitatea sa.

Comandantul ucrainean a explicat că mulți deținuți au aplicat să se înscrie în armată cu scopul de a s îndrepta.

„Mulți dintre ei au familii în fața cărora le era rușine de ceea ce au făcut. Au copii cărora li se spune că tatăl lor este un condamnat. După ce se alătură forțelor armate, nu mai este un condamnat, ci un erou”, a spus Oleksandr.

Moral scăzut în rândul trupelor

În timpul petrecut de CNN alături de brigada ce luptă pe frontul din Pokrovsk, jurnaliștii au fost abordați de un ofițer care a dezvăluit că moralul în rândul trupelor scade, întrucât cele mai bune arme occidentale au fost deturnate spre incursiunea din regiunea rusă Kursk, și încep să se diminueze atât camioanele și mașinile de transport, cât și vehiculele blindate, complicând logistica si evacuările.

Ofițerul, care a cerut să rămână anonim din motive de securitate, a spus că în urmă cu câteva zile au refuzat să lupte alături de trupe dintr-o nouă brigadă de soldați proaspăt recrutați, din cauza moralului lor scăzut și a motivației slabe de a lupta.

Totuși, moralul poate fi singura speranță a Ucrainei în Pokrovsk, în măsura în care forțele ruse sunt concentrate asupra cuceririi acestui oraș de pe frontul de est.

La apusul soarelui, străzile se golesc și încep barajele de artilerie.

Forțele ruse se află la doar 8 kilometri depărtare, potrivit unei hărți publicate pe 10 septembrie de către portalul specializat DeepState, un grup care monitorizează progresul forțelor ruse în Ucraina și care are legături cu serviciile de securitate ale Ucrainei.

Pokrovsk este un oraș vital de aprovizionare pentru forțele ucrainene de pe frontul de est care luptă împotriva valurilor de soldați ruși ce se revarsă în vecinătatea lui. Capturarea acestuia ar fi un mare succes pentru Vladimir Putin, în măsura în care acesta încearcă să preia controlul asupra întregii regiuni Donețk. O potențială înfrângere ar putea duce la retragerea forțelor ucrainene din alt oraș disputat, Ceasiv Iar și la apropirerea liniei de contact de orașele mult mai mari Kramatorsk și Sloviansk.

Oleksandr este conștient de sarcina de neinvidiat de a ține rușii la distanță, dar crede că trupele sale au o abilitate care le lipsește altora prin natura lucrurilor.

„Subcultura condamnatului este că sunt obișnuiți să lupte pentru supraviețuire. Aceasta înseamnă rezistență fizică, rezistență morală, plus viclenie, gândire logică, mult mai mari decât cele ale civililor obișnuiți”, a subliniat el.

Comentarii Facebook
Citeste in continuare

Stiri calde

De ce nu le mai este românilor frică de Covid. Psiholog: „Nu mai există încredere în instituțiile statului român” De ce nu le mai este românilor frică de Covid. Psiholog: „Nu mai există încredere în instituțiile statului român”
Actualitateacum 3 ore

De ce nu le mai este românilor frică de Covid. Psiholog: „Nu mai există încredere în instituțiile statului român”

Potrivit unui studiu realizat de Reveal Marketing Research, 55% dintre români sunt puțin sau deloc îngrijorați de faptul că ar...

Amnistia fiscală creează discriminări între cei bun-platnici și cei care au înregistrat restanțe Amnistia fiscală creează discriminări între cei bun-platnici și cei care au înregistrat restanțe
Actualitateacum 8 ore

Amnistia fiscală creează discriminări între cei bun-platnici și cei care au înregistrat restanțe

Amnistia fiscală poate reprezenta o eventuală încălcare a principiului contribuției echitabile la cheltuielile publice prevăzut la art. 56 din Constituție,...

Mărturia unui comandat ucrainean care are în subordine deținuți: „Sunt obișnuiți să lupte pentru supraviețuire” Mărturia unui comandat ucrainean care are în subordine deținuți: „Sunt obișnuiți să lupte pentru supraviețuire”
Actualitateacum 13 ore

Mărturia unui comandat ucrainean care are în subordine deținuți: „Sunt obișnuiți să lupte pentru supraviețuire”

Pândind în tufișuri lângă Pokrovsk, în estul Ucrainei, se află o unitate ai cărei soldați au două lucruri în comun:...

Stilurile de design interior și mobilierul de la Mobilux-Home.ro: ce să alegi? Stilurile de design interior și mobilierul de la Mobilux-Home.ro: ce să alegi?
Actualitateacum 15 ore

Stilurile de design interior și mobilierul de la Mobilux-Home.ro: ce să alegi?

Designul de interior nu e ușor. Ce să alegi, atunci, de la Mobilux-Home.ro, dacă nu ai un specialist lângă tine?...

Viorica Dăncilă, mâna dreapta a lui Cristian Terheș în PNCR: „Cred că ar fi un premier extraordinar” Viorica Dăncilă, mâna dreapta a lui Cristian Terheș în PNCR: „Cred că ar fi un premier extraordinar”
Actualitateacum 18 ore

Viorica Dăncilă, mâna dreapta a lui Cristian Terheș în PNCR: „Cred că ar fi un premier extraordinar”

Fostul premier Viorica Dăncilă a decis să se alăture Partidului Naţional Conservator Român (PNCR), conform unui anunţ făcut joi de...

De ce este serviciul de rent a car o solutie avantajoasa De ce este serviciul de rent a car o solutie avantajoasa
Actualitateacum 19 ore

De ce este serviciul de rent a car o solutie avantajoasa

In ultimii ani, serviciile de inchirieri auto au devenit din ce in ce mai cautate de turistii straini care viziteaza...

VIDEO A fost lansat trailerul oficial al filmului „Moromeții 3“. Când are loc premiera VIDEO A fost lansat trailerul oficial al filmului „Moromeții 3“. Când are loc premiera
Actualitateacum 23 de ore

VIDEO A fost lansat trailerul oficial al filmului „Moromeții 3“. Când are loc premiera

„Moromeții 3“, una din cele mai așteptate povești românești, lansează trailer-ul oficial și dezvăluie publicului larg cele mai importante date...

Publicitate

Parteneri

Citește și:

Top Stiri Nationalul.ro

Copyright © 2024 - ZIARUL NATIONALUL Toate drepturile rezervate. Răspunderea juridică, civilă și penală, pentru conținutul materialelor publicate pe site-ul nationalul.ro este purtată exclusiv de către autorul acestora. CONTACT: contact@nationalul.ro