Actualitate
28 decembrie, ziua în care s-a născut Richard Clayderman, supranumit „Prințul romantismului“ VIDEO
În anul 1065, a fost inaugurată Westminster Abbey. Tot
într-o zi de 28 decembrie s-au născut Richard Clayderman și Laurențiu Cazan.
1065: a fost inaugurată Catedrala Westminster din Londra
Westminster Abbey este o biserică din Londra unde, în mod
tradițional, aici sunt încoronați și îngropați regii Angliei (mai târziu
monarhi britanici).
Aproape toate
încoronările monarhilor englezi au avut loc în această abație.
1612: Neptun este pentru prima dată observat de către
Galileo Galilei
Desenele lui Galileo Galilei dovedesc că el este primul care
a observat planeta Neptun la 28 decembrie 1612 și mai apoi la 27 ianuarie 1613.
Dar de fiecare dată, Galileo a confundat planeta cu o stea fixă, aceasta
apărând foarte aproape de Jupiter (în conjuncție), pe cerul înstelat; motiv
pentru care descoperirea nu i se atribuie lui.
Galileo Galilei
Abia peste 234 de ani, această planetă va fi considerată o
nouă planetă a sistemului solar.
1872: s-a dat în exploatare, la Bucureşti, prima linie de
tramvai cu cai – „tramcar”
Primul tramvai din Bucureşti a circulat pe traseul Calea
Târgoviştei – Podul Mogoşoaiei – Teatrul Naţional – străzile Biserica Enei,
Academiei, Colţei – Piaţa „Sfântul Gheorghe” – Moşi.
În interiorul primelor tramvaie trase de cai aveau loc
aproximativ 10 persoane, care de cele mai multe ori stăteau pe băncile aşezate
în interiorul vehiculului, de o parte şi de alta a acestuia.
Caii, care erau „motorul“ tramvaiului, erau atent
supravegheaţi de o întreagă echipă de medici veterinari, hrăniţi cu mare grijă
şi consultaţi periodic pentru a preveni orice problemă de sănătate.
1932: s-a născut Nichelle Nichols, actriță americană
Actriţa americană de culoare Nichelle Nichols (n. Grace Dell
Nichols) s-a născut pe 28 decembrie 1932 la Chicago şi-a început cariera la
vârsta de 14 ani ca dansatoare şi cântăreaţă alături de orchestra lui Duke
Ellington.
Fostă dansatoare şi cântăreaţă, Nichelle Nichols a
interpretat în seria originală Star Trek din anii 1960 rolul locotenentului
Nyota Uhura, un ofiţer cu origini africane şi fluent în swahili, devenind rapid
o figură emblematică a drepturilor civile.
Rolul ei de femeie de culoare într-o poziţie importantă i-a
stârnit admiraţia lui Martin Luther King, asasinat în 1968, care i-a cerut să
nu părăsească „Star Trek”, aşa cum ea intenţiona, spunându-i că este
singurul serial pe care le-a permis copiilor săi să-l urmărească, a mărturisit
actriţa.
1953: s-a născut Richard Clayderman, pianist francez
Richard Clayderman a creat un stil „New Romantic”
prin repertoriul său, care combina clasicul cu stilul pop. Recordul de vânzări
a atins 150 de milioane de unităţi vândute şi 267 de discuri de aur şi 70 de
discuri de platină, precizează site-ul artistului.
Nancy Reagan l-a numit „The Prince of Romance”.
Richard Clayderman
Richard Clayderman (nume real Philippe Pages) s-a născut la
28 decembrie 1953, în Paris. A început să cânte la pian din copilărie, tatăl
lui fiind profesor de pian. La şase ani, Clayderman putea citi foarte bine
partituri, potrivit site-ului artistului. La 12 ani a fost acceptat la
Conservatorul de Muzică, unde la 16 ani, a câştigat primul premiu. Deja se
contura o carieră promiţătoare de pianist de muzică clasică, dar la scurt timp
a început să cânte muzică contemporană.
În acea perioadă, tatăl s-a îmbolnăvit grav şi nu-şi putea
susţine financiar fiul. Pentru a câştiga bani, tânărul Philippe a început să
lucreze ca acompaniator şi instrumentist. Talentul lui a fost remarcat,
devenind instrumentistul artiştilor francezi – Michel Sardou, Thierry LeLuron
şi Johnny Halliday.
Viaţa lui s-a schimbat radical în 1976, când a primit un
telefon de la producătorul Olivier Toussaint, care împreună cu partenerul său, Paul
de Senneville, căuta un pianist care să interpreteze o baladă la pian. Paul de
Senneville compusese balada care a devenit foarte cunoscută, pentru fiica lui
nou născută – „Adeline”. Avea 23 de ani când a fost selectat pentru a
cânta această baladă.
A fost începutul unei poveşti de succes şi de atunci, stilul
distinctiv al lui Clayderman l-a făcut cunoscut în întreaga lume, devenind un
star. De atunci a înregistrat peste 1.200 de melodii.
1957: s-a născut Laurențiu Cazan, muzician român
Laurențiu Cazan este un multiinstrumentist (vioară, pian,
chitară, muzicuță, percuție), compozitor, textier, solist vocal și orchestrator
român din Buzău. A studiat vioara și pianul încă din copilărie. Fiind
autodidact, mai târziu învață să cânte la chitară (acustică, electrică, bas) și
își însușește tehnica percuției. Pe parcursul carierei a interpretat melodii
atât în limba română cât și în alte 8 limbi străine.
Laurențiu Cazan
Începuturile carierei sale sunt legate de Orchestra Liceului
de Muzică din Bacău, unde cântă într-un taraf, la vioară. În perioada următoare
cântă în mai multe formații: Omicron (1973-1978), Nona (1978-1979) alături de
Mihaela Runceanu, Apollo a Teatrului „Toma Caragiu”, Ploiești (1980-1981),
Litoral (1981-1982), Cromatic (1985-1986), Sfinx (1986-1990).
1997: a murit Corneliu Baba, pictor român
Corneliu Baba a fost un pictor român, cunoscut mai ales
pentru portretele sale, dar și pentru alte tipuri de tablouri și ilustrații de
cărți.
Puțin după debutul său oficial la Salonul de Artă din
București cu o pictură numită Jucătorul de șah, a fost arestat și închis pentru
scurtă vreme la închisoarea Galata din Iași. Anul următor a fost suspendat fără
explicații din postul său de la facultate și mutat de la Iași la București.
Corneliu Baba Wikipedia
Se refugiază în tablourile cu țărani și pictează foarte
multe scene din timpul răscoalei din 1907. Pictorul redescoperă chipul și
universul țăranului român, conferindu-le simbolul permanenței , din această
epocă datează pânzele Întoarcerea de la sapă, 1943; Țărani, 1953; Odihnă pe
câmp, 1954; Oameni odihnindu-se.
În 1955 i-a fost permisă o plecare în Rusia
(pe atunci Uniunea Sovietică) și apoi a câștigat o medalie de aur la o
expoziție internațională la Varșovia. În 1956, Baba a însoțit „Jucătorul de
șah“ și alte două picturi la o expoziție din Veneția, apoi a călătorit împreună
cu tablourile la expoziții din Moscova, Leningrad și Praga.
Actualitate
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.
Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.
Reducerea dezordinii și a distragerilor
Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.
Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.
De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.
Creșterea productivității angajaților
Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.
Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.
În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.
Un spațiu de lucru mai curat și sigur
Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.
Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.
Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.
Concluzie
Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.
Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.
Actualitate
Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.
Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.
Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.
Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)
Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.
Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:
- Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
- Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
- Creșterea confortului interior;
- Prevenirea condensului pe margini.
Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.
Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul
O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.
Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:
- Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
- Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
- Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.
Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.
Măsurarea performanței înainte și după schimbare
O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.
Evaluarea performanței se poate face prin:
- Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
- Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
- Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).
După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.
Concluzie
Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.
Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.
Actualitate
Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.
Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.
Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?
O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.
Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.
Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile
Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.
Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.
Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer
Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.
Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:
- Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
- Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
- Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.
Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.
Concluzie
Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.
În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.
-
Actualitateacum 2 zileReabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect
-
Actualitateacum 2 zileAdâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea
-
Actualitateacum 2 zileImpactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii
-
Lifeacum 2 zileAvantajele utilizării aparatelor de încălzit moderne pentru familiile cu copii
-
Comunicateacum o ziComunicat de presă lansare procedura de achizitie competitiva COSIM SRL
-
Lifeacum 2 zilePerformanță sub presiune: de ce industria se bazează pe țevi din oțel fără sudură pentru fluide critice?
-
Comunicateacum 2 zileParadoxul 2026: anul în care banii ținuți cash pierd sigur, iar imobiliarele și refinanțarea devin decizii de protecție a capitalului
-
Comunicateacum 2 zileJTI România, Top Employer pentru al 13-lea an consecutiv




