Actualitate

30 martie, ziua în care preşedintele Ronald Reagan a fost împuşcat în piept, la Washington VIDEO

Publicat

acum 2 ani

martie 29, 2024

Nationalul

30 martie, ziua în care preşedintele Ronald Reagan a fost împuşcat în piept, la Washington VIDEO

La 30 martie 1968 s-a născut Celine Dion. Tot într-o zi de sfârșit de martie au murit Victor Ion Popa, autorul savuroasei comedii „Take, Ianke şi Cadîr”, și actriţa Vasilica Tastaman.

1432: s-a născut sultanul otoman Mahomed al II-lea,
cuceritorul Constantinopolului

Mohamed al II-lea a început pregătirile pentru asediul
Constantinopolului în februarie 1453, amplasând în jurul orașului 14 baterii de
artilerie. Bombardamentul orașului a început la 6 aprilie 1453. Tirurile de
artilerie s-au concentrat pe cel mai slab punct din fortificațiile bizantine,
și anume poarta Sfântul Romanus. Pentru o perioadă, apărătorii bizantini au
reușit să repare la timp toate daunele produse zidului.

Așa cum descriau martorii din oraș, tirurile de artilerie
reușeau să distrugă uneori întregi secțiuni din zid, ucigându-i pe toți cei
care se aflau în apropiere. Deznodământul a avut loc pe 29 mai 1453, atunci
când zidurile porții Sfântului Romanus s-au prăbușit, permițând năvălirea
otomanilor în oraș.

1633: s-a născut
cronicarul moldovean Miron Costin

Miron Costin s-a născut la Iaşi, în familia unui boier foarte
bogat, hatmanul Ion (Iancu) Costin. „Angajat politic faţă de dinastia
Movilă, Iancu s-a refugiat în Polonia, la urcarea pe tron a lui Vasile Lupu,
adversar al Movileştilor. În 1636, el, împreună cu primii trei fi i ai săi,
între care şi Miron, au primit titlul de nobil polon cu blazon”, se arată
în „Dicţionarul general al literaturii române”.

Miron Costin studiază la Colegiul iezuit din Bar, Polonia.
Dobândeşte o vastă cultură, cuprinzând cunoştinţe de literatură, istorie
antică, geografi e, logică, teologie. Învaţă latina, polona, rusa, iar mai
târziu turca şi maghiara.

În 1653 revine în Moldova şi, fiind apropiat de logofătul Gheorghe
Ştefan, devenit domn al Moldovei (1654-1658), îndeplineşte prima sa misiune
diplomatică la curtea munteană a lui Constantin Şerban. Ca dregător în Divanul
domnesc urcă treptat în rang, după 1660, de la pârcălab de Hotin la mare comis,
mare vornic, până la mare logofăt. Ca oştean, a participat la mai multe
campanii militare, un exemplu concludent ar fi prezenţa sa, alături de Gheorghe
Duca, la asediul Vienei, în 1683.

Venirea pe tron a lui Constantin Cantemir (1685) îl face
indezirabil. Participarea, alături de fratele său, la un complot împotriva lui
Cantemir dă acestuia motivul condamnării şi executării sale pentru „hainire”,
în decembrie 1691, lângă târgul Roman.

Opera lui cuprinde, pe lângă poemul de meditaţie filosofi că
„Viaţa lumii”, lucrările istorice „Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron Vodă
încoace”, terminat în 1675 şi care se referă la istoria Moldovei din perioada
1595-1661, şi „De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor”.

1853: s-a născut pictorul Vincent van Gogh

Născut în Groot-Zundert, în sudul Olandei, van Gogh a fost unul
dintre pictorii care au influenţat arta secolului al XIX-lea, cu toate că a
lucrat numai un deceniu. Nimeni nu își poate imagina lumea fără tablourile
„Floarea soarelui“ sau „Noapte înstelată“?, întreabă Google Arts & Culture.

Vincent van Gogh Autoportret

Iniţial, van Gogh voia să devină pastor, ba chiar a lucrat ca
predicator în Borinage, în Belgia. Abia la 27 de ani, după ce şi-a pierdut
slujba s-a hotărât să picteze, fără vreo pregătire anterioară.

Vreme de mai mulţi ani, van Gogh a avut
probleme de sănătate mentală, iar în 1889 s-a internat la spitalul psihiatric
Saint Paul de Mausole din Saint-Rémy, unde a rămas aproape un an. La fereastra
de acolo a realizat mai multe tablouri, inclusiv „Noapte înstelată“. După
externare s-a mutat la Auvers, un sat de lângă Paris, ca să fie mai aproape de
Theo, fratele lui. Dar starea lui mentală s-a tot înrăutăţit şi, pe 29 iulie
1890, s-a împuşcat.

1867: SUA au cumpărat
Alaska şi insulele Aleutine de la Rusia cu 7, 2 mil. de dolari

În 1867, Rusia a vândut Statelor Unite ale Americii teritoriul
Alaska pentru suma de 7, 2 milioane de dolari. În următorii 50 de ani, SUA
şi-au scos scos banii de o sută de ori mai mult.

Predarea oficială a terenului a avut loc în Novoarkhangelsk.
Majoritatea ruşilor care locuiau pe teritoriul vândut au refuzat să ia
cetăţenia americană. După puţin timp, „cutia de gheaţă” a început să aducă aur
americanilor, aceştia obţinând sute de milioane de dolari.

1945: a murit Victor Ion Popa, autorul
savuroasei comedii „Take, Ianke şi Cadîr”

Victor Ion Popa, autorul celebrei piese de teatru „Take, Ianke şi Cadîr“,
s-a născut la 29 iulie 1895, în Călmăţui, Comuna Griviţa, Judeţul Tutova. A trăit
puţin, doar 51 de ani, dar viaţa lui scurtă a fost compensată de faptul că a
fost înzestrat cu toate darurile: publicist, romancier, dramaturg, scenograf,
caricaturist, regizor, director de teatre, mare animator şi profesor la
Conservator. S-a stins din viaţă pe 30 martie 1946 la Bucureşti, răpus
prematur de viciile sale.

Maestrul Radu Beligan, care a fost unul dintre ucenicii săi, îşi
aminteşte cu mare bucurie de V. I. Popa. De altfel, acesta îşi începe volumul
“Note de insomniac” printr-o însemnare din 16 iulie 1938. Pe când era
încă elev la Conservator şi se afla în localitatea Brad, la părinţi, a primit o
telegramă: „Veniţi neapărat la Bucureşti duminică dimineaţă, angajament!
Victor Ion Popa”.

„Mă consider şi eu un actor
fericit, pentru că l-am cunoscut bine, mi-a îndrumat paşii spre teatru […] Eram
prin anul al doilea de Conservator când a cerut directoarei Teatrului Mic,
Eugenia Zaharia, să mă angajeze pentru spectacolul Femeia în floare, de Denys
Amiel. Mi-aduc aminte de acele repetiţii, cum nu mai întâlnisem pe atunci. Ştia
să creeze o atmosferă caldă, prietenească, fără ţipete şi urlete, nu era
niciodată panicard. Parcă te lua de mână şi te conducea la întâlnirea cu rolul
[…] Vorbea încet, aproape şoptit. Avea o figură prelungă, fruntea înaltă şi
părul vâlvoi, gura mică, pe care o tot ţuguia formând un fel de cireaşă, cum se
rujează unele bătrâne ca să devină sexy. Figura emana blândeţe, ochii
pătrunzători erau ajutaţi de un zâmbet şăgalnic. În timpul repetiţiei avea o
măsuţă pe care trona o „stacană” de cafea de la Cofetăria Nestor, de jos, şi
alături două-trei pachete de ţigări; prietenii glumeau spunând că face economie
de chibrituri şi d-aia aprinde ţigară de la ţigară“,
scria Radu Beligan în „Note de insomniac“.

1946: s-a înfiinţat Opera de Stat din Timişoara

Actul de întemeiere al instituției va fi decretul semnat de M.S.
Regele Mihai I la data de 30 martie 1946. Conducerea nou înființatei instituții
va fi încredințată renumitei soprane Aca de Barbu care a reușit în scurt timp
cu pricepere și devotament, să formeze o echipă valoroasă de muzicieni.

Spectacolul inaugural al Operei Române din
Timișoara a avut loc la 27 aprilie 1947 cu opera „Aida” de Giuseppe Verdi. A
fost un spectacol de neuitat, de înaltă ținută artistică, un triumf al artei
interpretative românești semnalat ca atare de periodicele vremii. Pe scenă, în
fața publicului și a înaltei asistențe, (primul ministru de atunci Dr. Petru
Groza), dar și prin megafoane, afară în Piața Operei, directorul Aca de Barbu
adresa miilor de auditori, următoarele cuvinte: „Iată visul nostru
împlinit! Se deschid porțile acestui așezământ de artă lirică pentru a răspândi
ca un far luminos arta cântului și a muzicii – citadelă culturală într-o provincie
atât de înfrățită cu muzica și poezia. În acest Banat, care prin tradițiile lui
este îndreptățit a avea o operă proprie, aici, în țara cântului unde de veacuri
răsună melodiile duioase ale doinei românești…”

1960: a intrat în funcţiune prima staţie
meteorologică automată din România.

2003: a murit actriţa Vasilica Tastaman

Vasilica Tastaman s-a născut pe 6 octombrie 1933, la Brăila.
Debutează în teatru de mică, în orașul natal, Brăila. Însă, la 14 ani, rămâne
orfană și nu are cine să-i plătească eventualele studii de specialitate. În
drumul ei spre teatru o ajută Elvira Petreanu, care îi dă lecţii de dicţie și
îi arată cum să meargă și să dea replica pe o scenă.

La 18 ani, era deja actriţă
la Teatrul Giuleşti din Bucureşti. „Moni Ghelerter tocmai punea în scenă “Familia Covaci”. Şi el
era un regizor care lucra după vechile canoane ale teatrului, potrivit cărora
tinerii trebuiau să fie tineri, iar frumoşii, frumoşi… Un an am dormit acolo,
pe patru scaune. Aveam și un reşou. Când se jucau spectacole clasice, o duceam
mai bine, pentru că în decor apărea câte o sofa şi maşiniştii mă întrebau dacă
vreau să o lase pe scenă ca să dorm pe ea”, povestea, mai târziu, Vasilica Tastaman.

Marele ei noroc se va numi Lucia Sturdza
Bulandra, care o vede jucând pe Lipscani, în sala Rapsodia. „După spectacol,
uşa cabinei mele s-a dat de perete şi am auzit un glas puternic: «Unde-i aia
mică?» Era doamna Bulandra, care mi-a pus o mână pe umăr şi mi-a spus: «Eşti
actriţa mea». Şi a plecat“.

Apoi, începe să joace pe scena Teatrului Municipal, actualul
„Lucia Sturdza Bulandra“, iar din 1961, pe scena nou-înființatului Teatru de
Comedie. În film, debutează în 1958, în „D-ale carnavalului“, cu rolul Didina
Mazu.

A jucat alături de nume mari ale teatrului
și filmului românesc, ca Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Ion Lucian,
Ștefan Ciubotărașu, Octavian Cotescu, Radu Beligan, Amza Pellea, Florin
Piersic, în numeroase piese de teatru, dar și în filme precum: “Veronica”, “Eu,
tu și Ovidiu”, seria “B.D. – Brigada Diverse”, “Păcală”, “Astă-seară dansăm în
familie”, “Nea Mărin Miliardar”.

În 1981, se stabilește în Suedia, unde va continua să joace pe
scena teatrului din Malmö. La reîntoarcerea în țară, în 2003, urma să joace
într-un spectacol, pe scena de la Comedie. O hemoragie digestivă i-a curmat
însă visul de a fi din nou pe o scenă românească. A murit pe 30 martie 2003, la
București.

1968: s-a născut Celine Dion, supranumită
„regina muzicii pop“

Céline Marie Claudette Dion s-a născut
într-o familie numeroasă, având o situație financiară precară. A devenit
cunoscută în anii ’80 după câștigarea concursurilor Yamaha World Popular Song
Festival și a Eurovisionului. A urmat lansarea mai multor albume în limba
franceză, iar în 1986 a semnat un contract cu Sony Records. În anii 90 a
obținut succes la nivel mondial după lansarea câtorva materiale discografice de
succes în engleză și franceză, devenind unul din cei mai bine vânduți cântăreți
din istoria muzicii.

Celine Dion FOTO Profimedia

În anul 1999, Dion a decis să se retragă pentru o perioadă din
industria muzicală pentru a petrece mai mult timp cu familia, soțul ei fiind
diagnosticat cu cancer. A revenit în 2002 în atenția publică și a semnat în
același an un contract pe 3 ani (care s-a extins ulterior la o perioadă de
aproape 5 ani) pentru a apărea de 5 ori pe săptămână în spectacole organizate
la Caesar’s Palace, unul din hotelurile cele mai cunoscute din Las Vegas.

Muzica lui Dion a fost influențată de o mare varietate de genuri
muzicale: de la rock și R&B la gosspel și muzică clasică. Deși lansările
sale au primit recenzii variate, cântăreața este cunoscută în special pentru
abilitățile sale vocale. În 2004, după ce albumele sale au fost comercializate
în peste 175 de milioane de copii, Dion a primit în cadrul premiilor World
Music Awards distincția Chopard Diamond Award pentru că a devenit cea mai bine
vândută cântăreață a tuturor timpurilor.

1981: preşedintele
Ronald Reagan a fost împuşcat în piept, în afara unui hotel din Washington

Pe 30 martie 1981, America era martora unui atentat pus la cale de
John Hinckley Jr. împotriva proaspătului preşedinte ales Ronald Reagan, în ziua
în care acesta a susţinut un discurs la Washington. Atentatorul, care ulterior
s-a dovedit a fi un apropiat al vicepreşedintelui George Bush, l-a aşteptat pe
preşedinte să iasă din Hotelul Hilton şi l-a împuşcat în piept.

Tentativa de asasinat asupra lui Ronald Reagan Arhivă Adevărul

Reagan s-a ales cu un plămân perforat şi cu o puternică hemoragie
internă, plus o altă rană la braţul drept.

Pe lângă el, Hinkley Jr. a mai făcut
alte trei victime: un poliţist, garda de corp a preşedintelui (care a încasat
frontal un glonţ, în timp ce făcea scut în faţa preşedintelui) şi secretarul de
presă de pe lângă Casa Albă James Brad (care a rămas paralizat permanent).

Comentarii Facebook

Articole pe aceiasi tema:care fost împuşcat în la martie piept preşedintele prima Reagan Ronald VIDEO Washington ziua

Urmatorul

Călătorie în timp printre bijuteriile Munților Bucegi: Castelul Peleș și Castelul Cantacuzino FOTO

Nu ratati

Experții îi avertizează pe părinți să nu vapeze în apropierea copiilor. Vaporii pot provoca acumularea de substanțe chimice care duc la apariția cancerului

Nationalul

Comenteaza si tu

Actualitate

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Publicat

acum o zi

ianuarie 30, 2026

1SEO

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii

Organizarea spațiului de lucru reprezintă unul dintre factorii determinanți ai productivității și siguranței în orice mediu profesional. De la ateliere industriale și fabrici, până la centre logistice și săli de sport corporative, ordinea și modul de depozitare a echipamentelor influențează direct eficiența angajaților și atmosfera generală de lucru. În acest context, vestiarele metalice s-au impus ca o soluție practică și durabilă pentru gestionarea uniformelor, echipamentelor personale și uneltelor de lucru.

Vestiarele metalice nu doar că oferă spațiu de depozitare, dar contribuie la reducerea dezordinii, la creșterea productivității și la crearea unui mediu de lucru mai sigur și mai curat. Articolul de față analizează impactul lor asupra organizării muncii și modul în care acestea transformă spațiile profesionale.

Reducerea dezordinii și a distragerilor

Unul dintre cele mai evidente efecte ale vestiarelor metalice este capacitatea lor de a reduce dezordinea. În lipsa unui sistem de depozitare bine structurat, uniformele, echipamentele și obiectele personale ajung să fie lăsate pe scaune, bănci sau pe jos, creând un spațiu aglomerat și neplăcut vizual. Această dezordine nu doar că afectează aspectul general al încăperii, dar generează și distrageri care pot reduce concentrarea angajaților.

Vestiarele metalice permit fiecărui angajat să aibă propriul spațiu clar delimitat, în care își poate depozita hainele de lucru, încălțămintea sau accesoriile personale. Sertarele și rafturile integrate facilitează separarea obiectelor pe categorii, iar ușile închise împiedică răspândirea vizuală a echipamentelor. În practică, acest lucru reduce timpul petrecut în căutarea obiectelor și minimizează distragerile, permițând angajaților să se concentreze pe sarcinile esențiale.

De asemenea, ordinea vizuală creată de vestiarele metalice are un impact psihologic pozitiv. Spațiile bine organizate induc o senzație de control și profesionalism, ceea ce poate încuraja angajații să mențină disciplina și să adopte comportamente mai eficiente în desfășurarea activităților lor.

Creșterea productivității angajaților

Productivitatea angajaților este strâns legată de eficiența modului în care aceștia accesează și depozitează echipamentele necesare muncii lor. Fiecare minut pierdut în căutarea uniformei sau a uneltei potrivite reprezintă timp în care activitatea productivă este suspendată. Vestiarele metalice contribuie semnificativ la reducerea acestei pierderi de timp, oferind un sistem de organizare clar și rapid.

Sertarele etichetate și spațiile dedicate pentru fiecare tip de echipament permit angajaților să găsească totul imediat. Aceasta reduce frustrările și crește satisfacția profesională, iar studiile au demonstrat că un mediu de lucru organizat stimulează implicarea și eficiența personalului.

În plus, angajații sunt mai motivați să respecte procedurile de depozitare și igienă atunci când spațiul le oferă soluții practice. Vestiarele metalice facilitează acest comportament, contribuind la crearea unui flux de lucru coerent și la reducerea timpilor morți în activitățile zilnice.

Un spațiu de lucru mai curat și sigur

Siguranța și igiena sunt două componente fundamentale ale unui mediu profesional eficient. Dezordinea și echipamentele lăsate la întâmplare pot genera accidente, precum alunecări, împiedicări sau căderi de obiecte. Vestiarele metalice ajută la prevenirea acestor riscuri, deoarece permit depozitarea uniformelor, încălțămintei și echipamentului voluminos într-un mod ordonat și securizat.

Mai mult, metalul este un material ușor de curățat și rezistent la uzură. Suprafețele vestiarelor pot fi dezinfectate rapid, iar structura solidă previne deteriorările cauzate de utilizarea zilnică intensă. Prin urmare, un spațiu echipat cu vestiare metalice rămâne curat și igienic, reducând riscul contaminării sau al accidentelor de muncă.

Vestiarele metalice contribuie, de asemenea, la protecția obiectelor personale ale angajaților. Sistemele de încuietori robuste previn furtul sau accesul neautorizat, creând un mediu sigur în care personalul se poate concentra pe activitatea lor fără grija bunurilor personale.

Concluzie

Impactul vestiarelor metalice asupra organizării muncii este evident și multidimensional. Ele reduc dezordinea și distragerile, permit creșterea productivității prin acces rapid la echipamente și contribuie la menținerea unui spațiu de lucru curat și sigur. Prin combinarea durabilității, funcționalității și securității, aceste vestiare devin un element esențial al oricărui mediu profesional, fie el industrial, sportiv sau logistic.

Investiția într-un vestiar metalic nu este doar o alegere practică, ci și strategică. Ea sprijină disciplina organizațională, eficiența personalului și crearea unei atmosfere profesionale, contribuind semnificativ la succesul și siguranța activităților desfășurate.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 30, 2026

1SEO

Reabilitarea termică – Rolul central al tâmplăriei PVC în proiect

În ultimii ani, programele de reabilitare termică au devenit o prioritate atât pentru clădirile rezidențiale, cât și pentru instituții publice sau spații comerciale. Creșterea costurilor la energie, dorința de confort sporit și preocupările legate de eficiența energetică fac ca investițiile în termoizolație să fie mai importante ca oricând. Deși cei mai mulți asociază reabilitarea termică în primul rând cu polistirenul de pe fațadă, în realitate tâmplăria PVC joacă un rol central în performanța energetică a unei clădiri.

Ferestrele sunt punctele cele mai vulnerabile ale anvelopei: prin ele se pierd cantități mari de căldură, se creează punți termice, apare condensul, iar confortul interior se schimbă semnificativ în funcție de calitatea lor. Totodată, ferestrele sunt primele care intră în contact direct cu radiația solară, cu diferențele mari de temperatură și cu factorii de mediu, ceea ce le face esențiale în orice proiect de reabilitare.

Un proces de modernizare energetică eficient nu înseamnă doar izolarea pereților, ci îmbinarea corectă a tuturor elementelor – iar fereastra din PVC este una dintre primele decizii care trebuie luate.

Coordonarea montajului cu anveloparea clădirii (termosistemul)

Una dintre cele mai frecvente greșeli în proiectele de reabilitare este lipsa coordonării dintre echipa care montează ferestrele și echipa responsabilă de termosistemul clădirii. De multe ori, tâmplăria se schimbă înainte sau după anvelopare fără a se ține cont de poziția corectă în stratul termoizolant.

Ideal, fereastra trebuie inclusă în planul de izolare al pereților, nu lăsată „în spate” față de termosistem. Astfel se obține:

Reducerea pierderilor de căldură prin perimetru;
Eliminarea diferențelor de temperatură în jurul ferestrei;
Creșterea confortului interior;
Prevenirea condensului pe margini.

Pentru clădirile reabilitate corect, fereastra se montează în zona termoizolației, nu în zidul rece. Această poziționare poate necesita console speciale sau spumă cu dilatare controlată, dar rezultatul este una dintre cele mai eficiente măsuri de creștere a eficienței energetice.

Evitarea punților termice la îmbinarea cu zidul

O altă problemă des întâlnită în reabilitare o reprezintă punțile termice din jurul ferestrei. Acestea apar atunci când zona de contact între profilul PVC și zidărie nu este corect izolată sau este izolată doar cu spumă poliuretanică, fără etanșare suplimentară. Spuma este necesară, dar nu este suficientă pentru a asigura etanșare la aer și vapori.

Pentru o tâmplărie performantă, îmbinarea trebuie realizată cu:

Benzi de etanșare hidro și termoizolante (interior și exterior);
Spumă poliuretanică cu celulă închisă, adaptată pentru eficiență energetică;
Profile de colț și glafuri corect montate, care să evite pierderile locale de căldură.

Dacă acest detaliu este ignorat, pe lângă pierderile de energie, pot apărea probleme suplimentare: condens, mucegai, miros de umezeală sau deformarea finisajelor în jurul ferestrei. Investiția într-o fereastră performantă poate fi inutilă dacă montajul nu este tratat ca parte a termoizolației clădirii.

Măsurarea performanței înainte și după schimbare

O reabilitare corectă are la bază nu doar intuiție sau recomandări, ci date măsurabile. Tâmplăria PVC performantă nu ar trebui aleasă doar după preț, ci după specificații și rezultate testabile. Pentru clădirile mari sau pentru proiectele cu finanțare publică, măsurătorile sunt obligatorii, dar ele ar trebui utilizate și la nivel rezidențial.

Evaluarea performanței se poate face prin:

Termografie, care evidențiază pierderile de căldură înainte și după montaj;
Testul blower-door, care indică etanșeitatea clădirii;
Analiza coeficienților ferestrelor: Uf (profil), Ug (geam), Uw (fereastră completă).

După montaj, aceste măsurători nu sunt doar confirmări tehnice, ci pot demonstra eficiența lucrărilor și pot oferi garanția unei investiții corecte. De exemplu, o fereastră PVC cu geam triplu poate reduce pierderile de energie chiar cu 40–60% în comparație cu tâmplăria veche din lemn sau aluminiu neizolat.

Concluzie

Reabilitarea termică a unei clădiri nu înseamnă doar lipirea unui strat de polistiren pe fațadă. Fereastra joacă un rol central în performanța energetică, confortul interior și durabilitatea lucrării. Tâmplăria PVC, datorită eficienței termoizolante, etanșeității crescute și raportului excelent calitate–cost, este una dintre cele mai inteligente investiții dintr-un astfel de proiect.

Totuși, performanța ei depinde în mod direct de modul în care este integrată în anvelopa clădirii. Montajul corect, eliminarea punților termice și verificarea rezultatelor prin măsurători sunt elemente care transformă o simplă lucrare într-o reabilitare energetică reală. În final, succesul proiectului nu stă doar în materiale, ci în modul în care acestea lucrează împreună, creând o clădire eficientă, confortabilă și pregătită pentru viitor.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare

Actualitate

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Publicat

acum 2 zile

ianuarie 29, 2026

1SEO

Adâncimea glafului PVC de interior – Cum afectează estetica și funcționalitatea

Glafurile interioare din PVC reprezintă unul dintre acele elemente aparent mărunte, dar extrem de importante pentru aspectul final al unei ferestre. Ele completează vizual tâmplăria, ascund marginile zidului și creează un spațiu util în apropierea geamului. Deși adesea lăsat la urmă în procesul de amenajare, glaful interior are un rol atât estetic, cât și funcțional, iar una dintre caracteristicile sale esențiale este adâncimea.

Adâncimea unui glaf nu se rezumă doar la cât „iese” în afara peretelui, ci influențează felul în care circulă aerul cald de la calorifer, modul în care lumina pătrunde în încăpere, dar și posibilitățile de decorare a ferestrei. Un glaf prea scurt poate arăta neproporționat, iar unul prea adânc poate crea probleme de circulație a aerului și poate favoriza apariția condensului pe geam. De aceea, este esențial ca alegerea adâncimii glafului să fie adaptată atât ferestrei, cât și spațiului în care este instalat.

Regula de bază – Cât ar trebui să iasă glaful în afara peretelui?

O regulă simplă, dar importantă, spune că glaful ar trebui să depășească peretele cu aproximativ 3–5 cm, în funcție de grosimea zidului și de designul interior. Această depășire permite o protecție eficientă a tencuielii și creează o linie vizuală armonioasă în jurul ferestrei. Totuși, există situații în care se optează pentru glafuri semnificativ mai adânci, fie din rațiuni estetice, fie pentru a obține un spațiu suplimentar utilizabil.

Un glaf prea scurt poate părea „tăiat”, lăsând impresia unei finisări incomplete, în timp ce unul exagerat de lung poate deveni incomod în utilizare sau poate obtura curgerea eficientă a aerului cald din calorifer spre fereastră. Așadar, adâncimea trebuie aleasă echilibrat și evaluată în raport cu amplasarea radiatorului, distanța față de geam și stilul camerei. Pentru ferestre montate pe pereți groși sau în clădiri cu un design mai masiv, glafurile mai adânci pot oferi un aspect elegant, cu linii puternice. În schimb, în spațiile moderne, minimaliste, se poate prefera un glaf mai discret, aproape la nivelul peretelui, pentru a păstra simplitatea vizuală.

Spațiul pentru decorațiuni, plante și obiecte utile

Unul dintre cele mai apreciate avantaje ale unui glaf adânc este posibilitatea de a-l folosi ca spațiu funcțional sau decorativ. Locul din dreptul ferestrei este ideal pentru plante, fiind zona cu cea mai multă lumină naturală. Pe lângă plante, glafurile pot găzdui obiecte decorative, lumânări, fotografii sau chiar elemente utile precum telecomenzi, difuzoare de aromă ori cărți.

Alegerea adâncimii influențează direct acest potențial. Un glaf îngust limitează posibilitățile, împingând proprietarul să renunțe la decorare, în timp ce unul suficient de adânc poate deveni un mic spațiu „activ”, integrat vieții zilnice. Totuși, utilizarea decorativă trebuie făcută responsabil. Un glaf excesiv încărcat poate bloca circulația aerului cald, favorizând răcirea geamului și apariția condensului în sezonul rece. Este important să fie păstrată o zonă liberă sau aerisită pentru ca aerul cald să urce corespunzător spre fereastră.

Evitarea supraîncălzirii glafului de căldura de la calorifer

Un aspect mai puțin discutat, dar extrem de important, este interacțiunea dintre glaf și radiator. În majoritatea camerelor, caloriferul se află sub geam, iar aerul cald urcă în mod natural în sus. Dacă glafurile sunt prea adânci, ele pot acționa ca o barieră, împiedicând aerul să ajungă la sticla ferestrei. Rezultatul? Fereastra se răcește excesiv, ceea ce crește riscul de condens și chiar mucegai. Pe lângă această problemă, glafurile din PVC sunt sensibile la temperaturi extreme. Deși rezistente, ele pot suferi în timp dacă sunt supuse constant la supraîncălzire directă, mai ales dacă suprafața este acoperită cu vopsele, folii sau decoruri care absorb căldura.

Pentru a evita aceste inconveniențe, se recomandă:

Păstrarea unei grosimi echilibrate a glafului în funcție de puterea caloriferului;
Evitarea acoperirii complete cu obiecte care blochează aerul;
Montarea unor grile de ventilație în cazul glafurilor foarte late.

Aceste soluții simple permit radiatorului să funcționeze optim, menținând geamul cald, reducând riscul de condens și protejând în același timp materialul PVC.

Concluzie

Deși pare doar un element decorativ, adâncimea glafului PVC de interior are un impact real asupra confortului, esteticii și chiar eficienței energetice a locuinței. Alegerea unui glaf dimensionat corect contribuie la un aspect armonios al ferestrelor, oferă un spațiu util pentru decorațiuni sau plante și, foarte important, promovează circulația optimă a aerului cald.

În final, un glaf bine ales nu este doar frumos, ci funcțional. Iar în amenajarea locuinței, cele mai reușite rezultate apar atunci când estetica merge mână în mână cu utilitatea. Un detaliu aparent minor devine astfel un element care schimbă cu adevărat felul în care ne bucurăm de spațiul de lângă fereastră.

Comentarii Facebook

Citeste in continuare