Actualitate
Drumul de la Pata Rât la Londra e pavat cu multă muncă. „Mă trezesc la 6 dimineața și ajung acasă la 10 noaptea“
La 14 ani, Alexandra a ajuns în comunitatea de romi de lângă groapa de gunoi a Clujului. Nu s-a lăsat doborâtă de greutățile fără sfârșit ale vieții din Pata Rât și a muncit pe brânci. Acum, la 28 de ani, trăiește în Londra, are două joburi și este pe cale să termine o facultate de business.
Viața la Pata Rât este foarte dură pentru copii. FOTO: RomaniaEuEnvironmentVoteSocialPoverty
Începutul restului vieții Alexandrei Lingurar (28 de ani) s-a petrecut într-o dimineață rece de 20 decembrie 2010. Afară ningea și era frig. În loc de Moș Crăciun, în comunitatea de romi de pe strada Coastei – circa 350 de suflete –, au venit, pe când zorii se mijeau, pe la 4-5 dimineața, reprezentanții Primăriei Cluj-Napoca și le-au spus oamenilor să-și împacheteze totul că vin buldozerele. Romii își construiseră de-a lungul timpului case, mai mult sau mai puțin arătoase, pe un teren al primăriei, dar administrația avea alte planuri – ridicarea unui sediu al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai“ cu campus și biserică.
„A fost foarte șocant. Imaginează-ți că ai 14 ani și ai visurile tale, ai o viață normală, ai o casă confortabilă aproape de centrul orașului, părinții tăi, familia ta sunt ok, toată lumea muncește, e bine, ai de toate și, peste noapte, intră cineva la 4 dimineața în casă și-ți zice «fă-ți bagajul și mută-te la Pata Rât». Iar tu ești doar un copil“, povestește Alexandra pentru „Weekend Adevărul“, cu dorința de a nu-i publica fotografia.
Acum locuiește de șase ani în Londra, dar spune că acele momente au rămas vii în memoria ei: „Nu pot să le uit niciodată. Chiar dacă sunt aici în Anglia, nu pot să uit niciodată“.
Viața la Pata Rât, o viață tristă. FOTO: Mediafax/Mihai Ștețcu
„Pentru mine era o viață tristă“
Zona, cândva aflată la semi-periferia orașului, devenise una importantă – în apropiere se construiseră Biblioteca Județeană „Octavian Goga“, un centru de afaceri privat și urma să fie construit noul sediu al Consiliului Județean Cluj, iar pe străzile adiacente apăreau vile din ce în ce mai impunătoare. Foarte aproape era și casa primarului din vremea aceea, Sorin Apostu. Goana după „aurul“ imobiliar clujean era în toi.
Au fost mutate câte două familii într-un fel de modul din plexiglas și geamuri termopan pe un deal în apropiere de groapa de gunoi a orașului, Pata Rât. „Nu puteam trăi două familii într-un modul, așa că tata a făcut casă acolo, pe deal“, povestește ea. Dacă în casă avea condiții decente, fiecare ieșire afară era o provocare. „Îmi amintesc că era frig afară, fiind pe deal, era mai frig, mirosul de la groapa de gunoi, oamenii… era totuși Pata. Mi-era groază de tot ce era acolo. Când zici numele Pata, știi ce condiții și ce oameni sunt acolo. Nu mai trebuie să mai spui nimic“, explică tânăra.
Se trezea la 6.00 dimineața ca să prindă autobuzul special care-i ducea pe elevi în oraș, la școală. „Noaptea nu puteai ieși că era periculos. Erau mulți câini vagabonzi. Dimineața mergeam mai mulți copii spre autobuz să nu ne atace. Mergeam la școală, veneam înapoi și făceam temele. Ieșeam un pic afară cu copiii și așa era viața. Tristă. Pentru mine era trist. Așa ne-am obișnuit șase ani“, explică Alexandra.
Fiind în ultimul an de gimnaziu, situația a fost și mai complicată. „În plus, mai lipsești și de la școală, ești a VIII-a și trebuie să dai examenul ca să ajungi la liceu și să poți să-ți urmezi visurile pe care le ai ca copil. Vrei la liceu, vrei la facultate, că vrei să fii avocată sau polițistă, ce mi-am dorit eu atunci“, își aduce aminte tânăra. Cu o umbră de regret spune că nu a urmat o carieră de avocată pentru că nu ar fi avut banii necesari, iar pentru a deveni polițistă nu avea înălțimea necesară.
Alexandra și-a petrecut anii de liceu și primul an de facultate alături de părinți și sora ei, la Pata Rât. A intrat la una dintre cele mai bune instituții de învățământ din Cluj-Napoca, Liceul Economic „Iulian Pop“. Spune că i-a plăcut întotdeauna la școală și s-a descurcat bine. „Nu am avut niciodată probleme de discriminare în liceu. Poate am fost eu norocoasă“, spune fata.
Văzându-și părinții cum lucrau din greu, mama se trezea la 4.00 dimineața ca să meargă la muncă, Alexandra și-a luat de la 16 ani o slujbă part-time. „Am spus că nu pot sta așa, trebuie să-mi caut de muncă. Am fost reprezentant pentru o companie de produse cosmetice și mi-a plăcut foarte mult. Am avut echipa mea, de vreo 10 fete, adică eu eram supervizorul lor“. Lucrurile au mers atât de bine încât șeful de la București a vrut s-o cunoască: „A zis «cine-i fata asta, în scurt timp să facă așa multă treabă?!»“. La un moment dat, însă, a renunțat la muncă deoarece era greu cu școala.
Viața la Pata Rât este foarte dură pentru copii. FOTO: RomaniaEuEnvironmentVoteSocialPoverty
„A fost bine să scap din teroare“
În 2016, viața familiei sale s-a schimbat radical. S-a numărat printre cele 31 de familii ce locuiau la Pata care au primit un apartament în Cluj-Napoca și în zona metropolitană. Proiectul a fost realizat de ADI ZMC (Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană Cluj) din fonduri EEA (fonduri ale Spațiului Economic European, care cuprinde contribuții din Islanda, Liechtenstein și Norvegia). „A fost o schimbare uriașă. A fost bine să scap din teroarea aia. A fost ceva de vis să putem avea în sfârșit o casă decentă, un apartament decent“, explică Alexandra.
Au primit un apartament pe strada Oașului, cu o chirie modică. În unele blocuri unde ADI ZMC a cumpărat apartamente pentru comunitatea de romi din Pata, locatarii au protestat în privința mutării unor locatari de la groapa de gunoi în imobilul lor „prețios“, deși criteriile de atribuire au fost stricte, selectându-se familii ale căror membri lucrează și se pot integra. Familia Alexandrei însă n-a avut probleme. „Dacă ești un om civilizat, ești curat și nu faci gălăgie, n-ai probleme“, a susținut tânăra.
„DACĂ VREI CEVA, LUPȚI“
Alexandra a început studiile la Facultatea de Științe Economice din Cluj-Napoca, dar după un an a renunțat. Însă nu pentru că nu-i plăcea să învețe. Este pe ultima sută de metri în terminarea unei facultăți de business de la Universitatea Canterbury Christ Church (Kent), și, după patru ani de studii, vrea să urmeze un masterat sau o nouă facultate – în paralel cu cele două locuri de muncă.
A avut mai multe joburi în România, chiar și la o bancă. A ajuns în Anglia datorită unei mătuși, care locuiește în Londra de 20 de ani. Prima dată a fost la ea în vacanța de vară, pe vremea când avea 22 de ani. A stat patru săptămâni și s-a îndrăgostit imediat de țara adoptivă.
„Am zis că-mi place în Anglia, e ceva diferit, vreau acolo. În decembrie ne-am făcut bagajele eu şi verișoara mea și am plecat în Anglia“, povestește tânăra. „Totul mi-a plăcut. Doar limba nu mi-a plăcut, că nu am știut s-o vorbesc“, spune ea amuzată.
Dar a fost norocoasă și în scurt timp de la venire și-a găsit loc de muncă. „Să găsești în două zile job la un depozit de haine și să iei 450-500 de lire pe săptămână, pe vremea aceea, a fost ceva. M-am angajat acolo, dar era decembrie și totul s-a închis după Crăciun“. A mai lucrat o vreme la un alt depozit până ce a ajuns la un fast food-grill în zona centrală a Londrei, unde lucrează și astăzi.
„Gătesc, fac facturi, comenzi, plăți, deci tot ce trebuie într-un restaurant, servesc oamenii. Muncesc până la ora 16.00 ca apoi să am timp să mă duc și la școală. Așa mi-am pus cursurile, că aici poți alege să fie și după-amiaza de la 16.00 la 18.00. Și așa pot să fac ambele lucruri deodată“, explică ea.
Cea mai mare provocare pentru Alexandra a fost limba engleză. „M-a angajat patronul fără să cunosc limba. M-am descurcat cumva cu Google când am fost la interviu. I-am zis patronului că eu nu vreau part-time, eu vreau full-time, că am nevoie de bani. I-a plăcut de mine că am fost rapidă, și chiar dacă nu știam engleză, îmi făceam treaba. Cu timpul am învățat și limba“, mai povestește ea.
Case de la Pata Rât. FOTO: Inquam Photos/Medlinda Nagy
Muncă zi-lumină pentru un vis
După ce a învățat engleza, s-a gândit să-și continue visul de a avea o facultate: „Am aplicat la programul de economie de la Universitatea Canterbury Christ Church. Mi-am găsit job și mi-am zis că dacă am aici o oportunitate, de ce să nu profit? Aveam Bacalaureatul, dar nu am terminat facultatea în România. A fost visul meu. Am găsit facultatea asta și am ales-o, mai ales că e și cu specializarea business, care îmi place“.
În 2021, când lumea era înnebunită de pandemia de COVID-19, Alexandra a dat admitere la facultate: „Am dat examen și am trecut. Atunci a fost perioada pandemiei, așa că am dat interviu oral, pe camera video. Nu a fost greu, pentru că mie mi-a plăcut matematica“. Anul acesta termină studiile: „Mai am trei luni și am examenul de licență. După ce termin, vreau să mă duc la master sau la a doua facultate. Masterul poți să-l faci un an aici“.
Întrebată de ce a insistat să facă și facultate, deși lucrează în două locuri, Alexandra spune: „Când îți schimbi comunitatea, când vezi alți oameni, când vezi că lumea este deschisă, vezi oameni care gândesc diferit, vrei și tu să fii ca ei, nu? Nu vrei să fii la același nivel ca acasă, ci vrei să mergi mai sus, să-ți îndeplinești visurile. Dacă există oportunitatea asta, de ce să nu profiți de ea? Facultatea e gratis. Alți copii săraci visează și noi avem aici facultatea și nu o facem. Când eram în România, visam să am ocazia asta, de ce să nu o fac acum?“, mărturisește tânăra.
Alexandra admite că suprasolicitarea este o provocare căreia îi face față zi de zi, dar nu se lasă: „E foarte obositor. Mai ales iarna, că este ziua scurtă. Nu pot să zic că e ușor, e greu, dar merg mai departe – dacă vrei ceva, lupți. Dacă nu, stai acasă. Mă trezesc la 6 dimineața și ajung acasă la 10 noaptea. Merg la muncă și apoi la școală. În plus, frigul de aici e dublu faţă de România. Nu e ușor, dar asta e“.
Viața de la Pata Rât este foarte dură pentru copii. FOTO: Mediafax/Raul Ștef
Lecțiile unei afaceri de la A la Z
În plus, i-a plăcut foarte mult. „Dacă nu mă atrăgea, nu mergeam. În comparație cu facultatea din România, are ceva diferit. Așa profesori n-am mai văzut! Merg cu drag la școală. E diferență foarte mare. În România nu mi-a plăcut deloc. Mergeam că mă trimitea tata. Aici, profesorii sunt calmi, vorbesc frumos, glumesc, dacă ridici mâna și nu înțelegi, îți răspund. Sunt foarte de treabă. În general, englezii sunt civilizați. Dacă tu ești de treabă, și ei sunt de treabă, știu ce e acela bun-simț“, detaliază tânăra.
I-a plăcut și faptul că în Anglia, facultatea este foarte aplicată: „Am învățat de la A la Z cum să deschid și să conduc o afacere“. Întrebată de unde a moștenit ambiția de a învăța, chiar dacă are două slujbe în paralel, Alexandra a mărturisit: „Tot timpul mi-a plăcut școala. Dacă ai niște părinți care știu să îți dea educație de mic, se ocupă de tine, e altcumva. Dar dacă nu ai părinți care să se ocupe de tine de la început, de visurile tale, de școală, nu reușești. Tata tot timpul mi-a zis «trebuie să faci școală. Trebuie să nu fii ca noi, fără școală». El m-a împins de la spate să învăț“.
Tânăra și-a făcut chiar și un plan pentru propriul business, însă socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg: „M-am interesat în Cluj să-mi deschid un restaurant, dar la ce prețuri sunt să închiriez un local e foarte greu. Aș fi vrut să deschid ceva similar cu ceea ce fac eu acum, astfel că nu trebuie să mă ajute nimeni. Doar că locul e prea scump“.
În Anglia, crede că e și mai greu. „E foarte scump să-ti deschizi ceva aici, nu-i ca la noi, aici trebuie să ai mulți bani. Mai trebuie să muncesc 50 de ani ca să adun bani pentru asta“, spunea ea amuzată.
„Dacă vrea Domnul, cine știe… nu știi niciodată“, rămâne, totuși, optimistă. Alexandra își vede viitorul în Anglia: „Dacă n-ar fi părinții mei acolo, nu știu dacă m-aș mai duce. Ce să mai faci în România?“.
Actualitate
Pensionarii primesc primele bilete de tratament din 2026. Plecarea are loc în câteva zile, iar prețurile au explodat
Caselor județene de pensii le-au fost repartizate spre valorificare primele bilete de tratament din 2026. Prețul integral al biletelor a crescut comparativ cu anul 2025, condițiile de acordare sunt cele din anii trecuți.
Pensionarii așteaptă de luni bune biletele în stațiunile balneare FOTO credit: Hotel Palace Govora
Prima serie de bilete de tratament, îndelung așteptată de pensionarii și asigurații din toată țara, a fost repartizată în teritoriu. Biletele sunt puține, iar plecarea are loc în doar câteva zile.
Casei Județene de Pensii Olt i-au fost repartizate 33 de bilete de tratament, care au și fost puse în vânzare marți, 21 aprilie 2026.
Cei interesați de aceste prime bilete de tratament repartizate în 2026 trebuie să fie dispuși să plece destul de repede, pentru că data de prezentare în stațiune este în perioada 27-29 aprilie 2026.
„Biletele de tratament repartizate în această serie sunt în bazele de tratament din unitățile hoteliere ale Societății Comerciale de Tratament Balnear și recuperare a capacității de muncă – S.C. TBRCM S.A .”, au precizat reprezentanții CJP Olt, prin intermediul unui comunicat de presă.
Cele 33 de bilete sunt repartizate pe stațiuni astfel: 12 bilete în stațiunea Bala; 8 bilete în stațiunea Olănești; 6 bilete în stațiunea Amara; 4 bilete în stațiunea Buziaș; 3 bilete în stațiunea Pucioasa.
„Aceste bilete se vor distribui prin solicitare directă a persoanelor care au cereri depuse și se prezintă la sediul instituției noastre”, a mai anunțat CJP Olt.
Cine poate solicita bilete de tratament prin Casa de Pensii și cât achită
Durata sejurului în stațiunile balneoclimaterice a rămas și în 2026 de 16 zile, dintre care în 12 se acordă și tratament balnear.
Solicitările au început să sosească la CJP Olt încă din primele zile lucrătoare din ianuarie, fiind destul de neobișnuit ca prima serie de bilete să ajungă la beneficiari atât de târziu (în 2025, biletele din prima serie au fost repartizate în februarie). S-au adunat până în prezent aproximativ 1.550 de cereri venite de la pensionarii și, respectiv, asigurații în sistemul public de pensii.
Cine beneficiază de bilete de tratament
De aceste bilete de tratament pot beneficia:
– pensionarii sistemului public de pensii;
– asigurații sistemului public de pensii;
– beneficiarii prevederilor unor legi speciale care reglementează dreptul la bilet de tratament balnear prin sistemul public de pensii;
– soțul/soția asiguratului/pensionarului sistemului public de pensii care nu este asigurat/pensionar al sistemului public de pensii;
– asigurat al sistemului de asigurare la accidente de munca și boli profesionale.
Condiția care se impune tuturor solicitanților din categoriile mai sus amintite este să dovedească existența unei afecțiuni medicale care să necesite tratament balnear.
Cât se plătește pentru biletele de tratament
În cazul pensionarilor, contribuția individuala este de 50% din cuantumul total brut al drepturilor de pensie, dar nu mai mult decât costul integral al biletului (costul integral este între 3.480 lei și 3.688 de lei, cazarea făcându-se în hoteluri de doua și trei stele).
În cazul asiguraților, contribuția este de 50% din valoarea biletului, daca veniturile brute lunare sunt mai mici decât câștigul salarial mediu brut (care în 2026 este 9.192 lei), în caz contrar biletul fiind achitat integral.
În 2025, costul integral al biletului în structurile TMRCB S.A. s-a situat între 3.156 lei și 3.348 lei.
La nivelul întregii țări, pentru 2026 au fost aprobate 114.000 bilete de tratament care vor fi acordate potrivit criteriilor care se aprobă anual. În fiecare an, primele serii au un număr mai mic de bilete repartizate în teritoriu, fiind disponibile sejururi în structurile TMRCB S.A.. Ulterior organizării licitațiilor, în listă apar și structuri de cazare aparținând operatorilor privați. În acest an, cel mai probabil primele bilete de tratament în structurile private vor fi disponibile începând din vară.
Actualitate
Condițiile pe care le pune liderul AUR George Simion partidelor din fosta coaliție. „Trei lucruri le vrem de la aceşti domni”
Liderul AUR George Simion a transmis, marţi, condiţiile formaţiunii pentru partidele din coaliţia care s-a rupt: Parlament cu 300 de aleşi, renunţarea la subvenţiile partidelor şi alegerea primarilor şi preşedinţilor de CJ în două tururi.
George Simion, liderul AUR FOTO: Profimedia
”Să nu vă îndoiţi de noi. Trei lucruri. Trei lucruri le vrem de la aceşti domni care au dus România acolo unde este în hău, în prăpastii. Cum au votat românii, 300 de parlamentari. Renunţarea la subvenţiile pentru partidele politice. Alegerea primarilor şi preşedinţilor de Consilii Judeţene în două tururi. Pentru toate aceste lucruri se poate da vot în biroul permanent al Camerei Deputaţilor. Sunt proiecte de lege şi se pot adopta”, a spus George Simion într-un mesaj video pe Facebook.
Preşedintele AUR a precizat că nu vor purta negocieri pe sub masă.
”Nu vom face decât să ne respectăm alegătorii şi să acţionăm în direcţia punerii pe roate a economiei care a fost distrusă de către ei. Dacă vor accepta, ori unii ori alţii, ca aceste trei legi să fie votate, după aceea putem discuta despre altceva”, a mai spus Simion.
PSD a votat, luni seară, retragerea sprijinului politic premierului Ilie Bolojan. Cei 5.000 de membri PSD au votat online, printr-o aplicaţie. S-au înregistrat 97,7% din voturi în favoarea retragerii sprijinului politic şi 2,3% au votat împotrivă.
Ilie Bolojan a declarat, în urma ședinței extinse a Biroului Politic Național al Partidul Național Liberal, că formațiunea pe care o conduce a mandatat conducerea partidului și pe premier să asigure stabilitatea guvernamentală în contextul crizei politice actuale și să facă demersurile necesare pentru menținerea unei majorități funcționale în Parlament.
Premierul a precizat că în perioada următoare vor fi inițiate discuții cu partidele care susțin actualul Executiv, în vederea clarificării unei eventuale formule de guvernare minoritară.
Actualitate
Cum protejează cutiile termoizolante cu temperatură controlată produsele FMCG și farmaceutice?
Cutiile termoizolante cu temperatură controlată sunt esențiale în lanțurile logistice moderne, mai ales pentru produse FMCG și farmaceutice sensibile la variațiile de temperatură. De la alimente perisabile până la medicamente sau vaccinuri, menținerea unui interval termic stabil influențează direct calitatea, siguranța și conformitatea produselor. În acest articol analizăm concret cum funcționează aceste soluții și de ce sunt critice pentru transportul și depozitarea controlată.
Cutiile termoizolante mențin stabilitatea temperaturii pe tot lanțul logistic
Rolul principal al cutiilor termoizolante este menținerea unei temperaturi constante pe durata transportului și depozitării. Acest principiu face parte din conceptul de „cold chain” – un lanț logistic în care temperatura trebuie controlată continuu, de la producător până la consumator.
Ambalajele tip cutii termoizonante de la INATECH Packaging sunt proiectate să limiteze schimbul de căldură cu mediul exterior, astfel încât produsele să rămână în intervalul optim, indiferent de condițiile externe. În practică, acest lucru reduce riscul degradării și menține caracteristicile produsului pe durata întregului traseu.
Materialele izolatoare creează o barieră eficientă împotriva variațiilor termice
Performanța cutiilor termoizolante vine din materialele utilizate. Cele mai frecvente sunt polistirenul expandat (EPS) și polipropilena expandată (EPP), care au proprietăți excelente de izolare termică.
Aceste materiale funcționează ca o barieră fizică împotriva transferului de căldură, reducând atât încălzirea, cât și răcirea excesivă. În combinație cu structura cutiei și etanșeitatea capacului, ele permit menținerea unui microclimat stabil în interior, chiar și în condiții externe variabile.
Elementele de răcire și PCM stabilizează temperatura pe termen lung
Pe lângă izolație, cutiile includ frecvent elemente active de control termic, cum ar fi pachete eutectice, gheață carbonică sau materiale cu schimbare de fază (PCM). Aceste componente absorb sau eliberează energie termică în mod controlat, menținând temperatura constantă pentru perioade extinse, uneori chiar până la 120 de ore. În practică, acest sistem permite transportul pe distanțe lungi fără fluctuații majore de temperatură, un aspect critic pentru produse sensibile.
Produsele farmaceutice necesită control strict al temperaturii pentru a-și păstra eficiența
În industria farmaceutică, controlul temperaturii este o condiție obligatorie, nu doar o recomandare. Aproximativ 30% dintre produsele farmaceutice necesită manipulare și transport în condiții stricte de temperatură. De exemplu:
- medicamentele refrigerate trebuie păstrate între 2°C și 8°C;
- alte produse pot necesita temperaturi negative sau temperatură controlată ambiental.
Orice abatere de la aceste intervale poate afecta structura chimică a produsului și implicit eficiența tratamentului. De aceea, cutiile termoizolante devin o componentă esențială pentru siguranța pacientului.
FMCG-urile perisabile își păstrează calitatea și termenul de valabilitate
În sectorul FMCG, mai ales pentru produse alimentare, controlul temperaturii influențează direct prospețimea și siguranța alimentară. Produsele precum lactatele, carnea sau preparatele ready-to-eat sunt sensibile la variații termice, iar fluctuațiile pot accelera deteriorarea.
Cutiile termoizolante reduc aceste riscuri prin menținerea unui mediu constant, ceea ce contribuie la:
- păstrarea gustului și texturii;
- prevenirea dezvoltării bacteriilor;
- respectarea termenului de valabilitate.
În distribuția modernă, mai ales în e-commerce alimentar, aceste soluții devin standard.
Monitorizarea temperaturii asigură trasabilitate și conformitate
Pe lângă ambalare, monitorizarea temperaturii este o componentă critică. Dispozitivele de tip data logger înregistrează constant temperatura și permit verificarea respectării condițiilor pe tot parcursul transportului.
Aceste sisteme ajută la prevenirea incidentelor și la evitarea retragerilor de produse, menținând standarde ridicate de calitate și conformitate. În industria farmaceutică, această trasabilitate este obligatorie conform ghidurilor de bună practică de distribuție.
Cutiile termoizolante reduc pierderile și optimizează costurile logistice
Dincolo de protecția produselor, aceste soluții au impact direct asupra costurilor. Produsele compromise din cauza temperaturii generează pierderi semnificative, mai ales în pharma și FMCG. Prin utilizarea cutiilor termoizolante:
- scade rata de deteriorare;
- se reduc retururile și pierderile;
- crește eficiența lanțului logistic.
Pe termen lung, investiția în ambalaje termoizolante se traduce în costuri mai mici și predictibilitate mai bună.
Cutiile termoizolante cu temperatură controlată reprezintă un element critic în protejarea produselor FMCG și farmaceutice, asigurând stabilitatea termică, integritatea produselor și conformitatea cu standardele din industrie. De la materiale izolatoare performante până la tehnologii moderne de monitorizare, aceste soluții contribuie direct la siguranța consumatorilor și la eficiența operațională. Alegerea corectă a ambalajului și integrarea lui într-un lanț logistic bine controlat fac diferența între un produs livrat în condiții optime și unul compromis.
-
Actualitateacum 3 zileIranul menține închisă Strâmtoarea Ormuz și cere ca SUA să ridice blocada
-
Actualitateacum 3 zilePlanul ingenios prin care doi frați au reușit să fugă din Coreea de Nord: O evadare aproape miraculoasă, urmată de tragedie
-
Actualitateacum 2 zileSfârșitul Rusiei poate veni de unde se așteaptă mai puțin. Generalul Ben Hodges dezvăluie ce aliat l-ar trăda pe Putin
-
Breakingacum o ziTim Cook a anunțat că se va retrage de la conducerea Apple. Care este ultima zi a acestuia la cârma companiei
-
Breakingacum 21 de oreKelemen Hunor pune punctul pe i, în plină criză guvernamentală: „Problema cea mai mare este cum se vor uita creditorii României la țara noastră”
-
Actualitateacum 2 zileUn tigru a sărit în mijlocul spectatorilor la un circ din Rusia. „Copiii țipau, adulții fugeau panicați”
-
Actualitateacum 2 zileDe ce durerile de spate nu trec singure – și ce poți face acum
-
Actualitateacum 2 zileUn alt efect al scumpirii carburanților în Europa: Creștere explozivă a vânzărilor de mașini electrice




