Actualitate
Metoda odioasă prin care au fost jefuite marile bogății ale României, descrisă de CIA
La opt decenii de la instaurarea primului guvern comunist, unele locuri din România păstrează încă amintirea sovromurilor prin care cele mai prețioase resurse ale țării au ajuns atunci sub controlul sovieticilor.
Ciudanovița, una dintre localitățile miniere ridicate în trecut de Sovromuraniu. Foto: Daniel Guță.
În 1945, anul în care a fost instaurat primul guvern comunist din România, condus de Petru Groza și controlat de sovietici, a fost deschisă calea Uniunii Sovietice spre cele mai importante resurse ale țării.
Ce au fost sovromurile
Înființate în perioada următoare, „sovromurile” au fost mijlocul prin care în următorul deceniu România a fost secătuită de unele dintre marile sale bogății, în timp ce imperiul de la răsărit și-a asigurat monopolul asupra acestora, arătau documentele vremii.
„Când condiţiile politice potrivite au fost create în România, Uniunea Sovietică, la „cererea” Guvernului României, a fost de acord, ca un semn al unei prietenii sincere şi generoase, să ofere un ajutor poporului român, prin crearea întreprinderilor mixte româno-sovietice, sovromurile. România a fost primul stat care a garantat asemenea relaţii. Angajamentul legal care stătea la baza sovromurilor a fost cel ca fiecare parte să controleze 50 la sută din companiile create. Însă sovieticii au manipulat capitalul şi bunurile de investiţii atât de mult încât controlul românesc nu a putut ajunge la 50 de procente”, se arăta într-o notă secretă din 1949, a Agenției Centrale de Infromații (CIA) a Statelor Unite ale Americii (SUA).
Companiile româno-sovietice înființate în primii ani de comunism erau reprezentate în mod egal, în conducere, de români și sovietici.
Aparent exista un echilibru între acționari, însă conducerea sovromurilor era la Moscova, directorii lor erau sovietici, iar oficialii români aveau un rol consultativ, în managementul economic al sovromurilor. România își punea la dispoziție resursele și infrastructura, iar sovieticii contribuiau cu specialiști, personal tehnic, proiectanți, echipamente și mașinării și se ocupau de organizarea și planificarea activităților.
„Sovromurile au prioritate faţă de întreprinderile române de stat, în aprovizionare, finanţare, export şi alte domenii de activitate. Sovromurile sunt planificate separat, cu priorităţi şi privilegii. Au un control independent al exportului, care include volumul bunurilor ce este exportat. În ţările străine, ele preferă să negocieze prin companii sovietice sau mixte. Sovromurile sunt finanţate prin banca de stat. Finanţarea investiţiilor, un secret bine păzit, este făcută în valută, prin ministerul de Finanţe, printr-un fond secretîncredinţat ministrului Vasile Luca. Metoda standard de finanţare a importurilor este prin canalele obişnuite legale. Legal, Sovromurile se află sub autoritatea unor ministere, dar, de fapt, companiile tratează ministerele ca autorităţi inferioare. Ocazional, ministerele refuză cererile Sovromurilor, dar numai pentru motive bine fundamentate”, informa un alt raport al CIA, din 1951.
Un parteneriat semnat între România și Uniunea Sovietică în mai 1945, cu scopul oficial de a gestiona recuperarea datoriilor României faţă de URSS, estimate la 300 de milioane de dolari a dus la înființarea primelor sovromuri.
În anii următori societățile româno-sovietice aveau un rol tot mai important în economia României, iar potrivit unor istorici au reprezentat o formă de exploatare durabilă și convenabilă de către sovietici a economiei românești.
Transporturile pe Dunăre aproape interzise localnicilor
Din 1945, infrastructura de navigație a României a fost pusă la dispozița sovieticilor odată cu înființarea Sovromtransport, care controla principalele rute de navigaţie, porturile Galaţi, Constanţa, Brăila şi Giurgiu de pe Dunăre și șantierele navale de la Drobeta Turnu Severin, Constanța, Galați și Brăila.
„Scopul societății pe acțiuni de navigație sovieto-română Sovromtransport este administrarea și exploatarea de transporturi fluviale și maritime; folosirea de porturi fluviale și maritime române; organizarea și comunicații fluviale și maritime ; industria și construcțiuni și reparațiuni navale precum și operațiuni expediție și operațiuni comerciale, în comision, pe teritoriul României și în străinătate”, arăta actul de înființare al Sovromtransport.
Între timp, miile de bărci care puteau fi văzute pe Dunăre în zona Orșovei, Severinului și Porților de Fier, folosite de localnici la pescuit și plimbări, au dispărut, fiind interzise în primii ani comunist, iar localnicii care își câștigau existența din pescuit au fost alungați. Oamenii nu mai aveau permisiunea nici să își ia apă din Dunăre pentru folosul personal, arătau unele mărturii.
Fluviul Dunăra. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Tot în 1945 a apărut și societatea TARS (Transporturile Aeriene Româno-Sovietice), menită să gestioneze aeroporturile și linii de transport din Bucureşti către Baia Mare, Timişoara, Iaşi, Cluj, Oradea şi Constanţa.
Petrolul românesc, acaparat de sovietici
Până la sfârșitul anului 1945 au intrat în activitate și Sovrombanc și Sovromasigurări, care se implicau în economia și finanțele României.
Înființată în 1945 și condusă de sovietici, Sovrompetrol a reușit în scurt timp să absoarbă toate companiile petroliere din România, în ciuda opoziției unor companii occidentale care gestionau exploatările din România.
Înainte de război, România avea una dintre cele mai dezvoltate industrii petrolifere din lume, cu o tradiţie începută la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1943, potrivit unor rapoarte ale CIA, producţia anuală de petrol din România depăşea 5,2 milioane de tone.
Guvernul Petru Groza a sprijinit necondiționat planurile sovieticilor, iar oficialii regimului comunist lăudau faptul că România își ceda industria petrolieră – una dintre cele mai importante resurse ale sale.
Câmp petrolier în anii interbelici. Ilustrată de epocă.
„Uniunea Sovietică ar fi putut să-şi valorifice singură întreprinderile ce a dobândit la noi, ca succesoare a bunurilor germane, dar a preferat să ne facă oferta unei colaborări pentru a întări legăturile economice cu ţara noastră şi a ne ajuta, în măsura posibilităţilor ei, care ştim că sunt foarte mari, la dezvoltarea industriei noastre petroliere”, arăta Dorel Dumitrescu, reprezentantul român al societăţii Sovrompetrol.
Unele rapoarte ale CIA arătau că în primii ani de comunism, România producea circa 4 – 5 milioane de tone de petrol anual, dar resursele erau gestionate de sovietici. Circa un sfert din producție rămânea în România, în timp ce exporturile de petrol în URSS se făceau la prețuri modice.
„Sovrompetrol se compune astăzi din nouă rafinării localizate în România: fosta Astra Română, Orion, Petrolmina şi Noris; Vega; Româna Americană Teleajen; Steaua Română Câmpina; Standard; Creditul minier; Columbia; Moineşti; Vacuum Oil Braşov”, se arăta într-un raport al CIA din 1951.
La începutul anilor ’50, Astra Română, din Ploieşti, era cea mai importantă dintre rafinăriile din ţară, iar aproape 90 la sută din producţia sa din acea vreme, estimată la peste 200.000 de tone de petrol lunar, era trimisă în Uniunea Sovietică, restul fiind folosită de România, arăta același document.
Câmpina. Foto: Delcampe.net
„Întreprinderile Sovrom includ transportul maritim, fluvial şi rutier, exploatarea lemnului, a petrolului, a oţelului şi a multor alte resurse. Întregul proces al exploatării poate fi indicat în practicile stabilite în producţia de petrol. Aproape 80 la sută din ariile de producţie sunt sub controlul Sovrompetrol. Producţia se află exclusiv sub controlul sovietic, dar munca de explorare şi de găsire a noi câmpuri de producţie este făcută de societăţi româneşti. În acest fel, costul descoperirii este suportat de Guvernul român, în timp ce beneficiile descoperirii merg către companiile sovietice”, arăta o notă informativă a CIA din 1952.
Pădurile seculare, lemne pentru URSS
Societatea Sovromlemn a fost înființată la începutul anului 1946, iar printre prioritățile sale s-au numărat tăierea pădurilor seculare din România.
Până la mijlocul anilor ´50, când sovromurile au fost desfiinţate, cea mai mare parte a lemnelor şi a mărfurilor rezultate din exploatările de pădure din România a fost trimisă în URSS ca despăgubiri de război, sau în urma unor schimburi comerciale, la preţuri derizorii.
Păduri virgine, seculare şi din ariile protejate ale ţării au fost rase în acei ani, pentru totdeauna, arătau documentele de arhivă, doar materia primă şi produsele cele mai de calitate fiind acceptate pentru a fi trimise în URSS.
Arbori seculari. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
„Sovromlemn va exploata masive noi, neexploatate încă până acum, ca de exemplu: Râșca, Pipirig, Târgu Neamț, Strâmbu gros, Mănoasa și Bozovici. Societatea trebuie să construiască câteva sute de kilometri de căi ferate forestiere pentru a se putea valorifica toate aceste păduri. Vom avea de construit și reconstruit multe fabrici, acolo unde nevoile economice vor cere”, arăta inginerul Vasilev, directorul sovietic al Sovromlemn, în 1946.
În anii ‘50, Sovromlemn controla 30 de uzine forestiere, unele naţionalizate, şi peste 100 de gatere, toate lucrând pentru export spre URSS. Cele mai multe dintre exploatările controlate de Sovromlemn se aflau în sudul Bucovinei, în nordul Moldovei, în văile Trotuşului, Bistriţei, Dorna şi Putna – regiuni care produceau cherestea de calitate excelentă.
„Pădurile din România se află într-o situaţie foarte rea. Guvernul comunist a fost de acord să aplice Planul sovietic pentru distrugerea completă a pădurilor. Am fost informaţi de un specialist din acest domeniu, care a lucrat 20 de ani în industria lemnului şi a exploatărilor forestiere, că lemnul tăiat în România este exploatat fără reguli şi fără limite. Păduri antice sunt retezate la pământ, fără a mai exista vreun ordin de reîmpădurire. În acest ritm va mai fi nevoie de 60 de ani pentru ca pădurile să îşi revină la normal. Tot lemnul este exportat în beneficiul Uniunii Sovietice, ca reparaţii de război”, arăta o notă secretă din 1952, din arhivele RFE (Radio Europa Liberă), citând un fost director al exploatării forestiere din Oneşti.
Între 1945 şi 1951, conform unor documente din arhivele CIA, producţia exploatărilor forestiere din România s-a triplat, iar peste 40.000 de oameni au fost calificaţi ca muncitori forestieri, cei mai mulţi la începutul anilor ´50.
Resursele valoroase exploatate intens în anii ‘50
După lemn, finanțe și petrol, au intrat sub controlul sovieticilor și celelalte resurse naturale valoroase din România. Unul dintre ele a fost uraniul, a cărui exploatare a început în premieră în România, sub controlul complet al sovieticilor
Primele mine de uraniu din România au fost deschise la începutul anilor ´50, în munţii Apuseni, în ţinutul Maramureşului şi în Banatul Montan. Înainte de război, unele câmpuri miniere erau deja cunoscute, fiind cercetate intens de ingineri români și germani. Sovieticii au preluat planurile de cercetare și au extins prospecțiunile, iar în locurile în care au conturat zăcăminte valoroase au început exploatările intense.
În anii ‘50, zăcămintele şi uzinele din jurul lor s-au aflat sub controlul strict al sovieticilor, prin Societatea româno-sovietică „Sovrom Kvartit“ (Sovromura), iar minereul extras era sigilat şi trimis, sub pază armată, în Uniunea Sovietică, neexistând în aceste zone alte facilităţi de procesare şi rafinare a metalului.
În anii ’50, zeci de mii de români au lucrat la extragerea minereului preţios, mulţi dintre ei fiind deţinuţi politici sau membri ai unor detaşamente de muncă forţată.
„Românii au fost cu hei-rupul, iar sovieticii au lucrat în general ca personal administrativ și de conducere a activității minelor. Ei dădeau ordinele și luau minereul, vezi doamne, ca datorie după război”, arăta un fost miner de la Ciudanovița (video), care a prins în copilăria sa vremea în care minele erau conduse de sovietici.
Autorităţile comuniste au ţinut secrete activităţile din exploatările de uraniu, iar relatările despre viaţa localnicilor din zonele miniere au lipsit din presa anilor ‘50. Unii foști directori din minele de uraniu estimau că România a livrat Uniunii Sovietice circa 20.000 de tone de uraniu metal, însă datele despre cantitatea metalului prețios extras din România anilor ‘50 au rămas secrete.
Aurul trimis în URSS
La fel ca uraniului, și aurul românesc ajungea în anii ‘50 în URSS. Exploatările miniere de aur au fost intensificate, iar mii de oameni au fost trimiși la minele din Apuseni (video), pentru a extrage într-o perioadă cât mai redusă rezerve importante de aur și argint, arătau unii cercetători.
„Întreaga producţie anuală de metale preţioase din România, circa două tone de aur şi opt tone de argint, este trimisă în Uniunea Sovietică. Se crede că aurul românesc acoperă, în parte, costurile operaţiunilor de spionaj şi propagandă ale Cominform (n.r. Biroul Comunist de Informaţii) în ţările occidentale. Minele de aur şi argint din România sunt în Baia Mare şi în regiunea Munţilor Apuseni, din Transilvania. Noua companie Sovrommetal le cere minerilor să lucreze 12 ore pe zi, în loc de opt. În toamna anului 1950, mai mult de 2.000 de ţărani din zonele miniere au fost recrutaţi forţat să muncească în aceste mine”, arăta un raport al CIA, din 1951, păstrat în arhivele digitalizate ale instituţiei.
Societatea Sovromcărbune controla minele de cărbune din Valea Jiului, unde în scurt timp numărul lucrătorilor a crescut la câteva zeci de mii. Numeroși muncitori își riscau viața lucrând în condiții extrem de dificile. Aveau puține șanse să se plângă de starea în care erau aduși. La fel ca exploatările de uraniu și aur, și minele de cărbune erau militarizate.
„Securitatea a reuşit să prevină toate încercările de dezordine şi greve din regiune, dar acest lucru a putut fi făcut doar cu multă brutalitate. Un bărbat a fost arestat şi acuzat că a fost împotriva autorităţilor şi pentru că a criticat eşecul lor de a menţine drepturile muncitorilor şi reglementările sociale aşa cum au fost garantate în teorie”, informau autorii unui raport CIA din toamna anului 1954.
Până în 1950 au mai fost înființate Sovrommetal, Sovromgaz, Sovromchim, Sovromconstrucţia, Sovromnaval, Sovrom Metale Neferoase, Sovromcărbune, Sovromtractor, Sovromutilajpetrolier, Sovrom Kvartit, dar și Sovromfilm – societatea responsabilă cu propaganda cinematografică.
Toate au fost desființate la mijlocul anilor ‘50, după moartea liderului URSS, Iosif Stalin, activitatea lor urmând să fie continuată de statul român.
Vremea se răcește
accentuat de luni, 27 aprilie, în întreaga țară, cu temperaturi sub media
perioadei și ploi în anumite regiuni, potrivit prognozei emise de ANM.
Temperaturile sunt sub normalul acestei perioade. FOTO: Freepick
Administrația
Națională de Meteorologie anunță că de luni, 27 aprilie, vremea se va răci
semnificativ, mai întâi în jumătatea de sud a țării, iar ulterior în toate
regiunile. Temperaturile vor coborî sub valorile normale pentru această
perioadă a anului, însă intensitatea vântului va fi în scădere față de zilele
anterioare.
În cursul zilei, în sudul țării se va resimți cel mai puternic
această răcire, în timp ce în celelalte regiuni valorile termice vor rămâne
apropiate de cele din zilele precedente.
Cerul va fi în
general senin, iar vântul va sufla slab și moderat, cu unele intensificări
izolate în estul și sud-estul teritoriului, unde rafalele vor atinge 40-45
km/h. În zonele montane, în special în Carpații Orientali și Meridionali,
vântul va fi mai puternic, cu rafale de până la 60–70 km/h.
Temperaturile
maxime se vor încadra între 11 și 19 grade Celsius, în timp ce minimele vor coborî
între -7 și 9 grade.
În timpul nopții,
în nordul și centrul țării se va forma brumă pe arii locale, iar în alte
regiuni, mai ales în zonele depresionare și subcarpatice, acest fenomen va
apărea pe suprafețe restrânse.
În Capitală
În București,
răcirea vremii va fi, de asemenea, resimțită, temperaturile diurne situându-se
ușor sub valorile normale pentru această dată. Cerul va rămâne mai mult senin,
iar vântul va sufla slab și moderat. Temperatura maximă va fi cuprinsă între 17
și 19 grade, iar minima va coborî la 4-7 grade Celsius.
Actualitate
Cum a fost îmblânzită Valea Oltului. Transformarea îndelungată a celui mai spectaculos defileu din Carpați
Lucrări ample de infrastructură au transformat, de-a lungul timpului, Valea Oltului dintr-un ținut primejdios, dificil de străbătut, într-unul dintre cele mai circulate defileuri din România, căutat de turiști pentru stațiunile, monumentele naturii și vestigiile sale istorice.
Drumul de pe Valea Oltului la Călimănești. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Mii de mașini tranzitează zilnic Valea Oltului, una dintre cele mai importante rute de transport ale României, care leagă Transilvania de Muntenia.
Aproape jumătate din cei circa 105 kilometri dintre Sibiu și Râmnicu Vâlcea, orașe aflate de-o parte și de cealaltă a Carpaților, sunt străbătuți prin sectorul montan al văii adânci săpate de râul Olt, care coboară spre Dunăre.
Defileul a trecut prin schimbări ample de-a lungul timpului, începute odată cu amenajarea primului drum din epoca sa modernă în urmă cu trei secole. Au fost urmate de refacerea vechiului drum în secolul al XIX-lea, și de construirea căii ferate care îl străbate de peste 125 de ani.
În a doua parte a secolului XX, ruta din Valea Oltului a devenit tot mai importantă, iar ridicarea barajelor și a amenajărilor hidroenergetice de pe Olt din a doua parte a secolului XX, dar și dezvoltarea micilor localități de pe malurile sale și a comerțului din zonă au contribuit la transformarea sa.
Valea Oltului a intrat într-o nouă etapă de modernizare odată cu construcția autostrăzii montane Sibiu-Pitești, care o traversează între localitățile Boița, din județul Sibiu, și Racovița, din județul Vâlcea. Mai multe tuneluri și viaducte prind contur pe malurile sale, „împlântate” în versanții abrupți acoperiți cu pădure.
Valea Oltului, o istorie vizibilă de două milenii
Oltul intră în defileu pe la poalele Munților Făgăraș, după ce părăsește localitățile Turnu Roșu și Boița, din județul Sibiu. Traversează Pasul Turnu Roșu până la Câineni, apoi o parte a depresiunii Loviștei, până la Brezoi, unde primește apele Lotrului.
În sectorul sudic, cunoscut ca Defileul Coziei, râul străbate Parcul Național Cozia și părăsește zona montană la Călimănești (video), în apropiere de Râmnicu Vâlcea. Pe traseul său, Oltul desparte Munții Făgăraș și Cozia de Munții Lotrului și Căpățânii.
Primele drumuri de pe Valea Oltului au fost amenajate în Antichitate, defileul fiind una dintre rutele pe care armatele împăraților Domițian și Traian au încercat să se strecoare în Dacia, fiind înfruntate aici de armatele dacilor.
La Cozia se găsea „Masa lui Traian”, o stâncă ieșită din albia râului, care ar fi fost dăltuită de romani, numită astfel pentru că, potrivit legendei, împăratul roman ar fi poposit aici. În timp ce blocul de piatră a fost afectat de construcția căii ferate pe malul stâng al Oltului și apoi de amenajarea lacului de acumulare, alte vestigii antice s-au păstrat în Defileul Oltului.
Castrul Arutela, în restaurare. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Rămășițe ale castrului roman Arutela și un monument care reconstituie parțial fosta așezare militară romană pot fi văzute pe malul stâng al Oltului, în apropiere de Mănăstirea Cozia și de locul „Mesei lui Traian”.
Castrul roman, înființat la începutul secolului al II-lea, și-ar fi primit numele de la izvoarele binefăcătoare din zonă, puternic mineralizate, care aveau să facă faimoasă stațiunea Călimănești-Căciulata. La nord, în apropiere de Câineni, unde Valea Oltului se intersectează cu Pasul Perișani, se afla castrul roman Pons Vetus, o așezare căreia localnicii îi păstraseră până în secolele trecute numele de Poarta Romanilor.
Urmele unor fortificații romane se întâlnesc în mai multe locuri din Valea Oltului. Printre cele mai spectaculoase sunt cele ale drumului antic prin defileu.
Acest drum, la fel ca și drumul roman din Cazanele Dunării, era pe alocuri suspendat pe bârne împlântate în versanți, pentru ca apele să nu îl inunde. Rămășițele sale au fost identificate în zona Racovița-Cornet, la ieșirea din Parcul Național Cozia. Potrivit istoricilor, drumul de pe Valea Oltului, care urca până la Turnu Roșu, a fost refăcut în vremea împăratului Hadrian (117–138) și a fost folosit și în Evul Mediu, trecătoarea fiind amintită în vremea voievozilor Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul.
Mănăstiri și biserici medievale
În perioada medievală, pe Valea Oltului au fost ridicate mai multe mănăstiri. Cea mai veche dintre ele, Cozia, se află în nordul stațiunii Călimănești și datează din secolul al XIV-lea, fiind ctitorită de Mircea cel Bătrân și înfrumusețată de domnitorii care l-au urmat pe tronul Țării Românești. În curtea ei a fost construită o „bolniță”, un spital medieval unde izvoarele binefăcătoare din zonă erau folosite la vindecarea bolnavilor încă din secolul al XVI-lea.
Cozia. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Ruinele unui turn medieval circular, ridicat la începutul secolului al XVI-lea, veghează la celălalt capăt al defileului. „Turnul spart” a fost construit în apropiere de Boița, pe malul drept al Oltului, amintind de turnul circular de la Crivadia, însă ar fi rezistat doar trei decenii de la înălțarea sa, fiind distrus de apele învolburate ale Oltului.
Boița. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
În apropierea sa, castelul medieval Turnu Roșu de la Boița a avut un rol mai important.
Construcțiile sale, începute în secolul al XIV-lea, au fost folosite pentru apărarea trecătorii Oltului și ca punct de vamă pe drumul care lega Transilvania de Muntenia. În apropierea vechiului castel, un izvor amenajat în defileu, numit „Fântâna Împăratului”, poartă amintirea întâlnirii de aici a împăratului Franz Joseph cu domnitorul Barbu Știrbei, în 1852.
Primul drum modern de pe Valea Oltului, construit de habsburgi
Din Evul Mediu și până la Marea Unire din 1918, Valea Oltului a fost punct de trecere între regiunile istorice Transilvania și Muntenia.
Drumul din Defileul Oltului a fost amenajat la începutul secolului al XVIII-lea, după ce Oltenia a ajuns sub stăpânirea habsburgilor. A fost numit atunci „Via Carolina”, după numele împăratului Carol al VI-lea.
„Via Carolina. Cea dintâi îngrijire a guvernului Austriei, luând în posesiune Oltenia (1718), a fost de a uni prin comunicaţiuni mutuale Dacia Alpestră (Transilvania) cu Dacia de Mijloc (Oltenia). De aceea, pe de-o parte, a pus a se curăţi albia Oltului de stâncile care împiedicau orice transport de apă, iar pe de alta, să deschidă, cu multe greutăţi, Via Carolina, care mergea de la Turnu Roşu până la Bogdănești, aproape de Râmnicu Vâlcea. Această şosea pe marginea Oltului fu considerată în acele vremuri ca o lucrare extraordinară şi fu asemănată cu construcțiile romanilor, căci, zice o inscripție de la Câineni: chiar vitejia lui Traian s-a oprit aici. Dificultăţile erau într-adevăr foarte mari, având a învinge stâncoasa rezistenţă a Carpaţilor şi capriciile furioase ale Oltului”, informa revista Familia, în 1890.
Via Carolina, modernizată în secolul al XIX-lea
La mijlocul secolului al XIX-lea, lucrările la drumul de pe Valea Oltului au fost reluate, pentru a moderniza calea tot mai des folosită de români, germani și ungari. Lucrările au fost grăbite în jurul anului 1850, pentru pregătirea vizitei pe care împăratul Franz Joseph urma să o facă în Țara Românească.
DN 7, Valea Oltului. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
„În ambele defilee, pasul este împodobit de șoseaua de stat; privită din tren, aceasta merge pe malul opus. Șoseaua lată și frumoasă a fost construită în anii ’50 ai secolului trecut și, în multe locuri, a fost săpată prin dinamitarea pereților de stâncă. Zidurile ei de sprijin din piatră, construcțiile căii ferate și numeroasele căi ferate industriale care se ramifică spre văile laterale se înfățișează, în mijlocul naturii copleșitoare, ca o imagine a biruinței omului asupra forțelor naturii”, nota, în 1912, savantul Gustav Bedeus von Scharberg, baron și funcționar al comitatului Sibiu.
Noile autostrăzi care golesc drumurile naționale și amenință afacerile de pe marginea șoselelor
La începutul secolului XX, adăuga acesta, mai sus de noua șosea încă mai puteau fi observate segmente din drumul construit în anul 1717, sub coordonarea cartografului austriac Friedrich Schwantz von Springfels (c. 1690–1728). Spre deosebire de drumul antic al Oltului, amenajat pe malul stâng, Via Carolina fusese construită pe malul opus.
„Acesta a fost săpat în stâncă pentru a lega imperiul de Oltenia, dobândită atunci, și urma în întregime versantul muntos de pe malul drept, deoarece malul stâng rămăsese turcesc. Pentru vremea aceea, lucrarea era o realizare extraordinară. Potrivit protocolului comunității orașului Sibiu, și orașul, precum și Scaunul Sibiului, au avut o contribuție importantă la construirea drumului, mai ales prin punerea la dispoziție a muncitorilor. Placa memorială din marmură, care amintește construirea șoselei, este fixată pe o stâncă ieșită în afară. Nu departe de ea se află o interesantă cruce veche de piatră; este posibil ca ea să fi fost ridicată pentru unul dintre accidentele care, din cauza îngustimii drumului și a prăpastiei adânci ce se deschidea imediat lângă el, pe coasta muntelui, se pare că s-au petrecut adesea”, nota savantul Gustav Bedeus von Scharberg.
Stațiunea de pe Valea Oltului
Pe marginea șoselei, o mulțime de hanuri au fost construite începând din secolul al XIX-lea, de-o parte și de cealaltă a vechilor granițe ale regiunilor istorice. Însă cel mai căutat loc de pe Valea Oltului a fost stațiunea Călimănești-Căciulata, aflată la 18 kilometri de municipiul Râmnicu Vâlcea.
Imaginea 1/15:
Stațiunea Căciulata Călimănești Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (44) JPG
„Castrul roman Arutela, ale cărui ruine sunt la Bivolari, lângă Călimănești, folosea în termele castrului izvoare termale. Izvoarele minerale, cunoscute deja din timpul dacilor și romanilor, sunt valorificate terapeutic începând cu anul 1830, în Călimănești. Apele minerale de aici au fost folosite și de către Napoleon al III-lea, care suferea de rinichi, și au fost prezentate în revista L’Union médicale, în anul 1859. În anul 1873, la Expoziția Internațională a Apelor Minerale de la Viena, apei de Căciulata i se atribuie medalia de aur”, arată Ghidul Stațiunilor Balneare, realizat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
Imaginea 1/10:
Stațiunea Căciulata Călimănești Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (16) JPG
Între 1882 și 1884 a fost construit primul mare complex balnear de la Călimănești, actualul Hotel Central. Din 1910, stațiunea a trecut în concesiunea Societății „Govora-Călimănești”, iar în 1912 a fost construit Cazinoul din Ostrov. În 1924 au fost ridicate Hotelul 1, Jantea, Bazarul și Teatrul cu Terasa Olt — astăzi biblioteca —, iar Complexul Balnear Cozia a fost dat în folosință între anii 1976 și 1979.
Hotelul Central, Călimănești, ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Foto Daniel Guță. ADEVĂRUL
Parcul Național Cozia, castrele romane, mănăstirile medievale și traseele montane se alătură atracțiilor turistice căutate pe Valea Oltului, alături de stațiunea balneară cu origini antice.
Navigația pe Olt, extrem de dificilă
În secolul XX, drumul național de pe Valea Oltului a trecut prin mai multe etape de modernizare, însă relieful dificil și alunecările de teren au continuat să cauzeze probleme pe traseu. Și în prezent au loc lucrări de protejare a versanților din defileele sale.
Valea Oltului a fost o provocare pentru navigație din cauza reliefului accidentat, a curenților puternici, a pragurilor stâncoase și a îngustimii văii în unele locuri. În anumite perioade și pe unele segmente putea fi străbătută de vase ușoare, însă, în unele locuri, chiar și acestea puteau să se zdrobească de stâncile din ape.
Oltul la Robeșto. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
O stâncă numită de localnici Clopot era unul dintre reperele Defileului Coziei, într-un sector îngust și primejdios al Oltului.
Legenda spune că aici s-ar fi izbit de stâncile râului o corabie care aducea la Mănăstirea Cozia un clopot turnat de sași. Potrivit altor relatări, consemnate la începutul secolului XX de baronul Gustav Bedeus, unele blocuri de stâncă ar fi fost prăvălite în Olt de un voievod muntean din secolul al XVIII-lea, pentru a împiedica transporturile militare pe râu.
Cel mai complex nod de autostradă prinde contur. „Va avea numeroase poduri, pasaje și chiar viaducte, pe trei niveluri”
Calea ferată din Valea Oltului
La sfârșitul secolului al XIX-lea, autoritățile vremii au susținut transformarea defileului într-un canal navigabil. Amenajarea Văii Oltului ca arteră navigabilă nu a mai avut loc. În schimb, din 1901, defileul este traversat de unul dintre cele mai spectaculoase trasee feroviare din România.
Linia ferată din zona montană a Oltului, între localitățile Turnu Roșu și Călimănești-Cozia, a fost construită între anii 1896 și 1901, lucrările fiind coordonate de Direcția Generală C.F.R. din Regatul României.
Ruta, cu o lungime de 40 de kilometri, lega regiunile istorice Transilvania și Țara Românească, trecând prin Turnu Roșu, Racovița, Câineni, Cornet, Robești, Gura Lotrului, Lotru și Călimănești-Jiblea, localități înșirate pe Valea Oltului, într-un relief dificil. Pe traseu au fost construite zece tuneluri și 18 poduri metalice, cel mai spectaculos dintre acestea fiind cel de la Proieni, aflat pe lista monumentelor istorice.
Hidrocentralele din defileu
În anii ’60 a început amenajarea hidroenergetică a râului Olt, care viza construcția a peste 30 de hidrocentrale, cu o putere instalată totală de 1.000 MW. Prima hidrocentrală de pe Olt a fost construită la Râmnicu Vâlcea în 1969.
Oltul la Cozia. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Pe valea Oltului, lucrările au început în 1989 și vizau construirea a cinci centrale hidroelectrice la Cornetu, Robești, Câineni, Lotrioara și Racovița, cu o putere instalată totală de 145 MW și o producție anuală estimată de aproximativ 270 de milioane kWh.
„Amenajările de la Cornetu, Robești și Racovița, începute în anul 1989, au avansat într-un ritm foarte lent. Punerea în funcțiune (PIF) a avut loc astfel: la Cornetu, primul grup a fost pus în funcțiune în anul 2001, iar al doilea în 2002; la Robești, lucrările au fost finalizate și centrala a fost pusă în funcțiune în 2012; iar la Racovița, punerea în funcțiune a avut loc în 2019, însă cu o restricție de nivel la 372,50 mdMB, minim energetic”, arată Ministerul Mediului.
În ceea ce privește amenajările de la Lotrioara și Câineni lucrările au fost întrerupte în anii ’90 și, reluate ulterior, nu au mai fost finalizate.
Actualitate
CSM București, calificare magistrală în careul de ași al Ligii Campionilor. „Tigroaicele”, în final Four, după 8 ani
8 ani a așteptat CSM București pentru a ajunge în Final Four-ul
Champions League. „Tigroaicele” au trecut astăzi în sferturi de Esbjerg, coșmarul
româncelor din ultimii 5 ani, danezele eliminându-le de trei ori în patru
sezoane, de fiecare dată în sferturi.
CSM e în semifinalele Ligii Campionilor, după 8 ani. Fot Facebook CSM București
După un șir nesfârșit de dezamăgiri, CSM București a
reușit să revină în elita Europei, după
o înfrângere la un gol în tur (25-26) și o victorie la 10 goluri diferență în
returul din Sala Polivalentă (37-27). Echipa condusă de pe bancă de Bojana
Popovici a început ca din pușcă, desprinzându-se la 6-0. „Tigroaicele” și-au ținut
adversarele la distanță, intrând la pauză în avantaj de 5 goluri: 19-14.
Final Four are loc pe 6 și 7 iunie
În partea a doua, danezele s-au apropiat în câteva rânduri
la 3 „lungimi”, dar cu 10 minute înainte de final CSM s-a dezlănțuit, ducând
scorul la 37-27. Având un portar în zi de grație, Evelina Eriksson având 14
parade, și cu Elisabeth Omoregie și Trine Ostigaard cu câte 6 goluri fiecare,
bucureștencele au ajuns în Final Four și visează frumos la ultima fază a
competiției, găzduită de Budapesta pe 6 și 7 iunie.
În semifinalele Ligii Campionilor mai sunt calificate Gyor
și Metz, a patra echipă urmând să fie desemnată după partida Brest – Gloria
Bistrița (36-35 în tur), meci care se joacă la această oră.
Val de răcire peste România: unde vin ploile și cât scad temperaturile
Vremea se răcește accentuat de luni, 27 aprilie, în întreaga țară, cu temperaturi sub media perioadei și ploi în anumite...
Cum a fost îmblânzită Valea Oltului. Transformarea îndelungată a celui mai spectaculos defileu din Carpați
Lucrări ample de infrastructură au transformat, de-a lungul timpului, Valea Oltului dintr-un ținut primejdios, dificil de străbătut, într-unul dintre cele...
CSM București, calificare magistrală în careul de ași al Ligii Campionilor. „Tigroaicele”, în final Four, după 8 ani
8 ani a așteptat CSM București pentru a ajunge în Final Four-ul Champions League. „Tigroaicele” au trecut astăzi în sferturi...
Fragmente de dronă, găsite în județul Tulcea. Specialiști ai MApN și SRI sunt la fața locului
Ministerul Apărării Naționale (MApN) a transmis duminică, 26 aprilie, că între localitățile Luncavița și Văcăreni, din județul Tulcea, a fost semnalată existența...
Cât costă o călătorie cu metroul în capitalele europene. Biletul în București ar putea crește substanțial pentru a doua oară în 2026
Metrorex ar urma să scumpească din nou substanțial prețul biletului, pentru a doua oară în 2026. Costul ar ajunge printre...
26 aprilie: Ziua în care a avut loc dezastrul nuclear de la Cernobîl
26 aprilie este ziua în care, în 1986 avut loc gravul accident nuclear la Centrala atomo-electrică de la Cernobîl. În 121,...
Victor Negrescu cere reacție urgentă din partea UE după incidentul cu drona din Galați: „Este nevoie de un răspuns comun și coordonat”
Europarlamentarul Victor Negrescu a transmis o solicitare oficială către șefa diplomației Uniunii Europene, Kaja Kallas, în urma incidentului din România,...
-
Actualitateacum 2 zile
Victor Negrescu cere reacție urgentă din partea UE după incidentul cu drona din Galați: „Este nevoie de un răspuns comun și coordonat”
-
Actualitateacum 2 zileSărăcia emoțională și banii: cum influențează traumele veniturile. „Românii preferă să plece decât să negocieze; trebuie să crezi că meriți mai mult”
-
Breakingacum 2 zileDan Dungaciu: „Reprezentanții Iranului nu au putere de negociere cu SUA din cauza Gărzilor Revoluționare”
-
Breakingacum 2 zileNYT: Administrația Trump a reintrodus plutonul de execuție ca pedeapsă supremă. Care sunt motivele
-
Breakingacum o ziMii de protestatari la Tel Aviv împotriva guvernului Netanyahu
-
Actualitateacum 2 zileColectiile devin o forma vizibila de exprimare personala
-
Actualitateacum 3 zileSUA reiau negocierile cu Iranul. Emisarii lui Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, pleacă în Pakistan
-
Actualitateacum 2 zile„Culoarului de salvare” ar putea fi introdus în Codul rutier. Reguli noi pentru intervenția ambulanțelor și pompierilor