Actualitate
Competiția UE-SUA pentru resursele Ucrainei. De ce nu a vorbit nimeni până la Trump despre mineralele ucrainenilor
Uniunea Europeană și-a manifestat interesul pentru resursele Ucrainei, mai ales după discuțiile privind acordul propus de Trump. Experta Ioana Constantin Bercean explică contextul și posibilele consecințe ale competiției dintre UE si SUA.
Discuțiile tensionate dintre Zelenski si Trump au adus o oportunitate pentru UE. FOTO: EPA EFE
Controlul asupra resurselor naturale a fost un factor major în multe conflicte din trecut și contemporane. În războiul din Ucraina, discuția despre resursele minerale ale țării a devenit una esențială în contextul negocierilor pentru încetarea focului demarate de administrația Trump.
Ucraina deţine depozite uriaşe de elemente critice şi minerale, de la litiu la titan, care sunt vitale pentru fabricarea tehnologiilor moderne şi foarte râvnite în cursa globală pentru resurse. Ucraina are, de asemenea, rezerve vaste de cărbune, precum şi petrol, gaze şi uraniu, dar o mare parte din acestea se află în teritorii aflate sub control rusesc.
Administrația Trump a propus un prim draft al unui acord privind resursele Ucrainei, care a fost refuzat. S-a căzut de acord cu privire la o nouă variantă a acordului și părea că aceasta va fi semnată cu ocazia vizitei de vineri a lui Zelenski la Casa Alba. Din informațiile publice cu privire la acord, SUA ar fi obținut 50% din resursele minerale neexploatate acum în Ucraina, fără a da garanțiile de securitate cerute de ucraineni, care practic este principalul motiv al blocajului cu privire la semnarea acordului.
Uniunea Europeană a oferit, luni, 24 februarie, Ucrainei propriul acord privind „materialele critice”, pe fondul anunțului președintelui american Donald Trump că Washingtonul este aproape de a semna un acord cu Kievul cu privire la resursele minerale ale țării.
Comisarul european pentru strategie industrială, Stéphane Séjourné, a declarat că a prezentat o contrapropunere oficialilor ucraineni pe care i-a întâlnit la Kiev în timpul unei vizite a Comisiei Europene pentru a marca cei trei ani de la invazia rusă.
„21 din cele 30 de materiale critice de care are nevoie Europa pot fi furnizate de Ucraina în cadrul unui parteneriat reciproc avantajos”, a declarat Séjourné, potrivit AFP. „Valoarea adăugată pe care o oferă Europa este că nu vom cere niciodată un acord care nu este reciproc avantajos”, a subliniat comisarul european.
Cert este că pentru UE, care a contribuit cu 60% din efortul de război al Ucrainei și de la care se așteaptă să trimită trupe de menținere a păcii, acordul pentru resurse SUA-Ucraina pare a fi unul foarte dezavantajos. Mai ales dacă vorbim despre cheltuieli de reconstrucție a Ucrainei și despre costurile integrării țării în UE.
După întâlnirea de tristă amintire de la Casa Albă, se pune întrebarea dacă Ucraina se va reorienta spre oferta UE? Va putea UE să ofere garanții de securitate? Va reveni Zelenski la Casa Albă pentru a semna acordul propus de administrația Trump?
Experta în relații internaționale, specializată pe SUA și pe Orientul Mijlociu, Ioana Constantin Bercean explică, pentru „Adevărul” cât de importante sunt resursele Ucrainei în perspectiva unui armistițiu.
„Aici, probabil, s-ar putea să fie o bătălie între Uniunea Europeană și Statele Unite”
„Resursele minerale ale Ucrainei nu au apărut peste noapte. Și totuși, până acum, când administrația Trump a pus pe masă o posibilă negociere sau un posibil acord prin care Statele Unite să exploateze acele resurse, timp de trei ani de război… și nici înainte nu s-a discutat foarte mult despre o posibilă exploatare. Și asta, sigur, ne face să ne întrebăm de ce anume nu s-a pus în discuție așa ceva”, susține experta.
De ce nu a pus UE problema acelor resurse minerale? „Din discuțiile publice sau din ceea ce s-a făcut public din acel acord cu SUA, exploatarea acelor minerale presupune o altă formă de exploatare decât cea pe care Uniunea Europeană o avea până la începutul invaziei Federației Ruse în Ucraina. Adică UE se îndrepta spre o economie verde, spre resurse energetice din zona aceasta a Green Deal-ului. Asta poate să fie una dintre explicații pentru care UE nu a pus în discuție acele resurse”, arată Bercean.
Exploatarea resurselor respective înseamnă minerit, care vine la pachet cu un anumit grad de poluare, lucru care nu este congruent cu implementarea Green Deal-ului european.
„Acum, sigur că suntem într-o altă paradigmă, pentru că decuplarea aceasta de Federația Rusă, sau mă rog, decuplarea în mod direct pentru că gazul și petrolul rusesc au ajuns în Europa, prin India, prin Egipt, prin China, adică a fost o rută prin proxy, mai lungă, dar tot au ajuns în Europa resursele rusești. Acum, sigur, fiind într-o altă paradigmă, revine pe masă această problemă de exploatare a acelor resurse. Dar dincolo de resursele necesare pentru energie, pentru economia directă, înțeleg că este vorba și despre resurse consistente de litiu, iar litiul este folosit pentru baterii și asta, sigur, poate să fie o formă de energie pentru tot ce înseamnă tehnologie în viitor. Aici, probabil, s-ar putea să fie o bătălie între Uniunea Europeană și Statele Unite, dar vedem deocamdată că Statele Unite, prin administrația Trump, vin și pun pe masă ceva concret”, arată experta.
În paralel, a existat și o propunere din partea Uniunii Europene, dar nu s-a concretizat, se pare, sub forma unui acord, explică cercetătoarea.
„Ne amintim că și anul trecut președintele Zelenski avusese niște discuții cu administrația Biden, tot privind exploatarea acelor resurse și a mineralelor rare, în schimbul asigurării sau oferirii unor garanții foarte solide de securitate. Nu sunt foarte cunoscute detaliile discuțiilor dintre fostul președinte american și conducerea de la Kiev, în schimb ce pune administrația Trump pe masă e ceva mai concret”, detaliază Ioana Constantin Bercean.
Este greu să anticipam ce se va întâmpla cu resursele Ucrainei, în contextul în care nu a fost semnat acordul cu SUA.
„Liderii europeni s-au întâlnit la Londra pentru a căuta o soluție alternativă sau o soluție care să fie convergentă cu cea a Statelor Unite și toate soluțiile au mers înapoi spre Washington. Atât premierul britanic, cât și secretarul general al NATO au concluzionat că garanții de securitate extinse și solide pentru Ucraina nu pot exista fără implicarea Statelor Unite”, a susținut cercetătoarea.
Iar în ceea ce privește surse alternative de energie, spune Bercean, Europa se poate uita și înspre Orientul Mijlociu, pe lângă gazul lichefiat adus din SUA, care este foarte scump.
„Investițiile americane vor fi protejate”
Pe de altă parte, cât de sustenabil este un acord în care SUA obține 50% din resursele minerale al Ucrainei, dar trupele de menținere a păcii vor fi 100% europene? Mai ales dacă luăm în considerare faptul că statele europene au contribuit cu 60% din efortul de război.
„Europenii par a fi în dezavantaj. Sigur, efortul Europei pentru a ajuta Ucraina este într-adevăr mai mare decât cel american, cel puțin pe hârtie așa se vede, dar efortul european provine din mai multe state. Adică acea responsabilitate sau acea asumare de ajutorare a Ucrainei nu cade pe umerii unui singur guvern. Adică suma aceea sau procentul acela de 60% se împarte la 27 de state plus Marea Britanie. Și atunci, probabil, administrația Trump face un calcul pragmatic, în contextul în care povara financiară sau responsabilitatea aceasta de sprijin militar și financiar sunt împărțite între mai multe guverne”, explică Berceanu.
Cu toate că discursul care vine dinspre Washington are „un anume pragmatism, mercantilism, tranzacționalism” și acordul pare în dezavantajul Europei, specialista atrage atenția că „probabil primele venituri, primele câștiguri, nici nu se vor realiza în timpul administrației Trump. Lucrurile nu se vor întâmpla de pe azi pe mâine. Investițiile acestea americane, în urma cărora s-ar extrage acele minerale, se vor materializa peste 5 -10 ani. Deci este o investiție de durată medie și lungă.”
Berceanu susține că „acele echipamente care vor fi relocate acolo și oamenii – contractorii americani, muncitorii care vor veni din Statele Unite și din alte părți – reprezintă, în primul rând, o garanție de securitate, pentru că Statele Unite întotdeauna, în orice loc de pe această planetă unde au avut oameni – militari, contractori, muncitori, civili – și afaceri au asigurat și protecția acestora.”
Cercetătoarea face o paralelă cu situația din Orientul Mijlociu, unde există o adevărată rețea de baze militare, al cărui rol este și de a proteja investițiile și interesele strategice ale Americii în regiunea respectivă.
„Chiar dacă Statele Unite nu vor trimite trupe pe teren, cum se tot discută, rușii înțeleg acest lucru, anume că în momentul în care vor ataca sau vor avea intenția de a amenința, sub o formă sau alta, echipamentele de miliarde de dolari, civilii americani care vor fi în regiunea respectivă, asta ar însemna că Rusia atacă în mod direct Statele Unite și atunci nu am nicio îndoială că niciun președinte american, fie el Trump, fie succesorul domniei sale, va avea sau va ezita o secundă să își trimită soldați pentru a oferi protecție. Acesta este un lucru pe care probabil foarte multe lume îl scapă din vedere”, explică cercetătoarea.
Oportunități pentru România
Din perspectiva României, asta înseamnă nu numai securitate, ci și avantaje sau oportunități economice.
„Pentru că toate acele minerale vor trebui transportate din regiunea în care ele au fost exploatate, ori Marea Neagră poate fi o cale de transport foarte bună. Și asta înseamnă implicit securitate în regiunea Mării Negre, deci securitate pentru România”, arată Berceanu.
Cât despre faptul că SUA ezită să dea garanții de securitate, cercetătoarea explică: „Nu cunosc, și probabil nimeni nu cunoaște în detaliu ceea ce scrie în acel acord. Singurele realități cu care noi putem opera sunt acelea că Statele Unite au pus un acord pe masă. Acel acord ulterior a fost negociat, renegociat, rediscutat, reformulat și știm cu siguranță că documentul respectiv a fost aprobat de Parlamentul Ucrainei. Deci atunci când președintele Volodymyr Zelenski a plecat la Washington, a plecat cu un mandat din partea Parlamentului Ucrainean de a semna acel acord”.
Motivul pentru care președintele Ucrainei ezită este greu de speculat în contextul în care nu cunoaștem detaliile acordului, explică cercetătoarea.
„Probabil este și o formulă de negociere, pentru că ceea ce cred eu în acest moment – administrația Trump, pentru a putea să aducă Rusia la negocieri, trebuie să aibă o abordare din această diplomatică ce va permite fiecărei părți de a câștiga ceva. Ori dacă s-ar veni public cu un discurs din acesta prin care SUA își asumă oferirea de garanții solide de securitate, așa cum cere Ucraina, e posibil să vină în contradicție cu strategia negociatorilor americani de a nu îndepărta Federația Rusă de la negocieri” – explică Berceanu.
Planul lui Trump de a obține armistițiul trebuie să înceapă cu aducerea Moscovei la masa negocierilor, pentru că fără acest pas, războiul nu se va încheia.
Ce va câștiga Europa
Întrebată dacă un plan sustenabil de pace ar presupune un anume câștig pentru Europa, în contextul în care urmează un proces de reconstrucție a Ucrainei, dar și un proces costisitor de integrarea europeană, Berceanu a susținut:
„Cu siguranță că și europenii își doresc și probabil va fi o formulă din aceasta în care și Europa va avea partea ei de câștig. Dar nu cred că în acest moment poate fi vorba despre un tratat de pace. Noi vom pleca probabil de la un armistițiu de încetare a focului pe o perioadă temporară. Abia de acolo vor începe negocierile adevărate pentru găsirea unei soluții”.
În acest moment, obiectivul principal pe care toată lumea îl dorește să-l atingă este o pace sustenabilă în Ucraina: „Adică oferirea unor garanții de securitate Ucrainei, astfel încât Federația Rusă să fie descurajată în a începe un alt război, în a invada din nou teritoriile ucrainene.”
Ce va câștiga Europa? „Sigur că asta rămâne de văzut, pentru că deocamdată Europa investește foarte mult în efortul de război ucrainean. Va fi partea aceasta de reconstrucție, în care vor fi implicate firme europene. Apoi, sigur, economia ucraineană va fi integrată în cea europeană. Și atunci, sigur că pe parcurs se va ajunge la un soi de echilibrare a acestor costuri imense de susținere a războiului”, a concluzionat Ioana Cosntantin Berceanu.
Vremea se răcește
accentuat de luni, 27 aprilie, în întreaga țară, cu temperaturi sub media
perioadei și ploi în anumite regiuni, potrivit prognozei emise de ANM.
Temperaturile sunt sub normalul acestei perioade. FOTO: Freepick
Administrația
Națională de Meteorologie anunță că de luni, 27 aprilie, vremea se va răci
semnificativ, mai întâi în jumătatea de sud a țării, iar ulterior în toate
regiunile. Temperaturile vor coborî sub valorile normale pentru această
perioadă a anului, însă intensitatea vântului va fi în scădere față de zilele
anterioare.
În cursul zilei, în sudul țării se va resimți cel mai puternic
această răcire, în timp ce în celelalte regiuni valorile termice vor rămâne
apropiate de cele din zilele precedente.
Cerul va fi în
general senin, iar vântul va sufla slab și moderat, cu unele intensificări
izolate în estul și sud-estul teritoriului, unde rafalele vor atinge 40-45
km/h. În zonele montane, în special în Carpații Orientali și Meridionali,
vântul va fi mai puternic, cu rafale de până la 60–70 km/h.
Temperaturile
maxime se vor încadra între 11 și 19 grade Celsius, în timp ce minimele vor coborî
între -7 și 9 grade.
În timpul nopții,
în nordul și centrul țării se va forma brumă pe arii locale, iar în alte
regiuni, mai ales în zonele depresionare și subcarpatice, acest fenomen va
apărea pe suprafețe restrânse.
În Capitală
În București,
răcirea vremii va fi, de asemenea, resimțită, temperaturile diurne situându-se
ușor sub valorile normale pentru această dată. Cerul va rămâne mai mult senin,
iar vântul va sufla slab și moderat. Temperatura maximă va fi cuprinsă între 17
și 19 grade, iar minima va coborî la 4-7 grade Celsius.
Actualitate
Cum a fost îmblânzită Valea Oltului. Transformarea îndelungată a celui mai spectaculos defileu din Carpați
Lucrări ample de infrastructură au transformat, de-a lungul timpului, Valea Oltului dintr-un ținut primejdios, dificil de străbătut, într-unul dintre cele mai circulate defileuri din România, căutat de turiști pentru stațiunile, monumentele naturii și vestigiile sale istorice.
Drumul de pe Valea Oltului la Călimănești. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Mii de mașini tranzitează zilnic Valea Oltului, una dintre cele mai importante rute de transport ale României, care leagă Transilvania de Muntenia.
Aproape jumătate din cei circa 105 kilometri dintre Sibiu și Râmnicu Vâlcea, orașe aflate de-o parte și de cealaltă a Carpaților, sunt străbătuți prin sectorul montan al văii adânci săpate de râul Olt, care coboară spre Dunăre.
Defileul a trecut prin schimbări ample de-a lungul timpului, începute odată cu amenajarea primului drum din epoca sa modernă în urmă cu trei secole. Au fost urmate de refacerea vechiului drum în secolul al XIX-lea, și de construirea căii ferate care îl străbate de peste 125 de ani.
În a doua parte a secolului XX, ruta din Valea Oltului a devenit tot mai importantă, iar ridicarea barajelor și a amenajărilor hidroenergetice de pe Olt din a doua parte a secolului XX, dar și dezvoltarea micilor localități de pe malurile sale și a comerțului din zonă au contribuit la transformarea sa.
Valea Oltului a intrat într-o nouă etapă de modernizare odată cu construcția autostrăzii montane Sibiu-Pitești, care o traversează între localitățile Boița, din județul Sibiu, și Racovița, din județul Vâlcea. Mai multe tuneluri și viaducte prind contur pe malurile sale, „împlântate” în versanții abrupți acoperiți cu pădure.
Valea Oltului, o istorie vizibilă de două milenii
Oltul intră în defileu pe la poalele Munților Făgăraș, după ce părăsește localitățile Turnu Roșu și Boița, din județul Sibiu. Traversează Pasul Turnu Roșu până la Câineni, apoi o parte a depresiunii Loviștei, până la Brezoi, unde primește apele Lotrului.
În sectorul sudic, cunoscut ca Defileul Coziei, râul străbate Parcul Național Cozia și părăsește zona montană la Călimănești (video), în apropiere de Râmnicu Vâlcea. Pe traseul său, Oltul desparte Munții Făgăraș și Cozia de Munții Lotrului și Căpățânii.
Primele drumuri de pe Valea Oltului au fost amenajate în Antichitate, defileul fiind una dintre rutele pe care armatele împăraților Domițian și Traian au încercat să se strecoare în Dacia, fiind înfruntate aici de armatele dacilor.
La Cozia se găsea „Masa lui Traian”, o stâncă ieșită din albia râului, care ar fi fost dăltuită de romani, numită astfel pentru că, potrivit legendei, împăratul roman ar fi poposit aici. În timp ce blocul de piatră a fost afectat de construcția căii ferate pe malul stâng al Oltului și apoi de amenajarea lacului de acumulare, alte vestigii antice s-au păstrat în Defileul Oltului.
Castrul Arutela, în restaurare. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Rămășițe ale castrului roman Arutela și un monument care reconstituie parțial fosta așezare militară romană pot fi văzute pe malul stâng al Oltului, în apropiere de Mănăstirea Cozia și de locul „Mesei lui Traian”.
Castrul roman, înființat la începutul secolului al II-lea, și-ar fi primit numele de la izvoarele binefăcătoare din zonă, puternic mineralizate, care aveau să facă faimoasă stațiunea Călimănești-Căciulata. La nord, în apropiere de Câineni, unde Valea Oltului se intersectează cu Pasul Perișani, se afla castrul roman Pons Vetus, o așezare căreia localnicii îi păstraseră până în secolele trecute numele de Poarta Romanilor.
Urmele unor fortificații romane se întâlnesc în mai multe locuri din Valea Oltului. Printre cele mai spectaculoase sunt cele ale drumului antic prin defileu.
Acest drum, la fel ca și drumul roman din Cazanele Dunării, era pe alocuri suspendat pe bârne împlântate în versanți, pentru ca apele să nu îl inunde. Rămășițele sale au fost identificate în zona Racovița-Cornet, la ieșirea din Parcul Național Cozia. Potrivit istoricilor, drumul de pe Valea Oltului, care urca până la Turnu Roșu, a fost refăcut în vremea împăratului Hadrian (117–138) și a fost folosit și în Evul Mediu, trecătoarea fiind amintită în vremea voievozilor Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul.
Mănăstiri și biserici medievale
În perioada medievală, pe Valea Oltului au fost ridicate mai multe mănăstiri. Cea mai veche dintre ele, Cozia, se află în nordul stațiunii Călimănești și datează din secolul al XIV-lea, fiind ctitorită de Mircea cel Bătrân și înfrumusețată de domnitorii care l-au urmat pe tronul Țării Românești. În curtea ei a fost construită o „bolniță”, un spital medieval unde izvoarele binefăcătoare din zonă erau folosite la vindecarea bolnavilor încă din secolul al XVI-lea.
Cozia. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Ruinele unui turn medieval circular, ridicat la începutul secolului al XVI-lea, veghează la celălalt capăt al defileului. „Turnul spart” a fost construit în apropiere de Boița, pe malul drept al Oltului, amintind de turnul circular de la Crivadia, însă ar fi rezistat doar trei decenii de la înălțarea sa, fiind distrus de apele învolburate ale Oltului.
Boița. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
În apropierea sa, castelul medieval Turnu Roșu de la Boița a avut un rol mai important.
Construcțiile sale, începute în secolul al XIV-lea, au fost folosite pentru apărarea trecătorii Oltului și ca punct de vamă pe drumul care lega Transilvania de Muntenia. În apropierea vechiului castel, un izvor amenajat în defileu, numit „Fântâna Împăratului”, poartă amintirea întâlnirii de aici a împăratului Franz Joseph cu domnitorul Barbu Știrbei, în 1852.
Primul drum modern de pe Valea Oltului, construit de habsburgi
Din Evul Mediu și până la Marea Unire din 1918, Valea Oltului a fost punct de trecere între regiunile istorice Transilvania și Muntenia.
Drumul din Defileul Oltului a fost amenajat la începutul secolului al XVIII-lea, după ce Oltenia a ajuns sub stăpânirea habsburgilor. A fost numit atunci „Via Carolina”, după numele împăratului Carol al VI-lea.
„Via Carolina. Cea dintâi îngrijire a guvernului Austriei, luând în posesiune Oltenia (1718), a fost de a uni prin comunicaţiuni mutuale Dacia Alpestră (Transilvania) cu Dacia de Mijloc (Oltenia). De aceea, pe de-o parte, a pus a se curăţi albia Oltului de stâncile care împiedicau orice transport de apă, iar pe de alta, să deschidă, cu multe greutăţi, Via Carolina, care mergea de la Turnu Roşu până la Bogdănești, aproape de Râmnicu Vâlcea. Această şosea pe marginea Oltului fu considerată în acele vremuri ca o lucrare extraordinară şi fu asemănată cu construcțiile romanilor, căci, zice o inscripție de la Câineni: chiar vitejia lui Traian s-a oprit aici. Dificultăţile erau într-adevăr foarte mari, având a învinge stâncoasa rezistenţă a Carpaţilor şi capriciile furioase ale Oltului”, informa revista Familia, în 1890.
Via Carolina, modernizată în secolul al XIX-lea
La mijlocul secolului al XIX-lea, lucrările la drumul de pe Valea Oltului au fost reluate, pentru a moderniza calea tot mai des folosită de români, germani și ungari. Lucrările au fost grăbite în jurul anului 1850, pentru pregătirea vizitei pe care împăratul Franz Joseph urma să o facă în Țara Românească.
DN 7, Valea Oltului. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
„În ambele defilee, pasul este împodobit de șoseaua de stat; privită din tren, aceasta merge pe malul opus. Șoseaua lată și frumoasă a fost construită în anii ’50 ai secolului trecut și, în multe locuri, a fost săpată prin dinamitarea pereților de stâncă. Zidurile ei de sprijin din piatră, construcțiile căii ferate și numeroasele căi ferate industriale care se ramifică spre văile laterale se înfățișează, în mijlocul naturii copleșitoare, ca o imagine a biruinței omului asupra forțelor naturii”, nota, în 1912, savantul Gustav Bedeus von Scharberg, baron și funcționar al comitatului Sibiu.
Noile autostrăzi care golesc drumurile naționale și amenință afacerile de pe marginea șoselelor
La începutul secolului XX, adăuga acesta, mai sus de noua șosea încă mai puteau fi observate segmente din drumul construit în anul 1717, sub coordonarea cartografului austriac Friedrich Schwantz von Springfels (c. 1690–1728). Spre deosebire de drumul antic al Oltului, amenajat pe malul stâng, Via Carolina fusese construită pe malul opus.
„Acesta a fost săpat în stâncă pentru a lega imperiul de Oltenia, dobândită atunci, și urma în întregime versantul muntos de pe malul drept, deoarece malul stâng rămăsese turcesc. Pentru vremea aceea, lucrarea era o realizare extraordinară. Potrivit protocolului comunității orașului Sibiu, și orașul, precum și Scaunul Sibiului, au avut o contribuție importantă la construirea drumului, mai ales prin punerea la dispoziție a muncitorilor. Placa memorială din marmură, care amintește construirea șoselei, este fixată pe o stâncă ieșită în afară. Nu departe de ea se află o interesantă cruce veche de piatră; este posibil ca ea să fi fost ridicată pentru unul dintre accidentele care, din cauza îngustimii drumului și a prăpastiei adânci ce se deschidea imediat lângă el, pe coasta muntelui, se pare că s-au petrecut adesea”, nota savantul Gustav Bedeus von Scharberg.
Stațiunea de pe Valea Oltului
Pe marginea șoselei, o mulțime de hanuri au fost construite începând din secolul al XIX-lea, de-o parte și de cealaltă a vechilor granițe ale regiunilor istorice. Însă cel mai căutat loc de pe Valea Oltului a fost stațiunea Călimănești-Căciulata, aflată la 18 kilometri de municipiul Râmnicu Vâlcea.
Imaginea 1/15:
Stațiunea Căciulata Călimănești Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (44) JPG
„Castrul roman Arutela, ale cărui ruine sunt la Bivolari, lângă Călimănești, folosea în termele castrului izvoare termale. Izvoarele minerale, cunoscute deja din timpul dacilor și romanilor, sunt valorificate terapeutic începând cu anul 1830, în Călimănești. Apele minerale de aici au fost folosite și de către Napoleon al III-lea, care suferea de rinichi, și au fost prezentate în revista L’Union médicale, în anul 1859. În anul 1873, la Expoziția Internațională a Apelor Minerale de la Viena, apei de Căciulata i se atribuie medalia de aur”, arată Ghidul Stațiunilor Balneare, realizat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.
Imaginea 1/10:
Stațiunea Căciulata Călimănești Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (16) JPG
Între 1882 și 1884 a fost construit primul mare complex balnear de la Călimănești, actualul Hotel Central. Din 1910, stațiunea a trecut în concesiunea Societății „Govora-Călimănești”, iar în 1912 a fost construit Cazinoul din Ostrov. În 1924 au fost ridicate Hotelul 1, Jantea, Bazarul și Teatrul cu Terasa Olt — astăzi biblioteca —, iar Complexul Balnear Cozia a fost dat în folosință între anii 1976 și 1979.
Hotelul Central, Călimănești, ridicat la sfârșitul secolului al XIX-lea. Foto Daniel Guță. ADEVĂRUL
Parcul Național Cozia, castrele romane, mănăstirile medievale și traseele montane se alătură atracțiilor turistice căutate pe Valea Oltului, alături de stațiunea balneară cu origini antice.
Navigația pe Olt, extrem de dificilă
În secolul XX, drumul național de pe Valea Oltului a trecut prin mai multe etape de modernizare, însă relieful dificil și alunecările de teren au continuat să cauzeze probleme pe traseu. Și în prezent au loc lucrări de protejare a versanților din defileele sale.
Valea Oltului a fost o provocare pentru navigație din cauza reliefului accidentat, a curenților puternici, a pragurilor stâncoase și a îngustimii văii în unele locuri. În anumite perioade și pe unele segmente putea fi străbătută de vase ușoare, însă, în unele locuri, chiar și acestea puteau să se zdrobească de stâncile din ape.
Oltul la Robeșto. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
O stâncă numită de localnici Clopot era unul dintre reperele Defileului Coziei, într-un sector îngust și primejdios al Oltului.
Legenda spune că aici s-ar fi izbit de stâncile râului o corabie care aducea la Mănăstirea Cozia un clopot turnat de sași. Potrivit altor relatări, consemnate la începutul secolului XX de baronul Gustav Bedeus, unele blocuri de stâncă ar fi fost prăvălite în Olt de un voievod muntean din secolul al XVIII-lea, pentru a împiedica transporturile militare pe râu.
Cel mai complex nod de autostradă prinde contur. „Va avea numeroase poduri, pasaje și chiar viaducte, pe trei niveluri”
Calea ferată din Valea Oltului
La sfârșitul secolului al XIX-lea, autoritățile vremii au susținut transformarea defileului într-un canal navigabil. Amenajarea Văii Oltului ca arteră navigabilă nu a mai avut loc. În schimb, din 1901, defileul este traversat de unul dintre cele mai spectaculoase trasee feroviare din România.
Linia ferată din zona montană a Oltului, între localitățile Turnu Roșu și Călimănești-Cozia, a fost construită între anii 1896 și 1901, lucrările fiind coordonate de Direcția Generală C.F.R. din Regatul României.
Ruta, cu o lungime de 40 de kilometri, lega regiunile istorice Transilvania și Țara Românească, trecând prin Turnu Roșu, Racovița, Câineni, Cornet, Robești, Gura Lotrului, Lotru și Călimănești-Jiblea, localități înșirate pe Valea Oltului, într-un relief dificil. Pe traseu au fost construite zece tuneluri și 18 poduri metalice, cel mai spectaculos dintre acestea fiind cel de la Proieni, aflat pe lista monumentelor istorice.
Hidrocentralele din defileu
În anii ’60 a început amenajarea hidroenergetică a râului Olt, care viza construcția a peste 30 de hidrocentrale, cu o putere instalată totală de 1.000 MW. Prima hidrocentrală de pe Olt a fost construită la Râmnicu Vâlcea în 1969.
Oltul la Cozia. Foto: Daniel Guță. ADEVĂRUL
Pe valea Oltului, lucrările au început în 1989 și vizau construirea a cinci centrale hidroelectrice la Cornetu, Robești, Câineni, Lotrioara și Racovița, cu o putere instalată totală de 145 MW și o producție anuală estimată de aproximativ 270 de milioane kWh.
„Amenajările de la Cornetu, Robești și Racovița, începute în anul 1989, au avansat într-un ritm foarte lent. Punerea în funcțiune (PIF) a avut loc astfel: la Cornetu, primul grup a fost pus în funcțiune în anul 2001, iar al doilea în 2002; la Robești, lucrările au fost finalizate și centrala a fost pusă în funcțiune în 2012; iar la Racovița, punerea în funcțiune a avut loc în 2019, însă cu o restricție de nivel la 372,50 mdMB, minim energetic”, arată Ministerul Mediului.
În ceea ce privește amenajările de la Lotrioara și Câineni lucrările au fost întrerupte în anii ’90 și, reluate ulterior, nu au mai fost finalizate.
Actualitate
CSM București, calificare magistrală în careul de ași al Ligii Campionilor. „Tigroaicele”, în final Four, după 8 ani
8 ani a așteptat CSM București pentru a ajunge în Final Four-ul
Champions League. „Tigroaicele” au trecut astăzi în sferturi de Esbjerg, coșmarul
româncelor din ultimii 5 ani, danezele eliminându-le de trei ori în patru
sezoane, de fiecare dată în sferturi.
CSM e în semifinalele Ligii Campionilor, după 8 ani. Fot Facebook CSM București
După un șir nesfârșit de dezamăgiri, CSM București a
reușit să revină în elita Europei, după
o înfrângere la un gol în tur (25-26) și o victorie la 10 goluri diferență în
returul din Sala Polivalentă (37-27). Echipa condusă de pe bancă de Bojana
Popovici a început ca din pușcă, desprinzându-se la 6-0. „Tigroaicele” și-au ținut
adversarele la distanță, intrând la pauză în avantaj de 5 goluri: 19-14.
Final Four are loc pe 6 și 7 iunie
În partea a doua, danezele s-au apropiat în câteva rânduri
la 3 „lungimi”, dar cu 10 minute înainte de final CSM s-a dezlănțuit, ducând
scorul la 37-27. Având un portar în zi de grație, Evelina Eriksson având 14
parade, și cu Elisabeth Omoregie și Trine Ostigaard cu câte 6 goluri fiecare,
bucureștencele au ajuns în Final Four și visează frumos la ultima fază a
competiției, găzduită de Budapesta pe 6 și 7 iunie.
În semifinalele Ligii Campionilor mai sunt calificate Gyor
și Metz, a patra echipă urmând să fie desemnată după partida Brest – Gloria
Bistrița (36-35 în tur), meci care se joacă la această oră.
Val de răcire peste România: unde vin ploile și cât scad temperaturile
Vremea se răcește accentuat de luni, 27 aprilie, în întreaga țară, cu temperaturi sub media perioadei și ploi în anumite...
Cum a fost îmblânzită Valea Oltului. Transformarea îndelungată a celui mai spectaculos defileu din Carpați
Lucrări ample de infrastructură au transformat, de-a lungul timpului, Valea Oltului dintr-un ținut primejdios, dificil de străbătut, într-unul dintre cele...
CSM București, calificare magistrală în careul de ași al Ligii Campionilor. „Tigroaicele”, în final Four, după 8 ani
8 ani a așteptat CSM București pentru a ajunge în Final Four-ul Champions League. „Tigroaicele” au trecut astăzi în sferturi...
Fragmente de dronă, găsite în județul Tulcea. Specialiști ai MApN și SRI sunt la fața locului
Ministerul Apărării Naționale (MApN) a transmis duminică, 26 aprilie, că între localitățile Luncavița și Văcăreni, din județul Tulcea, a fost semnalată existența...
Cât costă o călătorie cu metroul în capitalele europene. Biletul în București ar putea crește substanțial pentru a doua oară în 2026
Metrorex ar urma să scumpească din nou substanțial prețul biletului, pentru a doua oară în 2026. Costul ar ajunge printre...
26 aprilie: Ziua în care a avut loc dezastrul nuclear de la Cernobîl
26 aprilie este ziua în care, în 1986 avut loc gravul accident nuclear la Centrala atomo-electrică de la Cernobîl. În 121,...
Victor Negrescu cere reacție urgentă din partea UE după incidentul cu drona din Galați: „Este nevoie de un răspuns comun și coordonat”
Europarlamentarul Victor Negrescu a transmis o solicitare oficială către șefa diplomației Uniunii Europene, Kaja Kallas, în urma incidentului din România,...
-
Actualitateacum 2 zile
Victor Negrescu cere reacție urgentă din partea UE după incidentul cu drona din Galați: „Este nevoie de un răspuns comun și coordonat”
-
Breakingacum 2 zileDan Dungaciu: „Reprezentanții Iranului nu au putere de negociere cu SUA din cauza Gărzilor Revoluționare”
-
Actualitateacum 2 zileSărăcia emoțională și banii: cum influențează traumele veniturile. „Românii preferă să plece decât să negocieze; trebuie să crezi că meriți mai mult”
-
Breakingacum 2 zileNYT: Administrația Trump a reintrodus plutonul de execuție ca pedeapsă supremă. Care sunt motivele
-
Breakingacum o ziMii de protestatari la Tel Aviv împotriva guvernului Netanyahu
-
Actualitateacum 2 zile„Culoarului de salvare” ar putea fi introdus în Codul rutier. Reguli noi pentru intervenția ambulanțelor și pompierilor
-
Actualitateacum 2 zileColectiile devin o forma vizibila de exprimare personala
-
Actualitateacum 3 zileSUA reiau negocierile cu Iranul. Emisarii lui Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, pleacă în Pakistan