Actualitate
Boala tăcută care te ține prizonier după un AVC. Cum se tratează rigiditatea musculară ce pare de neînvins
Spasticitatea post-accident vascular cerebral (AVC) este o complicație care apare independent de hemipareza instalată imediat după producerea evenimentului vascular. Până la jumătate dintre pacienții cu AVC se pot confrunta cu spasticitate care, netratată cât mai devreme, îi transformă în dependenți de îngrijirea altor persoane.
Dr Cintezăă și dr. Tiu au explicat de ce este necesară recuperarea precoce Sursa FOTO: Pacientul 2.0
Spasticitatea musculară este diferită de hemipareza inițială pe care cu toții o asociem cu urmările unui accident vascular cerebral. Spasticitatea nu se instalează brusc, ci apare în perioada de după producerea evenimentului vascular. Dacă în cazul hemiparezei musculatura este moale, flască, iar pacientul nu are forță și nu-și mai poate controla membrele, în cazul spasticității musculatura devine rigidă, înțepenită. Această spasticitate, o complicație a AVC, apare de obicei la 3-6 săptămâni sau chiar mai târziu și este extrem de important să fie recunoscută, pentru a se începe terapia cât mai devreme astfel încât să crească șansele de recuperare.
Despre această complicație potențial invalidantă s-a vorbit pe larg în cadrul evenimentului „Spasticitatea post-AVC” organizat recent de platforma de sănătate Pacientul 2.0 și ALIA (Asociația pentru Lupta Împotriva Accidentului vascular cerebral).
Cifrele oficiale arată că în România se produc anual 60.000 accidente vasculare cerebrale, iar spasticitatea poate să apară până la aproape jumătate dintre cazuri. Se instalează relativ repede după faza acută, la două săptămâni, la aproximativ 25% dintre pacienți, însă poate să apară și mai târziu. După 12 luni, procentul crește la 38% în cazul celor aflați la primul accident vascular cerebral și la 44% pentru cei cu AVC recurent, arată specialiștii.
„Spasticitatea este o tulburare motorie și senzorială caracterizată de o hiperactivitate musculară care forțează flexia și aducția membrelor, blocându-le în poziții anormale. Este vital ca pacienții și aparținătorii să fie foarte atenți la semne, astfel încât să se poată interveni la timp cu tratament și terapii diverse, limitând astfel dizabilitatea”, atrag atenția organizatorii evenimentului.
Acțiunile zilnice devin imposibil de îndeplinit
Pentru un pacient care se confruntă cu spasticitate musculară post-AVC pe care nu o tratează, în relativ scurt timp sarcinile simple, cum sunt îmbrăcatul, spălatul, mâncatul etc. devin imposibil de dus la bun sfârșit, transformând persoana afectată într-una dependentă de ajutorul celor din jur. Spasticitatea afectează brațele, picioarele sau și brațele și picioarele. Tratarea acestei complicații cu rezultate cât mai bune depinde enorm de momentul în care este depistată și se începe intervenția, din acest motiv este deosebit de important ca familiile care au în îngrijire un pacient cu AVC să cunoască semnele.
Intervenția timpurie poate preveni pierderea permanentă a amplitudinii articulare. Procesul de scurtare a țesuturilor moi, cu restricționarea mobilității, rigidizarea articulațiilor și cronicizarea durerii, variază de la o persoană la alta, dar rapoartele medicale arată că, de regulă, debutează la două săptămâni după instalarea spasticității și poate atinge vârful în 3 luni.
Rigiditatea musculară sau pozițiile anormale ale membrelor sunt principalele semne care trebuie să trimită pacientul rapid la medic pentru o evaluare medicală.
„Obiectivul principal al neurologului este să salveze viața pacientului în faza acută a AVC-ului, dar este la fel de important să informăm pacientul și familia că recuperarea medicală timpurie poate preveni spasticitatea și poate îmbunătăți semnificativ independența și calitatea vieții” – a precizat prof. univ. dr. Cristina Tiu, medic primar neurolog, Șef secție Neurologie II, Spitalul Universitar de Urgență București.
În lume, în prezent, aproximativ 12 milioane de persoane fac AVC anual, ceea ce înseamnă un AVC la trei secunde, cifrele arătând o creștere a incidenței, concomitent cu o scădere îngrijorătoare a vârstei la care AVC-ul se produce.
Din totalul pacienților care fac AVC, 20% vor deceda în primele 30 de zile, „așa se întâmplă peste tot în lume, asta ține de gravitatea accidentului vascular cerebral”, a precizat dr. Tiu. Alți 30% rămân cu dizabilitatea severă, iar aceștia au nevoie de recuperare cât mai devreme de la instalarea semnelor.
„Dacă ai spasticitate – mergi rău, faci o anumită postură, te doare, pentru că ești într-o contractură musculară tot timpul și deși ai avea forța musculară să faci anumite mișcări, nu poți pentru că există acest tonus crescut care te pune într-o poziție vicioasă”, a explicat dr. Tiu.
Cine trebuie să identifice spasticitatea?
În situația ideală, dacă medicii ar avea suficient timp să facă educație medicală, aparținătorul ar putea să recunoască semnele timpurii și să apeleze medicul, explicând în detaliu ce se întâmplă, dar nicăieri nu se întâmplă asta, a arătat dr. Tiu. În România nu se întâmplă nici măcar ca pacientul să fie urmărit post AVC într-un mod standardizat.
„Ar trebui să vezi la trei luni omul care a făcut AVC, ar trebui să ai o foarte bună colaborare cu un neurolog din ambulator care să-l primească, cu medicul de familie care să știe ce să urmărească”, a mai menționat dr. Cristian Tiu.
Societatea de Neurologie lucrează în prezent la elaborarea unor ghiduri cu recomandări de bună practică, acestea conținând și „post-stroke ceck list”, o listă a semnelor de urmărit post-AVC. Printre întrebările de pus, în momentul prezentării la control, sunt: își ia medicamentele?; au fost făcute investigațiile care i-au fost recomandate? Se descurcă singur?; are mobilitatea bună?; are dureri; are incontinență?; poate să comunice cu cei din jur? e trist?; e deprimat? are tulburări cognitive? cum e viața lui post-AVC? s-a întors la muncă? cum sunt relațiile cu familia? etc.
Ideal ar fi ca medicul care îl evaluează pe pacient să aibă timp să treacă prin acest chestionar și ulterior să-l îndrume către un alt specialist dacă situația o impune și să se evalueze progresul până la vizita următoare, a mai punctat medicul.
„Trebuie să tindem către mai bine. Dacă noi zicem că nu se poate din start și nu încercăm nimic, nu vom obține nimic”, a mai spus dr. Tiu.
„Rolul familiei este esențial”
Despre importanța depistării timpurii a spasticității musculare a vorbit și prof. univ. dr. Delia Cinteză, medic primar Medicină fizică și de Reabilitare în cadrul I.N.R.M.F.B., explicând că nu există secrete. Există în schimb două elemente importante în depistarea precoce: atenția foarte mare a echipelor medicale care îngrijesc pacienții cu AVC, printr-o supraveghere amănunțită realizată zilnic pe perioada îngrijirii, și, respectiv, atenția sporită a familiei pacientului atunci când acesta ajunge în grija familiei.
„Chiar dacă pacienții cu spasticitate post-AVC nu sunt cei mai simplu de tratat, kinetoterapia, exercițiile specifice și tratamentul medicamentos adecvat pot face diferența. Rolul familiei este esențial: susținerea și implicarea lor în programul de recuperare cresc șansele de succes ale terapiei”, a menționat dr. Delia Cinteză.
Intervenția timpurie ar trebui să se realizeze cu integrarea mai multor terapii, astfel sporind șansele de recuperare a funcțiilor motorii, creșterea independenței și îmbunătățirea calității vieții atât pentru pacienți, cât și pentru familiile lor.
Mai multe terapii înseamnă de asemenea o echipă multidisciplinară, în secții de reabilitare medicală, care în foarte puține cazuri, raportat la necesitate, este disponibilă. După reabilitarea inițială, programele de recuperare trebuie urmate toată viața, în regim ambulatoriu sau de internare de zi, sau, dacă recuperarea a fost satisfăcătoare, cu un program desfășurat la domiciliu, cu reevaluare periodică. Programul ar trebui individualizat, iar medicul de familie are pentru asta un rol deosebit de important, acesta urmând să facă legătura între specialiști și familia pacientului.
Cât despre intervențiile disponibile astăzi, există tratament care să țină în frâu spasticitatea, a mai precizat dr. Cinteză. Sunt tratamente atât non-farmacologice, cât și tratamente farmacologice (injecții sau pilule). Tratamentul trebuie început cât mai rapid, ținând cont de gravitatea AVC, de alte boli de care pacientul suferă, de vârsta pacientului (după 80 de ani capacitatea organismului de a se reface este mai scăzută).
Din faza acută se poate începe prevenția. Pacientul care a suferit un AVC va fi așezat corect, se schimbă la cel mult două ore poziția pacientului în pat (evitând astfel inclusiv escarele, care sunt sursă de infecție și care pot determina instalarea spasticității) etc..
Cât despre echipa multidisciplinară care în cazul ideal ar trebui să îngrijească un pacient post-AVC, aceasta reunește: medicul de reabilitare (coordonator), fizioterapeut, logoped, psiholog, terapeut ocupațional, ortezist, asistenți specializați, membrii familiei și pacientul (aceștia fiind cei mai importanți membri ai echipei).
Realitățile locale fac imposibil de aplicat modelul de mai sus, a arătat însă dr. Cinteză, echipele fiind adesea incomplete. De asemenea, se folosește sub potențial resursa din ambulatoriu și posibilitatea internărilor de zi care ar putea să asigure continuitatea terapiei.
„Speranța mea este, acum, când se discută despre o strategie națională în acest sens, ca serviciile la domiciliu să fie mult îmbunătățite în ceea ce privește serviciile de reabilitare medicală, măcar pentru pacientul cu AVC care are și nenorocul să se instaleze spasticitatea”, a mai menționat dr. Cinteză.
Serviciile disponibile pe hârtie, inaccesibile în practică
Șansa de recuperare a pacienților care au suferit un AVC depinde, în practică, de foarte mulți factori. Deși în teorie aceștia pot beneficia de foarte multe servicii, în practică lucrurile adesea se împotmolesc. Nemaivorbind de faptul că „una este să fii pacient în București, alta în țară”, există limitări impuse de legislație. Medicul de familie Daciana Toma a semnalat, de exemplu, că unui pacient i se decontează cu bilet de trimitere doar 21 zile de recuperare pe an, or dacă a avut ghinionul ca înainte de AVC să fi apelat la recuperare pentru un alt episod acut, de exemplu lumbago, zilele efectuate se scad din cele 21 prevăzute anual.
„Pe de altă parte, sunt îngrijirile la domiciliu. Sunt oameni absolut minunați, dar extrem de rar au kineto-terapeut în echipă deși teoretic se decontează”, a punctat medicul de familie. Așa se face că în teorie multe servicii sunt acoperite, dar în practică nu are cine să le presteze. Este și cazul terapiei psihologice, pentru care nu există suficienți medici specialiști care la rândul lor să aibă colaborări cu psihologi în contract cu CAS, iar exemplele pot continua.
Actualitate
CCR dă „undă verde” beneficiilor pentru șefii companiilor de stat: sesizarea lui Nicuşor Dan, respinsă
Curtea
Constituțională a respins în unanimitate sesizarea președintelui Nicușor Dan
privind modificările aduse Legii companiilor de stat. Magistraţii au stabilit
că prevederile contestate sunt constituționale, astfel că noile reglementări, care permit o mai mare flexibilitate în decontarea beneficiilor pentru administratorii întreprinderilor publice, pot intra în vigoare. Prin urmare, contractele de mandat ale administratorilor pot include beneficii suplimentare fără o listă restrictivă impusă de lege.
CCR a respins sesizarea preşedintelui Nicuşor Dan. FOTO: Medifax
Curtea Constituțională
a României a decis, miercuri, 29 aprilie, cu unanimitate de voturi, respingerea
obiecției de neconstituționalitate formulată de președintele României, Nicușor
Dan, cu privire la modificările aduse legislației privind guvernanța
corporativă a companiilor de stat, potrivit unui comunicat oficial al instituţiei.
Miezul disputei juridice a fost posibilitatea de a introduce în contractele de mandat rubrica „alte beneficii”, fără ca acestea să fie detaliate prin lege. CCR a clarificat că eliminarea unei liste stricte de cheltuieli din textul legii nu reprezintă un „cec în alb” pentru manageri, atâta timp cât sumele rămân plafonate la valoarea a două indemnizații lunare și sunt monitorizate riguros de Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice.
Sesizarea viza
Legea de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 22/2025, care
modifică și completează OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a
întreprinderilor publice, precum și Legea nr. 187/2023.
În esență,
judecătorii au analizat dispozițiile care permit includerea în contractele de
mandat ale administratorilor companiilor publice a unor „alte beneficii”, fără
a fi necesară o enumerare strictă a acestora, iar la final CCR a decis că
această formulare nu încalcă principiul legalității și nici celelalte prevederi
invocate în sesizare, respectiv rolul Parlamentului, procedura de legiferare
sau obligațiile statului privind protejarea intereselor economice.
Argumentele Curții
Constituţionale
Vă reamintim că Nicuşor
Dan a semnalat, în sesizarea sa, că procesul legislativ a încălcat principiul
bicameralismului, deoarece modificările adoptate de Senat au fost eliminate de
Camera Deputaților, iar unele prevederi introduse de aceasta nu au mai fost
dezbătute în Senat.
În acest context, judecătorii
au arătat, pe de o parte, că modificările adoptate de Parlament nu reprezintă o
abatere de la scopul inițial al legii și nu încalcă principiul bicameralismului,
iar pe de altă parte, eliminarea enumerării explicite a unor tipuri de
beneficii a fost considerată o opțiune legislativă care rămâne în cadrul marjei
de reglementare a Parlamentului.
„Eliminarea enumerării exprese a categoriilor de
beneficii […] nu are semnificația unei deturnări de la scopul inițial al
legii”, se arată în comunicatul
Curţii Constituţionale.
În ceea ce privește
criticile de fond, Curtea a subliniat că lipsa unei liste exhaustive a termenului „alte beneficii”, nu elimină
controlul asupra cheltuielilor și nici nu înlătură limitele financiare
stabilite prin lege.
Astfel, beneficiile
acordate administratorilor rămân plafonate la echivalentul a două indemnizații
fixe brute lunare, iar tipurile de cheltuieli precum cele de reprezentare,
transport sau diurnă pot fi în continuare prevăzute în contractele de mandat.
„Eliminarea enumerării lor nu semnifică în mod automat
faptul că aceste cheltuieli sunt excluse de la decontare”, arată Curtea.
De asemenea,
Agenția pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor
Publice rămâne responsabilă de controlul și autorizarea acestor cheltuieli, în
limita plafonului legal stabilit.
„Agenția va controla și autoriza în continuare orice
cheltuială care se circumscrie în totalul beneficiilor acordate într-un an de
mandat”, precizează CCR.
Decizia este
definitivă și general obligatorie, ceea ce înseamnă că legea își produce
efectele în forma adoptată de Parlament.
Actualitate
Cine e liderul PNL care încearcă să-l salveze pe Bolojan. Negocieri dure cu suveraniștii – SURSE
Liberalii au început negocierile cu toți parlamentarii aleși în 2024 pe listele SOS, POT și AUR, în speranța că-i vor convinge să nu voteze moțiunea de cenzură împotriva guvernului Bolojan. Liderul PNL care coordonează operațiunea de salvare a premierului Bolojan este secretarul general al partidului, Dan Motreanu, susțin surse politice pentru Adevărul. Motreanu este unul dintre liderii PNL care vor delimitarea totală de PSD.
Bolojan, alături de Dan Motreanu, Predoiu și Ciucu după consultările la Cotroceni FOTO Mediafax
Liderii PSD și AUR au strâns 250 de semnături din partea parlamentarilor pentru a depune moțiune de cenzură împotriva Guvernului Bolojan. Ca moțiunea să treacă, e nevoie de 233 de voturi. Așadar, PSD și AUR au 17 voturi peste limita majorității. Însă de la semnătură la vot e cale lungă. Unii parlamentari se mai răzgândesc pe parcurs și nu mai votează pentru căderea guvernului.
Liberalii vor negocia cu fiecare semnatar în parte. Conducerea PNL speră să întoarcă în favoarea sa măcar câțiva parlamentari AUR, plus neafiliații, care în acest moment sunt de partea PSD. „E o misiune grea, dar nu imposibilă. Trebuie să convingem 20 de parlamentari să nu voteze moțiunea. Sigur vor mai apărea surprize de la PSD și AUR, iar noi trebuie să răzgândim măcar 10 semnatari care sunt fie neafiliați, fie în grupul PACE”, susțin surse din conducerea PNL pentru Adevărul.
Liderii de grup PNL din Parlament au primit misiunea de a vorbi cu fiecare senator și deputat din tabăra adversă. Liberalii promit funcții în Parlament și în Guvern pentru cei care aleg să fie de partea lui Ilie Bolojan. De asemenea, liderii PNL de filiale vor contacta fiecare parlamentar suveranist din județele lor pentru a negocia susținerea actualului Executiv. Iar cel care coordonează, de la centru, întreaga operațiune de salvare a premierului Bolojan este Dan Motreanu, eurodeputat și secretar general al partidului.
Ilie Bolojan si Dan Motreanu FOTO Mediafax
Dan Motreanu se numără printre liderii PNL care vor o ruptură totală de PSD, susțin sursele citate. Motreanu a pledat în discuțiile interne pentru trecerea partidului în opoziție alături de Ilie Bolojan, în detrimentul variantei de a rămâne la putere alături de alt premier liberal.
După anunțul colaborării între PSD și AUR pentru depunerea unei moțiuni comune împotriva Guvernului Bolojan, prim-vicepreședintele PNL Dan Motreanu a declarat că acțiunea confirmă minciuna permanentă a lui Grindeanu. Acesta a transmis, de asemenea, că partidul nu va mai forma o coaliție cu PSD în cazul în care social-democrații votează o moțiune de cenzură împotriva Guvernului.
Moţiunea de cenzură depusă de grupurile parlamentare ale PSD, AUR şi PACE împotriva Guvernului Bolojan va fi citită miercuri în plenul reunit al Parlamentului. Moţiunea a fost semnată de 253 de parlamentari.
Actualitate
Ministrul Educației pune rezultatele slabe la simulări pe umerii părinților. Director: „Din viața copilului lipsește părintele, plecat în străinătate, la muncă”
„Solicit tuturor părinților, înainte de a mai vorbi de școală, să se întrebe dacă în fiecare zi le-au spus copiilor lor să învețe”, este declarația ministrului Educației, Mihai Dimian, care a stârnit o mulțime de critici în spațiul public. Totul a venit în contextul analizei detaliate a rezultatelor simulării Evaluării Naționale, care arată că mai mult de jumătate dintre elevii care au participat la testare nu au știut forma corectă „să nu fii”. Ministrul a anulat rolul școlii și a pus cea mai mare parte a responsabilității pe umerii părinților. În totală neconcordanță cu rolul real al sistemului de învățământ – acela de a oferi educație tuturor copiilor, indiferent de mediul din care provin – atrag atenția numeroase voci din rândul părinților, elevilor, dar și al profesorilor.
Mihai Dimian, ministrul Educației
Rezultatele și declarația ministrului
Analiza pe itemi a Ministerului Educației a arătat că elevii de clasa a VIII-a au dificultăți mari atunci când vine vorba de scrierea cu unul sau doi de ‘i”. 54% dinte elevii care au susținut simularea Evaluării Naționale la Limba Română nu au ales varianta corectă dintre „să nu fi supărat” și „să nu fii supărat”. Totodată, 40% au ales varianta „câțiva kilometrii”, în loc de „câțiva kilometri”.
Într-o declarație pentru Știrile Pro TV, ministrul Educației i-a certat pe părinți pentru aceste rezultate: „Solicit tuturor părinților, înainte de a mai vorbi de școală, să se întrebe dacă în fiecare zi le-au spus copiiilor lor să învețe. Înainte de a mai vorbi și de a critica școala. Până nu facem acest lucru vă rog să nu mai discutăm despre ce fac și nu fac profesorii din școală. Fiecare părinte să-și trimită copilul la școală, pentru că mulți dintre cei care au luat 1 nici nu se prezintă la școală și după aceea vin cu adeverințe de motivare a absențelor„.
Director: „Copiilor care nu au suport parental trebuie să li se acorde o mai mare atenție”
În comunitatea vulnerabilă din județul Călărași, unde Viforel Dorobanțu este director al unei școli, lucrurile se văd diferit față de perspectiva din fotoliul ministerial.
„O declarație care, poate, a vrut sa transmită altceva a ajuns în societate sub forma unei “povețe “ către părinți. Doar că, cel puțin în comunitatea din Curcani, punerea ei în practică este de foarte multe ori imposibilă pentru că, ce să vezi, din viața de zi cu zi a copilului lipsește părintele, plecat în străinătate, la muncă!”
Într-un răspuns pentru Adevărul, directorul atrage atenția asupra unui aspect esențial atunci când vine vorba de educație:
„Dincolo de responsabilitățile pe care le au părinții, școala fiind un serviciu public nu poate oferi diferențiat educație funcție de bagajul educațional inițial pe care un copil îl aduce dintr-o familie”.
Declarația ministrului se distanțează față de abordarea pe care Ministerul Educației și factorii decidenții ar trebui să o aibă de fapt, e de părere Viforel Dorobanțu:
„După părerea mea, Ministerul Educației ar trebui să conștientizeze că tocmai copiilor care nu au suport parental trebuie să li se acorde o mai mare atenție. Dar, mai ales în prezentul context politic, numai de copiii săraci și fără părinți alături nu le arde politicienilor!”
Referitor la abandonul școlar, directorul arată că este o problemă reală, dar cât se poate de sensibilă, care ar trebui tratată serios:
„Abandonul școlar este mare acolo unde părinții nu sunt fizic lângă copiii lor. Cauzele sunt, de cele mai multe ori legate de sărăcie, lipsa educației în rândul părinților si constrângerile materiale peste care familiile acestea sunt obligate să treacă. Din păcate, școala încearcă să suplinească această lipsă a părinților din viața copilului dar, adeseori, nu reușește și nu-i rămâne decât să consilieze, în măsura în care această consiliere este acceptată, pe cei în grija cărora se află copilul. După cum arată datele, nu reușește, lucru care nu îi este imputabil doar ei, ci tuturor actorilor din preajma unui copil. Oricum, școala trebuie să ofere șanse egale la educație oricărui copil, dar, din păcate, acest lucru nu se întâmplă și din cauze care țin de școală, de pregătirea psihopedagogică a cadrelor didactice”.
„E ca și cum mă duc la spital, iar medicul mă ia la rost că nu m-am operat singur”
Într-un mesaj adresat ministrului Mihai Dimian, profesorul de Istorie Marcel Bartic a venit cu statistici care arată o realitate socială pe care ministrul nu a luat-o în calcul în declarația sa:
Profesorii ar putea primi cu 50% mai mult la plata cu ora, din toamnă. Ministrul Educației caută soluții
„În România, cele mai recente statistici indică faptul că 33,8% dintre copiii, adică 1,25 milioane, se află în risc de sărăcie sau excluziune socială. Suntem pe un rușinos loc trei în Europa la acest capitol. Riscul de sărăcie crește și mai mult, la 75,8%, în cazul copiilor din familii cu un nivel scăzut de educație. (…) Aproximativ 16% dintre copiii cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani nu sunt înscriși la școală, iar la liceu rata abandonului crește până la 32%. (…) Datele au fost preluate din rapoartele Salvați Copiii România, datele Eurostat și buletinele Institutului Național de Statistică. Cine să le spună acestor copii să învețe? Cum, în ce fel, câtă vreme acești copii se culcă, de multe ori, flămânzi la sfârșitul zilei? Cui îi cereți dumneavoastră să le spună copiilor să învețe, câtă vreme principală grijă a familiilor lor este să găsească ceva de pus pe masă?”.
În opinia profesorului, școala nu poate funcționa eficient dacă ignoră contextul social al elevilor:
„Și dacă nu învață, ce facem? Îi ignorăm? Îi trecem la capitolul rebuturi? Dăm vina pe ei? Păi, de asta i-au trimis la școală, pentru că părinții lor nu pot sau nu știu să-i ajute. Ăsta era rostul școlii. După cum v-am și spus, e ca și cum mă îmbolnăvesc, mă duc la spital, iar medicul mă ia la rost că nu m-am operat singur”.
Gabi Bartic, specialistă în educație: „Codul poștal nu trebuie să decidă viitorul”
Despre rostul școlii vorbește și specialista în educație Gabi Bartic. Aceasta atrage atenția că discursul ministrului riscǎ să legitimeze un sistem care în loc să corecteze inegalitățile sociale le reproduce:
„În formularea aceasta, există riscul să transmitem că educația unui copil depinde, în esență, de mediul din care provine — că, într-un fel, codul poștal ajunge să determine șansele lui reale. Ori tocmai aici este rolul școlii publice: să rupă această dependență. Să ofere fiecărui copil, inclusiv celor care cresc în familii în care părinții nu au avut acces la educație sau nu pot susține învățarea acasă, șansa de a ajunge la competențe de bază solide. Dacă acceptăm ideea că fără sprijinul familiei copilul nu are cum să învețe, atunci nu mai vorbim despre un sistem care corectează inegalități, ci despre unul care le reproduce. Și asta este o miză mult prea mare pentru a fi tratată ca o problemă exclusiv a părinților.”
Părinte: „Să se uite mai întâi în propria curte”
Iulian Cristache, fost președinte al Federației Naționale a Părinților, nu contestă că implicarea familiei contează, dar consideră că tonul și contextul declarației au fost profund greșite.
Noul ministru al Educației nu știe care este media de promovare la Bacalaureat. Greșeala repetată de două ori în fața presei
„A făcut o mare greșeală! Și din punct de vedere al tonului. Era foarte enervat de faptul că părinții sunt revoltați de rezultatele de la simulări. În primul rând, să se uite să vadă de ce acești elevi care ajung să obțină note de 1, 2 și 3 la clasă au note mult mai mari.”
Iulian Cristache vorbește și despre disfuncționalități pe care nu au cum să le remedieze părinții:
„În loc să dea vina doar pe părinți, mai bine să se uite în propria curte și să vadă ce sistem de control are — control de management pornind de la partea de predare, continuând cu partea de învățare, astfel încât să poată să reducă o parte din volumul meditațiilor.”
„Este firesc pentru un părinte să aibă un cuvânt de spus”
Mihnea Stoica, fost președinte al Consiliului Elevilor Dâmbovița, este deranjat de alt lucru pe care ministrul l-a lăsat să se înțeleagă: că părinții nu au dreptul de a critica școala.
„Declarația ministrului denotă, la fel ca mulți dintre predecesorii dumnealui, o neînțelegere a problemelor din sistemul de educație românesc. Desigur că părinții joacă un rol esențial în educația elevilor, acest lucru nu poate fi disputat. Totuși, România este o țară în care orele particulare au devenit norma și nu excepția. 48% dintre părinți plătesc meditații. Această cerere există tocmai din cauza lacunelor sistemului de educație. Astfel, este firesc pentru un părinte să aibă un cuvânt de spus despre ceea ce nu merge bine în sistemul educațional după ce acesta plătește 7000-12000 de lei pe an pentru școlarizarea unui singur copil, mai ales în contextul creșterii generale de prețuri cu care ne confruntăm în prezent”,
e de părere Mihnea Stoica. În plus, mai adaugă acesta:
‘Părinții nu se plâng de activitatea profesorilor din ură, ci din dorința de a schimba un sistem defect, iar domnul ministru ar trebui să înțeleagă de ce apare această frustrare în societate.”
-
Actualitateacum 3 zileCum a fost îmblânzită Valea Oltului. Transformarea îndelungată a celui mai spectaculos defileu din Carpați
-
Breakingacum 3 zileUn nou cutremur de magnitudine 6,1 grade pe scara Richter a lovit Japonia. Experții spun că există riscul unui cutremur major
-
Breakingacum 3 zileȘeful Ryanair avertizează: două companii cu mii de curse în România riscă să intre în colaps până la iarnă
-
Breakingacum 3 zileJandarmii au dat cu spray lacrimogen în tribune la meciul Dinamo-Rapid. Ce s-a întâmplat
-
Actualitateacum 3 zileVal de răcire peste România: unde vin ploile și cât scad temperaturile
-
Actualitateacum 2 zileVizita suveranului Charles al III-lea în SUA, fosta sa colonie: doar un turneu de imagine și doftoriceală a mândriilor rănite?
-
Actualitateacum 2 zileArmata SUA își regândește apărarea anti-dronă după modelul ucrainean: exerciții inspirate de operațiunea „Pânza de păianjen”
-
Actualitateacum 2 zile„Grecia nu va mai fi cea mai îndatorată țară din zona euro”, susține un oficial al guvernului de la Atena




