Actualitate
Singurul scenariu în care SUA și Iranul ar putea depune armele în 2026 – Analiza unui expert român în Orientul Mijlociu
Statele
Unite și Iranul sunt aparent blocate într-un conflict de uzură,
dar chiar și așa ar exista posibilitatea unui compromis. Ioana
Constantin- Bercean, expertă în Orientul Mijlociu explică, într-o
analiză pentru „Adevărul”, ce lipsește încă pentru un acord
și cât ar mai putea să dureze războiul.
Explozii în Teheran, Iran. FOTO: Profimedia
Statele
Unite ale Americii și Iranul sunt angajate într-un conflict brutal
armat, în care cele două beligerante, la care se adaugă aliatul
SUA, Israel, caută să-și provoace cât mai mari daune. Dr. Ioana
Constantin- Bercean consideră că este greu să se ajungă la un
acord, dar nu imposibil.
Chiar
dacă șansele ca un acord să se materializeze în
următoarele zile sau săptămâni sunt foarte mici, pe termen mediu
și lung există câteva ferestre de oportunitate pentru o
înțelegere, cu condiția ca negociatorii americani să renunțe la
abordarea jocului cu sumă zero și înțeleagă noua doctrină
iraniană, precum și greșelile de calcul recente.
De unde s-a pornit
Un
posibil pas de plecare ar fi cele 15 puncte discutate în cadrul
negocierilor de la Geneva, dintre Statele Unite ale Americii și
Iran, când se părea că se va ajunge chiar la un acord. Deși cele
15 puncte sunt, potrivit Ioanei Constantin-Bercean, mult mai puțin
cuprinzătoare decât vechiul acord semnat cu Barack Obama în iulie
2015, acestea ar fi putut reprezenta un fundament pentru o înțelegere
care ar putea deveni realitate în următoarele luni, deși
negocierile au fost mai degrabă gestionate defectuos. Ea subliniază
că iranienii au fost, la un moment dat, deschiși către propunerile
americane, însă lipsa de consistență a Washingtonului a condus la
încetarea procesului de negociere.
„Dacă
s-a plecat la drum cu obiectivul de „schimbare a regimului” și
de anihilare a programului nuclear, trei zile mai târziu, Secretarul
Apărării al SUA, Pete Hegseth, a declarat că americanii nu doresc
să schimbe regimul, nici să democratizeze Iranul, ci vor să
distrugă capabilitățile navale și aeriene – ceea ce s-a și
întâmplat. Dacă obiectivele au fost îndeplinite, de ce mai avem
un război? Cât despre cele 15 puncte, în mod paradoxal, cine le-a
analizat mai atent, a observat că acestea sunt doar o mică
parte din ceea ce prevedea acordul anterior, JCPOA (Joint
Comprehensive Plan of Action). Acest plan în 15 puncte nu acoperă
nici măcar un sfert din acordul nuclear anterior. Asta poate însemna
că Donald Trump, prin retragerea din acord, în mai 2018, a vrut
doar să anuleze JCPOA pur și simplu pentru că a fost negociat și
semnat de predecesorul său, fostul președinte Barack Obama. Și
chiar dacă a promis «un
acord mai bun»,
actuala propunere este un plan mult mai slab în termeni de
verificare și control”, spune Ioana Constantin-Bercean.
Toată lumea s-a pregătit de război
La
fel cum Iranul s-a pregătit cu mult timp înainte pentru acest
război, americanii ar fi pregătit operațiunea militară de mai
multă vreme. Ioana Constantin-Bercean avansează ipoteza că
discuțiile de la Geneva ar fi fost doar un pretext pentru ca
americanii să poată pregăti în detaliu acțiunea militară.
„Acest
război împotriva Iranului pare să fi fost gândit de ceva vreme.
Este foarte posibil ca negocierile să nu fi fost decât o perioadă
în care America și Israelul să câștige timp pentru a-și evalua
opțiunile militare. Planurile de război cu Iranul sunt pe masa
Pentagonului de cel puțin 30 de ani, dar generalii americani i-au
sfătuit președinții anteriori împotriva unui conflict direct,
deoarece șansele unei victorii decisive sunt mici”, mai spune
experta.
Ioana
Constantin-Bercean este de acord cu analiștii politici și cei militari de
pretutindeni, inclusiv din Statele Unite, care au atras atenția că
americanii au intrat într-un război inutil, care nu poate decât să
aducă mari probleme și pierderi serioase.
„Vedem
ce se întâmplă acum: în ciuda declarațiilor despre anihilarea
stocurilor de rachete, Iranul în continuare ripostează, lansează
rachete și distruge obiective de pe teritoriul statelor din Golf
care găzduiesc baze americane. Avem o deteriorare gravă a
infrastructurii energetice, în special în Qatar, unde se estimează
că va fi nevoie de minim 5 ani pentru refacerea uzinei «Ras
Laffan»”, adaugă ea.
În
același timp, Iranul s-a pregătit pentru acest război în ultimele
trei decenii, timp în care a avut ocazia să pună la punct toate
detaliile, inclusiv să își asigure un important stoc de arme și
muniție, care se dovedește vital în prezent.
„Iranul
se pregătește pentru acest război de peste 30 de ani. Și-a
construit de acum cunoscuta doctrină mozaic, a construit și
finanțat o rețea regională de grupări proxy fidele, de la
Hezbollah, în Liban, la milițiile șiite, în Irak, sau Brigăzile
Liwa
Fatemiyoun
din Afganistan. Deși se spunea că Hezbollah a fost anihilat anul
trecut, vedem acum Israelul executând o invazie la sol în Liban
pentru a demantela această structură”, mai spune experta.
Cine ar fi pionul necesar pentru „revigorarea încrederii”
Printre
condițiile necesare ajungerii la un acord ar fi ca echipa de
negociatori a Statelor Unite să fie schimbată. Ioana
Constantin-Bercean îl identifică pe vicepreședintele Statelor
Unite, JD Vance, ca fiind figura capabilă să spargă gheața. Așa
cum de altfel a transmis și Teheranul, JD Vance ar putea fi acceptat
ca interlocutor datorită poziționării sale mai puțin belicoase.
Ioana Constantin-Bercean. FOTO: Facebook
Șeful Forțelor Navale Române: „Există motive care mă țin noaptea treaz”. Adevărul despre pericolul minelor marine și amenințarea Rusiei
„Iranul
a lăsat să se înțeleagă că vicepreședintele J.D. Vance ar
putea fi unul dintre partenerii de discuție. Domnia sa a fost extras
din tot discursul acesta foarte războinic și iată că reapare în
momentul în care se vorbește despre negocieri, despre acorduri,
despre o posibilă pace. Asta înseamnă că vicepreședintele
american ar îndeplini acele calități sau acele cerințe pe care
electoratul republican și chiar și cel democrat le-ar avea”,
consideră Ioana Bercean-Constantin.
Însă
nici măcar așa nu există vreo garanție că se va ajunge la o
înțelegere foarte curând. Experta avertizează că succesul lui
Vance depinde de înțelegerea faptului că încrederea în Orientul
Mijlociu se câștigă foarte greu și se pierde foarte repede. Or
încrederea iranienilor în intențiile americane s-a pierdut ca
urmare a „bombardării”
diplomației nucleare de două ori: în iunie 2025 și în februarie
2026.
Concesia nucleară: Semnalul ignorat de americani
Un
punct-cheie pentru un viitor acord este modul în care este gestionat
stocul de uraniu îmbogățit. Ioana Constantin-Bercean susține că
Iranul a oferit deja o deschidere care a fost interpretată eronat de
negociatorii precedenți.
„Mulți
negociatori din domeniul nuclear spun, de fapt, că iranienii i-ar fi
anunțat că au acea cantitate de uraniu îmbogățit 60% în ideea
de a fi fie depozitat în altă parte – sigur, Rusia s-a oferit – fie
pentru a le aduce la cunoștință americanilor că acesta este
stocul pe care ei îl au și sunt dispuși să negocieze viitoarea
gestionare a lui.”
Ea
critică abordarea superficială a echipei Witkoff-Kushner, care a
dus, de altfel, la eșecul negocierilor de până acum.
„Interpretarea
pe care Steve Witkoff a dat-o faptului că iranienii au admis posesia
celor aproximativ 450 kg uraniu îmbogățit, a fost complet eronată.
Domnul Witkoff a apreciat că iranienii s-au lăudat cu acel stoc, nu
că l-ar fi pus pe lista de obiective negociabile. De altfel, mai
mulți analiști americani, inclusiv fostul consilier pe probleme de
securitate al administrației Biden, Jake Sullivan, a apreciat că
interpretarea lui Steve Witkoff nu a fost conformă cu realitatea”,
este opinia Ioanei Bercean-Constantin.
De ce e atât de greu de ajuns la o înțelegere
În
opinia sa, va fi foarte complicat ca cele două tabere să ajungă la
un acord, iar președintele Donald Trump ar putea să apeleze la un
șiretlic pentru a „vinde” publicului american cât mai bine
orice fel de înțelegere cu Teheranul.
„Un
eventual acord va fi foarte complicat. Administrația Trump va trebui
să «vândă» acest război ca pe o victorie netă și să explice
de ce l-a început, atâta vreme cât regimul de la Teheran nu a fost
schimbat. Este adevărat că liderii cunoscuți anterior au fost
uciși încă din prima zi a războiului, însă cei care i-au
înlocuit sunt emanația aceluiași regim de factură militară, cu
unele aspecte religioase. Iranul, la rândul său, are o dublă
problemă. În primul rând este vorba despre cea internă, întrucât
noua conducere a Republicii Islamice, cu excepția președintelui
Masoud Pezeshkian și a fostului președinte Hassan Rouhani, care
pare să redevină o figură în forul decizional-diplomatic, este
formată din oameni proveniți din IRGC (Corpul Gărzilor
Revoluționare Islamice), tineri crescuți într-o retorică foarte
agresivă, cu o gândire strict militară, mult mai greu de gestionat
decât vechea conducere religioasă care, în momente cruciale pentru
Iran a demonstrat un anume fel de flexibilitate pragmatică. Tot pe
plan intern mai trebuie, sau va trebui, la finalul războiului,
gestionată și problemă economică: populația iraniană ar putea
cere socoteală regimului pentru falimentul economic și deprecierea
monedei, cauzate de corupția profundă a regimului și de
direcționarea veniturilor obținute din exportul de petrol către
rețeaua regională a grupărilor fidele Teheranului. Aproximativ
50-60% din populație își dorește schimbarea formei de guvernare,
în jur de 15-20% sunt iranieni fideli ideii de Republică Islamică,
iar restul ar putea fi indiferenți față de forma de guvernare,
însă toată populația este preocupată de supraviețuirea
economică”, explică Ioana Constantin-Bercean.
Asta
înseamnă și că, atunci când va fi încheiată o înțelegere,
compromisul nu va fi unul de „prietenie”, ci unul dictat de
epuizare, mai
spune ea.
Asta cu atât mai mult cu cât, în mod normal, în ciuda retoricii
dure, ambele părți au motive economice și politice urgente pentru
a opri conflictul.
Sfatul pe care i l-ar da lui Trump consilierul său român din primul mandat. „Asta e cu adevărat nedrept pentru România”
Problema cu care s-ar putea confrunta Israel
Experta
aduce în discuție și un alt aspect, care aparent este neclar. Este
vorba despre situația Israelului de după război. Ioana
Constantin-Bercean crede că există riscul ca statul evreu să aibă
de pătimit în perioada imediat următoare.
„Un
alt aspect ignorat în analizele zilnice este cel despre securitatea
Israelului în scenariul post factum. Dacă americanii se retrag
subit, Israelul rămâne vulnerabil în fața unui Iran care s-a
dovedit mai puternic decât se anticipa. Statele din Golf nu vor
deveni brusc «cei mai buni amici» ai Israelului; în mentalul
colectiv regional, acest război a fost inițiat de SUA și Israel,
deci acesta din urmă este văzut ca vinovat pentru distrugerea
ecosistemului economic din Golf. În plus, războiul a trimis într-un
puternic con de umbră ceea ce mai rămăsese din Acordurile Abraham,
iar dacă până acum o lună se mai spera la Washington că Arabia
Saudită va semna acele acorduri, care puteau fi un alt pas spre o
arhitectură de securitate și spre securizarea societală a
regiunii, acum acel moment a fost amânat, din cauza războiului,
sine
die.
Israelul, fără sprijin militar constant american, ar rămâne
vulnerabil într-o regiune care i-a fost, încă de la crearea sa, în
1948, ostilă”, mai spune Ioana Constantin-Bercean.
Actualitate
Străinii i-au urecheat pe români, după ce au văzut imaginea lui Mircea Lucescu desfigurată pe Arena Națională: „Un moment rău. Dezamăgitor!”
Mircea Lucescu a fost omagiat în lumea fotbalului după decesul său, survenit la 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani. Înaintea meciurilor din competițiile europene și din România, inclusiv în Liga Campionilor, Europa League și Conference League, s-au organizat momente de reculegere în memoria sa.
Omagiu pentru Mircea Lucescu, pe Arena Națională Foto/Captură TikTok
Un astfel de moment a avut loc și la partida FCSB vs. Oțelul Galați, încheiată cu scorul de 4-0, în play-out. Pe ecranul uriaș al Arenei Naționale a fost afișată imaginea fostului mare antrenor, însă proiecția nu a putut fi redată complet din cauza unor probleme tehnice, ceea ce a afectat vizibilitatea omagiului. A părut cum că, cel mai titrat antrenor din istoria fotbalului românesc, nu ar fi avut un ochi.
„A existat și un moment dezamăgitor pe Arena Națională!”
Incidentul a atras atenția și presei internaționale, inclusiv în Grecia, unde jurnaliștii au au considerat că problema tehnică a tabelei de marcaj a diminuat impactul emoțional al omagiului și a dezonorat amintirea lui Mircea Lucescu.
„Un moment rău pentru români, în cinstea lui Mircea Lucescu!
Marele Mircea Lucescu a încetat din viață marți, 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani, după o internare la Spitalul Universitar de Urgență din București. Mari echipe ale Europei au transmis mesaje pentru cel mai de succes antrenor român, iar un gest similar a fost făcut și de Peluza Nord la meciul FCSB – Oțelul.
Din păcate, a existat și un moment dezamăgitor pe Arena Națională, legat de omagiul adus lui Mircea Lucescu înaintea meciului FCSB – Oțelul, încheiat 4-0. Pe lângă acoperișul care nu poate fi retras, cel mai mare stadion al țării se confruntă și cu probleme la cubul care servește drept tabelă de marcaj.
Din acest motiv, imaginea lui Mircea Lucescu afișată în timpul momentului de reculegere a fost distorsionată!”, au scris jurnaliștii greci de la Sfina.
Actualitate
Dezbatere aprinsă despre armata obligatorie în România? „O să vezi dezertări și refuzuri în masă în România”
Posibilitatea reintroducerii serviciului militar
obligatoriu a stârnit o dezbatere aprinsă pe o platformă online, scoțând la
suprafață frustrări mai vechi despre stat, bani și competență. Discuția este pur ipotetică, în condițiile în care nu s-a pus, oficial, problema revenirii la serviciul militar obligatoriu.
Serviciul militar obligatoriu sperie mulți tineri români. FOTO: MAPN
Discuția de pe platforma Reddit pornește de la o afirmație care sună categoric: „Serviciul militar obligatoriu este doar pe pauză în momentul de față, poate fi introdus mâine fără nicio problemă legală.”
De aici, firul conversației se rupe rapid în două direcții: una alarmistă, care vede reintroducerea ca inevitabilă, și una sceptică, care o consideră improbabilă sau chiar imposibilă în contextul actual al României.
Autorul inițial își susține ideea printr-o listă de țări europene care au reintrodus sau extins serviciul militar:
„Croația – S-a reintrodus anul acesta, 2 luni obligatorii doar pentru bărbați.
Suedia – S-a reintrodus în 2017. Sunt recrutați toți (bărbați și femei), dar sunt selectați doar cei mai apți.
Letonia – S-a reintrodus în 2024, cu o durată de 11 luni.
Lituania – S-a reintrodus în 2015.
Danemarca – Din 2025, serviciul militar s-a extins și la femei, iar durata a crescut de la 4 luni la 11 luni.
Norvegia – S-a extins serviciul militar și la femei în 2015.
Germania – S-a spus că se reintroduce serviciul militar voluntar pentru 2 ani; dacă nu fac rost de destui oameni, o să îl introducă pe cel obligatoriu.
Franța și Polonia – S-a reintrodus serviciul militar voluntar de 10 luni.
Estonia, Grecia, Austria, Finlanda, Elveția, Cipru și Turcia – Deja există serviciu militar obligatoriu, ca să nu mai vorbim de țări precum Ucraina și Rusia”.
Autorul postării susține, corect, că în România s-a introdus serviciul militar voluntar. Acesta face o speculație: „Dacă programul nu o să aibă succes, o să trecem la conscripție. Am o presimțire că nu o să aibă succes acest program; pentru a reuși, statul român ar trebui să creeze o propagandă bună, iar eu nu cred că este destul de capabil să facă așa ceva.”
Într-adevăr, anumiți analiști militari avertizează că dacă programul voluntar nu va reuși, singura soluție ar fi reîntroduce serviciul militar obligatoriu.
Dacă Armata Română nu reușește să-și completeze rezerva operațională prin modalitatea voluntariatului se poate ajunge la măsuri extreme: „la un moment dat, va trebui să reintroducem serviciul militar obligatoriu”, a afirmat pentru „Adevărul” generalul (r) Virgil Bălăceanu. Nicio armată nu funcționează fără rezervă, a spus el. Mai ales în condițiile actuale. Totuși, Bălăceanu este încrezător că programul de voluntariat va fi un succes.
Autorul postării pune, la final, câteva întrebări:
„Când o să fie reintrodus, ați vrea să fie pentru toată lumea? Și pentru bărbați și pentru femei? Ați vrea să fie cum e în Elveția, unde poți alege să faci serviciu militar sau serviciu în folosul statului pentru o perioadă mai lungă?”
„Ce să facem? Tragem cu pistol Carpați? Să ne coasem găurile din pantaloni?””
Replica nu a întârziat: „Ești tu sigur? Din lista prezentată de tine, doar 4 țări au introdus serviciul militar OBLIGATORIU. Restul sunt toate voluntare. Cam sună a fumigenă.” Această intervenție schimbă tonul discuției și introduce un element esențial: diferența dintre percepție și realitate. Mai mulți participanți subliniază că, în multe state, „obligatoriu” nu înseamnă universal: „Se aleg doar dintre cei mai fit și se face apoi o tragere la sorți.”
Un reputat general avertizează: „La un moment dat, va trebui să reintroducem serviciul militar obligatoriu”
De aici, conversația alunecă spre o analiză pragmatică. Un utilizator punctează: „Singurele țări unde mai mult de 20% din bărbații apți chiar fac armata sunt Finlanda, Elveția, Austria, Ucraina, Grecia, Turcia și Cipru.” Cu alte cuvinte, modelul invocat ca exemplu este, de fapt, mult mai limitat în practică.
Dar poate cea mai puternică direcție a dezbaterii nu este nici geopolitică, nici juridică, ci economică. „România este într-o situație economică dezastruoasă”, scrie cineva. „Să iei mii, zeci de mii de oameni din economie și să îi ții pe banii statului la instructaj e o idee absolut idealistă.” Această observație este reluată în forme diferite: costuri, lipsa infrastructurii, risipa. Iar tonul devine rapid sarcastic: „Ce să facem? Tragem cu pistol Carpați? Să ne coasem găurile din pantaloni?”
„O să o frece de pomană un an”
Neîncrederea în instituții apare constant ca fundal al discuției. „Deja aud titluri: scandal uriaș la Ministerul Apărării. Milioane de euro pentru uniforme au ajuns în imobiliare din Dubai.” Este mai mult decât o glumă – este expresia unei percepții generalizate despre corupție și ineficiență. Un alt utilizator amintește de exerciții reale: „Abia au avut câteva autobuze. Foarte puțini au făcut măcar o tragere.”
Experiențele personale sau poveștile transmise din generație în generație joacă și ele un rol important. Un comentariu sintetizează această memorie colectivă: „O să o frece de pomană un an, o să mănânce mâncare infectă, o să muncească la câmp sau la casa vreunuia.” În același timp, există și o notă paradoxală: „peste ani își vor aduce aminte o versiune romanțată, pentru că în jegul ăla se leagă prietenii.”
„1.000 de tineri care dirijează mii de drone fac mai mult decât 1 milion de soldați”
Un alt fir important al discuției este relevanța militară propriu-zisă. „1.000 de tineri care dirijează mii de drone fac mai mult decât 1 milion de soldați”, spune cineva, sugerând că războiul modern nu mai are nevoie de mase de recruți slab pregătiți. Ideea este susținută indirect și de alții, care critică modelul clasic de armată: „jumătate din ciclu sunt bibani, cealaltă jumătate devin veterani și își bat joc de bibani.”
Germania are nevoie de mai mulți militari. Friedrich Merz: „Nu există nicio cale de a evita recrutarea obligatorie”
Nu lipsesc nici observațiile despre inegalitate și evitarea sistemului. „Se găsesc metode de șpagă + pile ca să eviți lejer serviciul militar.” Sau, într-o notă ironică: „La cât de bine merge evidența populației, le urez noroc să mă găsească.” În percepția publică, orice sistem obligatoriu ar fi aplicat selectiv și inechitabil.
Un alt punct sensibil este impactul asupra vieții personale. „Sunt curios cum funcționează dacă ai un credit… ce faci cu rata?”
Discuția atinge și teme ideologice. Un comentator respinge ideea unei decizii pur naționale: „Suntem în NATO, strategia va veni de la comandamentul NATO, nu de la alde Ciucă.” În același timp, altcineva contrazice: „O să vezi dezertări și refuzuri în masă în România.”
În final, poate cea mai dură concluzie vine din experiență directă: „Am făcut armata și pot să spun că ăla care e de acord cu stagiu militar obligatoriu e minim cretin.” Este o afirmație care rezumă tonul general al dezbaterii: mai degrabă respingere decât entuziasm.
Actualitate
Iranul își crește de 9 ori precizia rachetelor. Cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse, nu sateliții
Sateliții, de unii singuri, nu explică creșterea de nouă ori a preciziei loviturilor Iranului — potrivit InformNapalm, cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse.
Rachete iraniene/FOTO:X
Rata de lovire a rachetelor iraniene a crescut de la 3% la 27% în doar câteva săptămâni. Transferul de date a fost real, însă fără intervenția forțelor speciale ruse, care să lege recunoașterea de executarea focului, o asemenea evoluție rapidă nu ar fi fost posibilă.
Precizia atacurilor cu rachete ale Teheranului împotriva unor ținte americane și israeliene a crescut de nouă ori în câteva săptămâni de la declanșarea conflictului dintre SUA, Israel și Iran — nu ca urmare a unor arme mai performante, ci datorită transferului de doctrină militară din partea Rusiei, susține comunitatea de informații voluntare InformNapalm. Analiza acesteia corelează transferuri confirmate de informații, date de pe câmpul de luptă și doctrina forțelor pentru operațiuni speciale ruse pentru a explica o creștere a eficienței loviturilor iraniene pe care simpla partajare de imagini satelitare nu o poate justifica.
Cooperarea militară dintre Rusia și Iran s-a intensificat constant de la începutul invaziei ruse în Ucraina, în 2022. De atunci, colaborarea s-a extins pe multiple planuri: Moscova ar fi furnizat Iranului informații despre pozițiile navelor și bazelor americane și ar fi livrat drone modernizate de tip Shahed — cunoscute sub numele Geran-2 — în martie 2026. În paralel, Iranul continuă să sprijine Rusia cu tehnologie de drone testată în luptă în Ucraina, inclusiv împotriva sistemelor occidentale de apărare aeriană.
Partajarea de informații nu explică singură saltul de precizie
InformNapalm notează că sateliți ruși au monitorizat cel puțin 46 de locații din 11 țări din Orientul Mijlociu între 21 și 31 martie, inclusiv baze militare americane și infrastructură critică. În același timp, alte relatări indică faptul că Rusia ar fi furnizat Iranului date privind pozițiile și deplasările trupelor, navelor și aeronavelor americane, precum și o listă de 55 de obiective energetice israeliene considerate critice.
Cu toate acestea, imaginile reprezintă doar materie primă. Potrivit InformNapalm, rata de succes a rachetelor balistice iraniene a crescut de la aproximativ 3% în primele săptămâni ale conflictului la circa 27% până la jumătatea lunii martie. Alte analize arată că intensificarea loviturilor coincide exact cu această perioadă. Deși munițiile de tip cluster pot mări aria de impact, acestea nu explică selecția țintelor, sincronizarea atacurilor sau capacitatea de a depăși apărarea antiaeriană — elemente care necesită un sistem complex de comandă și control.
Forțele speciale, veriga lipsă
Potrivit analizei, doctrina militară rusă se bazează pe două sisteme interconectate: complexul de recunoaștere-lovire, destinat armelor de mare precizie cu rază lungă, și complexul de recunoaștere-foc, care integrează informațiile tactice cu artileria și sprijinul aerian apropiat. Ambele funcționează ca un ciclu continuu care include identificarea țintei, transmiterea coordonatelor, luarea deciziilor și executarea loviturii.
În centrul acestor sisteme se află forțele pentru operațiuni speciale ale Rusiei. Rolul lor este de a confirma țintele, actualiza coordonatele, transmite datele către sistemele de comandă, ajusta loviturile și evalua rezultatele. Fără această verigă, susține InformNapalm, chiar și cele mai precise informații nu pot produce rezultatele dorite.
Analiza menționează și o ofertă atribuită Moscovei în timpul unor negocieri de încetare a focului: Rusia ar fi propus oprirea transferului de informații către Iran în schimbul limitării sprijinului de intelligence oferit Ucrainei de către Statele Unite — un indiciu că astfel de transferuri există.
Modelul ucrainean, exportat
Rusia a testat această abordare în Siria, începând cu 2015, unde forțele speciale au coordonat lovituri aeriene și cu rachete. Ulterior, doctrina a fost aplicată pe scară largă în Ucraina, inclusiv în atacuri repetate asupra infrastructurii energetice.
Lista presupusă de 55 de obiective energetice israeliene urmează aceeași logică: loviturile asupra infrastructurii electrice pot genera efecte în lanț la nivel de stat, în timp ce atacurile paralele asupra sistemelor de apărare aeriană reduc capacitatea de protecție și cresc eficiența loviturilor ulterioare.
„Asistăm la o integrare reciprocă, în timp real, a capacităților de luptă ale regimurilor autoritare”, concluzionează InformNapalm. „Nu este vorba doar despre schimb de date, ci despre transferul unei logici complete de război.”
Modelul de război pe care Rusia îl împărtășește acum cu Iranul a fost construit pe parcursul a patru ani de conflict în Ucraina. În același timp, experiența Kievului în contracararea acestuia — de la drone interceptoare la sisteme stratificate de apărare aeriană — a transformat Ucraina într-un partener tot mai căutat de state interesate de tehnologii moderne de apărare.
Străinii i-au urecheat pe români, după ce au văzut imaginea lui Mircea Lucescu desfigurată pe Arena Națională: „Un moment rău. Dezamăgitor!”
Mircea Lucescu a fost omagiat în lumea fotbalului după decesul său, survenit la 7 aprilie, la vârsta de 80 de ani....
Dezbatere aprinsă despre armata obligatorie în România? „O să vezi dezertări și refuzuri în masă în România”
Posibilitatea reintroducerii serviciului militar obligatoriu a stârnit o dezbatere aprinsă pe o platformă online, scoțând la suprafață frustrări mai vechi...
Iranul își crește de 9 ori precizia rachetelor. Cheia o reprezintă doctrina forțelor speciale ruse, nu sateliții
Sateliții, de unii singuri, nu explică creșterea de nouă ori a preciziei loviturilor Iranului — potrivit InformNapalm, cheia o reprezintă...
Paștele, de la tradiție la sărbătoare comercială. „Înainte n-a fost spectacol, el a coagulat în jurul său credința comunității“
Paștele se apropie și, pentru mulți, înseamnă pregătiri, cumpărături și timp petrecut în familie. În orașe, sărbătoarea se simte mai...
Explozie pe piața imobiliară din Europa: Ungaria urcă peste 20% la prețul locuințelor, România – peste media UE
Prețurile locuințelor din Uniunea Europeană au continuat să crească în ultimul trimestru al anului 2025, însă evoluția rămâne inegală între...
Comunicarea cu pacientul, una dintre marile provocări ale sistemului medical din România. Lecția din Marea Britanie
Comunicarea între medic și pacient este esențială. Cel puțin teoretic. În practică, România are lipsuri la acest capitol. În facultate,...
Țara în care șoferii cu mașini scumpe fură combustibil de peste un milion de euro pe săptămână: „A venit unul cu un Mercedes AMG GT și a plecat fără să plătească”
În Marea Britanie, furturile de combustibil din benzinării au crescut semnificativ în ultimele luni, pe fondul scumpirii carburanților generate de...
-
Actualitateacum 2 zileMojtaba Khamenei, mesaj ferm către SUA și Israel: „Nu vom renunța la drepturile noastre legitime”
-
Actualitateacum 3 zileArma secretă folosită de CIA pentru localizarea aviatorului dispărut: „Dacă inima îți bate, te vom găsi”
-
Actualitateacum 3 zileHaitele de lupi dau târcoale pistei de biciclete dintr-un sat pustiu și inaccesibil mașinilor, ascuns în creierii munților
-
Actualitateacum 2 zileVictimele lui Epstein o acuză pe Melania Trump că vrea să transfere atenția de la fostul procuror general Pam Bondi
-
Actualitateacum 2 zile
Țara în care șoferii cu mașini scumpe fură combustibil de peste un milion de euro pe săptămână: „A venit unul cu un Mercedes AMG GT și a plecat fără să plătească”
-
Actualitateacum o zi
Comunicarea cu pacientul, una dintre marile provocări ale sistemului medical din România. Lecția din Marea Britanie
-
Actualitateacum o zi
Explozie pe piața imobiliară din Europa: Ungaria urcă peste 20% la prețul locuințelor, România – peste media UE
-
Actualitateacum 23 de ore
Paștele, de la tradiție la sărbătoare comercială. „Înainte n-a fost spectacol, el a coagulat în jurul său credința comunității“