Actualitate
28 aprilie: Penelope Cruz, prima actriță spaniolă care a câștigat un Premiu Oscar, împlinește 50 de ani
Pe data de 28
aprilie, renumita actriță spaniolă, Penelope Cruz, își
sărbătorește cea de-a 50-a aniversare. Este, de asemenea, ziua în
care s-a născut omul politic Pache-Protopopescu
și a fost înființată Societatea
Scriitorilor Români,
sub conducerea publicistului Cincinat Pavelescu.
Penelope Cruz împlinește 50 de ani FOTO Profimedia
Sărbătoare ortodoxă: Intrarea Domnului în Ierusalim (Floriile)
Ziua mondială a siguranţei şi sănătăţii la locul de muncă
(ONU)
1882: S-a născut Theodor Angheluţă, matematician
Theodor Angheluță s-a născut în satul Adam din județul Galați,
ca fiu al unui țăran. A urmat studiile secundare la Bârlad și
apoi, în perioada 1902-1905, a frecventat Facultatea de Științe a
Universității din București.
Theodor Angheluță FOTO ictp.acad.ro
Pentru a-și continua formarea, s-a specializat la Sorbona în
perioada 1909-1914, avându-l ca profesor pe renumitul Émile Picard.
În 1923, și-a susținut teza de doctorat la București, intitulată
„O clasă generală de polinoame trigonometrice și aproximațiunea
cu care ele reprezintă o funcțiune continuă”.
Angheluță a fost numit profesor titular la cursul de algebră
superioară la Universitatea din Cluj în anul 1923, poziție pe care
a deținut-o până la pensionare. În 1948, a fost ales membru de
onoare al Academiei Române și a devenit membru titular al Academiei
de Științe din România începând cu data de 7 iunie 1943. În
1963, a primit titlul de „Om de știință emerit”.
Contribuțiile lui Angheluță în domeniul matematicii au fost
remarcabile, cu lucrări de pionierat în teoria funcțiilor,
ecuațiilor diferențiale și integrale, ecuațiilor funcționale și
algebrice. Un tip de ecuații funcționale îi poartă numele:
„Ecuații funcționale Angheluță”. De asemenea, a adus
contribuții semnificative în teoria seriilor trigonometrice.
Pe lângă activitatea sa academică, Angheluță a scris peste 90 de
lucrări originale, dintre care se remarcă: „Curs de algebră
superioară” (în două volume, 1940), „Curs de mecanică
rațională” (1926), „Aplicații de mecanică” (1927), „Curs
de teoria funcțiilor de o variabilă complexă” (1940) și
„Funcții analitice” (1945).
Lucrările sale au fost reunite sub titlul „Opera matematică” de
către profesorul Dumitru Ionescu și publicate în 1970 de Editura
Academiei Române. Angheluță a fost decorat cu Semnul Onorific
„Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului”, la data
de 13 octombrie 1941.
1893: A murit Emmanuel Pache-Protopopescu, om politic
Emanoil Protopopescu-Pake, cunoscut sub numele de Pache Protopopescu,
s-a născut la data de 12 februarie 1845, în „Mahalaua Negustori”
din București, în Țara Românească, fiind fiul lui Iancu,
protopop și preot la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, denumire care a
dat și numele de familie „Protopopescu”.
„Pake” Protopopescu FOTO Arhivă
Copilăria i-a fost marcată de porecla „Pake”, provenită de la
pronunția abrevierii Mano-lake, fiind un nume cu care era
familiarizat încă din copilărie.
Emanoil Protopopescu a urmat o educație riguroasă în domeniul
juridic, obținând titlul de doctor în drept la universitățile
din Paris, Bruxelles și Geneva. După absolvire, timp de nouă ani
(1879-1888), a fost profesor de drept la Școala Comercială din
București, instituție cunoscută astăzi sub numele de Școala
Superioară Comercială „N. Krețulescu”.
În paralel cu activitatea sa didactică, Protopopescu a ocupat
funcția de primar al Bucureștiului între anii 1888 și 1891. În
timpul mandatului său, a fost recunoscut ca unul dintre cei mai buni
primari ai orașului, datorită modernizării pe care a impus-o. A
deschis noi linii de tramvai, a reorganizat primăria și a impus
reguli stricte de construcție, contribuind astfel la „europenizarea”
orașului.
De asemenea, Protopopescu a acordat o atenție deosebită
învățământului, inaugurând 28 de școli în București,
inclusiv actualul Colegiu Național „Gheorghe Lazăr”. A lucrat
intens pentru extinderea rețelei de tramvai și pentru impunerea
unor reguli civilizate în transportul public.
Tragica sa moarte a avut loc la vârsta de doar 48 de ani, pe data de
28 aprilie 1893, la București, din cauza unei pietre la ficat care a
rupt vezica biliară. Emanoil Protopopescu-Pake a fost înmormântat
în Cimitirul Bellu.
În ciuda absenței unui monument fizic în prezent, memoria sa este
păstrată prin numirea unui bulevard din Sectorul 2 al capitalei și
prin Clubul de Dezbateri al Colegiului Național „Mihai Viteazul”
din București, care îi poartă numele.
1889: S-a născut Antonio de Oliveira Salazar, politician,
prim-ministru al Portugaliei
António de Oliveira Salazar s-a născut în Vimieiro, localitate
situată în Districtul Viseu, Portugalia. A fost un prominent om
politic portughez, cunoscut pentru rolul său în instaurarea și
conducerea regimului dictatorial de extremă dreaptă din Portugalia,
cunoscut sub numele de Estado Novo.
Antonio de Oliveira Salazar FOTO Wikipedia
După absolvirea Facultății de Drept la Universitatea din Coimbra,
Salazar a urmat o carieră în domeniul academic, devenind profesor
universitar. Ulterior, și-a început ascensiunea în lumea politică,
fiind numit Ministru de Finanțe în 1928, de către premierul José
Vicente de Freitas.
În 1932, Salazar a fondat partidul corporatist Uniunea Națională,
devenind președinte și impunând un regim autoritar în Portugalia
sub numele de Estado Novo. Acest regim a fost caracterizat de
cenzură, represiune politică și economică, precum și de
promovarea unui naționalism conservator și autoritar.
Salazar a deținut funcția de prim-ministru al Portugaliei între
1932 și 1968, devenind una dintre cele mai longevive figuri politice
din istoria Portugaliei. A condus țara printr-o perioadă
tumultuoasă, inclusiv prin neutralitatea în timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial și printr-o serie de reforme economice și
sociale.
Cu toate că a avut o popularitate considerabilă în anii de început
ai regimului său, pe măsură ce timpul a trecut, critica internă
și presiunea internațională împotriva regimului său au crescut.
Regimul lui Salazar a fost sfârșit de Revoluția lui Cravatelor
Roșii din 1974, care a dus la căderea dictaturii și la instaurarea
democrației în Portugalia.
António de Oliveira Salazar a murit la data de 27 iulie 1970, la
Lisabona, Portugalia, la vârsta de 81 de ani.
1908: A luat fiinţă Societatea Scriitorilor Români
Pe 28 aprilie 1908, la București, s-a întemeiat Societatea
Scriitorilor Români, avându-l ca prim președinte pe Cincinat
Pavelescu. Acesta a fost urmat în mai multe rânduri de către
Mihail Sadoveanu, care a condus societatea de trei ori în perioade
diferite.
De-a lungul anilor 1908-1947, Societatea Scriitorilor Români a avut
un total de doisprezece președinți, aleși în 36 de adunări
generale. Printre aceștia, Liviu Rebreanu a fost reales de șapte
ori, iar Corneliu Moldovanu de șase ori. Alți scriitori care au
ocupat funcția de președinte au fost N. I. Herescu, Mihail
Sadoveanu, Victor Eftimiu, N. M. Condiescu și Mihail Dragomirescu,
fiecare de câte trei ori.
După evenimentele de la 23 august 1944, în urma cărora
președintele N.I. Herescu a fugit în străinătate, a fost
convocată o nouă adunare generală a Societății la 24 septembrie
1944. În ianuarie 1948, scriitorii, înțelegând noile orientări
ale literaturii române, au hotărât constituirea Societății
Scriitorilor din România în locul Societății Scriitorilor Români.
Noua organizație și-a extins sfera de activitate, incluzând și
scriitori de alte naționalități care activau în România, precum
și membrii Societății Autorilor Dramatici, cu întregul lor
patrimoniu. Comitetul ales în 1948 a fost format din Zaharia Stancu,
președinte; Ion Călugăru, secretar general; Gala Galaction, N.D.
Cocea, Gaal Gabor și Al. Șahighian, vicepreședinți. Acest comitet
a funcționat până la 27 martie 1949, când s-a înființat Uniunea
Scriitorilor din Republica Populară Română.
1954: A murit Leon Jouhaux, politician francez, laureat al
Premiului Nobel pentru Pace în 1951
Léon
Jouhaux s-a născut pe 1 iulie 1879 în Paris, Franța, și a murit
la 28 aprilie 1954, tot în Paris. A fost un sindicalist francez cu
orientare libertariană, cunoscut pentru activismul său în mișcarea
sindicală și pentru lupta sa pentru drepturile muncitorilor.
Leon Jouhaux FOTO Wikipedia
În
calitate de secretar general al CGT (Confederația Generală a
Muncitorilor) din 1909 până în 1947, Jouhaux a militat constant
pentru respectarea principiilor consacrate în Carta de la Amiens din
1906, care sublinia independența sindicală față de partidele
politice, stat și biserică. A fost un critic vocal al tentativelor
de control asupra sindicatelor de către diverse organizații,
inclusiv secțiunea franceză a Internaționalei Muncitorești și
bolșevicii.
În
1947, în contextul presiunilor exercitate de Partidul Comunist
Francez (PCF) asupra sindicatului, Jouhaux și colegii săi au
demisionat din conducerea confederației și au fondat CGT-FO,
continuând tradiția CGT, fidelă principiilor Cartei de la Amiens.
Jouhaux
a avut o contribuție semnificativă la reformele sociale din Franța,
inclusiv introducerea concediilor plătite, săptămâna de lucru de
40 de ore și naționalizarea unor sectoare economice. A fost pus sub
urmărire și arestat în timpul regimului de la Vichy și apoi de
către naziști în timpul ocupației franceze în timpul celui de-Al
Doilea Război Mondial. A fost deținut în lagărele de concentrare
Buchenwald și Itter, iar eliberarea sa a avut loc în mai 1945.
După
eliberarea Franței, Jouhaux și-a reluat activitatea sindicală,
devenind vicepreședinte al Confederației Internaționale a
Sindicatelor Libere și delegat la Organizația Națiunilor Unite
(ONU). A devenit președinte al Consiliului Economic și Social al
celei de-a Patra Republici Franceze în 1947 și a deținut această
funcție până la moartea sa în 1954.
Pentru
angajamentul său în promovarea păcii și drepturilor muncitorilor,
Léon Jouhaux a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace în 1951,
în timp ce era președinte al CGT-FO.
1969: Preşedintele Franţei, generalul Charles De Gaulle
(1959-1969), a demisionat
1969
a fost anul în care Charles de Gaulle și-a încheiat mandatul de
președinte al Franței, marcând sfârșitul unei ere politice
importante pentru istoria țării.
Generalul Charles De Gaulle FOTO Arhivă
Succesul
său ca lider militar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
l-a consacrat ca un erou național și l-a propulsat în sfera
politică, devenind primul președinte al celei de-a V-a Republici
franceze, în 1959.
De
Gaulle a fost perceput ca un simbol al forței și al rezistenței
naționale, fiind considerat „omul providențial al Franței”, în
momentele critice ale secolului al XX-lea.
Cu
toate acestea, sfârșitul mandatului său a fost marcat de tulburări
sociale și politice, cu evenimente precum revoltele studențești
din mai 1968 și grevele generale care au urmat. Acestea au pus sub
semnul întrebării autoritatea sa și au afectat popularitatea
guvernului său.
Tensiunile
dintre de Gaulle și prim-ministrul său, Georges Pompidou, au
crescut în această perioadă, iar relația lor a devenit mai
tensionată odată cu declarațiile lui Pompidou privind succesiunea
prezidențială.
În
aprilie 1969, de Gaulle a organizat un referendum pentru a-și
legitima politica de reformă a statului și pentru a-și consolida
puterea. Cu toate acestea, francezii au votat împotriva propunerilor
sale, iar în urma acestui eșec, el a decis să-și prezinte
demisia.
Demisia
lui de Gaulle a marcat sfârșitul unei ere în politica franceză și
a deschis calea pentru o nouă conducere. Georges Pompidou, fostul
său prim-ministru, a fost ales ca succesor în urma alegerilor
prezidențiale din iunie 1969, marcând o tranziție pașnică și
constituțională de la o eră la alta.
De
Gaulle a murit la scurt timp după aceasta, în noiembrie 1970,
din cauza unui anevrism.
1974: S-a născut Penelope Cruz, prima actriţă din Spania
recompensată cu un Premiu Oscar
S-a născut la Alcobendas, un oraș din apropierea Madridului.
Penélope Cruz Sánchez este una dintre cele mai cunoscute și
apreciate actrițe spaniole din industria filmului internațional.
Penelope Cruz în Vogue, Spania FOTO Arhivă
Cruz și-a început cariera artistică la vârsta de 15 ani, când a
fost remarcată de un agent al agenția de modele pentru care lucra,
iar apoi și-a făcut debutul în lumea filmului în 1989, într-un
film de lung metraj intitulat „El Laberinto Griego” (Labirintul
grecesc).
Filmul spaniol „Jamón, Jamón”, din 1992, a fost cel care i-a
adus notorietatea, jucând alături de actorul Javier Bardem.
După această apariție, Cruz și-a continuat ascensiunea în lumea
filmului, jucând într-o serie de filme de succes, atât în Spania,
cât și în străinătate. Printre rolurile sale notabile se numără
apariția în „Belle Epoque” (1992), care a câștigat Premiul
Oscar pentru cel mai bun film străin, și „La Niña de tus ojos”
(The Girl of Your Dreams) (1998).
În anii 2000, Cruz a devenit tot mai prezentă în filmele de la
Hollywood, apărând în producții precum „Vanilla Sky” (2001),
regizat de Cameron Crowe, alături de Tom Cruise, și „Volver”
(2006), regizat de Pedro Almodóvar, pentru care a primit o
nominalizare la Premiile Oscar pentru cea mai bună actriță.
Filmul „Vicky Cristina Barcelona” (2008) regizat de Woody Allen,
i-a adus premiul Oscar pentru cea mai bună actriță în rol
secundar, pentru interpretarea sa captivantă a personajului Maria
Elena.
De-a lungul carierei sale, Penelope Cruz a continuat să își
demonstreze versatilitatea și talentul într-o varietate de roluri,
trecând cu succes de la drame intense la comedii romantice. Ea a
lucrat cu regizori de renume precum Pedro Almodóvar, Ridley Scott,
Sergio Castellitto și Asghar Farhadi.
În afara carierei sale cinematografice, Cruz este, de asemenea,
cunoscută pentru implicarea sa în diverse cauze umanitare și
caritabile. Ea este ambasador pentru Organizația Națiunilor Unite
pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și a fost implicată
activ în campanii pentru drepturile animalelor și protecția
mediului înconjurător.
Penélope Cruz este căsătorită cu actorul spaniol Javier Bardem,
cu care are doi copii.
1995: A murit Nicolae Dinică, actor
Nicolae
Dinică s-a născut pe 23 februarie 1940, în inima Bucureștiului,
fiind unul dintre cei mai apreciați actori români de film și
teatru. De mic, a fost fascinat de lumea artei și a teatrului.
Nicolae Dinică FOTO Cinemagia
După
absolvirea liceului, Nicolae Dinică a urmat drumul către Institutul
de Artă Teatrală și Cinematografie din București, unde și-a
dezvoltat abilitățile actoricești sub îndrumarea unor mari
profesori și regizori. Aici, și-a pus bazele carierei sale
impresionante în lumea teatrului și a cinematografiei românești.
Debutul
său în lumea filmului a avut loc în 1965, odată cu rolul din
filmul „Calea Victoriei sau cheia visurilor”. Cu o prestație
remarcabilă, Nicolae Dinică și-a câștigat rapid admirația
publicului și aprecierea criticilor.
De-a
lungul carierei sale, a interpretat o varietate de personaje
memorabile într-o serie de filme notabile, precum „Somnul insulei”
(1994) și „O lumină la etajul zece” (1984), demonstrându-și
versatilitatea și talentul actoricesc.
Cu
toate că a cunoscut succesul și recunoașterea în lumea filmului,
Nicolae Dinică și-a păstrat întotdeauna legătura strânsă cu
teatrul. A fost un actor dedicat și pasionat, contribuind la
numeroase producții teatrale de succes și impresionând publicul cu
prezența sa scenică și interpretările sale captivante.
Pe
6 martie 2014, lumea artistică românească a suferit o mare
pierdere odată cu trecerea sa în neființă, la București, la
vârsta de 74 de ani.
1996: A murit Alexandru Jebeleanu, poet
Alexandru Jebeleanu s-a născut pe 7 octombrie 1923 în localitatea
Șipet din județul Timiș și a avut o contribuție semnificativă
în literatura română ca poet.
După absolvirea
liceului industrial din Timișoara, a urmat un semestru de studii la
Facultatea de Agronomie din aceeași localitate.
Cu toate acestea, adevărata sa pasiune a fost
literatura, așa că s-a orientat spre Facultatea de Filologie a
Universității din Timișoara, pe care a absolvit-o în anul 1959.
Debutul său în lumea literară a avut loc în revista „Universul
literar” în anul 1941, iar primul său volum, „Oglinzi sonore”,
a fost publicat în 1945.
Odată cu înființarea Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor
din România în 1949, Alexandru Jebeleanu a devenit una dintre
figurile de frunte ale acestei organizații, ocupând funcția de
Secretar (președinte) până în anul 1970. Între 1952 și 1972, a
fost redactor-șef al publicației „Scrisul bănățean”, care
ulterior și-a schimbat denumirea în „Orizont”.
În 1972, Jebeleanu s-a implicat în activitatea editorială,
devenind redactor și apoi director al Editurii Facla din Timișoara.
Contribuția sa la literatura română a fost recunoscută și în
domeniul muzical, fiind colaborator cu compozitorul Doru Popovici
pentru realizarea lucrării „Madrigale bănățene”.
Alexandru Jebeleanu a fost o figură importantă în dezvoltarea
literaturii române și a avut un impact semnificativ în promovarea
culturii și artei din regiunea Banatului. A încetat din viață la
28 aprilie 1996, la București.
1999: A murit Arthur Leonard Schawlow, fizician, laureat al
Premiului Nobel pentru Fizică în 1981
Biografie Schawlow s-a născut pe 5 mai 1921 în Mount Vernon, New
York. Mama sa, Helen (Mason), era din Canada, iar tatăl său, Arthur
Schawlow, era un imigrant evreu din Riga (pe atunci în Imperiul Rus,
acum în Letonia).
Arthur Leonard Schawlow FOTO Wikipedia
Schawlow a fost crescut în religia protestantă a mamei sale. La
vârsta de trei ani, Arthur și familia sa s-au mutat la Toronto,
Ontario, Canada. La vârsta de 16 ani, a absolvit liceul la Vaughan
Road Academy (apoi Vaughan Collegiate Institute) și a primit o bursă
în științe la Universitatea din Toronto (Colegiul Victoria).
După obținerea licenței, Schawlow a continuat studiile
universitare la Universitatea din Toronto, care au fost întrerupte
din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. La sfârșitul
războiului, a început lucrul la doctoratul său la universitate sub
îndrumarea profesorului Malcolm Crawford.
Ulterior, a ocupat o poziție postdoctorală cu Charles H. Townes la
departamentul de fizică al Universității Columbia în toamna
anului 1949.
A acceptat o poziție la Bell Labs la sfârșitul anului 1951. A
părăsit Bell Labs în 1961 pentru a se alătura facultății
Universității Stanford ca profesor. A rămas la Stanford până
când s-a pensionat, în 1996.
Deși cercetarea lui s-a concentrat pe optică, în special pe lasere
și utilizarea lor în spectroscopie, a desfășurat și investigații
în domeniile superconductivității și rezonanței nucleare.
Schawlow a împărțit Premiul Nobel pentru Fizică în 1981 cu
Nicolaas Bloembergen și Kai Siegbahn pentru contribuțiile lor la
dezvoltarea spectroscopiei cu laser.
Schawlow a fost coautor al lucrării larg utilizate Spectroscopie cu
microunde (1955) împreună cu Charles Townes. Schawlow și Townes au
fost primii care au publicat teoria proiectării și funcționării
laserului în lucrarea lor semnificativă din 1958 despre măsuri
optice, deși Gordon Gould este adesea creditat cu „inventarea”
laserului, datorită lucrărilor sale nepublicate care au precedat pe
cele ale lui Schawlow și Townes cu câteva luni. Primul laser
funcțional a fost realizat în 1960 de Theodore Maiman.
În 1991, Corporația NEC și Societatea Americană de Fizică au
instituit un premiu: Premiul Arthur L. Schawlow în Știința
Laserului. Premiul este acordat anual „candidaților care au adus
contribuții remarcabile la cercetarea de bază folosind laserele.”
În 1951, s-a căsătorit cu Aurelia Townes, sora mai mică a
consilierului său postdoctoral, Charles Townes. Au avut trei copii:
Arthur Jr., Helen și Edith. Arthur Jr. este autistic, cu foarte
puține abilități de vorbire.
Schawlow și profesorul Robert Hofstadter de la Stanford, care și el
avea un copil autist, s-au aliat pentru a se ajuta reciproc să
găsească soluții pentru această condiție. Arthur Jr. a fost
plasat într-un centru special pentru persoanele autiste, iar mai
târziu, Schawlow a înființat o instituție pentru îngrijirea
persoanelor cu autism în Paradise, California. Aceasta a fost
numită, mai târziu, Centrul Arthur Schawlow, în 1999, puțin
înainte de moartea sa.
Schawlow a murit de leucemie în Palo Alto, California, la 28 aprilie
1999. Avea vârsta de 77 de ani.
Actualitate
Un intrus care s-a aventurat pe insula lui Epstein susține că a fost legat la ochi, mâini și picioare și aruncat într-o temniță
Un YouTuber care s-a aventurat recent pe o insulă privată care a aparținut cândva lui Jeffrey Epstein susține că a fost legat cu mâinile și picioarele și aruncat într-o temniță, cu ochii legați.
Benjamin Owen FOTO: X
Benjamin Owen, în vârstă de 44 de ani, din Memphis, a călătorit pe 25 aprilie în insula Little St James din Caraibe, cunoscută pentru reputația sa proastă, împreună cu prietenul său Ryan Dalton și o a treia persoană neidentificată.
Însă, atunci când cei trei au fost zăriți de un grup, Owen a declarat că a fost legat de mâini și picioare, legat la ochi și aruncat într-o cameră pe care a numit-o „temniță”, potrivit Daily Mail.
Câteva ore mai târziu, a spus el, a sosit poliția din Insulele Virgine și l-a arestat.
„Nu cred că era menit să părăsesc insula aceea în viață”, a declarat Owen pentru CBS News.
Poliția susține acum că cei care lucrează pe insulă pentru noul proprietar, Stephen Deckoff, încercau să-și facă dreptate, pe fondul unui val de influenceri care se înghesuiau pe celebra insulă din Caraibe.
În proces intentat de holdingul insulei împotriva lui Owen și a asociaților săi se arată că aceștia sunt „căutători de faimă pe internet” și „teoreticieni ai conspirației” care au acționat cu „indiferență nesăbuită și imprudentă”.
De asemenea, se susține că grupul face parte dintr-o „subcultură în creștere rapidă a așa-numiților «exploratori urbani», influencerii de pe rețelele sociale, YouTub-eri și persoane în căutare de publicitate pe internet care… profită financiar de notorietatea insulei și de asocierea acesteia cu Jeffrey Epstein”.
Se susține, de asemenea, că Owen și Dalton „se delectează cu teoriile lor conspiraționiste nebunești și le folosesc pentru a-și justifica comportamentul criminal”.
Este unul dintre cele trei procese civile de acest gen prin care se solicită despăgubiri împotriva presupușilor intruși de către o societate cu răspundere limitată (LLC) legată de Deckoff, miliardarul fondator al Black Diamond Capital Management.
Owen a postat videoclipuri online în care își împărtășește teoria că Epstein este încă în viață – o opinie pe care Dalton a spus că o împărtășește.
„Nu am văzut nicio dovadă că ar fi încă în viață acolo, dar asta face parte din căutarea adevărului”, a explicat el pentru WREG.
Owen a mai spus că „încerca să facă niște cercetări pentru a readuce povestea aceea în lumina reflectoarelor și pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la organizația noastră non-profit We Fight Monsters, care combate traficul de persoane și exploatarea”.
Într-o declarație pentru CBS News, un purtător de cuvânt al proprietății insulare a lui Deckoff, pe care acesta intenționează să o transforme într-o „stațiune de lux de ultimă generație, de cinci stele, de clasă mondială, cu 25 de camere”, a declarat: „A existat o creștere alarmantă a numărului de persoane care intră ilegal pe proprietăți private de pe insula Little St James. Accesarea proprietății dincolo de plajă, inclusiv prin intrarea sau manipularea oricăreia dintre structurile insulei – așa cum au făcut acești intruși – este o încălcare clară a legii și va fi tratată ca atare fără excepție.”
Epstein a cumpărat inițial Little Saint James în 1998, apoi a achiziționat o insulă vecină, Great Saint James, în 2016.
Martorii au declarat că nu au observat niciodată vreo infracțiune pe insulă, dar după arestarea lui Epstein în 2019 pentru acuzații federale de trafic sexual și moartea sa în închisoare o lună mai târziu, Insulele Virgine au intentat un proces civil împotriva moștenitorilor săi, acuzându-l că a transportat fete minore pe insulă pentru a le abuza sexual.
Cazul a fost soluționat în 2022, o sumă de 105 milioane de dolari fiind plătită Insulelor Virgine.
În același an, moștenitorii lui Epstein au scos insula la vânzare, iar un an mai târziu, miliardarul Stephen Deckoff a cumpărat cele două insule pentru 60 de milioane de dolari.
Actualitate
23 mai: Ziua în care au fost uciși Bonnie și Clyde, celebrul cuplu de gangsteri americani
În ziua de 23 mai 1934, celebrul cuplu de gangsteri americani Bonnie Parker și Clyde Barrow a fost împușcat de poliție. Tot pe 23 mai, în 1871, s-a născut Garabet Ibrăileanu, critic și teoretician literar român.
Bonnie și Clyde/FOTO: Wikipedia
1430: Ioana D’Arc este capturată de către burgunzi
Supranumită Fecioara din Orleans, Ioana d’Arc este considerată cea mai importantă figură din Evul Mediu francez.
Ioana d’Arc/FOTO: Wikipedia
A afirmat de nenumărate ori că auzea voci de origine divină (considerate astăzi simptome ale schizofreniei), voci care-i porunceau să mobilizeze armata în lupta pentru eliberarea Franței de sub dominația engleză. A condus armata franceză într-o victorie memorabilă la Orléans, care a respins o încercare engleză de a cuceri Franța în timpul Războiului de o sută de ani, scrie Britanica.
La 14 mai 1430, Ioana d’Arc se afla la Compiègne, unde s-a întâlnit cu arhiepiscopul Renaud de Chartres și cu Louis I de Bourbon. Împreună au mers la Soissons, însă locuitorii le-au refuzat intrarea. În timp ce ceilalți au decis să se retragă, Ioana s-a întors la Compiègne.
Pe 23 mai 1430, ea a respins de două ori atacurile burgunzilor, dar a fost în cele din urmă capturată după sosirea întăririlor engleze. A fost dusă la Margny, iar după capturare, Renaud de Chartres a acuzat-o că a ignorat sfaturile primite. Regele Carol al VII-lea nu a încercat să o salveze.
Pe 30 mai 1431, Ioana d’Arc a fost arsă pe rug în piața Vieux-Marché din Rouen, murind în timp ce striga numele lui Iisus Hristos.
1871: S-a născut criticul și teoreticianul literar Garabet Ibrăileanu
Garabet Ibrăileanu s-a născut la 23 mai 1871, la Târgu Frumos, judeţul Iaşi. Acesta rămâne în istorie pentru activitatea sa de critic şi istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier.
Garabet Ibrăileanu/FOTO: Muzeul Național al Literaturii Române
În 1891, se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi, fiind în paralel şi bursier al Şcolii Normale Superioare, secţia de istorie-filosofie, pe care o termină în 1895, scrie Rador.
A fost căsătorit, din 5 iulie 1901, cu Elena Carp şi a avut o fiică, Maria, născută în anul 1902.
În anul 1904, Ibrăileanu s-a îmbolnăvit, a devenit neurastenic, având o insomnie permanentă. Din cauza bolii, Ibrăileanu lucra noaptea, se culca în zorii zilei şi dormea până la ora trei după-amiaza, păzit de soţie, care avea grijă să nu fie deranjat.
În martie 1906, a fondat la Iaşi, împreună cu Constantin Stere şi Paul Bujor, revista „Viaţa românească”, de care va fi legat toată viaţa.
A rămas la conducerea revistei şi a cenaclului acesteia până în 1933 şi a susţinut, prin publicarea lor în revistă, mai mulţi scriitori, între care M. Sadoveanu, T. Arghezi, Al. Philippide, G. Topârceanu. În anul 1912, devine doctor în litere, cu teza „Opera literară a d-lui Vlahuţă”.
Garabet Ibrăileanu a murit în noaptea de 10/11 martie 1936, la Bucureşti.
1929: Este lansată animația „Karnival Kid” în care Mickey Mouse rostește primele sale cuvinte
„Karnival Kid” („Copilul carnavalului”) este un scurtmetraj animat american din 1929 și al nouălea film din seria Mickey Mouse.
A fost regizat de Walt Disney și animat de Ub Iwerks, cu muzica realizată de Carl W. Stalling.
Prima replică rostită de Mickey este celebra „Hot dogs! Hot dogs!”, vocea fiind asigurată de Carl W. Stalling, și nu de Walt Disney. Expresia avea să inspire ulterior celebra replică asociată personajului, „Hot dog!”.
Scurtmetrajul a fost lansat pe 31 iulie 1929 de Celebrity Productions. După ce The Walt Disney Company și-a schimbat distribuitorul, filmul a fost relansat de Columbia Pictures. De la 1 ianuarie 2025, filmul a intrat în domeniul public.
1934: Faimosul cuplul de gangsteri americani Bonnie și Clyde au fost împușcați de polițiști
Bonnie Elizabeth Parker și Clyde „Champion” Barrow au fost doi infractori americani care au călătorit prin partea centrală a SUA alături de banda lor în timpul Marii Crize Economice, comițând între 1932 și 1934 o serie de infracțiuni precum jafuri bancare, răpiri și crime.
Bonnie și Clyde/FOTO: FBI
Avertismentul antropologului care a contactat un trib izolat din India: de ce izolarea nu îi mai garantează supraviețuirea
Bonnie s-a născut pe 1 octombrie 1910, iar Clyde pe 24 martie 1909.
FBI transmite că cei doi s-au cunoscut în Texas, în ianuarie 1930. Bonnie avea 19 ani și era căsătorită cu un criminal aflat în închisoare, iar Clyde avea 21 de ani și era necăsătorit.
La scurt timp, Clyde a fost arestat pentru furt și trimis la închisoare. A evadat cu ajutorul unui pistol introdus ilegal de Bonnie, dar a fost prins din nou și reîncarcerat.
Eliberat condiționat în februarie 1932, Clyde s-a întors la Bonnie și a reluat viața infracțională.
În anii următori li s-au alăturat tânărul infractor Raymond Hamilton, fratele lui Clyde, Buck Barrow și soția sa, Blanche Barrow.
Banda a devenit cunoscută în întreaga țară pentru jafurile îndrăznețe și confruntările armate cu poliția. În iulie 1933, Buck Barrow a fost rănit mortal într-un schimb de focuri cu poliția în Iowa, iar Blanche a fost capturată.
Bonnie și Clyde au continuat însă activitatea criminală, reușind de mai multe ori să scape de autorități.
La 13 aprilie 1934, un agent FBI obținut informații potrivit cărora cuplul se ascundea într-o zonă izolată din apropierea localității Sailes, în Louisiana. Autoritățile au aflat că cei doi petrecuseră noaptea de 21 mai 1934 la Black Lake, Louisiana, și urmau să revină în zonă două zile mai târziu.
Mașina în care se aflau Bonnie și Clyde/FOTO: Caters News
Înainte de răsăritul zilei de 23 mai 1934, polițiști din Louisiana și Texas s-au ascuns de-a lungul unei șosele din apropiere de Sailes.
Polițiștii au tras aproape 200 de gloanțe, care le-au fost fatale lui Bonnie și Clyde. Clyde a murit în urma primul val, dar Bonnie care se afla în maşina a fost auziţă ţipând în timp ce gloanţele se repezeau asupra ei.
Presa a condamnat felul de a acţiona al poliţiei, mai ales că tâlharii nu erau înarmaţi şi despre Bonnie nu se ştie cu exactitate dacă ar fi săvârşit vreo crimă. De atunci, poliţia este obligată să someze orice persoană înainte de a trage.
1971: Este inaugurat Hotelul Intercontinental din București
Hotelul Intercontinental a fost inaugurat în luna mai a anului 1975. De-a lungul timpului, aici au înnoptat personalități ale lumii și tot aici s-a filmat pelicula „Nea Mărin Miliardar”.
FOTO: Inquam photos/David Muntean
Terenul unde se află astăzi impunătorul hotel aparținea Mănăstirii Cernica. În secolul al XIX-lea, acesta a trecut în proprietatea familiei Hagi-Moscu.
Clădirea Hotelului Intercontinental a fost construită între 1968-1971, în cooperare cu firma „Intercontinental Hotel Corporation“, având o înălţime de 88 de metri şi 23 de etaje, după planurile unui colectiv de arhitecţi: Dinu Hariton, şef de proiect, Gheorghe Nădrag, Ion Moscu şi Romeo Ştefan Belea. Costurile de construcție s-au ridicat la şase milioane de dolari.
Inaugurat la 23 mai 1971, hotelul a avut drept prim oaspete un cetățean american. În 2021 a devenit Grand Hotel Bucharest, în urma încheierii contractului de management cu Intercontinental Hotels Group. În prezent, hotelul are 257 de camere și 3 restaurante.
„Călăreții Apocalipsei”, cea mai de temut bandă de războinici din Europa. Se credea că-și vânduseră sufletul diavolului
1992: Magistratul italian anti-mafie, Giovanni Falcone, a fost ucis de clanul Corleonesi cu o bombă
Născut pe 18 mai 1939, în Palermo, Italia, Giovanni Falcone a fost un magistrat italian care și-a dedicat viața luptei împotriva crimei organizate.
Giovanni Falcone/FOTO: Wikipedia
ONU scrie că Falcone a dezvoltat o metodă inovatoare de investigație bazată pe principiul „urmărește banii”, aplicată în anchetele financiare care vizau bănci și instituții financiare din Italia și din străinătate.
Falcone a fost unul din principalii organizatori ai Procesului Maxi dintre anii 1986-1987, în urma căruia, din 474 de mafioți acuzați inițial, au fost condamnați 360 pentru crime grave, inclusiv 119 în absență.
Acest proces a reprezentat o lovitură majoră pentru Cosa Nostra, una dintre cele mai periculoase grupări criminale din istoria recentă. Ca reacție, liderul mafiot Salvatore Riina a ordonat asasinarea politicianului Salvatore Lima și a judecătorului Giovanni Falcone. Lima a fost ucis pe 12 martie 1992.
Asasinarea lui Falcone a fost organizată de mafiotul Giovanni Brusca, care a detonat de la distanță 400 de kilograme de explozibil amplasate sub autostrada A29, lângă localitatea Capaci, la 23 mai 1992. În atentat au murit Falcone, soția sa, Francesca Morvillo, și trei polițiști din escortă.
La doar 57 de zile după atentat, colegul său Paolo Borsellino a fost și el ucis într-un atac cu bombă. După cele două asasinate, autoritățile italiene au lansat o amplă ofensivă împotriva Mafiei.
Salvatore Riina a fost arestat în 1993 și condamnat pe viață, iar Giovanni Brusca a recunoscut că a detonat explozibilul. Zeci de mafioți au primit condamnări pe viață pentru implicarea în uciderea lui Falcone.
Anul trecut, în iunie, Brusca a fost eliberat, după 25 de ani de închisoare și patru ani de eliberare condiționată.
Pedeapsa i-a fost redusă deoarece a cooperat cu sistemul judiciar, graţie unei legi promovate chiar de Falcone. Prin urmare, „după ce a executat şi cei patru ani de eliberare condiţionată, este acum un om liber”.
Actualitate
Alexandru Rogobete critică blocajul politic: „Avem nevoie de un Guvern funcțional. Orgoliile mari au mize mici”
Deputatul PSD Alexandru Rogobete a făcut vineri, 22 mai, un apel către clasa politică, solicitând renunțarea la orgolii și găsirea unei soluții pentru formarea unui guvern stabil.
Fostul ministru al Sănătății avertizează, într-o postare pe Facebook, că blocajul politic pune în pericol proiecte majore pentru România.
„Cred mult în oameni. În capacitatea noastră de a găsi resurse și de a repara ce pare ireconciliabil, stricat sau iremediabil. De aceea, aici şi acum am decis să transmit un mesaj prin care cer ceea ce pare imposibil de dat: o nouă investiție de încredere în România noastră, a tuturor, pro-occidentală, onestă şi demnă şi performantă”, a scris Rogobete.
Social-democratul subliniază că România are nevoie urgentă de un executiv funcțional:
„Avem nevoie de o țară cu un Guvern funcțional, cu putere de decizie şi curaj”.
Deputatul critică lipsa de responsabilitate a unor actori politici, în contextul în care proiecte de miliarde de euro depind de stabilitatea guvernamentală.
„Refuz să cred că, în momentul critic în care proiecte de miliarde pentru români atârnă de un fir de ață, nu avem maturitatea și responsabilitatea de a renunța la mituri și salvatori mesianici în favoarea unei construcții stabile și funcționale. Am intuiția care îmi spune că, indiferent de emoția de moment, la final, pierdem toți. Deja am început să pierdem. Un singur exemplu: proiecte și parteneriate strategice puse la grea încercare de orgoliile care alimentează lupta politică. Greșit! Dacă mandatele mele publice la ministerul Sănătății m-au învățat ceva este că numai atunci când livrezi ce ai promis poți să generezi încredere. Restul e publicitate sau marketing, cum vreți să-i spuneți. Atunci când ești într-o funcție de responsabilitate publică, orgoliul și confortul tău ajung pe ultimul loc, nu pe primul”, se mai arată în postare.
„Orgoliile mari au, mai tot timpul, mize mici”
Rogobete face un apel direct către toți politicienii care susțin direcția pro-occidentală a României.
„Am încredere în oameni şi îmi permit să fac un apel public către fiecare politician, om politic, decident, în parte care crede în construcţia României pro-occidentale. Înţeleg că este greu, înţeleg că tranşeele par atât de adânc săpate încât nu poţi ieşi din ele, dar orgoliile mari au, mai tot timpul, mize mici”, a transmis social-democratul.
Fostul ministru avertizează cu pribire la alegerea între responsabilitate și calcule politice.
„Dacă politicienii vor găsi împreună drumul corect şi responsabil acum, românii ne vor aprecia. Dacă alegem calcule meschine, orgolii nesfârşite sau iluzii îndepărtate vom plăti, cu toţii”.
Amintim că România este într-o criză politică după ce PSD a votat alături de AUR moțiunea de cenzură care a dus la demiterea Guvernului Bolojan. Partidele parlamentare nu au reușit până acum să contureze o nouă majoritate. PSD insistă pentru refacerea fostei coaliții, însă fără Ilie Bolojan ca premier, în timp ce PNL, USR și UDMR cer social-democraților să vină cu o propunere de prim-ministru.
-
Actualitateacum 2 zileFenomenul din Prahova: Dominic Alexandru Pop, micul campion care a transformat disciplina de fier în eleganță pe ringul de dans
-
Breakingacum 3 zile20 Mai, calendarul zilei: Cher împlinește 80 de ani, Miodrag Belodedici 62. Sunt brevetați blugii
-
Actualitateacum 3 zile
SUA vor să reducă forțele militare puse la dispoziția NATO în caz de criză. Când ar urma să fie făcut anunțul oficial
-
Actualitateacum 3 zile
Antrenorul de box din București care a agresat sexual și fizic o cursantă minoră timp de peste doi ani a fost arestat preventiv
-
Actualitateacum 2 zile
Planul lui Trump pentru Gaza, în impas: fonduri neplătite și progrese inexistente pe teren
-
Breakingacum 2 zileTrump spune că negocierile SUA-Iran au intrat în „faza finală”
-
Actualitateacum o zi
Iranul își reconstruiește baza industrial-militară mai repede decât se anticipa. Producția de drone a fost deja reluată, arată rapoartele SUA
-
Actualitateacum 2 zile
SUA vor tehnologia dronelor ucrainene. Washingtonul cere acces la sistemele AI și navigația fără GPS, dar Zelenski trasează o „linie roșie”





