Actualitate
Boala tăcută care te ține prizonier după un AVC. Cum se tratează rigiditatea musculară ce pare de neînvins
Spasticitatea post-accident vascular cerebral (AVC) este o complicație care apare independent de hemipareza instalată imediat după producerea evenimentului vascular. Până la jumătate dintre pacienții cu AVC se pot confrunta cu spasticitate care, netratată cât mai devreme, îi transformă în dependenți de îngrijirea altor persoane.
Dr Cintezăă și dr. Tiu au explicat de ce este necesară recuperarea precoce Sursa FOTO: Pacientul 2.0
Spasticitatea musculară este diferită de hemipareza inițială pe care cu toții o asociem cu urmările unui accident vascular cerebral. Spasticitatea nu se instalează brusc, ci apare în perioada de după producerea evenimentului vascular. Dacă în cazul hemiparezei musculatura este moale, flască, iar pacientul nu are forță și nu-și mai poate controla membrele, în cazul spasticității musculatura devine rigidă, înțepenită. Această spasticitate, o complicație a AVC, apare de obicei la 3-6 săptămâni sau chiar mai târziu și este extrem de important să fie recunoscută, pentru a se începe terapia cât mai devreme astfel încât să crească șansele de recuperare.
Despre această complicație potențial invalidantă s-a vorbit pe larg în cadrul evenimentului „Spasticitatea post-AVC” organizat recent de platforma de sănătate Pacientul 2.0 și ALIA (Asociația pentru Lupta Împotriva Accidentului vascular cerebral).
Cifrele oficiale arată că în România se produc anual 60.000 accidente vasculare cerebrale, iar spasticitatea poate să apară până la aproape jumătate dintre cazuri. Se instalează relativ repede după faza acută, la două săptămâni, la aproximativ 25% dintre pacienți, însă poate să apară și mai târziu. După 12 luni, procentul crește la 38% în cazul celor aflați la primul accident vascular cerebral și la 44% pentru cei cu AVC recurent, arată specialiștii.
„Spasticitatea este o tulburare motorie și senzorială caracterizată de o hiperactivitate musculară care forțează flexia și aducția membrelor, blocându-le în poziții anormale. Este vital ca pacienții și aparținătorii să fie foarte atenți la semne, astfel încât să se poată interveni la timp cu tratament și terapii diverse, limitând astfel dizabilitatea”, atrag atenția organizatorii evenimentului.
Acțiunile zilnice devin imposibil de îndeplinit
Pentru un pacient care se confruntă cu spasticitate musculară post-AVC pe care nu o tratează, în relativ scurt timp sarcinile simple, cum sunt îmbrăcatul, spălatul, mâncatul etc. devin imposibil de dus la bun sfârșit, transformând persoana afectată într-una dependentă de ajutorul celor din jur. Spasticitatea afectează brațele, picioarele sau și brațele și picioarele. Tratarea acestei complicații cu rezultate cât mai bune depinde enorm de momentul în care este depistată și se începe intervenția, din acest motiv este deosebit de important ca familiile care au în îngrijire un pacient cu AVC să cunoască semnele.
Intervenția timpurie poate preveni pierderea permanentă a amplitudinii articulare. Procesul de scurtare a țesuturilor moi, cu restricționarea mobilității, rigidizarea articulațiilor și cronicizarea durerii, variază de la o persoană la alta, dar rapoartele medicale arată că, de regulă, debutează la două săptămâni după instalarea spasticității și poate atinge vârful în 3 luni.
Rigiditatea musculară sau pozițiile anormale ale membrelor sunt principalele semne care trebuie să trimită pacientul rapid la medic pentru o evaluare medicală.
„Obiectivul principal al neurologului este să salveze viața pacientului în faza acută a AVC-ului, dar este la fel de important să informăm pacientul și familia că recuperarea medicală timpurie poate preveni spasticitatea și poate îmbunătăți semnificativ independența și calitatea vieții” – a precizat prof. univ. dr. Cristina Tiu, medic primar neurolog, Șef secție Neurologie II, Spitalul Universitar de Urgență București.
În lume, în prezent, aproximativ 12 milioane de persoane fac AVC anual, ceea ce înseamnă un AVC la trei secunde, cifrele arătând o creștere a incidenței, concomitent cu o scădere îngrijorătoare a vârstei la care AVC-ul se produce.
Din totalul pacienților care fac AVC, 20% vor deceda în primele 30 de zile, „așa se întâmplă peste tot în lume, asta ține de gravitatea accidentului vascular cerebral”, a precizat dr. Tiu. Alți 30% rămân cu dizabilitatea severă, iar aceștia au nevoie de recuperare cât mai devreme de la instalarea semnelor.
„Dacă ai spasticitate – mergi rău, faci o anumită postură, te doare, pentru că ești într-o contractură musculară tot timpul și deși ai avea forța musculară să faci anumite mișcări, nu poți pentru că există acest tonus crescut care te pune într-o poziție vicioasă”, a explicat dr. Tiu.
Cine trebuie să identifice spasticitatea?
În situația ideală, dacă medicii ar avea suficient timp să facă educație medicală, aparținătorul ar putea să recunoască semnele timpurii și să apeleze medicul, explicând în detaliu ce se întâmplă, dar nicăieri nu se întâmplă asta, a arătat dr. Tiu. În România nu se întâmplă nici măcar ca pacientul să fie urmărit post AVC într-un mod standardizat.
„Ar trebui să vezi la trei luni omul care a făcut AVC, ar trebui să ai o foarte bună colaborare cu un neurolog din ambulator care să-l primească, cu medicul de familie care să știe ce să urmărească”, a mai menționat dr. Cristian Tiu.
Societatea de Neurologie lucrează în prezent la elaborarea unor ghiduri cu recomandări de bună practică, acestea conținând și „post-stroke ceck list”, o listă a semnelor de urmărit post-AVC. Printre întrebările de pus, în momentul prezentării la control, sunt: își ia medicamentele?; au fost făcute investigațiile care i-au fost recomandate? Se descurcă singur?; are mobilitatea bună?; are dureri; are incontinență?; poate să comunice cu cei din jur? e trist?; e deprimat? are tulburări cognitive? cum e viața lui post-AVC? s-a întors la muncă? cum sunt relațiile cu familia? etc.
Ideal ar fi ca medicul care îl evaluează pe pacient să aibă timp să treacă prin acest chestionar și ulterior să-l îndrume către un alt specialist dacă situația o impune și să se evalueze progresul până la vizita următoare, a mai punctat medicul.
„Trebuie să tindem către mai bine. Dacă noi zicem că nu se poate din start și nu încercăm nimic, nu vom obține nimic”, a mai spus dr. Tiu.
„Rolul familiei este esențial”
Despre importanța depistării timpurii a spasticității musculare a vorbit și prof. univ. dr. Delia Cinteză, medic primar Medicină fizică și de Reabilitare în cadrul I.N.R.M.F.B., explicând că nu există secrete. Există în schimb două elemente importante în depistarea precoce: atenția foarte mare a echipelor medicale care îngrijesc pacienții cu AVC, printr-o supraveghere amănunțită realizată zilnic pe perioada îngrijirii, și, respectiv, atenția sporită a familiei pacientului atunci când acesta ajunge în grija familiei.
„Chiar dacă pacienții cu spasticitate post-AVC nu sunt cei mai simplu de tratat, kinetoterapia, exercițiile specifice și tratamentul medicamentos adecvat pot face diferența. Rolul familiei este esențial: susținerea și implicarea lor în programul de recuperare cresc șansele de succes ale terapiei”, a menționat dr. Delia Cinteză.
Intervenția timpurie ar trebui să se realizeze cu integrarea mai multor terapii, astfel sporind șansele de recuperare a funcțiilor motorii, creșterea independenței și îmbunătățirea calității vieții atât pentru pacienți, cât și pentru familiile lor.
Mai multe terapii înseamnă de asemenea o echipă multidisciplinară, în secții de reabilitare medicală, care în foarte puține cazuri, raportat la necesitate, este disponibilă. După reabilitarea inițială, programele de recuperare trebuie urmate toată viața, în regim ambulatoriu sau de internare de zi, sau, dacă recuperarea a fost satisfăcătoare, cu un program desfășurat la domiciliu, cu reevaluare periodică. Programul ar trebui individualizat, iar medicul de familie are pentru asta un rol deosebit de important, acesta urmând să facă legătura între specialiști și familia pacientului.
Cât despre intervențiile disponibile astăzi, există tratament care să țină în frâu spasticitatea, a mai precizat dr. Cinteză. Sunt tratamente atât non-farmacologice, cât și tratamente farmacologice (injecții sau pilule). Tratamentul trebuie început cât mai rapid, ținând cont de gravitatea AVC, de alte boli de care pacientul suferă, de vârsta pacientului (după 80 de ani capacitatea organismului de a se reface este mai scăzută).
Din faza acută se poate începe prevenția. Pacientul care a suferit un AVC va fi așezat corect, se schimbă la cel mult două ore poziția pacientului în pat (evitând astfel inclusiv escarele, care sunt sursă de infecție și care pot determina instalarea spasticității) etc..
Cât despre echipa multidisciplinară care în cazul ideal ar trebui să îngrijească un pacient post-AVC, aceasta reunește: medicul de reabilitare (coordonator), fizioterapeut, logoped, psiholog, terapeut ocupațional, ortezist, asistenți specializați, membrii familiei și pacientul (aceștia fiind cei mai importanți membri ai echipei).
Realitățile locale fac imposibil de aplicat modelul de mai sus, a arătat însă dr. Cinteză, echipele fiind adesea incomplete. De asemenea, se folosește sub potențial resursa din ambulatoriu și posibilitatea internărilor de zi care ar putea să asigure continuitatea terapiei.
„Speranța mea este, acum, când se discută despre o strategie națională în acest sens, ca serviciile la domiciliu să fie mult îmbunătățite în ceea ce privește serviciile de reabilitare medicală, măcar pentru pacientul cu AVC care are și nenorocul să se instaleze spasticitatea”, a mai menționat dr. Cinteză.
Serviciile disponibile pe hârtie, inaccesibile în practică
Șansa de recuperare a pacienților care au suferit un AVC depinde, în practică, de foarte mulți factori. Deși în teorie aceștia pot beneficia de foarte multe servicii, în practică lucrurile adesea se împotmolesc. Nemaivorbind de faptul că „una este să fii pacient în București, alta în țară”, există limitări impuse de legislație. Medicul de familie Daciana Toma a semnalat, de exemplu, că unui pacient i se decontează cu bilet de trimitere doar 21 zile de recuperare pe an, or dacă a avut ghinionul ca înainte de AVC să fi apelat la recuperare pentru un alt episod acut, de exemplu lumbago, zilele efectuate se scad din cele 21 prevăzute anual.
„Pe de altă parte, sunt îngrijirile la domiciliu. Sunt oameni absolut minunați, dar extrem de rar au kineto-terapeut în echipă deși teoretic se decontează”, a punctat medicul de familie. Așa se face că în teorie multe servicii sunt acoperite, dar în practică nu are cine să le presteze. Este și cazul terapiei psihologice, pentru care nu există suficienți medici specialiști care la rândul lor să aibă colaborări cu psihologi în contract cu CAS, iar exemplele pot continua.
Actualitate
Planul ingenios prin care doi frați au reușit să fugă din Coreea de Nord: O evadare aproape miraculoasă, urmată de tragedie
CNN a relatat o poveste rară despre supraviețuire, risc extrem și pierdere în care protagoniștii sunt doi frați nord-coreeni – aceștia au reușit să fugă în Coreea de Sud, în 2023, împreună cu întreaga lor familie, o evadare planificată atent vreme de un deceniu.
FOTO SHUTTERSTOCK
Kim Il-hyeok și Kim Yi-hyeok au dus la îndeplinire ani un plan de evadare minuțios gândit de tatăl lor, decedat între timp; acesta a lăsat în urmă nu doar o moștenire materială, ci și speranța unei vieți în afara regimului nord-coreean. Frații au ajuns în Coreea de Sud după o fugă pe mare, în noaptea de 6 mai 2023, sub acoperirea unei furtuni puternice în Marea Galbenă.
„Nu există speranță în societatea asta… nu există nicio modalitate de a o schimba”, își amintește Kim Il-hyeok cuvintele tatălui său, cel care a venit cu ideea evadării. „Există o lume mare, liberă. Hai să mergem în Coreea de Sud.”
O familie care a învățat să joace un rol
Frații nu proveneau dintr-o familie de pescari. Locuiau departe de coastă, într-un sistem în care orice greșeală putea costa libertatea sau viața. Și totuși, treptat, familia și-a construit o dublă existență.
Unul dintre frați a fost trimis să lucreze pe litoral, unde a învățat meseria de pescar, și-a cumpărat o barcă și a câștigat încrederea autorităților locale, prin construirea de relații și mită.
Pentru a ieși din Coreea de Nord, fugarii trebuiau să traverseze ceea ce este cunoscută drept Linia Limitei Nordice (NLL) – o graniță maritimă tensionată și disputată între Coreea de Nord și Coreea de Sud.
Apele de lângă graniță sunt bogate în viață marină, dar puțini îndrăznesc să pescuiască acolo, întrucât zona este puternic restricționată și atent supravegheată.
Frații au început să pescuiască aproape de linia de frontieră. „Ne întrebam: dacă ne urmăresc, cât de repede ne prind?”, povestește Kim Il-hyeok.
Astfel, acele incursiuni au devenit repetiții pentru evadare.
„Când eram prinși de patrule, ne tratau ca și cum am fi fost cei mai mari infractori.”
Câțiva ani familia a ieșit pe mare sub pretextul pescuitului, simulând rutine care le-au permis să studieze patrulele și reacțiile armatei nord-coreene.
Astfel au detectat un tipar: în timpul zilei, patrulele reacționau rapid, noaptea sau când era avertizare de vreme rea însă, timpii de reacție erau lenți.
Când Kim și fratele său au fost interogați de-a lungul anilor, au repetat de fiecare dată aceeași poveste: mituiseră paznici, implorându-i să-i lase să pescuiască în apropierea zonei NLL, unde captura de pește promitea să fie abundentă.
Familia Kim era considerată înstărită în Coreea de Nord, unde organizațiile umanitare internaționale estimează că peste jumătate din populație trăiește în sărăcie.
„Tatăl meu obișnuia să facă comerț cu antichități, aur și chiar să vândă cărbune transportat cu trenul”, a declarat Kim Il-hyeok pentru CNN.
Familia avea astfel acces la bunuri considerate un lux în Coreea de Nord, precum un televizor cu ecran mare, înregistrat oficial la autoritățile nord-coreene. Dar aveau și unul cumpărat în secret din China, pe care îl țineau ascuns.
Kim povestește că aveau o antenă improvizată din sârmă de cupru pe care o întindeau și o mișcau prin casă până prindeau semnal.
Din locuința lor de lângă granița cu Coreea de Sud, soții Kim puteau urmări 10 canale care transmiteau din Seul, își amintește Kim.
Pe ecran, vedeau o lume care părea ireală: case luminate noaptea, mâncare din abundență, libertate de mișcare.
Tatăl lui Kim a murit înainte ca visul evadării să devină realitate. El le-a lăsat banii copiilor săi, o moștenire care a sporit averea familiei Kim și le-a oferit un scut în fața vremurilor grele.
„Din 2015 până în 2020, am condus o afacere care se ocupa în principal de electrocasnice”, a spus el.
Apoi a venit pandemia.
„Am început să vând legume, fructe și produse agricole de bază. În acea perioadă, mulți oameni au murit de foame”, a relatat Kim.
„În fiecare zi auzeam povești despre cineva care murea, era jefuit sau era agresat. Odată am cumpărat orez cu 4.000 de woni (aproximativ 4,44 dolari) pe kilogram și, după o singură noapte, puteam să-l vând cu 8.000 de woni (8,89 dolari) sau chiar 10.000 de woni (11,11 dolari). Afacerea mea a prosperat. Nu am fost singurul. Alți negustori ca mine au câștigat mult mai mulți bani, în timp ce cei care nu aveau nimic au fost încă și mai înfometați”.
Raport: Mii de
femei nord-coreene, vândute ca sclave sexuale în China
Noaptea evadării
În mai 2023, condițiile meteorologice au oferit oportunitatea ideală. Sub acoperirea unei furtuni, nouă membri ai familiei au pornit spre libertate.
Femeile și copiii au fost nevoiți să traverseze inclusiv zone minate, urmând trasee sigure planificate dinainte. Printre ei se afla și soția însărcinată în cinci luni a lui Kim Il-hyeok, alături cei doi copii ai fratelui său, Kim Yi-hyeok care au fost ascunși în saci de pânză.
„Îi spuneam că trebuie să plecăm pentru copil”, povestește Kim despre perioada în care încerca să-și convingă soția să plece. „O întrebam dacă vrea ca ei să crească aici.”
Odată ajunși la barcă, familia a navigat cu motorul modificat pentru a reduce zgomotul, încercând să evite detectarea de către patrulele maritime nord-coreene. În timpul traversării, copiii au fost complet tăcuți, într-o atmosferă de tensiune palpabilă.
„În Coreea de Nord, bărbații se pot îmbarca pe o navă, dar femeile nu”, a explicat Kim. „Din punct de vedere legal, dacă o femeie se îmbarcă pe o navă, este imediat suspectată că are intenții necurate, presupunându-se că încearcă să dezerteze.”
„Mergeam încet, în ritmul unui pas alert pe jos”, spune Kim. „La viteza aceea, radarul ne vedea doar ca pe niște resturi plutitoare.”
„Se auzea doar motorul. Și bătăile inimii mele erau mai puternice decât el”, își amintește el. „Era o liniște pe care nu o pot descrie.”
Când au ajuns în apropierea Coreei de Sud, au văzut luminile insulei Yeonpyeong.
Strălucea ca ziua, deși era noapte, își amintește Kim.
După aproximativ două ore pe mare, au trecut linia de demarcație maritimă și au fost interceptați de forțele navale sud-coreene.
Un vas al marinei sud-coreene s-a apropiat și a întrebat prin difuzor dacă au probleme la motor.
„Am răspuns: «Nu, motorul nostru nu este stricat. Suntem pescari nord-coreeni și vrem să dezertăm în Coreea de Sud».”
„Am simțit ca și cum o greutate uriașă mi s-a luat de pe umeri”, a mărturisit Kim.
Libertatea și prețul ei
În Coreea de Sud, familia a început o nouă viață. Totuși, adaptarea la libertate nu a fost ușoară. Unii membri au descris un sentiment de confuzie și chiar senzația persistentă că încă trăiesc în Coreea de Nord.
Dezertorii nord-coreeni, despre viața sub regimul lui Kim Jong-un: „Mai bine mori”
La doar câteva luni după ce au început o nouă viață, familia fost marcată de o tragedie: unul dintre frați a murit într-un accident de scufundări.
„Vreau să muncesc din greu pentru a câștiga bani, astfel încât să pot susține educația copiilor mei și să mă asigur că aceștia primesc un nivel ridicat de educație”, spunea Kim Yi-hyeok la aniversarea de un an a nepoatei sale, ultimul său interviu.
Pentru Kim Il-hyeok, evadarea rămâne în același timp o realizare și o rană deschisă. Fratele său a trăit doar 10 luni în libertate, iar contrastul dintre planul atent construit și finalul tragic este greu de procesat.
„Nu pare real”, spune Kim.
Și totuși, chiar și în mijlocul pierderii profunde, Kim a ajuns să vadă călătoria în sine ca pe un miracol – o dovadă că supraviețuirea poate duce către noi orizonturi.
Astăzi, el încearcă să își reconstruiască viața, învățând noi meserii și vorbind public despre realitatea din Coreea de Nord. El continuă să-și împărtășească povestea, sperând să aducă lumină asupra unei țări pe care puțini o înțeleg cu adevărat.
„Mă consider unul dintre cei norocoși”, a spus el după nașterea celei de-a doua sa fiice în libertate, în Coreea de Sud.
Iranul a revenit
asupra redeschiderii Strâmtorii Ormuz și a reintrodus restricții, invocând
menținerea blocadei americane. Decizia este însoțită de incidente maritime și
de un șir de declarații de la Teheran și Washington.
Imagine din satelit a Strâmtorii Ormuz. FOTO: NASA
Iranul a anunțat că
a reintrodus restricțiile în Strâmtoarea Ormuz, la scurt timp după ce declarase
redeschiderea acesteia, într-un context marcat de tensiuni crescute cu Statele
Unite. Decizia vine după ce Washingtonul a transmis că nu intenționează să
ridice blocada asupra porturilor iraniene, ceea ce Teheranul consideră o
condiție esențială pentru libertatea de navigație.
Situația din zonă a
fost amplificată și de incidente maritime raportate în cursul zilei de sâmbătă,
18 aprilie. O agenție britanică de monitorizare maritimă a transmis că nave ale
Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) au deschis focul asupra unui
petrolier care încerca să traverseze strâmtoarea Ormuz. În același timp,
Reuters a relatat că și o navă sub pavilion indian, încărcată cu țiței, ar fi
fost atacată în aceeași zonă maritimă sensibilă.
Autoritățile
iraniene au confirmat ulterior că strâmtoarea a revenit la „statutul său
anterior” și se află din nou „sub administrarea și controlul strict al forțelor
armate”, potrivit comandamentului militar Khatam al-Anbiya.
Teheranul a legat
menținerea acestor restricții de faptul că Washingtonului menţine blocada în
zonă şi a cerut „garantarea libertății
depline de navigație pentru navele care călătoresc din Iran spre alte
destinații și din alte destinații spre Iran”, notează The Guardian.
Într-o intervenție
făcută în Antalya, în marja unui forum diplomatic, ministrul adjunct iranian de
Externe, Saeed Khatibzadeh, a acuzat Statele Unite că „nu pot să-și impună voința de a asedia Iranul, în timp ce Iranul, cu
bună credință, încearcă să faciliteze trecerea în siguranță prin strâmtoarea
Ormuz”.
Iranul cere ca SUA
să facă un pas înapoi în strâmtoare
Pe linie militară,
comandamentul naval al IRGC a transmis, într-un mesaj publicat pe platforma X,
că situația din Ormuz rămâne condiționată de decizia Statelor Unite de a
menține blocada.
„Atât timp cât mișcarea navelor din Iran și spre Iran
este amenințată, statutul strâmtorii Ormuz va rămâne așa cum a fost anterior.
Orice încălcare a angajamentelor de către Statele Unite va primi un răspuns
adecvat”, a transmis Iranul
Se anunță progrese
în negocieri, dar rezultatele întârzie
În paralel,
negocierile dintre Teheran și Washington continuă într-un climat fragil.
Principalul negociator iranian, Mohammad Bagher Ghalibaf, a declarat că
discuțiile recente au adus unele progrese, însă diferențele de opinie rămân
semnificative, în special în privința dosarului nuclear și a Strâmtorii Ormuz.
„Am făcut progrese, dar încă există o distanță mare între
noi”, a spus el pentru
presa de stat, adăugând că „există unele
chestiuni asupra cărora insistăm… Și ei au linii roșii. Dar aceste probleme
ar putea fi doar una sau două”.
De cealaltă parte,
președintele american Donald Trump a afirmat că Statele Unite poartă „conversații foarte bune” cu Iranul, dar
a avertizat împotriva oricărui „șantaj”
legat de canalul maritim strategic. Ulterior, el a lăudat Israelul, aliat al
SUA, susținând că „alți aliați și-au
arătat adevărata față într-un moment de conflict și tensiune”.
Niciuna dintre părți
nu a oferit detalii clare despre stadiul negocierilor, în contextul în care
armistițiul fragil se apropie de expirare.
Donald Trump a
declarat că blocada americană va „rămâne pe deplin în vigoare” până la un acord
de pace permanent și a sugerat că armistițiul intermediat de Pakistan, cu
termen de expirare miercuri, ar putea să nu fie prelungit.
Actualitate
Noi reguli pentru pensiile din Pilon 3. Cum se pot retrage banii și ce noutăți apar pentru plata eșalonată
Autoritatea de Supraveghere Financiară a emis o nouă normă care reglementează modul în care poate fi modificată modalitatea de plată a pensiilor facultative. Noile reguli au intrat în vigoare la 15 aprilie.
Noi reguli pentru pensiile facultative Pilon 3. Foto arhivă
Modificările aduse de Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) prin Norma nr. 10/2026 vizează în principal flexibilizarea și simplificarea modului în care participanții la pensiile facultative (Pilonul 3) își pot retrage banii, precum și adaptarea procedurilor la realitățile digitale și la noile reglementări din sistemul public de pensii.
În primul rând, sunt clarificate și actualizate condițiile de retragere a activului personal net. Participanții pot solicita plata sumelor acumulate dacă au împlinit vârsta de 60 de ani, chiar dacă nu îndeplinesc toate condițiile pentru pensia facultativă completă, sau în cazul în care beneficiază de pensie de invaliditate, conform noii legislații privind pensiile publice. Astfel, norma corelează explicit regulile din Pilonul III cu cele din sistemul public.
O noutate importantă ține de extinderea și modernizarea modalităților de depunere a documentelor. Cererile de plată și documentele aferente pot fi transmise nu doar fizic sau prin poștă, ci și prin mijloace electronice, cu utilizarea semnăturii electronice calificate. Această digitalizare se aplică inclusiv în situațiile în care participantul este reprezentat de un mandatar, fiind reglementate detaliat condițiile în care documentele pot fi transmise în format electronic (inclusiv procuri și certificate).
De asemenea, norma aduce mai multă claritate în ceea ce privește reprezentarea prin mandatar, stabilind exact ce documente trebuie depuse în funcție de modalitatea de transmitere (fizic, poștă sau online) și tipul de situație (de exemplu, handicap grav sau accentuat).
O schimbare relevantă pentru participanți este creșterea flexibilității în modalitatea de încasare a banilor. Cei care au optat pentru plata eșalonată pot, pe parcursul derulării acesteia, să:
- schimbe tipul de plată (din eșalonată în plată unică),
- modifice valoarea ratelor,
- schimbe modalitatea de plată (din mandat poștal în virament bancar sau invers),
- actualizeze datele bancare (inclusiv IBAN).
Administratorii fondurilor de pensii private sunt obligați să opereze aceste modificări într-un termen scurt, de 5 zile lucrătoare de la depunerea documentației complete, ceea ce întărește drepturile participanților asupra propriilor economii.
În completare, sunt introduse reguli specifice pentru anumite situații practice: participanții trebuie să comunice un nou cont bancar dacă îl închid pe cel inițial, să prezinte documente justificative dacă sunt exceptați de la plata contribuției de sănătate sau să facă dovada domiciliului în cazul utilizării cărții electronice de identitate fără domiciliu, atunci când optează pentru plata prin mandat poștal.
În ansamblu, modificările nu schimbă fundamental dreptul de retragere a banilor, dar aduc îmbunătățiri semnificative în accesibilitate, flexibilitate și digitalizare, facilitând interacțiunea participanților cu administratorii fondurilor și oferindu-le un control mai mare asupra modului în care își primesc economiile din pensiile facultative.
Planul ingenios prin care doi frați au reușit să fugă din Coreea de Nord: O evadare aproape miraculoasă, urmată de tragedie
CNN a relatat o poveste rară despre supraviețuire, risc extrem și pierdere în care protagoniștii sunt doi frați nord-coreeni –...
Iranul menține închisă Strâmtoarea Ormuz și cere ca SUA să ridice blocada
Iranul a revenit asupra redeschiderii Strâmtorii Ormuz și a reintrodus restricții, invocând menținerea blocadei americane. Decizia este însoțită de incidente...
Noi reguli pentru pensiile din Pilon 3. Cum se pot retrage banii și ce noutăți apar pentru plata eșalonată
Autoritatea de Supraveghere Financiară a emis o nouă normă care reglementează modul în care poate fi modificată modalitatea de plată...
Iranul îl trimite pe Donald Trump la culcare: „Închide telefonul, liniștește-te, nu mai posta nimic și blochează-l pe Bibi o săptămână”
Imediat după postarea triumfalistă a lui Donald Trump pe rețelele sociale privind deschiderea Strâmtorii Ormuz, a venit și replica plină...
„Factură” uriașă pentru Lionel Messi. Copiii l-au băgat la o cheltuială de 600.000 de euro
Familia Messi este stabilită din 2009 în Castelldefels, o localitate liniștită de lângă Barcelona, situată aproape de mare și cunoscută pentru zonele...
Vânt de schimbare la Sofia. Mișcarea care amenință vechea clasă politică: „Programul este centrat pe lupta împotriva oligarhiei”
Duminică, 19 aprilie, Bulgaria organizează noi alegeri parlamentare, a opta rundă electorală din ultimii 5 ani. Jurnalistul bulgar Vladimir Mitev...
Uiți lucruri importante? Soluția e mai simplă decât crezi
Doar șapte zile de meditație îți pot crește semnificativ șansele de a-ți aminti să faci un lucru la momentul potrivit,...
-
Actualitateacum 3 zileDonald Trump minimalizează durata războiului cu Iranul: „Au trecut doar două luni”
-
Actualitateacum 2 zileTraduceri engleză română online: când sunt suficiente și când aveți nevoie de un traducător autorizat
-
Actualitateacum 2 zileCele două momente în care Adrian Mutu a fost aproape să devină selecționerul României: a fost „sabotat” de Mircea Lucescu
-
Actualitateacum 2 zile
Uiți lucruri importante? Soluția e mai simplă decât crezi
-
Actualitateacum 3 zileIluzia iubirii la un „swipe” distanță. Cum a crescut apariția aplicațiilor de dating rata divorțurilor
-
Actualitateacum 2 zileNIBIRU: 90 de artiști și festivaluri noi, în cel mai mare anunț de până acum, dezvăluit într-un live-maraton de 5 ore
-
Actualitateacum 2 zile
Vânt de schimbare la Sofia. Mișcarea care amenință vechea clasă politică: „Programul este centrat pe lupta împotriva oligarhiei”
-
Actualitateacum o zi
„Factură” uriașă pentru Lionel Messi. Copiii l-au băgat la o cheltuială de 600.000 de euro