România a avut și ea un personaj asemănător lui Oskar Schindler, salvatorul evreilor polonezi din cel de-al Doilea Război Mondial. Este vorba despre unul dintre cei mai buni diplomați români din istorie, Constantin Karadja. Acesta a salvat viața a peste 51.000 de evrei. 

Oskar Schindler este un personaj istoric binecunoscut. Pe scurt, Schindler, deși neamț, a reușit să salveze viața a peste 1200 de evrei, din Polonia, în timpul ocupației naziste. Ei bine, românii au avut și ei un Oskar Schindler al lor, doar că a salvat mult mai multe vieți. Este vorba despre Constantin Karadja, un diplomat de excepție și un puternic om de cultură. Acesta a salvat, prin poziția pe care o ocupa, cea de consul al României la Berlin, în inima Germaniei Naziste, zeci de mii de evrei, prevenind deportarea acestora în lagărele de concentrare. Totodată a fost un as al diplomației românești, cu performanțe deosebite. Pentru meritele sale umanitare dar și profesionale, comuniștii, în stilul caracteristic, l-au „răsplătit” doar cu umilință și, cel mai probabil, dacă ar fi supraviețuit anului 1950, și cu multă închisoare politică.

Fiul prințului Karadja Pașa, beylerbey-ul Rumeliei 

Constantin Karadja s-a născut pe 24 noiembrie 1889 într-o familie cu origini ilustre. Tatăl său era prințul otoman, Ioan Karadja, beylerbey-ul Rumeliei, iar mama sa suedeza Mary Louise Smith. Prin venele sale curgeau sângele dogilor venețieni, a aristocrației bizantine, a conducătorilor Valahiei dar și al aristocraților suedezi. Ioan Karadja Pașa, născut în 1835, era un prestigios diplomat, ofițer de armată, persoană mondenă, dar și un pianist și compozitor virtuos. Pregătirea sa militară și juridică a urmat-o la Atena și Berlin. După ce a lucrat în ambasadele de la Berlin, Bruxelles, Haga, Torino, Ancona și Brindisi, a devenit directorul celui mai vechi liceu din Turcia în 1879. Este vorba despre Galatasaray Lisesi, fondat în secolul al XV lea. Ioan Karadja a fost trimis fost numit trimis special la Haga și Stockholm în 1881. În 1887 s-a căsătorit cu suedeza Mary-Louise Smith, fiica unui om de afaceri suedez din Stockholm. Doi ani mai târziu s-a născut Constantin.

În anul 1894, Constantin Karadja rămâne orfan de tată. Avea numai patru ani. Mary și fiul ei Constantin rămân în Suedia, acolo unde copilul urmează școala dar și liceul. Studiile universitare le face în Anglia, la Colegiul Framlingham din Suffolk între 1906 și 1908, iar între 1908 și 1910 a studiat dreptul internațional la Inner Temple, în Londra. După terminarea studiilor Constantin Karadja intră în Baroul Barrister at Law. A renunțat însă la acest statut și a urmat drumul tatălui său, adică al diplomației. A devenit atașat al Ambasadei Otomane în 1910 iar mai apoi secretar al legației în 1912. O vreme a lucrat la biblioteca Partriarhiei din Constantinopol iar apoi s-a întors în Suedia, unde a muncit pentru Sveriges Privata Centralbank până în 1915. „Pentru completarea cunoştinţelor mele financiare”, preciza acesta. Abia în 1916, pe când avea 27 de ani, s-a hotărât să se mute în România. Aici s-a căsătorit cu fiica lui Aristide Karadja, verișorul de-al doilea al lui Ioan Karadja (tatăl lui Constantin). Pe data de 21 aprilie 1920, Constantin Karadja a devenit cetățean român printr-un decret semnat de regele Ferdinand I. 

Un talent diplomatic excepțional în slujba României

Odată ce a devenit cetățean român, Constantin Karadja a ajuns unul dintre cei mai importanți specialiști ai diplomației din România. La 1 decembrie 1920 este numit consul în Ministerul Afacerilor Străine și trimis să reprezinte România Mare la Budapesta, în Suedia și, ulterior, în Germania Nazistă. După cum se vede, în afară de Suedia, Constantin Karadja a avut misiuni complicate.

De exemplu, în Ungaria, exact după ce România avusese un conflict cu țara vecină și, mai târziu, în Germania Nazistă, acolo unde, așa cum vom vedea, și-a riscat viața pentru a ajuta zeci de mii de oameni. Își încheia cariera ca director al Departamentului Consular al Ministerului de Externe al României în perioada 1941-1944. Era renumit pentru calitățile sale diplomatice. În primul rând, stăpânea numeroase limbi străine. Vorbea fluent engleză, franceză, germană, română, suedeză, daneză și norvegiană. Nu mai vorbim de faptul că stăpânea la perfecție greaca veche și latina. Karadja avea și importante cunoștințe legate de economie și finanțe, fiind un fost angajat și coordonator în domeniul bancar. Asta l-a ajutat și mai mult în lumea diplomației. Tocmai de aceea a fost consilier al Ministerului de Finanțe, dar și conducător al delegației române la Conferința Economică Internațională de la Geneva. Nu în ultimul rând, Karadja a fost și un teoretician al diplomației, al economiei și relațiile internaționale.

Plus un mare iubitor de literatură. Karadja a fost, de asemenea, autorul mai multor lucrări despre istoria României, precum „Die Ältesten gedruckten Quellen zur Geschichte der Rumänen” din 1934. La începutul anilor ’40 a publicat și unul dintre primele manuale consulare, o lucrare excepțională și sistematică care este încă în vigoare, fiind o lucrare de căpătâi a lumii diplomatice. 

Un diplomat abil, un suflet mare și o luptă în slujba umanității

Constantin Karadja a rămas cunoscut și pentru acțiunea sa îndrăzneață și profund umanitară din capitala Germaniei Naziste. Din 1932 și până în 1941, Constantin Karadja a fost consul general al României în Germania, cu reședința la Berlin. Karadja a văzut cu ochii lui ascensiunea Germaniei Naziste. Indignat de politicile rasiale, de crimele politice și mai ales de deportarea evreilor în lagăre, Karadja a făcut presiuni diplomatice și a trimis scrisori peste tot solicitând salvarea evreilor și a tuturor celor amenințați de regimul nazist.

„ Într-un șir de memorii, scrisori și rapoarte, depuse la Ministerul Afacerilor Externe al României și la Muzeul Holocaustului din Washington, D.C., Karadja a solicitat în repetate rânduri acțiuni din partea autorităților centrale de la București, referindu-se la încălcarea drepturilor civile ale evreilor. El a subliniat că „toți cetățenii români merită protecția noastră, indiferent de originea lor etnică sau de religia lor”. În vara anului 1938, el a propus protejarea evreilor „cu toate mijloacele diplomatice”, împreună cu britanicii și americanii, invocând Tratatul de Comerț și Navigație din 17 august 1925. După Noaptea de Cristal din 1938, a trimis la București un raport detaliat despre violența antisemită și despre viitorul sumbru al evreilor din Germania nazistă. Într-o scrisoare ulterioară, el a afirmat că era imposibil ca evreii să mai rămână în Germania . Karadja era foarte conștient de măsurile antievreiești tot mai stricte și de legislația tot mai strictă din România (de exemplu, în ceea ce privește eliberarea pașapoartelor românești), dar a continuat să apere evreii și să ceară ajutor, „pentru ca cererile evreilor de naționalitate română care solicită să se întoarcă în România să fie procesate fără întârziere din motive umanitare”, preciza Floris van Dijk, în materialul „On diplomats during the Holocaust: the case of the Romanian Constantin Karadja”, pentru Diplomat Magazine.

Mai mult decât atât, Karadja a reușit să contracareze efectele unei decizii extrem de periculoase pentru evrei, luate de statul român pe 8 august 1940. Mai precis, pe pașaportul românesc trebuia să se adauge și mențiunea „evreu” dacă era cazul. Karadja a reușit să obțină schimbarea acestei decizii, din motive umanitare, discutând direct cu ministerul de externe al României. „Din punct de vedere umanitar, vom agrava și mai mult situația bietelor suflete, se vor crea obstacole inutile în calea exodului lor și vom înrăutăți situația și, după război, vom fi acuzați public pentru că am participat la o astfel de atrocitate”. Karadja a propus înlocuirea cuvântului „evreu” cu o simplă literă, „x”, pe a cărei semnificație doar autoritățile române o cunoșteau.

Mulți evrei cu pașapoarte românești au scăpat în felul acesta de transporturile către camerele de gazare. Pe lângă memorii și intervenții, Karadja a acționat și direct. Mai precis a urgentat și furnizat documente de călătorie pentru toți evreii care doreau să fugă din Germania Nazistă. Mai ales dacă aveau cetățenie română. Propriu-zis a repartiat rapid, mii de evrei, înainte să ajungă în lagăre. Karadja a riscat mult mai ales fiindcă a fost luat la ochi de autoritățile germane, iar Ministerul German de Externe a protestat oficial față de acțiunile consulului general al României la Berlin. „În aprilie 1943, Karadja a aranjat cu Ministerul Afacerilor Externe din România ca evreii cu cetățenie românească „să aibă voie să rămână în România până când va fi posibil să emigreze în Palestina”. Prin acordarea acestei cetățenii, a reușit să împiedice deportarea a mii de evrei români din Franța de la Vichy și a evreilor maghiari. Și alții din Germania, Grecia și Italia au fugit în România”, adaugă Floris van Dijk pentru aceeași publicație.

În 2005, lui Constantin Karadja i s-a acordat, postum, titlul de „Drept printre popoare” de către Institutul Yad Vashem

Umilit și marginalizat de comuniști

Odată cu instaurarea regimului comunist, cu binecuvântarea Uniunii Sovietice, după 1946, Constantin Karadja a fost dat afară din diplomația românească pe motiv că este reprezentat al „regimului burghezo-moșieresc”, având „origine nesănătoasă”. Posibil să fi fost trimis și în pușcărie. Dar a decedat în anul 1950. A fost reabilitat după căderea regimului comunist.