Actualitate
A murit Ion Iliescu. Fostul președinte al României s-a stins la 95 de ani
Ion Iliescu, figură emblematică a istoriei recente a României, a murit marți, 5 august 2025, la 95 de ani, potrivit Digi24 și Mediafax. Fostul președinte era internat de două luni, iar de trei zile era în comă. Starea de sănătate a fostului președinte s-a deteriorat semnificativ în ultimele 48 de ore. Ion Iliescu se afla într-o stare critică, caracterizată prin instalarea progresivă a disfuncțiilor multiple de organe.
Ion Iliescu, figură emblematică a istoriei recente a României, a murit la 95 de ani Foto Dragoș Savu
Luni, 9 iunie 2025, a fost internat de urgență la Secția Terapie Intensivă a Spitalului Clinic de Urgență Prof. Dr. Agrippa Ionescu, cunoscut drept Spitalul SRI, din Capitală. Potrivit medicilor, s-a prezentat cu „o stare generală alterată de o simptomatologie respiratorie debutată anterior”. Ei au descris cazul drept unul deosebit de delicat, pacientul fiind „fragil, cu multiple boli cronice asociate”. La doar o săptămână după internare, a fost diagnosticat cu cancer pulmonar și a necesitat mai multe intervenții chirurgicale.
Politician marcant, el a influențat profund evoluția țării, atât în perioada regimului comunist, cât și în tranziția post-comunistă (VEZI GALERIA FOTO). Activitatea sa a fost marcată de un parcurs politic îndelungat, dar și de numeroase controverse și scandaluri care au rămas în memoria colectivă.
Imaginea 1/66:
Ion Iliescu 6435044 Mediafax Foto Liviu Untaru jpg
De la ucenicul regimului comunist la liderul Revoluției din 1989
Născut la 3 martie 1930 în Oltenița, Ion Iliescu a crescut într-o Românie marcată de frământări ideologice profunde. Provenind dintr-o familie cu rădăcini comuniste – tatăl său fusese persecutat în perioada interbelică – Iliescu a fost atras devreme de doctrina partidului, într-o vreme când politica nu era doar o alegere, ci o misiune.
Formarea tehnică și ascensiunea politică
Ion Iliescu a urmat studiile superioare la Institutul Politehnic din București, Facultatea de Energetică, pe care a absolvit-o în 1953. Ulterior, a aprofundat educația politică și tehnică la Moscova, în plin stalinism, pregătindu-se pentru o carieră în partid și stat.
Deși și-a început cariera ca inginer, s-a remarcat rapid prin implicarea sa politică, devenind un membru de încredere al Partidului Comunist, după aderarea din anii ’50 la Partidul Muncitoresc Român, care avea să-i ofere un traseu accelerat în lumea puterii.
În anii ’60, Iliescu și-a consolidat poziția în ierarhia PCR, fiind considerat un tânăr lider cu potențial. A deținut funcții-cheie, mai ales în domeniul propagandei și relațiilor externe, dar divergențele ideologice și diferențele de viziune i-au adus în final o cădere bruscă din grațiile liderului suprem.
Mărirea și decăderea lui Iliescu în epoca Ceaușescu
În 1971, Iliescu a fost promovat secretar al Comitetului Central al PCR, în urma „luptelor de la Brașov” și a Congresului al IX-lea al PCR, ceea ce i-a confirmat poziția în conducerea de vârf a partidului. Era considerat unul dintre oamenii apropiați ai lui Ceaușescu în acea perioadă.
Ulterior, a ocupat funcția de prim-vicepreședinte al Consiliului Național al Apărării (CNA), devenind membru important în structurile de conducere ale statului, în contextul în care CNA avea un rol-cheie în coordonarea securității și apărării naționale. Totuși, în anii ’80, poziția sa a fost diminuată treptat.
Marginalizarea a început cu mijlocul anilor ’70 și s-a accentuat în anii ’80, din cauza unui conflict tacit cauzat de divergențele politice și personale cu Ceaușescu, Iliescu fiind considerat o amenințare la controlul absolut al liderului comunist.
Pregătirea în „umbră” pentru revenire
A fost exclus din cercurile de decizie centrală, sub acuzația de „devieri ideologice” – o expresie care masca de fapt temerile lui Ceaușescu față de influența și gândirea independentă a lui Iliescu. Acuzația era un termen uzual în epocă pentru a elimina adversari politici din jurul liderului suprem.
Deși exclus din pozițiile centrale de decizie și trecut în plan secund, Iliescu nu a dispărut complet din viața politică. El a păstrat legături și susținători în cadrul aparatului de stat și al partidului, lucru care i-a permis să-și păstreze influența pentru momentul revenirii. Și-a păstrat influența printr-o rețea solidă de susținători și relații în aparatul de stat.
Marginalizarea și experiența acumulată în perioada de „umbră” i-au oferit lui Iliescu un capital politic important pentru a deveni, după decembrie 1989, unul dintre principalii actori ai Revoluției și ulterior președinte.
Decembrie 1989: Omul de pe „balconul libertății” care a schimbat cursul istoriei
22 decembrie 1989 — o zi care a zguduit România din temelii. Străzile fremătau sub valurile revoltei, iar regimul Ceaușescu se prăbușea sub propria povară. În mijlocul acestei furtuni, Ion Iliescu a urcat în balconul Comitetului Central, devenind în ochii unei mulțimi însetate de schimbare simbolul unui nou început.
Pentru unii, Iliescu a fost vocea calmă, rațională, care a împiedicat haosul și a stabilizat țara în ceasul ei cel mai greu. Pentru alții, însă, a fost omul „sistemului” care a deturnat revoluția și a păstrat în umbră vechile structuri ale puterii comuniste.
Dominanța FSN și strigătul opoziției: «Iliescu, nu uita, România nu-i a ta!»
Imediat după, a luat ființă Consiliul Frontului Salvării Naționale (FSN) — noua forță politică, care a preluat frâiele țării. În mai 1990, primele alegeri libere au confirmat dominația lui Iliescu, care a câștigat zdrobitor, însă în Piața Universității tinerii protestatari scandau furioși: „Iliescu, nu uita, România nu-i a ta!”, semn al unei diviziuni profunde ce avea să marcheze societatea românească pentru decenii.
Ion Iliescu a rămas o prezență centrală în peisajul politic românesc, fiind reales președinte în 1992 și 2000, în total trei mandate. Mulți l-au văzut drept arhitectul tranziției spre democrație, în timp ce alții l-au acuzat că a reprezentat o continuitate a vechiului regim, asigurând supraviețuirea vechii nomenclaturi sub o nouă formă.
Astfel, figura lui Iliescu a rămas controversată: salvator pentru unii, uzurpator pentru alții, dar incontestabil un actor-cheie al unui moment definitoriu în istoria României.
Mineriadele: răni adânci în tranziția României postcomuniste
Imaginea pașnică a elicopterului care decola de pe clădirea Comitetului Central, simbol al începutului unei noi epoci, s-a transformat rapid într-un tablou violent: bastoanele minerilor lovind studenți și intelectuali în inima Bucureștiului. Mineriadele din 1990 și 1991 au rămas cicatrici adânci în istoria României și în biografia politică a lui Ion Iliescu.
Oficial, venirea minerilor în capitală a fost justificată ca o „chemare pentru apărarea democrației”. În realitate însă, aceste intervenții au declanșat o ruptură socială și morală profundă, care a marcat ireversibil societatea românească.
În iunie 1990, minerii au fost chemați să înăbușe protestele pașnice din Piața Universității, unde tinerii cereau reforme reale și respect pentru libertate. Iliescu a fost acuzat că a tolerat, ba chiar încurajat, violențele brutale împotriva manifestanților. Această perioadă a afectat grav imaginea sa, atât pe plan intern, cât și în ochii comunității internaționale, lăsând o pată dificil de șters.
În ciuda acestor controverse, Iliescu a revenit în forță pe scena politică, fiind reales președinte în 1992, după un scurt interimat al lui Emil Constantinescu. Surprinzător pentru mulți, a câștigat încă un mandat în 2000, în urma unei competiții tensionate în care l-a învins pe controversatul Corneliu Vadim Tudor.
Astfel, mineriadele rămân simbolul unei tranziții complicate, plină de tensiuni și răni încă nevindecate, iar rolul lui Iliescu în aceste evenimente continuă să stârnească dezbateri aprinse.
Un sfârșit de carieră marcat de tăcere și controverse. Moștenire ambivalentă
În ultimii ani, fostul președinte Ion Iliescu s-a retras treptat din atenția publică. La aniversările sale, a apărut doar alături de un cerc restrâns de susținători, iar cuvintele i-au devenit tot mai rare.
Însă procesul Revoluției din 1989 și dosarul Mineriadei l-au readus în prim-plan, de această dată în postura de inculpat. Acuzat de crime împotriva umanității, chiar și în lipsa unei condamnări definitive, aceste investigații i-au zguduit reputația. Finalul acestor demersuri judiciare a fost mereu amânat, într-un ritm lent în care justiția a părut să se lupte cu timpul și boala — cei mai discreți aliați ai tăcerii. În luna aprilie a acestui an, Ion Iliescu, Petre Roman și alți foști oficiali au fost trimiși din nou în judecată în Dosarul Mineriadei.
Tot la începutul acestui an, fostului președinte al României Ion Iliescu i-a fost retras certificatul de revoluționar printr-o decizie a instanțe de judecată.
Totodată, au apărut critici dure legate de modul în care a gestionat tranziția politică și economică a României post-comuniste. Mulți au considerat că reformele sale au fost lente, fragmentate și insuficiente pentru a asigura o democratizare autentică și funcționarea eficientă a unei economii de piață.
Ion Iliescu, între „tătucul tranziției” și simbol al compromisului
Ion Iliescu a rămas însă o figură controversată în istoria recentă a României. Deși a avut un rol crucial în înlăturarea regimului comunist și în integrarea țării în NATO și Uniunea Europeană, i s-a reproșat mereu că a menținut anumite reflexe autoritare și a permis perpetuarea vechilor elite în structurile puterii.
Pentru o generație, Ion Iliescu a fost „tătucul democrației originale” – o expresie ce a definit anii ’90 și a imprimat adânc structura instituțională a României post-comuniste. Pentru alta, el a rămas simbolul unei tranziții incomplete, al compromisurilor constante și al refuzului de a trage o linie clară cu trecutul totalitar.
Dincolo de verdictul istoric, Iliescu a fost, înainte de toate, un produs al vremurilor sale. Format într-o epocă dominată de partidul unic și fidelitatea ideologică, mai presus de orice loialitate față de cetățean, el a purtat cu sine atât limitările, cât și dilemele acestei perioade.
În plan personal, a fost căsătorit cu Nina Iliescu, fără a avea copii.
Epilogul unei epoci
Odată cu dispariția sa, România închide definitiv o etapă marcată de ambiguități și conflicte nerezolvate. Nu doar un om se stinge, ci și întreaga generație a liderilor care au modelat un moment crucial și irepetabil din istoria țării.
Ion Iliescu rămâne în memoria colectivă o figură ambivalentă: nu demonizat, dar nici venerat drept salvator. O adevărată oglindă a României post-decembriste, cu toate contradicțiile, succesele fragile și cicatricile durabile.
Până la final, a continuat să fie o voce influentă în politica românească, consultat în momente de criză, iar moștenirea sa rămâne deschisă interpretărilor. Pentru unii, el a fost un pilon al stabilității în vremuri tulburi; pentru alții, un obstacol în calea reformelor profunde și autentice.
Ce lasă în urmă? O Românie pe drumul democrației, dar încă marcată de urmele unei tranziții dificile și controversate, în care trecutul și prezentul s-au intersectat uneori cu tensiune. Ion Iliescu a jucat un rol esențial în această istorie, între realizări politice și scandaluri care i-au umbrit parcursul.
Actualitate
Sărăcia emoțională și banii: cum influențează traumele veniturile. „Românii preferă să plece decât să negocieze; trebuie să crezi că meriți mai mult”
Înainte să îți calculezi veniturile, trebuie să îți analizezi convingerile. Felul în care învățăm să privim banii încă din copilărie ne influențează, mai târziu, deciziile de consum, raportarea la siguranța financiară și curajul de a cere cât considerăm că merităm. În România, aceste lucruri se văd clar și în cifre: de la consumul emoțional și frica de instabilitate până la ezitarea de a negocia un salariu mai bun. Într-un interviu pentru Adevărul, Corina Cimpoca, fondatoarea MKOR, explică ce spun datele despre relația românilor cu banii și de ce succesul financiar nu depinde doar de cât câștigi.
Sursă foto: Shutterstock
În spatele multor decizii de cumpărare nu stau doar nevoile reale, ci și emoțiile, frustrările sau nevoia de validare. Din datele pe care le analizați, cât de mult consumă românii din nevoie și cât din impuls ori compensare?
Corina Cimpoca: Cifrele ne arată că există, într-adevăr, un consum care depășește cu mult nevoile funcționale. În studiul MKOR Consumer Sentiment, realizat trimestrial, pe un eșantion total de peste 22.000 de respondenți (cel mai mare studiu de acest tip din România), am constatat că 28% dintre români trăiesc exclusiv din cheltuieli de bază, iar 20,7% au ajuns să facă datorii chiar și pentru necesități elementare. Și totuși, în paralel, avem date din alte studii pe care le derulăm, care arată că 39,4% spun că mersul la cumpărături îi face să se simtă bine. Cele două realități coexistă. Asta ne spune ceva important: consumul nu este niciodată pur rațional. Există o componentă emoțională consistentă: cumpărăm ca să ne recompensăm, ca să ne liniștim, ca să simțim că avem control. Cât anume din fiecare coș de cumpărături acoperă o nevoie reală versus o nevoie emoțională? Nu putem tranșa cu o cifră exactă, dar datele arată că granița este mult mai permeabilă decât ne place să credem.
Plecăm adesea de la premisa că luăm decizii financiare rațional?
Premisa deciziei raționale este, practic, un mit pe care datele îl erodează constant. Din unul din studiile noastre reprezentative național, realizat pe 1.159 de respondenți, 22,8% recunosc că simt remușcare după cumpărături, un semnal al achizițiilor impulsive. Iar 28,5% dintre cei intervievați în alt studiu au declarat că au cumpărat nu din necesitate, ci din dorință pură. Nu e vorba de o populație iresponsabilă. E vorba de mecanisme psihologice: cumpărăm când suntem obosiți, când suntem stresați, când vrem să marcăm un moment. Promoțiile amplifică și mai mult această dinamică: 80,8% dintre români cumpără mai mult când văd reduceri, conform MKOR Consumer Sentiment. Întrebarea este „în ce condiții decizia emoțională devine dominantă?”, iar răspunsul aproape invariabil, este: când presiunea financiară sau psihologică este (prea) mare.
Relația cu banii se formează adesea încă din copilărie, din ce vedem și învățăm acasă. Cât de mult se simte acest lucru mai târziu, în viața profesională? Se observă, de exemplu, o ezitare a românilor în a-și negocia salariile și în a cere atât cât consideră că merită?
Datele din piața muncii confirmă această ezitare, chiar dacă ea apare indirect. În studiul nostru MKOR Employee Sentiment, realizat în ultimii 3 ani pe eșantioane reprezentative pe populația activă, vedem că 21,9% percep că au colegi plătiți mai mult pentru mai puțin, iar reacția predominantă nu este negocierea, ci migrarea. Românii preferă să plece decât să ceară. Negocierea presupune să crezi că meriți mai mult, iar această convingere se formează devreme. Dacă în copilărie mesajul a fost că banii sunt rari, că e rușinos să ceri, că e mai sigur să taci, acest pattern se transferă în viața profesională. Nu avem date longitudinale care să lege explicit copilăria de comportamentul salarial adult, dar implicațiile comportamentale sunt vizibile: evităm confruntarea directă cu subiectul banilor, indiferent dacă e vorba de negociere sau de planificare financiară personală. Preferăm să rezolvăm problema schimbând contextul, nu pe noi înșine.
Mai mulți bani aduc, în practică, mai multă liniște sau doar un stil de viață mai costisitor și aceleași griji?
Acesta este unul dintre cele mai interesante fenomene pe care le observăm în date. În MKOR Consumer Sentiment am aplicat o analiză pe venituri și am descoperit că la categoria de venituri mari (peste 6.000 lei net), cheltuielile discreționare urcă brusc la 30–34% din buget. Cu alte cuvinte, pe măsură ce venitul crește, cresc și cheltuielile. Este o corelație pe care o vedem în toate studiile pe care le derulăm. Nu neapărat pentru lucruri mai importante, ci mai degrabă pentru un stil de viață mai scump.
Economisesc activ doar 8,7% dintre români, indiferent de venit. E drept, la venituri de peste 15.000 lei procentul celor care economisesc ajunge la 49%, dar până acolo, creșterea venitului tinde să fie „consumată” pe loc. Este exact ce economiștii numesc „lifestyle inflation”: fiecare treaptă de venit aduce cheltuieli pe măsură. Securitatea financiară reală nu vine automat cu un salariu mai mare, ci cu un comportament financiar deliberat, iar acesta e mai rar decât ne-am dori.
Din ce observați în piață, cât de des cumpărăm pentru utilitate și cât pentru imagine, statut sau validare socială?
Avem date care sugerează că semnalarea statutului prin consum există, dar nu este atât de dominantă pe cât o portretizează discursul public. Cifrele noastre arată că 28,9% dintre români cred că un preț mai mare înseamnă automat calitate mai bună, un indicator indirect al consumului aspirațional. Totodată, 33,9% dintre participanții la studiu au declarat că s-au simțit bine cumpărând și altceva decât planificaseră. Există o satisfacție reală în a-ți depăși propriile așteptări. Problema apare când această satisfacție devine regulă, nu excepție, și când este finanțată din resurse pe care nu le ai. Nu am un procent care să spună „atât din consum e pur status”, pentru că nimeni nu recunoaște asta explicit. Dar comportamentele precum cumpăratul de produse pe care „nu mi le permit în mod normal”, declarat de 24,5% la Black Friday, vorbesc mai clar decât autoraportările.
ADHD și spiritul antreprenorial. Legătura surprinzătoare dintre tulburarea de atenție și inițiativă
Dacă ne uităm la diferențele dintre generații, tinerii din Gen Z par mai relaxați în raport cu banii sau, dimpotrivă, duc mai departe multe dintre temerile financiare ale părinților lor?
Gen Z este, probabil, generația cel mai greșit înțeleasă în conversația despre bani. Datele noastre din studiul PulseZ realizat împreună cu VSFA pe 1.080 de tineri între 18 și 27 de ani, arată că motivația numărul unu a acestei generații este independența financiară (35% o plasează pe primul loc și 50,2% acordă nota maximă siguranței financiare).
Nu sună a generație relaxată, sună a generație anxioasă. Și există și motive: 37,5% identifică constrângerile financiare ca principala lor provocare, tendință confirmată și din studiul nostru Consumer Sentiment, unde vedem că Gen Z are cel mai ridicat procent de oameni care trag din economii, 27,5%. Tinerii nu cheltuiesc nesăbuit, ci sunt structural dezavantajați (prețuri mari, salarii de intrare mici, chirii enorme) și încearcă să supraviețuiască. Asta ca să nu începem și o discuție despre faptul că explozia AI le fură joburile de intrare pe piața muncii, cele care îi formează și îi ajută să urce treptele unei cariere. Fricile generației lor nu sunt moștenite, sunt „câștigate” pe cont propriu, în timp real.
Când presiunea economică crește, oamenii își temperează consumul sau apare acel fenomen de „terapie prin shopping” ca formă de eliberare a stresului?
Ambele fenomene coexistă, și asta este tocmai ceea ce face analiza comportamentului de consum în perioade de criză atât de complexă. Pe de o parte, în MKOR Consumer Sentiment vedem o prudență reală: 67,4% dintre români aleg mărci mai ieftine, 60,3% au redus cantitățile cumpărate, 80,8% cumpără mai mult la promoții. Acestea sunt ajustări raționale, de supraviețuire. Pe de altă parte, 34,8% dintre participanții la un alt studiu descriu cumpărăturile ca o „reală bucurie”, iar 32,2% simt emoția vânătorii de reduceri. Reducerea în sine a devenit o sursă de satisfacție emoțională, nu neapărat produsul cumpărat. Deci da, există terapie prin shopping, dar ea s-a sofisticat: nu mai cumpărăm scump ca să ne simțim bine, cumpărăm „deștept” ca să simțim că am câștigat ceva. Este un mecanism de coping mai subtil, dar la fel de prezent.
Din studiile pe care le-ați coordonat, care este cea mai frecventă greșeală pe care o fac românii când vine vorba de bugetul personal?
Cel mai frecvent comportament de auto-sabotare pe care îl vedem în date nu este cheltuitul excesiv, ci lipsa monitorizării. Din studiul PulseZ, 21,1% dintre tineri nu își urmăresc deloc veniturile și cheltuielile. Dacă nu știi unde se duc banii, nu poți lua nicio decizie conștientă în legătură cu ei. Al doilea comportament problematic este ceea ce eu numesc „economia de promoție”: 80,8% cumpără mai mult la reduceri, dar a cumpăra ceva la 50% reducere pe care nu l-ai fi cumpărat la preț întreg nu înseamnă că ai economisit, înseamnă că ai cheltuit pe ceva inutil. Datele din Consumer Sentiment arată că acest comportament a crescut în ultimii ani, semn că nu mai este o reacție emotională la criză, ci mai degrabă un pattern stabilizat. Iar un pattern de consum pe care nu îl conștientizezi este, prin definiție, unul pe care nu îl poți controla.
„Nu mai muncim de frică”. Generația Z rescrie regulile jocului și nu mai acceptă locuri de muncă abuzive
Dacă cineva observă că cheltuie din impuls sau pe fond de stres, care ar fi primul pas practic pentru a recăpăta controlul?
Primul pas, și cel mai concret, este să introduci o pauză deliberată între impuls și acțiune. Datele noastre din studiul anual de Black Friday arată că 54,2% dintre cumpărători urmăriseră produsul de mult timp înainte de a-l achiziționa. Adică peste jumătate dintre ei au practicat, instinctiv, exact această tehnică: amânarea deliberată. Nu au acționat la primul impuls, au așteptat momentul potrivit (știind că acel moment stabilit extern va veni).
Poți aplica același principiu în viața de zi cu zi: când vrei să cumperi ceva care nu era planificat, notează-l și revino la el după 48–72 de ore. Dacă dorința persistă, probabil are substanță. Dacă dispare, era emoție de moment. Simplu, gratuit, eficient. Nu ai nevoie de o aplicație sau de un coach financiar, ci de un obicei. Și obiceiurile se construiesc prin repetare, nu prin voință de moment.
Un alt lucru pe care eu personal îl practic este să plec la cumpărături cu o listă clară. Ce nu este pe listă trebuie să se încadreze într-un buget (de exemplu, îmi amintesc că am uitat să pun ceva pe listă), iar restul cumpăr online. Le adaug în coș, dar nu cumpăr imediat, ci aștept 1-2 zile, pentru a-mi da seama dacă impulsul de moment chiar este o nevoie reală.
Care este cel mai mare mit legat de modul în care își cheltuie românii banii pe care l-ați demontat clar prin datele strânse în ultimii ani?
Cel mai mare mit pe care datele noastre îl demontează fără echivoc este că românii cumpără impulsiv și irațional de Black Friday. Imaginea populară este a unui consumator care se aruncă în cumpărături din entuziasm de turmă. Realitatea din studiul nostru Black Friday, derulat în ultimii 3 ani pe mai bine de 2.600 de respondenți, arată exact opusul: 54,2% urmăreau produsul de mai mult timp, 72% își stabilesc bugetul în funcție de resursele disponibile și numai 2,7% cumpără pentru că „toți din jur cumpără”. Acesta este un comportament extrem de planificat. Românul de Black Friday nu e victima marketingului, ci folosește evenimentul de reduceri ca instrument pentru a-și permite ceva ce altfel nu intră în buget, și 24,5% recunosc explicit asta. Este o formă de planificare financiară adaptativă, nu iresponsabilitate.
Actualitate
SUA reiau negocierile cu Iranul. Emisarii lui Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, pleacă în Pakistan
Emisarii președintelui american Donald Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, vor călători sâmbătă în Pakistan pentru a relua negocierile menite să pună capăt războiului cu Iran, a declarat vineri purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt.
Witkoff și Kushner merg sâmbătă în Pakistan FOTO EPA-EFE
Vicepreședintele JD Vance, care s-a alăturat lui Witkoff și Kushner în discuțiile de pace cu oficiali iranieni la începutul acestei luni, în Islamabad, nu va merge în Pakistan, dar va „rămâne în așteptare” pentru a se alătura negocierilor.
„Steve și Jared vor pleca mâine în Pakistan pentru a asculta poziția iranienilor”, le-a spus Leavitt jurnaliștilor la Casa Albă, potrivit POLITICO. „Președintele, vicepreședintele și secretarul de stat vor rămâne aici, în Statele Unite, pentru a primi actualizări, iar vicepreședintele, din câte înțeleg, este în așteptare și este pregătit să plece în Pakistan dacă vom considera că este o utilizare necesară a timpului său.”
Leavitt a sugerat că Statele Unite și Iranul sunt mai aproape de un acord, însă a refuzat să ofere detalii atunci când a fost întrebată dacă administrația Donald Trump a primit o propunere de pace din partea liderilor iranieni.
„Cu siguranță am văzut unele progrese din partea iraniană în ultimele zile”, a spus ea.
Disponibilitatea Iranului de a relua negocierile cu SUA marchează o schimbare de poziție față de începutul săptămânii, când Teheranul a refuzat să-și trimită echipa de negociere la Islamabad, în semn de protest față de blocada americană asupra Strâmtoarea Ormuz. La câteva ore după aceea, Trump a prelungit blocada pe termen nedeterminat, fiind de acord totodată să extindă armistițiul dintre cele două țări.
Noile discuții au loc în contextul în care Trump și oficialii administrației sale indică faptul că războiul ar putea dura mai mult decât sugerase inițial președintele, atunci când a început în februarie. Întrebat despre calendarul încheierii conflictului, Trump le-a spus jurnaliștilor joi: „Nu mă grăbiți.”
Trump a mai sugerat că ar fi dispus să tolereze, „pentru o perioadă”, creșterea prețurilor la combustibil provocată de conflict, în schimbul împiedicării Iranului de a obține o armă nucleară. Deja, benzina este cu aproximativ un dolar pe galon mai scumpă decât înainte de izbucnirea conflictului, un semnal îngrijorător pentru republicani înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului din noiembrie, notează publicația.
Mai devreme, vineri, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a continuat să amenințe cu noi lovituri asupra țintelor iraniene și a declarat că SUA au „tot timpul din lume” pentru a-și atinge obiectivele în Iran.
Vizita anterioară a lui Vance la Islamabad a reprezentat negocierile la cel mai înalt nivel între liderii SUA și Iran de la Revoluția Islamică din 1979. Totuși, Vance s-a întors din acea deplasare fără rezultate concrete, insistând că orice acord trebuie să includă un angajament din partea Iranului de a nu urmări capacitatea de a construi o armă nucleară.
Actualitate
Vladimir Putin pierde teren în sondaje. Popularitatea liderului rus scade pentru a șaptea săptămână consecutiv
Indicatorii de popularitate ai președintelui rus Vladimir Putin sunt în scădere pentru a șaptea săptămână la rând, pe fondul nemulțumirilor legate de războiul din Ucraina, restricțiilor de internet și problemelor economice, potrivit unui nou sondaj.
Vladimir Putin. FOTO: Profimedia
Datele arată că rata de aprobare a liderului de la Kremlin a coborât la aproximativ 65,6%, cel mai scăzut nivel de dinaintea invaziei din 2022, în timp ce nivelul de încredere a scăzut la circa 71%, potrivit sondajului realizat de institutul rus VTSIOM și citat de Agerpres. În același timp, aproximativ un sfert dintre ruși declară că nu au încredere în Putin sau nu îi aprobă activitatea.
Scăderea este pusă pe seama mai multor factori, inclusiv oboseala populației față de conflictul din Ucraina și lipsa unor progrese semnificative pe front, dar și a restricțiilor privind accesul la internet și a presiunilor economice resimțite la nivel intern.
Tot mai puțini ruși îl mai indică pe Putin drept politician preferat, proporția acestora reducându-se semnificativ față de anii anteriori. În paralel, sondajele arată că atât electoratul moderat, cât și cel naționalist îl percep din ce în ce mai mult ca pe un lider mai slab.
Nemulțumirea este amplificată și de restricțiile asupra platformelor online, inclusiv blocarea unor rețele sociale, măsuri pe care Kremlinul le justifică prin motive de securitate. Liderul rus a susținut recent că aceste limitări sunt necesare pentru prevenirea atentatelor și protejarea populației.
În plus, reducerea aparițiilor publice ale lui Putin și contextul internațional tensionat contribuie la percepția unei conduceri mai rezervate, în timp ce presa de opoziție susține că autoritățile au intensificat măsurile de securitate în jurul liderului de la Kremlin.
Cine îl apreciază pe Vladimir Putin în Europa
Un sondaj global al Gallup International realizat în perioada octombrie-decembrie 2025, a analizat opinia publicului din 61 de țări despre cinci lideri politici și o personalitate religioasă: Donald Trump, Vladimir Putin, Xi Jinping, Benjamin Netanyahu și Papa Leon.
Sprijinul pentru președintele rus Vladimir Putin rămâne extrem de limitat pe continent. Singura țară europeană în care liderul de la Kremlin are sprijin pozitiv este Serbia.
Sărăcia emoțională și banii: cum influențează traumele veniturile. „Românii preferă să plece decât să negocieze; trebuie să crezi că meriți mai mult”
Înainte să îți calculezi veniturile, trebuie să îți analizezi convingerile. Felul în care învățăm să privim banii încă din copilărie...
SUA reiau negocierile cu Iranul. Emisarii lui Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, pleacă în Pakistan
Emisarii președintelui american Donald Trump, Steve Witkoff şi Jared Kushner, vor călători sâmbătă în Pakistan pentru a relua negocierile menite...
Vladimir Putin pierde teren în sondaje. Popularitatea liderului rus scade pentru a șaptea săptămână consecutiv
Indicatorii de popularitate ai președintelui rus Vladimir Putin sunt în scădere pentru a șaptea săptămână la rând, pe fondul nemulțumirilor...
Un val polar aduce o nouă răcire în România. De când se instalează asupra țării noastre și cum va fi vremea de 1 Mai
Un val de aer rece asociat unui jet polar va afecta România începând de luni, 27 aprilie, când țara noastră...
Bancherul putred de bogat care a devenit arhitectul Europei moderne. Era un geniu al diplomației și a schimbat destinul cultural al continentului
Un bancher italian, pasionat de artă și cu o inteligență ieșită din comun, este considerat arhitectul din umbră al Europei...
Un copil de 12 ani a fost izbit de o mașină după ce a căzut dintr-o căruță aflată în mers
Un accident grav a avut loc joi seară pe DJ 106S, în localitatea Daia din județul Sibiu. Un băiat de...
Cum recreezi atmosfera Bridgerton acasă – ghid practic și reguli de etichetă
Dragă cititorule… aranjarea mesei poate schimba complet experiența de servire, fie că vorbim despre o masă festivă acasă, un brunch...
-
Breakingacum 2 zileDupă 12 ore de chin politic, ziua de ieri se închide fără nicio concluzie. Nicușor Dan îndeamnă la răbdare, partidele se bat pentru putere
-
Breakingacum 2 zilePolitico: Criză de eficiență în UE. Cum au ajuns summiturile liderilor europeni să fie tot mai greu de gestionat, mai ales în situații critice
-
Actualitateacum 2 zileLamine Yamal s-a accidentat și poate rata Cupa Mondială. Starul Barcelonei l-a învins pe Ionuț Radu din penalty
-
Actualitateacum 2 zileCe este cancerul de pancreas și de ce e atât de periculos
-
Actualitateacum 3 zileTensiuni în Strâmtoarea Ormuz: Trei nave au fost atacate în serie. Gardienii Revoluției iraniene, suspectați de deschiderea focului
-
Breakingacum 2 zileDan Dungaciu: „Germania își învălui tancurile în steagul UE pentru a ascunde intenția de înarmare care va declanșa toate alarmele la nivel mondial”
-
Actualitateacum 2 zileDetoxifiere tradițional românească ieftină, eficientă și super delicioasă. Preparatele românești și săsești demențiale care te pun instant pe picioare
-
Actualitateacum 2 zileEste oficial: PSD iese de la guvernare. Demisiile miniștrilor DOCUMENT