Actualitate
Reînarmarea poate aduce prosperitate României. Expert: „Cândva am aplicat cu succes asta”
România se confruntă cu mari
probleme economice, iar în plus este obligată să
cheltuiască
sume uriașe pentru apărare. Un fost șef al industriei de apărare
explică, pentru „Adevărul”, soluțiile care ar exista pentru a
transforma povara acestor cheltuieli în prosperitate.
România poate câștiga bani și din reînamrare. FOTO: MApN
România pare a fi supusă
unei noi corvoade și va trebui să aloce sume uriașe de la buget
pentru apărare. Într-un context internațional complicat, cu un
război la graniță, România nu are de ales. În plus, președintele
SUA, Donald Trump, dar și secretarul general al NATO, Mark Rutte,
insistă ca fiecare stat NATO să investească de acum 5% din PIB în
apărare.
Tot mai mulți bani vor merge în apărare
Această creștere de la 2%
sau chiar mai puțin din PIB, atât cât alocau până acum multe
țări, până la 5% se anunță o adevărată provocare pentru orice
stat, chiar și pentru cele cu o economie solidă și nesupuse
deficitului.
Pentru România, țara cu cel
mai deficit din PIB din Uniunea Europeană (9,3%) și cu mari
probleme economice, îndeplinirea acestei misiuni se anunță aproape
imposibilă. Există însă și un „dar”.
Aurel Cazacu, omul care a
condus ani de zile industria militară a României, crede că există
soluții și că investiția a 5% din PIB pentru înarmare nu
înseamnă un coșmar, ci o oportunitate. Dacă România va investi
cu cap acești bani și va recurge la o politică inteligentă, nu
doar că alocarea unor sume atât de mari nu va mai fi o problemă,
dar banii s-ar întoarce în economie, aducând noi locuri de muncă,
prosperitate și o industrie solidă.
Pentru acest lucru, însă, ar
trebui asigurată stabilitate și continuitate nu doar la nivelul
guvernului și a miniștrilor de resort, ci și la nivelul experților
și a directorilor de fabrici de armament.
Regula numărul 1 – continuitatea și competența
„Fără stabilitate nu se
poate face absolut nimic, pentru că orice politică implementată de
un ministru și de directorul unei fabrici este automat anulată și
schimbată peste un an sau peste câteva luni, în funcție de când
se schimbă guvernul. Așa că nicio politică nu poate să dea roade
în condițiile astea. În plus, la nivelul conducerii industriei de
armament trebuie aduși oameni competenți și nu sinecuri numite
doar pe criterii politice. România are suficienți experți în
acest domeniu, rămâne doar să-i folosească. Din păcate, în
ultimii ani, i-a folosit prea puțin”, spune Cazacu.
El consideră că România
trebuie să atragă fondurile europene care vor fi puse la dispoziția
țărilor membre UE, iar în același timp să fie dispusă să
colaboreze și cu alte state.
„Se vorbește doar de
austeritate, auzim doar de taxe, taxe și iar taxe. Dar avem două
mari probleme din cauza noastră. Nu atragem fonduri europene și nu
suntem capabili să colectăm la buget banii din actualele taxe și
să asigurăm o dezvoltare economică reală. În momentul în care
am crește absorbția și am colecta mai mulți bani din actualele
taxe, nu ar trebui să mai creștem taxe și impozite, iar economia
ar fi pe plus. În același timp, ar trebui să ne îndreptăm
atenția și spre alte oportunități și să facem afaceri cu state
cu care făceam odinioară, pentru a obține profituri. Adică
trebuie să ne uităm un pic și la relațiile externe, să vedem cu
cine avem și cu cine nu relații și să le punem în valoare pentru
a ne ajuta la dezvoltarea economică. Putem face afaceri profitabile
cu diverse state, iar profitul s-ar reflecta în taxe și impozite,
inclusiv din export la bugetul țării”, mai spune Cazacu.
România ar avea un AS în
mânecă pe care l-a folosit și anterior, inclusiv în anii dinainte
de Revoluție și apoi în anii 90-2000. Departe de a ridica în
slăvi acele vremuri, Aurel Cazacu susține că au existat și câteva
politici bine gândite, care au dat rezultate importante și care ar
putea fi cel puțin luate din nou în discuție.
„Eu, cât am fost în
anumite poziții, m-am folosit foarte mult de persoanele care au
studiat în România. Mulți dintre străinii care au studiat la noi
erau membri în parlamentele și în guvernele din țările dumnealor
sau au ajuns să ocupe poziții importante în companii de calibru.
Făcusem lista acestor persoane care au studiat în România pentru
a-i contacta, pentru a discuta și pentru a reuși să demarăm
afaceri importante. Adică eu mă ocupam de armament, dar chiar dacă
unii dintre ei se ocupau de agricultură sau de industrie ori de
învățământ, eu m-am folosit de relațiile dumnealor pentru a mă
promova în partea de apărare. Deci cândva am aplicat cu succes
asta”, mai spune expertul.
O colaborare profitabilă
Așa a ajuns România să facă
afaceri care au asigurat câștiguri importante, iar profiturile au
ajuns la bugetul de stat. Afacerile respective ar fi putut aduce și
mai mult profit dacă România nu s-ar fi confruntat cu problema
lipsei de continuitate la nivelul conducătorilor.
„M-am folosit de străinii
care au învățat la noi să mă promoveze la Ministerul Apărării,
Ministerul de Interne, în departamentele care se ocupau de situații
de urgență. Peste tot. Și așa au apărut afaceri importante.
Pentru că, vedeți, un minister al Apărării are nevoie nu doar de
tancuri, avioane și drone. Armatele au nevoie și de îmbrăcăminte,
alimente și nu numai pentru militari. Dacă obții fie și un
contract pentru livrarea de lenjerie pentru Ministerul
Apărării într-o țară ca SUA, suma, profitul poate fi uriaș.
Pentru că unei țări ca SUA nu ai cum să-i vinzi tancuri, dar poți
face alte afaceri, de exemplu să le livrezi textile pentru armată”,
explică Aurel Cazacu.
Iar cazul Statelor Unite ale
Americii nu este singular. Afaceri importante se pot face și cu
state mai mici, țări din Africa, Asia și nu numai.
„Pentru asta e un pic de
muncă și e nevoie și de strategii. De exemplu, un element
important în aceste țări pe care eu l-am folosit erau perioadele
alegerilor, de care țineam cont. Mereu în anii pre-electorali și
în anii electorali, țările respective achiziționau armament. Pe
urmă, erau țări care aproape în fiecare an aveau probleme, cum am
avut noi inundații, așa că aveau nevoie de alte echipamente. Apoi,
Poliția lor avea probleme cu situațiile de urgență, la fel. Și
noi veneam și le oferam echipamente, ne pregăteam din timp și
apelam la acei oameni aflați în puncte cheie, care studiaseră la
noi și care se simțeau încă apropiați de România”, mai spune
Cazacu.
Aurel Cazacu. FOTO: Arhivă personală
Practic, România a ajuns să
aibă specialiști care se ocupau doar de aceste detalii.
„Pentru asta nu ne duceam
doar noi, cei care vindeam, ci organizam și întâlniri la nivel
înalt, la nivel diplomatic. Chiar dacă era să meargă și
președintele, dar important era ministrul de resort, important era
primul ministru, organizam vizite, aveam grijă de aceste relații și
toată lumea era fericită. Atât noi, cât și cei din țările
respective, pentru că îi ajutam să își rezolve niște probleme.
Și era, ca să zic așa, un dialog comun. Vorbeam aceeași limbă
toată lumea”, susține el.
Unde se poate ajunge
Ulterior, aceste țări au
ajuns să trimită în România și mai mulți tineri pentru a fi
formați la universitățile de aici, dar și pentru cursuri
militare.
„Și pentru asta le
solicitam oficialilor străini «Dom’le, dați-ne zece comandanți de
plutoane pe care să-i luăm să facă anumite cursuri în România».
Având specialiști în acest domeniu militar și în domeniul
Ministerului de Interne, în domeniul securității și nu numai, le
puteam oferi și asta. Și răspundeau mereu pozitiv. În opinia mea,
aceste propuneri ar trebui să ajungă chiar până la CSAT, iar de
acolo să se aprobe un plan, pentru că acest plan și dezvoltarea
economică țin de securitatea României. Pentru că atâta timp cât
eu ca țară mă dezvolt economic, întăresc securitatea României.
Este un lucru foarte, foarte important”, susține Cazacu.
România ar avea acum și un
alt avantaj. Având în vedere că face parte din UE și NATO, are o
imagine și mai bună, ceea ce garantează că produsele românești
sunt acum de o calitate și mai bună decât erau în acei ani.
„Noi ca țară, de când am
intrat în NATO și, pe urmă, de când suntem aici în Uniunea
Europeană, am avut acces la anumite tehnologii, la produse bune și
produse cu acest standard deosebit care se produceau și se mai
produc în Uniunea Europeană. Acum, am putea beneficia și de acest
atu. Pe urmă, ca să continuăm acest lucru, noi le ofeream locuri
la facultăți în România, le ofeream anumite cursuri la Ministerul
Apărării, ca să trimită studenți, să trimiată specialiști. De
exemplu, noi produceam multe lucruri de care și ei aveau nevoie.”
Interesate de aceste aspecte
ar fi și acum o serie state de pe toate continentele. Astfel, s-ar
obține și noi piețe de desfacere și s-ar deschide afaceri
profitabile pentru România și economia sa.
„Mă gândesc de exemplu la
țări arabe, la țări din nordul Africii, centrul Africii, țări
din Asia Centrală, Asia îndepărtată. Pentru că avem și acum
acolo oameni care au studiat aici și care ar putea din nou să facă
lobby pentru România. Pentru că, repet, în România au studiat
mulți, mulți, mii de străini, iar câteva sute au ajuns în
funcții de răspundere. Și eu cât am fost m-am folosit de ei. Am
încercat și după aceea, când am ieșit la pensie, le-am sugerat
celor aflați la putere să continue să facă asta, pentru că era
în folosul României. Gândiți-vă că am avut peste 40 de firme de
comerț exterior în toate domeniile, ceva de neimaginat, și aceste
firme obțineau bani, făceau profituri serioase”, mai spune el.
Miliarde și miliarde profit din computerizarea țărilor africane
Azi, România ar putea să le
asigure acestor state specialiști în cybersecurity și alte domenii
conexe.
„Inițial au fost trei
categorii de forțe militare – apă, aer, sol, dar în ultimul timp
a apărut cea de-a patra categorie, care este cyber security. La
cyber security suntem foarte buni. Acum, noua conducere a României
ar trebui să se implice și să facă ceea ce trebuie făcut ca să
exportăm sisteme de cibernetică. Și nu numai. În aceste țări
chiar și agricultura are nevoie de computerizare, și
transporturile, spitalele, școlile, industria, armatele. Peste tot e
nevoie. Ne putem uita și spre state ca Malaysia, Thailanda,
Indonezia, Vietnam, Bangladesh, la țările din America de Sud și
așa mai departe. Noi avem specialiști buni în aceste domenii, iar
pentru asta nu există preț de raft. România poate ajuta astfel de
țări să-și computerizeze armata, transporturile, spitalele etc.
Să nu uităm că anul trecut, dacă nu mă înșel, excelența sa
doamna ambasadoare a Statelor Unite în România a spus clar că
jumate din specialiștii de la NASA sunt de origine română”,
adaugă Cazacu.
Țările care ar trebui vizate
sunt, spune expertul, Egiptul, Nigeria, Algeria, Maroc, Malezia,
Thailanda, Indonezia, Vietnam. Și nu doar ele.
„Și din Europa putem să
lucrăm excelent cu țări precum Germania, Franța, Italia și Mare
Britanie. Și să nu uităm de SUA”, mai spune Cazacu.
Putem fi utili și NATO și UE
În plus, România se poate
face utilă și NATO și UE dezvoltând relații cu state cu care
Bucureștiul a avut tradițional relații bune dintotdeauna, dar care
au fost și sunt reticente în ce privește țări ca SUA, Franța
sau Marea Britanie.
„Americanul sau francezul
are o problemă cu primirea delegațiilor străine din anumite țări
din Africa, din Orientul Mijlociu, din Asia. Și atunci, România a
avut mereu relații bune cu astfel de state și putem noi să
intermediem. Sau dacă americanii sau alte țări puternice deschid o
fabrică de tancuri la noi, vor produce cu siguranță doar un model
sau poate două. Așa că dacă vor să facă afaceri și cu state în
care nu au foarte mare încredere, una e să vină delegațiile din
acele state în România, să vadă fabrica unde se produce doar un
singur fel de tanc, cel pentru care vor contract, și altceva e să-i
aducă americanii la ei și să vadă ce tancuri produc, cum le
produc și să fure poate ideile. Adică la mine, în România, nu
are ce să vadă, informații pe care să le folosească împotriva
noastră sau a americanilor. E un exemplu”, adaugă Aurel Cazacu.
Expertul ar fi dispus să
contribuie și să ajute, dacă se va dori reînnodarea acestor
relații.
„Eu, Aurel Cazacu, spun cu
toată răspunderea că nu ar fi rău ca cei care ne conduc să
inițieze astfel de lucruri în favoarea României. Pentru că mai
sunt țări unde avem persoane care au studiat în România și care
sunt în Parlamentele și în Guvernele acelor țări. Și mulți
dintre ei au legături foarte bune cu România, pentru că pot să
spun că majoritatea dintre ei sunt căsătoriți cu persoane din
România. În multe cazuri copiii lor studiază în România, au și
proprietăți imobiliare în România, România fiind o țară cu
temperaturi bune”, arată el.
Există însă și detalii de
care evident că ar trebui ținut cont. De exemplu, experții români
care ar merge în țările arabe pentru a face afaceri ar trebui să
fie bine familiarizați cu stilul și obiceiurile viitorilor
parteneri de afaceri. De asemenea, ar trebui ca experții să aibă
cunoștințe solide de relații internaționale.
„Eu pot să vin cu un
exemplu de acum câțiva ani, când m-am dus în unele țări, iar
aici nu pot să dau nume, pentru că se știe, armamentul se vinde de
la nivel de ministru al Apărării, iar unele informații sunt
sensibile. Revenind, când ne-am dus în anumite țări din Africa,
mi s-a spus, «știți, când ajungeți la domnul președinte, nu
cumva să ziceți ceva rău de China, noi avem cele mai bune relații
cu ei». Sigur că nu aveam de ce să vorbesc despre China cu ei și
nici nu am ceva cu chinezii, dar astfel de amănunte trebuie știute”,
susține Aurel Cazacu.
În ce privește legalitatea
acestui lobby, prin care România practic își asigură bunăvoința
unor persoane importante aflate în funcții cheie în acele state,
Aurel Cazacu spune că nu se încalcă legea.
„Noi, românii, dacă vrem
acum să ne ducem să computerizăm jumate de Africa, jumate de
Africa ne așteaptă și ne primește. Dar ei acum n-au cu cine
vorbi, nu cunosc și nu știu miniștri sau parlamentari români. Ei
ne așteaptă. Dar trebuie să te duci, să dai dovadă de
seriozitate și să ai continuitate. Și chiar dacă schimbi guvernul
sau n-ai guvern o perioadă, totul trebuie să meargă foarte bine
înainte, să nu existe impredictibilitate. Și încă ceva: chiar
dacă este la limita legii, acest lobby nu o încalcă, așa că se
poate acționa. Accesul la aceste piețe ne-ar aduce afaceri de zeci
de miliarde și profituri pe măsură. Și atunci de ce să nu
acționăm?”, punctează expertul.
Industria militară și industria orizontală
Aurel Cazacu este convins că
industria de apărare poate fi una dintre vedetele industriei
României pe termen mediu și lung. Chiar dacă investițiile
necesare sunt de regulă mari, profiturile sunt pe măsură. În
plus, într-o perioadă în care incertitudinea domnește, iar țări
ca Rusia duc o politică din ce în ce mai agresivă, este esențial
ca România să aibă propria industrie de apărare, iar aceasta să
fie solidă.
„Industria de apărare este
un element care poate să fie baza relansării economice a României.
Și mă gândesc aici și la dotarea armatei României. Avem nevoie
să repunem pe picioare atât industria de apărare, partea de
asamblare, dar e nevoie să punem pe picioare în paralel și o
industrie orizontală care nu este neapărat de apărare. Aici mă
gândesc la o industrie orizontală care să-mi producă
componentele. Am nevoie să produc, să pun pe picioare o parte din
industria chimică care să-mi producă pulberea pentru explozibil,
de exemplu, care e folosită și în construcțiile infrastructurii,
a autostrăzilor, de exemplu. Și nu numai. Iar noi nu avem pulbere,
ci o luăm de la sârbi. Care sârbi ca să o facă, importă
nitroceluloza de la ruși. Și asta e 80% din nevoie. E nevoie, e
obligatoriu să o producem noi în România”, mai spune expertul.
Avantajele României ar fi
faptul că are suficientă forță de muncă, iar industria de
apărare poate fi cuplată inteligent cu industria civilă, astfel
încât anumite fabrici să producă și componente pentru comerț,
dar și pentru armată.
„Prin dotarea noastră, în
primul rând, descurajăm orice potențial inamic. Doi – creștem
încrederea populației în armată, iar trei – creștem încrederea
personalului militar că are cu ce și poate să apere România. Și
punctul patru – ne dezvoltăm economic. Pentru că, și revin la acea
industrie pe orizontală, diferența nu e mare între o garnitură pe
care o pun pe cel mai bun automobil sau pe un tanc. Și așa voi da
de lucru industriei și pentru componente militare. Așa pot ca țară
să aloc și 5% apărării, fără probleme, pentru că acei bani vin
categoric înapoi. De fapt, reprezintă o investiție și încă una
profitabilă din toate punctele de vedere, dacă se face cu cap”,
conchide Aurel Cazacu.
Cine este Aurel Cazacu
Expert în industria militară,
Aurel Cazacu lucrează încă din 1988 în acest domeniu. A lucrat
între 1988 și 2004 la Romtehnica, unde a deținut diverse funcții
de conducere. Între 2001 și 2004 a fost director la Romtehnica. În
februarie 2005 a devenit șeful industriei de apărare și președinte
al CA-ului Romarm, până la finele anului 2009. Începând cu 2010,
a lucrat și a avut funcții de conducere la diverse companii
americane, inclusiv în Irak și Kuweit.
Actualitate
Străinii i-au urecheat pe români, după ce au văzut imaginea lui Mircea Lucescu desfigurată pe Arena Națională: „Un moment rău. Dezamăgitor!”
Mircea Lucescu a fost omagiat în lumea fotbalului după decesul său, survenit la 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani. Înaintea meciurilor din competițiile europene și din România, inclusiv în Liga Campionilor, Europa League și Conference League, s-au organizat momente de reculegere în memoria sa.
Omagiu pentru Mircea Lucescu, pe Arena Națională Foto/Captură TikTok
Un astfel de moment a avut loc și la partida FCSB vs. Oțelul Galați, încheiată cu scorul de 4-0, în play-out. Pe ecranul uriaș al Arenei Naționale a fost afișată imaginea fostului mare antrenor, însă proiecția nu a putut fi redată complet din cauza unor probleme tehnice, ceea ce a afectat vizibilitatea omagiului. A părut cum că, cel mai titrat antrenor din istoria fotbalului românesc, nu ar fi avut un ochi.
„A existat și un moment dezamăgitor pe Arena Națională!”
Incidentul a atras atenția și presei internaționale, inclusiv în Grecia, unde jurnaliștii au au considerat că problema tehnică a tabelei de marcaj a diminuat impactul emoțional al omagiului și a dezonorat amintirea lui Mircea Lucescu.
„Un moment rău pentru români, în cinstea lui Mircea Lucescu!
Marele Mircea Lucescu a încetat din viață marți, 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani, după o internare la Spitalul Universitar de Urgență din București. Mari echipe ale Europei au transmis mesaje pentru cel mai de succes antrenor român, iar un gest similar a fost făcut și de Peluza Nord la meciul FCSB – Oțelul.
Din păcate, a existat și un moment dezamăgitor pe Arena Națională, legat de omagiul adus lui Mircea Lucescu înaintea meciului FCSB – Oțelul, încheiat 4-0. Pe lângă acoperișul care nu poate fi retras, cel mai mare stadion al țării se confruntă și cu probleme la cubul care servește drept tabelă de marcaj.
Din acest motiv, imaginea lui Mircea Lucescu afișată în timpul momentului de reculegere a fost distorsionată!”, au scris jurnaliștii greci de la Sfina.
Actualitate
Dezbatere aprinsă despre armata obligatorie în România? „O să vezi dezertări și refuzuri în masă în România”
Posibilitatea reintroducerii serviciului militar
obligatoriu a stârnit o dezbatere aprinsă pe o platformă online, scoțând la
suprafață frustrări mai vechi despre stat, bani și competență. Discuția este pur ipotetică, în condițiile în care nu s-a pus, oficial, problema revenirii la serviciul militar obligatoriu.
Serviciul militar obligatoriu sperie mulți tineri români. FOTO: MAPN
Discuția de pe platforma Reddit pornește de la o afirmație care sună categoric: „Serviciul militar obligatoriu este doar pe pauză în momentul de față, poate fi introdus mâine fără nicio problemă legală.”
De aici, firul conversației se rupe rapid în două direcții: una alarmistă, care vede reintroducerea ca inevitabilă, și una sceptică, care o consideră improbabilă sau chiar imposibilă în contextul actual al României.
Autorul inițial își susține ideea printr-o listă de țări europene care au reintrodus sau extins serviciul militar:
„Croația – S-a reintrodus anul acesta, 2 luni obligatorii doar pentru bărbați.
Suedia – S-a reintrodus în 2017. Sunt recrutați toți (bărbați și femei), dar sunt selectați doar cei mai apți.
Letonia – S-a reintrodus în 2024, cu o durată de 11 luni.
Lituania – S-a reintrodus în 2015.
Danemarca – Din 2025, serviciul militar s-a extins și la femei, iar durata a crescut de la 4 luni la 11 luni.
Norvegia – S-a extins serviciul militar și la femei în 2015.
Germania – S-a spus că se reintroduce serviciul militar voluntar pentru 2 ani; dacă nu fac rost de destui oameni, o să îl introducă pe cel obligatoriu.
Franța și Polonia – S-a reintrodus serviciul militar voluntar de 10 luni.
Estonia, Grecia, Austria, Finlanda, Elveția, Cipru și Turcia – Deja există serviciu militar obligatoriu, ca să nu mai vorbim de țări precum Ucraina și Rusia”.
Autorul postării susține, corect, că în România s-a introdus serviciul militar voluntar. Acesta face o speculație: „Dacă programul nu o să aibă succes, o să trecem la conscripție. Am o presimțire că nu o să aibă succes acest program; pentru a reuși, statul român ar trebui să creeze o propagandă bună, iar eu nu cred că este destul de capabil să facă așa ceva.”
Într-adevăr, anumiți analiști militari avertizează că dacă programul voluntar nu va reuși, singura soluție ar fi reîntroduce serviciul militar obligatoriu.
Dacă Armata Română nu reușește să-și completeze rezerva operațională prin modalitatea voluntariatului se poate ajunge la măsuri extreme: „la un moment dat, va trebui să reintroducem serviciul militar obligatoriu”, a afirmat pentru „Adevărul” generalul (r) Virgil Bălăceanu. Nicio armată nu funcționează fără rezervă, a spus el. Mai ales în condițiile actuale. Totuși, Bălăceanu este încrezător că programul de voluntariat va fi un succes.
Autorul postării pune, la final, câteva întrebări:
„Când o să fie reintrodus, ați vrea să fie pentru toată lumea? Și pentru bărbați și pentru femei? Ați vrea să fie cum e în Elveția, unde poți alege să faci serviciu militar sau serviciu în folosul statului pentru o perioadă mai lungă?”
„Ce să facem? Tragem cu pistol Carpați? Să ne coasem găurile din pantaloni?””
Replica nu a întârziat: „Ești tu sigur? Din lista prezentată de tine, doar 4 țări au introdus serviciul militar OBLIGATORIU. Restul sunt toate voluntare. Cam sună a fumigenă.” Această intervenție schimbă tonul discuției și introduce un element esențial: diferența dintre percepție și realitate. Mai mulți participanți subliniază că, în multe state, „obligatoriu” nu înseamnă universal: „Se aleg doar dintre cei mai fit și se face apoi o tragere la sorți.”
Un reputat general avertizează: „La un moment dat, va trebui să reintroducem serviciul militar obligatoriu”
De aici, conversația alunecă spre o analiză pragmatică. Un utilizator punctează: „Singurele țări unde mai mult de 20% din bărbații apți chiar fac armata sunt Finlanda, Elveția, Austria, Ucraina, Grecia, Turcia și Cipru.” Cu alte cuvinte, modelul invocat ca exemplu este, de fapt, mult mai limitat în practică.
Dar poate cea mai puternică direcție a dezbaterii nu este nici geopolitică, nici juridică, ci economică. „România este într-o situație economică dezastruoasă”, scrie cineva. „Să iei mii, zeci de mii de oameni din economie și să îi ții pe banii statului la instructaj e o idee absolut idealistă.” Această observație este reluată în forme diferite: costuri, lipsa infrastructurii, risipa. Iar tonul devine rapid sarcastic: „Ce să facem? Tragem cu pistol Carpați? Să ne coasem găurile din pantaloni?”
„O să o frece de pomană un an”
Neîncrederea în instituții apare constant ca fundal al discuției. „Deja aud titluri: scandal uriaș la Ministerul Apărării. Milioane de euro pentru uniforme au ajuns în imobiliare din Dubai.” Este mai mult decât o glumă – este expresia unei percepții generalizate despre corupție și ineficiență. Un alt utilizator amintește de exerciții reale: „Abia au avut câteva autobuze. Foarte puțini au făcut măcar o tragere.”
Experiențele personale sau poveștile transmise din generație în generație joacă și ele un rol important. Un comentariu sintetizează această memorie colectivă: „O să o frece de pomană un an, o să mănânce mâncare infectă, o să muncească la câmp sau la casa vreunuia.” În același timp, există și o notă paradoxală: „peste ani își vor aduce aminte o versiune romanțată, pentru că în jegul ăla se leagă prietenii.”
„1.000 de tineri care dirijează mii de drone fac mai mult decât 1 milion de soldați”
Un alt fir important al discuției este relevanța militară propriu-zisă. „1.000 de tineri care dirijează mii de drone fac mai mult decât 1 milion de soldați”, spune cineva, sugerând că războiul modern nu mai are nevoie de mase de recruți slab pregătiți. Ideea este susținută indirect și de alții, care critică modelul clasic de armată: „jumătate din ciclu sunt bibani, cealaltă jumătate devin veterani și își bat joc de bibani.”
Germania are nevoie de mai mulți militari. Friedrich Merz: „Nu există nicio cale de a evita recrutarea obligatorie”
Nu lipsesc nici observațiile despre inegalitate și evitarea sistemului. „Se găsesc metode de șpagă + pile ca să eviți lejer serviciul militar.” Sau, într-o notă ironică: „La cât de bine merge evidența populației, le urez noroc să mă găsească.” În percepția publică, orice sistem obligatoriu ar fi aplicat selectiv și inechitabil.
Un alt punct sensibil este impactul asupra vieții personale. „Sunt curios cum funcționează dacă ai un credit… ce faci cu rata?”
Discuția atinge și teme ideologice. Un comentator respinge ideea unei decizii pur naționale: „Suntem în NATO, strategia va veni de la comandamentul NATO, nu de la alde Ciucă.” În același timp, altcineva contrazice: „O să vezi dezertări și refuzuri în masă în România.”
În final, poate cea mai dură concluzie vine din experiență directă: „Am făcut armata și pot să spun că ăla care e de acord cu stagiu militar obligatoriu e minim cretin.” Este o afirmație care rezumă tonul general al dezbaterii: mai degrabă respingere decât entuziasm.
Actualitate
Iranul își crește de 9 ori precizia rachetelor. Cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse, nu sateliții
Sateliții, de unii singuri, nu explică creșterea de nouă ori a preciziei loviturilor Iranului — potrivit InformNapalm, cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse.
Rachete iraniene/FOTO:X
Rata de lovire a rachetelor iraniene a crescut de la 3% la 27% în doar câteva săptămâni. Transferul de date a fost real, însă fără intervenția forțelor speciale ruse, care să lege recunoașterea de executarea focului, o asemenea evoluție rapidă nu ar fi fost posibilă.
Precizia atacurilor cu rachete ale Teheranului împotriva unor ținte americane și israeliene a crescut de nouă ori în câteva săptămâni de la declanșarea conflictului dintre SUA, Israel și Iran — nu ca urmare a unor arme mai performante, ci datorită transferului de doctrină militară din partea Rusiei, susține comunitatea de informații voluntare InformNapalm. Analiza acesteia corelează transferuri confirmate de informații, date de pe câmpul de luptă și doctrina forțelor pentru operațiuni speciale ruse pentru a explica o creștere a eficienței loviturilor iraniene pe care simpla partajare de imagini satelitare nu o poate justifica.
Cooperarea militară dintre Rusia și Iran s-a intensificat constant de la începutul invaziei ruse în Ucraina, în 2022. De atunci, colaborarea s-a extins pe multiple planuri: Moscova ar fi furnizat Iranului informații despre pozițiile navelor și bazelor americane și ar fi livrat drone modernizate de tip Shahed — cunoscute sub numele Geran-2 — în martie 2026. În paralel, Iranul continuă să sprijine Rusia cu tehnologie de drone testată în luptă în Ucraina, inclusiv împotriva sistemelor occidentale de apărare aeriană.
Partajarea de informații nu explică singură saltul de precizie
InformNapalm notează că sateliți ruși au monitorizat cel puțin 46 de locații din 11 țări din Orientul Mijlociu între 21 și 31 martie, inclusiv baze militare americane și infrastructură critică. În același timp, alte relatări indică faptul că Rusia ar fi furnizat Iranului date privind pozițiile și deplasările trupelor, navelor și aeronavelor americane, precum și o listă de 55 de obiective energetice israeliene considerate critice.
Cu toate acestea, imaginile reprezintă doar materie primă. Potrivit InformNapalm, rata de succes a rachetelor balistice iraniene a crescut de la aproximativ 3% în primele săptămâni ale conflictului la circa 27% până la jumătatea lunii martie. Alte analize arată că intensificarea loviturilor coincide exact cu această perioadă. Deși munițiile de tip cluster pot mări aria de impact, acestea nu explică selecția țintelor, sincronizarea atacurilor sau capacitatea de a depăși apărarea antiaeriană — elemente care necesită un sistem complex de comandă și control.
Forțele speciale, veriga lipsă
Potrivit analizei, doctrina militară rusă se bazează pe două sisteme interconectate: complexul de recunoaștere-lovire, destinat armelor de mare precizie cu rază lungă, și complexul de recunoaștere-foc, care integrează informațiile tactice cu artileria și sprijinul aerian apropiat. Ambele funcționează ca un ciclu continuu care include identificarea țintei, transmiterea coordonatelor, luarea deciziilor și executarea loviturii.
În centrul acestor sisteme se află forțele pentru operațiuni speciale ale Rusiei. Rolul lor este de a confirma țintele, actualiza coordonatele, transmite datele către sistemele de comandă, ajusta loviturile și evalua rezultatele. Fără această verigă, susține InformNapalm, chiar și cele mai precise informații nu pot produce rezultatele dorite.
Analiza menționează și o ofertă atribuită Moscovei în timpul unor negocieri de încetare a focului: Rusia ar fi propus oprirea transferului de informații către Iran în schimbul limitării sprijinului de intelligence oferit Ucrainei de către Statele Unite — un indiciu că astfel de transferuri există.
Modelul ucrainean, exportat
Rusia a testat această abordare în Siria, începând cu 2015, unde forțele speciale au coordonat lovituri aeriene și cu rachete. Ulterior, doctrina a fost aplicată pe scară largă în Ucraina, inclusiv în atacuri repetate asupra infrastructurii energetice.
Lista presupusă de 55 de obiective energetice israeliene urmează aceeași logică: loviturile asupra infrastructurii electrice pot genera efecte în lanț la nivel de stat, în timp ce atacurile paralele asupra sistemelor de apărare aeriană reduc capacitatea de protecție și cresc eficiența loviturilor ulterioare.
„Asistăm la o integrare reciprocă, în timp real, a capacităților de luptă ale regimurilor autoritare”, concluzionează InformNapalm. „Nu este vorba doar despre schimb de date, ci despre transferul unei logici complete de război.”
Modelul de război pe care Rusia îl împărtășește acum cu Iranul a fost construit pe parcursul a patru ani de conflict în Ucraina. În același timp, experiența Kievului în contracararea acestuia — de la drone interceptoare la sisteme stratificate de apărare aeriană — a transformat Ucraina într-un partener tot mai căutat de state interesate de tehnologii moderne de apărare.
-
Actualitateacum 2 zileMojtaba Khamenei, mesaj ferm către SUA și Israel: „Nu vom renunța la drepturile noastre legitime”
-
Actualitateacum 3 zileArma secretă folosită de CIA pentru localizarea aviatorului dispărut: „Dacă inima îți bate, te vom găsi”
-
Actualitateacum 3 zileHaitele de lupi dau târcoale pistei de biciclete dintr-un sat pustiu și inaccesibil mașinilor, ascuns în creierii munților
-
Actualitateacum 2 zileVictimele lui Epstein o acuză pe Melania Trump că vrea să transfere atenția de la fostul procuror general Pam Bondi
-
Actualitateacum 2 zileȚara în care șoferii cu mașini scumpe fură combustibil de peste un milion de euro pe săptămână: „A venit unul cu un Mercedes AMG GT și a plecat fără să plătească”
-
Actualitateacum o ziComunicarea cu pacientul, una dintre marile provocări ale sistemului medical din România. Lecția din Marea Britanie
-
Actualitateacum o ziExplozie pe piața imobiliară din Europa: Ungaria urcă peste 20% la prețul locuințelor, România – peste media UE
-
Actualitateacum 22 de orePaștele, de la tradiție la sărbătoare comercială. „Înainte n-a fost spectacol, el a coagulat în jurul său credința comunității“




