Acum,
cărțile sunt la discreție în orice librărie, la orice bibliotecă și în mediul
online, dar au fost și perioade în care acestea nu erau accesibile oricui.
Copiii din lumea satului nu aveau acces la biblioteci și adormeau cu povești
inventate de bunici sau își inventau propriii eroi. În primele decenii ale
comunismului, marile biblioteci din orașe mai dezvoltate din punct de vedere
economic aveau bibliobuze, un fel de mini-biblioteci pe roți, care duceau cărți
în cartierele orașelor.

Toate
generațiile au visat și au crescut cu povești. Au mâncat dulceață din gavanoase
împreună cu Olguța, Monica și Dănuț din „La Medeleni“, au cutreierat „Castelul fetei în alb“ și
au descoperit mormântul lui Ovidius alături de „Cireșarii“, s-au aventurat în
fundul pământului sau pe Amazon alături de un „Căpitan la 15 ani“. Mai apoi,
adolescenți fiind, au șoptit la ceas de seară iubitei versuri din Ion
Minulescu, Magda Isanos, Nichita Stănescu sau Adrian Păunescu.

În anii
’60-’70, cărțile bune încă se vindeau în librării, circulau și publicații
străine, iar bibliotecile nu aveau volume la fondul secret. Odată cu trecerea
timpului, situația a început să se schimbe: cărțile bune au dispărut treptat
din librării, iar puținele titluri care se editau se vindeau pe sub mână, așa
cum se dădeau și laptele, carnea sau dulciurile și bananele, sau erau la pachet
cu o cuvântare a tovarășului Nicolae Ceaușescu. De regulă, copiii și adolescenții
împrumutau cărți de la bătrânii care apucaseră să aibă o mică bibliotecă și le
devorau zi și noapte.

Povești
la marginea Bucureștiului

Începând
din anii ’60, prin cartierele mărginașe şi nu numai ale marilor orașe și-a
făcut apariția bibliobuzul, o mini-bibliotecă pe roți, dar și caravanele
cinematografice sau medicale. Câteva autobuze de transport călători au fost
modificate pentru a deservi noul obiectiv cultural: scaunele au fost înlocuite
cu rafturi de cărți, reviste și discuri, iar mijloacele de transport au fost
colorate și inscripționate. Bibliobuzele au funcționat în București între anii
1974 și 1992 pe mai multe trasee care ajungeau în cartiere, cum ar fi Berceni,
Balta Albă, Drumul Taberei sau Grivița. Un șofer și o bibliotecară de la
Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu“ veneau să aducă povești şi aventuri copiilor
şi tinerilor.

Nostalgicii
acelor vremuri, de fapt copiii care au beneficiat de serviciile bibliobuzului,
își amintesc cu drag de acele vremuri. Atunci când pe diferite grupuri de
Facebook apar imagini cu bibliotecile mobile, retrăiesc acele vremuri: „De la
un bibliobuz am împrumutat și citit, pe nerăsuflate, «Legendele Olimpului», «Iliada»,
«Odiseea», «Eneida»“, își aduce aminte Dan Bobeică. „Am apucat și eu așa ceva,
dar cam prin anii ’80, eram la gimnaziu, dar după aceea au dispărut complet.
Fișele de împrumut erau întocmite fără multe date personale, împrumutai cartea
sau cărțile,
apoi bibliobuzul revenea în același loc cam peste o lună. Dar lumea era mult
mai cinstită atunci și nu erau probleme legate de returnarea cărților
împrumutate“.

Toma Vali își aduce aminte că „ani de zile, în fiecare joi, parca
aproape de complexul din fata Secției 13 Miliție și îl luam la puricat ca să
găsesc cărțile dorite. Totul era gratis. Nu trebuia decât să-ți faci
legitimație și să citești și noaptea târziu, sub pătură, la lumina lanternei,
ca să termini cărțile până la următoarea joi“. Vasile
Bodringa spune că a prins serviciile bibliobuzului în anii ’70. „Avea în față o
băncuță cu spătarul la geam unde eu și fratele meu ne așezam în genunchi să
privim pe fereastră. Toate scaunele erau tapițate cu vinilin gri“.

Și pe
forumurile de profil curg amintirile copiilor de altădată: „Îmi aduc aminte de
copilărie… În colțul străzii, din când în când parca un autobuz-bibliotecă de
unde puteai închiria cărți sau citi la fața locului. Era util pentru că nu mai
trebuia să ajung la o bibliotecă centrală pentru cărțile ce-mi lipseau. Asta se întâmpla
prin anii ’80. Din păcate, mai știu doar culoarea… parcă erau roșii… și nu DAC-uri.
Bănuiesc că veneau din parcul ITB și modificate ca bibliobuze“, scrie un fost
client de-al unui bibliobuz. Un altul își amintește: „Pe strada Take Ionescu se
află acum Biblioteca Metropolitană București. Până la începutul anilor ’90, în
curte se puteau vedea trei autobuze Roman 111. Autobuzele erau numerotate de la
1 la 3. Autobuzul 3 se afla în curte și părea descompletat (asta prin anii ’90).
Autobuzele 1 și 2 mai parcau și afară și erau bine întreținute. Nu știu când au
dispărut, dar spre sfârșitul anilor ’90 nu mai existau. Nu știu dacă erau
transformate din autobuze normale sau așa au fost construite“.

Orașul
industrial cu bibliotecă la scară

Însă nu doar Capitala avea bibliobuze, ci și alte
orașe ale țării. În Galați, spre exemplu, oraș care se dezvolta în jurul Combinatului
Siderurgic, autoritățile comuniste și-au dat seama că zona va avea nevoie nu
doar de brațe de muncă, de muncitori calificați, ci și de adulți citiți, și așa
au apărut bibliobuzele. Mai întâi, în anul 1976, a apărut experimental, pe
platforma Combinatului Siderurgic, după proiectul Bibliotecii „V.A. Urechia“,
iar în octombrie a fost pus în circulație primul bibliobuz în cartierele
orașului. În aprilie 1978 a intrat în funcțiune al doilea și se pregătea cel
de-al treilea, aflăm din monografia bibliotecii din Galați, scrisă de Nedelcu
Oprea, fost director al bibliotecii. „Racordate la rețeaua electrică stradală,
având iluminat și încălzire, funcționau și în sezonul rece, prin
inscripționarea lor, marcarea locului de staționare, afișe și fluturași – un
plan al orașului cu traseele, stațiile și zilele și orele de funcționare –
bibliobuzele erau recunoscute în tot orașul“.

Traseele
și programul bibliobuzului erau anunțate inclusiv în presa vremii. Bibliotecarii
de la Serviciul de Referințe al Bibliotecii din Galați ne-au pus la dispoziție
capturi din presa vremii în care apăreau informații despre această
mini-bibliotecă. Ziarul „România Liberă“ anunța la 27 decembrie 1976: „Urmărind
pătrunderea cărții până în cele mai îndepărtate colțuri ale municipiului, Biblioteca
«V.A. Urechia» din Galați a luat de curând inițiativa amenajării unei
biblioteci într-un autobuz care se deplasează în cartierele mai îndepărtate și
distribuie cărți pentru toate categoriile de cetățeni. Bibliobuzul poposește
zilnic în opt puncte fixe din cartierele Dunărea, Țiglina III și Aeroport,
cartiere care au în jur de 25.000 de locuitori fiecare. Deși de la înființarea
acestui bibliobuz nu au trecut nici două luni de zile, rezultatele pătrunderii
cărții în rândurile populației din aceste cartiere sunt din cele mai bune. Până
acum au fost distribuite spre lectură 10.000 de volume la peste 1.000 de
cititori“.

Pe viitor, aflăm din aceeași știre, biblioteca și-a propus să
extindă traseul bibliobuzului în toate cartierele și chiar în unele localități
rurale din raza municipiului. Și ziarul „Scânteia“ anunța în numărul din 13
noiembrie 1976 faptul că „De curând, Biblioteca «V.A. Urechia» a pus în
circulație un bibliobuz al cărui itinerar este fixat în cartierele muncitorești
ale Galațiului. În prima săptămână au fost difuzate pe această cale circa 2.500
de volume. De asemenea, pe cunoscuta platformă industrială din localitate,
difuzarea cărții se realizează și prin această metodă“.

În
numărul din aprilie 1978, publicația „Viața Nouă“ anunța că serviciul oferit de
biblioteca din Galați „vine în întâmpinarea irosirii unui timp prețios al cititorului“. Îi
servește, cum s-ar spune, cartea la domiciliu. Din același ziar aflăm că
bibliobuzul ajunsese deja în 13 puncte ale orașului: Traian-Nord, Bădălan,
Piața 1 Mai, în general acolo unde nu erau deschise filiale ale bibliotecii.
„Zilnic, fiecare bibliobuz pune la dispoziția cititorilor aproximativ 4.000 de
volume, cărți și publicații (acest fond fiind împrospătat pe baza
solicitărilor, a celor mai recente apariții editoriale), carte social-politică,
tehnico-științifică (specifică profilului economic al zonei de împrumut),
literatură de informare generală, beletristică, biografie școlară, discuri“.

Mai departe, aflăm din știre că „Acum, când sediul bibliotecii este închis
pentru reparații curente, în afara activității filialei din Țiglina I,
împrumutul de carte prin bibliobuze a ținut constant relația cititor-carte,
publicul cititor având posibilitatea să intre în posesia temporară a oricărei
publicații de care are nevoie spre documentare“. În încheiere, autorul știrii
era de părere că o astfel de inițiativă putea fi aplicată și în perimetrul
altor mari unități economice ale orașului, cum ar fi Șantierul Naval Galați.

Din
octombrie 1976 și până în septembrie 1979, primul bibliobuz a înregistrat
aproape 9.000 de cititori și 175.000 de cărți împrumutate. Al doilea bibliobuz,
din aprilie 1972, de când a plecat pe traseu, și până în septembrie 1979 a
oferit servicii unui număr de peste 3.000 de cititori, care au împrumutat peste
56.000 de volume. Din păcate, serviciile oferite de bibliobuze au fost
desființate de un tovarăș numit în fruntea Consiliului Popular Județean.

 „Bibliobuzul minunat“ din Bistrița

Bibliobuzul
nu este doar istorie. Mașina plină de cărți noi circulă în prezent pe străzile
din Bistrița, ajunge și în satele îndepărtate, dar și în Republica Moldova.
Proiectul bibliobuzului a început în 2017, când, la cerința reprezentanților
Bibliotecii „George
Coșbuc“ din Bistrița-Năsăud, Consiliul Județean, autoritate de care aparține
spațiul cultural, a comandat în fabrică un bibliobuz. De atunci, biblioteca pe
roți face trasee mai scurte sau mai lungi, în țară și peste hotare, în funcție
de cerințele de carte ale copiilor, tinerilor, dar și ale celor mai în vârstă.
Bibliobuzul este dotat cu rafturi, cu computer, spre deosebire de modelele din
anii ’60 sau ’70, cu tot ceea ce este necesar pentru o asemenea bibliotecă pe
roți.

Ioan
Pintea, directorul Bibliotecii „George Coșbuc“ din Bistrița-Năsăud, a mărturisit că rolul
bibliobuzului nu s-a schimbat în decursul timpului. „Este o bibliotecă pe roți
care duce carte în zonele mai puțin accesibile și unde nu sunt biblioteci,
acolo unde tinerii, în special elevii, nu au acces la carte. Noi venim în
întâmpinarea copiilor pentru a descoperi bucuria cititului. Știm situația din
țară a bibliotecilor comunale, sătești, care nu prea sunt aprovizionate cu
carte, iar altele nu sunt aprovizionate deloc. Atunci, eu m-am gândit că e
absolut necesar să avem o bibliotecă pe roți și facem trasee în zonele cele mai
îndepărtate sau chiar în zone mai apropiate, dar care nu au biblioteci sau unde
bibliotecile nu sunt cu achiziția de carte la zi“, spune managerul bibliotecii
pentru „Weekend Adevărul“.

Numele
de „Bibliobuzul minunat“ l-a dat un copil din satul Hălmăsău, unde dincolo de
mica așezare nu mai e nimic, doar munte. Atunci când l-a văzut, copilul a
strigat: „Bibliobuzul minunaaat“. Și așa i-a rămas numele.

Cu
bibliobuzul la Chișinău

Din
experiența sa, există din partea copiilor și a tinerilor o mare dorință de
lectură, dar, spune el, nu poți să-i duci unui copil o carte apărută în anii ’60,
sau chiar ’80. „Și atunci, noi, când achiziționăm carte pentru bibliotecă,
achiziționăm volume și pentru bibliobuz pentru că îl considerăm un compartiment
al bibliotecii“.

Bibliobuzul
nu doar că duce carte de împrumut copiilor și tinerilor, ci duce și carte nouă.
La fiecare drum, biblioteca pe roți nu pleacă fără 2.000 de cărți. „În zonele
rurale, ducem și donații de cărți noi, cărți pe care le primim de la edituri cu
care avem parteneriate. Nu ducem doar beletristică, ci și foarte multe titluri
din bibliografia școlară. E foarte important acest lucru. Sigur că, dacă
trăiești la oraș, este simplu. Biblioteca este la trei pași, iar elevul vine și
își alege o carte și merge cu ea acasă, dar atunci când vine bibliobuzul la ei
este o trăire specială. Copiii stau ore întregi pe lângă noi și greu se dau
desprinși de acolo“. Dacă pe timpul iernii bibliobuzul merge în lumea satului doar ca să
ducă volume de carte, vara, în apropierea lui, se organizează adevărate
întâlniri culturale: se fac lecturi de proză și poezie, copiii care scriu își
prezintă creațiile literare, se recită poezii și sunt și momente muzicale.

Bibliobuzul
a ajuns până la Chișinău, acolo unde există o filială a bibliotecii din
Bistrița-Năsăud, care se numește „Liviu Rebreanu“, dar și una la Glodeni, unde
ajunge carte românească nouă. Dascălii de aici trimit liste cu titlurile care
le sunt necesare și așa ajung cărţile de care ei au mare nevoie.

Bibliotecă
în satul lui Liviu Rebreanu

Bibliobuzul nu este singurul proiect al conducerii
bibliotecii. La sfârșitul anului trecut a fost redeschisă biblioteca de la
Târlișua, satul unde s-a născut Liviu Rebreanu. Tot în administrarea
bibliotecii este și Casa Colecțiilor și a Obiectelor de Patrimoniu, care
funcționează în casa unde a locuit Matei Eminescu, fratele poetului. „Am inaugurat
Casa Colecțiilor în urmă cu doi ani. Aici avem carte de patrimoniu, donații,
publicații din perioada interbelică. Arhiva «Nicolae Manolescu» este aici, la
noi. Tot aici avem și o parte din Biblioteca «Virgil Ierunca și Monica
Lovinescu», dar și manuscrise de-ale lui Nichita Stănescu. Ca o curiozitate,
avem aici Biblia de la 1475, tipărită la Veneția. Când Ștefan cel Mare se bătea
cu turcii, cartea aceasta venea către noi“.

Biblioteca
centrală are peste 15.000 de cititori înscriși. „Copiii citesc, în ciuda a ceea
ce se spune, dar copiii au nevoie de carte nouă, de volume frumoase, iar
experiența cu bibliobuzul e mai tare decât cea de la bibliotecă“, ține să ne
asigure directorul. Este de înțeles aici, mai mult ca oriunde în țară, atât
dorința de a dărui carte, cât și bucuria de a o primi, fiind teritoriul unde
s-au născut Liviu Rebreanu, George Coșbuc și Veronica Micle.