Tot pe 6 februarie s-au născut scriitorul Geo Bogza, fostul președinte al SUA TRonald Reagan, cântărețul Bob Marley.

1908: S-a născut scriitorul Geo Bogza

Pe 6 februarie 1908
se naște la Blejoi Gheorghe Bogza, viitorul scriitor Geo Bogza, fiul lui
Alexandru Bogza și al Elenei Rhea Silvia. Este jurnalist, poet, publicist,
teoretician al avangardei, scriitor român.

Și-a făcut studiile
primare la Ploiesti, apoi a urmat Școala de Marină din Galați și Constanța,
însă visul de a deveni marinar nu i se îndeplinește Debutează în 1928 cu
poezia Mea culpa, în primul număr al revistei Câmpina, iar un an
mai târziu îi apare primul volum de versuri, Jurnal de sex.

În 1929 începe
colaborarea cu mai multe reviste culturale, printre care se numără și
revistele Unu și Bilete de papagal, în care se
semnează cu numele de George Bogza și Andre Far. În 1933 îi apare Poemul
invectiva, pentru care, un an mai târziu, este condamnat și închis la
Văcărești, sub acuzația de „pornografie”. A doua condamnare o primește în 1937,
de această dată pentru volumul de poezii Ioana Maria, plângerea
fiind făcută de Academia Română. Sub semnătura lui Geo Bogza apar
reportajele: Cartea Oltului (1945), Țări de piatră, de foc, de pământ
(1939),Țara de piatră (1946), Oameni și cărbuni în Valea Jiului (1947), Veneam
la vale (1942). Scriitorul se stinge din viață pe 14 septembrie 1993, la
Spitalul Elias din București.

1911 – S-a născut Ronald Reagan, preşedinte al SUA în
perioada ianuarie 1981– ianuarie 1989

Ronald Reagan a fost
unul dintre cei mai importanţi preşedinţi americani şi un simbol al SUA. Mai
mult, el a fost chiar întruchiparea visului american: băiatul sărac din
Illinois, care a cucerit mai întâi Hollywoodul, apoi a ajuns preşedinte, la 69
de ani.

Grație politicii
sale intransigente în confruntarea cu Uniunea Sovietică în perioada războiului
rece, Ronald Reagan, cel de-al 40-lea președinte al SUA (1981-1989), a
avut o contribuție hotărâtoare la prăbușirea comunismului din răsăritul Europei
și la afirmarea Statelor Unite ale Americii ca singura super-putere pentru
următoarele decenii, potrivit Wikipedia.

A murit în 2004, la
vârsta de 93 de ani.

1927: S-a născut fotbalistul român Alexandru Apolzan

„Piţi”Apolzan a
început fotbalul ca atacant, la Şoimii Sibiu. A venit apoi în Capitală, unde
s-a angajat ca „băiat bun la toate” în cadrul uzinelor Rogifer (cunoscute
ulterior sub numele de Malaxa, respectiv „23 August”, după naţionalizarea
din 1948). Juca în timpul liber şi la echipa fabricii, iar după fiecare zi de
muncă rămânea câte două-trei ore la „antrenamente”, la lumina felinarelor.

Pe unul dintre
pereţii uzinei desenase un pătrat cu creta şi încerca să trimită numai acolo
mingea.

În 1946, „Piţi”
s-a transferat la CFR Bucureşti, iar în 1949 a ajuns la CCA, unde a evoluat,
fără întrerupere, până în 1962, când s-a retras de pe gazon. Jucător elegant,
„Piţi” putea să alerge suta de metri în 11 secunde, deşi în acele timpuri
ghetele de fotbal erau mai degrabă nişte bocanci. Regretatul Ilie Savu, care
i-a fost atât coleg, cât şi antrenor, povestea că Apolzan s-a luat o dată la
întrecere cu celebrul Ion Moina, multiplul campion balcanic la 100 de metri,
iar atletul n-a reuşit să-l depăşească decât în apropierea liniei de finiş.

„Piţi”, care putea să dea acelaşi randament pe orice post din defensivă,
s-a remarcat şi datorită detentei de atlet, la cei 1,75 metri ai săi, precum şi
faptului că lovea mingea perfect cu ambele picioare. La CCA a devenit, rapid,
căpitanul echipei, cucerind şase titluri de campion şi tot atâtea Cupe ale
României. Tot la CCA i s-a pus şi porecla „Apollozan”, cu trimitere la
Apollo, Zeul Soare din mitologia greacă.

1941: Masacrul din Lunca Prutului

La data de 6
februarie se împlinesc 83 de ani de la masacrul romanilor bucovineni de la
Lunca Prutului, ținutul Herța, din regiunea Cernăuți. Acest masacrul din
noaptea de 6 spre 7 februarie 1941 este considerat una dintre cele mai cumplite
atrocități comise de soldații sovietici împotriva românilor care doreau să
evadeze din Uniunea Sovietică în România, iar la originea acestui masacru comis
de sovietici a stat Pactul Ribbentrop-Molotov, semnat la 23 august 1939 între
Germania nazistă şi Uniunea Sovietică.

Pactul prevedeau
împărţirea de către Hitler şi Stalin a unor întinse teritorii aparţinând unor
state din Europa Centrală şi de Est, de la Marea Baltică la Marea Neagră.
Uniunii Sovietice i se promiseseră ţările din zona baltică respectiv Finlanda,
Lituania, Letonia şi Estonia , partea răsăriteană a Poloniei, iar de la România
urma să răpească Basarabia.

 În noaptea de
6 spre 7 februarie 1941, un grup compact de 400 de români din nordul Bucovinei,
din satele Coteni, Boian, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia, Mahala au
încercat să treacă granița pe râul Prut înghețat. Când s-au apropiat de graniță
majoritatea au fost uciși de mitralierele grănicerilor sovietici și aruncați în
gropi comune aflate în apropierea râului.

Doar 57 au reușit să
scape și să treacă granița în România și au relatat tragedia. Alți 44 de fugari
au fost prinși de trupele sovietice, iar 23 dintre ei au fost condamnați la
moarte, ceilalți fiind condamnați la diferite pedepse cu închisoarea și trimiși
în Siberia.

Masacrul din data de
6 februarie 1941 nu a fost însă decât un episod din drama românilor bucovineni,
asta deoarece mii dintre ei au fost uciși, câteva luni mai târziu, în alt
masacrul, cel de la Fântâna Albă, când au fost uciși aproape 4000 de români
bucovineni.

1945: S-a născut Bob Marley, celebru cântăreţ de
muzică reggae

Începând în 1963 cu
grupul The Wailers, a inițiat o compoziție și un stil vocal distinctiv care mai
târziu va rezona cu audiențe în toată lumea. The Wailers vor lansa unele dintre
primele înregistrări reggae cu producătorul Lee „Scratch” Perry.

După ce The
Wailers s-au despărțit în 1974, Marley a urmat o carieră solo, odată
cu mutarea lui în Anglia, care a culminat cu lansarea albumului Exodus în
1977, care i-a stabilit reputația în întreaga lume și i-a produs statutul ca
fiind unul dintre artiștii cu cele mai mari vânzări din toate
timpurile, cu vânzări de peste 75 de milioane de înregistrări. 

Exodus a stat în topurile britanice pentru
cincizeci și șase de săptămâni consecutive. Acesta includea patru hit
single-uri în Marea Britanie: „Exodus”, „Waiting in Vain”,
„Jamming” și „One Love”. În 1978 a lansat albumul Kaya,
care a inclus hit single-urile „Is This Love” și „Satisfy My
Soul”.

1952: A murit regele George al VI-lea al Regatului Unit
al Mari Britanii. Elisabeta a II-a a fost proclamată regină

Pe 6 februarie 1952,
la vârsta de 57 de ani, a murit George al VI-lea al Angliei (pe numele sau
întreg Albert Frederick Arthur George), rege al Marii Britanii, al Irlandei și
al altor dominioane britanice, împărat al Indiei din 11 decembrie 1936.

Tot pe 6 februarie
1952  – Elisabeta a II-a, a fost proclamată regină a Regatului Unit al
Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Elisabeta a II-a a
fost cel mai longeviv monarh din lume, iar în istoria Marii Britanii a avut cea
mai lungă domnie, depășind-o pe regina Victoria la 9 septembrie 2015.

A domnit mai mult
decât cei patru precursori ai ei la un loc (Eduard al VII-lea, George al V-lea,
Eduard al VIII-lea și George al VI-lea).

1955: A murit omul politic Constantin Argetoianu

Constantin
Argetoianu (n. 3/15 martie 1871, Craiova, România – d. 6 februarie 1955,
Sighetu Marmației, România) a fost un om politic român, care a deținut funcția
de președinte al Consiliului de Miniștri al României (între 28 septembrie 1939
și 23 noiembrie 1939).

Unic descendent al
unei înstărite familii boierești din Oltenia, Argetoianu a dobândit o licență
în drept și un doctorat în medicină la Paris, însă a urmat o carieră în diplomație,
unde a activat până în 1913, când a intrat în politica română. S-a alăturat
inițial Partidului Conservator, însă a trecut de-a lungul carierei sale
politice prin multe partide, deținând portofoliul ministerial în diferite
guverne.

 Argetoianu a fost ales cu puține întreruperi
în Parlament, deținând președinția Senatului între 1938 și 1939.

(…) Desproprietărit
sub regimul comunist de întreaga sa avere, a fost arestat în „noaptea
demnitarilor” (5/6 martie 1950) și a murit la 6 februarie 1955 în închisoarea
de la Sighet. Constantin Argetoianu a fost reabilitat de justiție în 1999. Deși
prestația sa politică a fost contestată atât de contemporani, cât și de
istorici, el este considerat unul dintre cei mai influenți politicieni ai
Perioadei interbelice.

În prezent este
cunoscut pentru scrierile sale memorialistice, care purtând marca inteligenței
și cinismului autorului lor reprezintă prin bogăția de informație și prin
calitatea literară un document de primă importanță asupra vieții politice și
sociale din timpul său.

 2023: Cutremurele
din Turcia și Siria

La 6 februarie 2023,
un cutremur puternic și mortal a lovit sudul și centrul Turciei și vestul
Siriei. S-a produs la 34 km la vest de orașul Gaziantep la ora 04:17 TRT (01:17
UTC), cu o magnitudine de cel puțin 7,8 Mw și o intensitate maximă Mercalli de
XI (extremă). S-au înregistrat pagube pe scară largă și zeci de mii de victime.

A fost cel mai
mortal și mai puternic cutremur din Turcia de la cutremurul de la Erzincan din
1939, de aceeași magnitudine, împreună cu care este al doilea cel mai puternic
din istoria țării, după cutremurul din 1668 din Anatolia.

A fost, de asemenea,
cel mai mortal cutremur care a afectat Siria de la cutremurul din 1822 din
Alep, unul dintre cele mai puternice cutremure înregistrate vreodată în Levant,
și cel mai mortal cutremur la nivel mondial de la cutremurul din 2010 din Haiti.
A fost resimțit și a provocat pagube structurale până în Israel, Liban, Cipru
și pe coasta turcească a Mării Negre.

Cutremurul a avut
peste 1.000 de replici, inclusiv o replică neobișnuit de puternică de 7,7 Mw la
nouă ore după cutremurul principal

2023: A murit Răzvan Theodorescu, istoric de artă

Născut la 22 mai
1939, la București, Răzvan Theodorescu a fost istoric de artă, doctor în
ştiinţe istorice, Preşedintele Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a
Academiei Române, Secretar general al Asociaţiei Internaţionale de Studii
Sud-Est Europene, Profesor la Universitatea de Arte, Membru titular al
Academiei Române din 2000 (corespondent – 1993). A fost şi directorul general
al Televiziunii Române în perioada 1990-1992 şi ministru al Culturii, între
anii 2000-2004.Enter

Emil Răzvan
Theodorescu (n. 22 mai 1939, București, România – d. 6 februarie 2023,
București, România) a fost un istoric de artă și politician român, membru
titular al Academiei Române (din 2000) și vicepreședinte al
acesteia (din 20 aprilie 2018, reales la 4 mai 2022). A fost senator din partea
PSD în legislatura 2000-2004 și ministru al culturii.

Şi-a început cariera
ştiinţifică în 1963, la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, unde a
fost cercetător ştiinţific (1963-1987) şi director adjunct ştiinţific
(1972-1977), conform volumului „Membrii Academiei Române 1866-2003″
(Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003) şi site-ului www.cnatdcu.ro.

Conferenţiar asociat
la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti
(1972-1974; după o întrerupere de peste un deceniu, a revenit, în aceeaşi
calitate: 1987-1989), în prezent Universitatea Naţională de Arte (UNArte),
unde, din 1990, a fost profesor, ţinând cursuri de artă medievală europeană,
tipologia artei sud-est europene şi de istoria civilizaţiei europene (rector al
acestei instituţii, ales în februarie 1990, funcţie la care a renunţat).

Profesor invitat la
Centrul Superior de Studii Medievale din Poitiers; rector al Academiei pentru
Studiul Istoriei Culturii şi al Religiilor (1995-2000); şeful primei catedre umaniste
UNESCO din România (studii sud-est europene); secretar general al Asociaţiei
Internaţionale de Studii Sud-Est Europene; rector al Universităţii Media etc.

În perioada
1990-1992, a fost preşedinte al Radioteleviziunii Române, iar între 1992 şi
2000, a fost membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului. Preşedinte al
Comisiei Naţionale a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice
(1993-1995). Membru în Colegiul Naţional al Institutului Revoluţiei Române din
Decembrie 1989 (din 2004); membru al Consiliului de administraţie al
Institutului European din România; membru în Consiliul General al Consiliului
Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare
(CNATDCU).

A fost senator de
Iaşi (2000-2004), apoi senator de Botoşani (2004-2008). De asemenea, a ocupat
fotoliul de ministru al Culturii şi Cultelor (2000-2004).

Ziua internaţională de toleranţă zero faţă de mutilarea
genitală a femeilor

În 6 februarie este marcată Ziua internaţională de
toleranţă zero faţă de mutilarea genitală a femeilor. Mutilarea genitală a
femeilor (FGM – Female Genital Mutilation) cuprinde o serie de proceduri
lipsite de motive medicale, fiind catalogată la nivel internaţional o încălcare
a drepturilor tinerelor şi femeilor.

Această practică reflectă inegalitatea dintre
sexe înrădăcinată adânc în anumite societăţi şi constituie o formă extremă de
discriminare îndreptată împotriva femeilor, notează www.unfpa.org.

FGM reprezintă o violare a drepturilor la sănătate,
siguranţă şi integritate fizică, a dreptului la libertate în faţa torturii şi a
tratamentelor crude, inumane sau degradante şi a dreptului la viaţă atunci când
procedura duce la moarte, notează pagina dedicată acestei zile de pe site-ul
ONU. FGM cauzează sângerare severă şi probleme de sănătate, precum: tumori,
infecţii, infertilitate, complicaţii la naştere sau risc crescut de deces în
rândul nou-născuţilor.