Actualitate
A murit Ion Iliescu. Fostul președinte al României s-a stins la 95 de ani

Ion Iliescu, figură emblematică a istoriei recente a României, a murit marți, 5 august 2025, la 95 de ani, potrivit Digi24 și Mediafax. Fostul președinte era internat de două luni, iar de trei zile era în comă. Starea de sănătate a fostului președinte s-a deteriorat semnificativ în ultimele 48 de ore. Ion Iliescu se afla într-o stare critică, caracterizată prin instalarea progresivă a disfuncțiilor multiple de organe.
Ion Iliescu, figură emblematică a istoriei recente a României, a murit la 95 de ani Foto Dragoș Savu
Luni, 9 iunie 2025, a fost internat de urgență la Secția Terapie Intensivă a Spitalului Clinic de Urgență Prof. Dr. Agrippa Ionescu, cunoscut drept Spitalul SRI, din Capitală. Potrivit medicilor, s-a prezentat cu „o stare generală alterată de o simptomatologie respiratorie debutată anterior”. Ei au descris cazul drept unul deosebit de delicat, pacientul fiind „fragil, cu multiple boli cronice asociate”. La doar o săptămână după internare, a fost diagnosticat cu cancer pulmonar și a necesitat mai multe intervenții chirurgicale.
Politician marcant, el a influențat profund evoluția țării, atât în perioada regimului comunist, cât și în tranziția post-comunistă (VEZI GALERIA FOTO). Activitatea sa a fost marcată de un parcurs politic îndelungat, dar și de numeroase controverse și scandaluri care au rămas în memoria colectivă.
Imaginea 1/66:
Ion Iliescu 6435044 Mediafax Foto Liviu Untaru jpg
De la ucenicul regimului comunist la liderul Revoluției din 1989
Născut la 3 martie 1930 în Oltenița, Ion Iliescu a crescut într-o Românie marcată de frământări ideologice profunde. Provenind dintr-o familie cu rădăcini comuniste – tatăl său fusese persecutat în perioada interbelică – Iliescu a fost atras devreme de doctrina partidului, într-o vreme când politica nu era doar o alegere, ci o misiune.
Formarea tehnică și ascensiunea politică
Ion Iliescu a urmat studiile superioare la Institutul Politehnic din București, Facultatea de Energetică, pe care a absolvit-o în 1953. Ulterior, a aprofundat educația politică și tehnică la Moscova, în plin stalinism, pregătindu-se pentru o carieră în partid și stat.
Deși și-a început cariera ca inginer, s-a remarcat rapid prin implicarea sa politică, devenind un membru de încredere al Partidului Comunist, după aderarea din anii ’50 la Partidul Muncitoresc Român, care avea să-i ofere un traseu accelerat în lumea puterii.
În anii ’60, Iliescu și-a consolidat poziția în ierarhia PCR, fiind considerat un tânăr lider cu potențial. A deținut funcții-cheie, mai ales în domeniul propagandei și relațiilor externe, dar divergențele ideologice și diferențele de viziune i-au adus în final o cădere bruscă din grațiile liderului suprem.
Mărirea și decăderea lui Iliescu în epoca Ceaușescu
În 1971, Iliescu a fost promovat secretar al Comitetului Central al PCR, în urma „luptelor de la Brașov” și a Congresului al IX-lea al PCR, ceea ce i-a confirmat poziția în conducerea de vârf a partidului. Era considerat unul dintre oamenii apropiați ai lui Ceaușescu în acea perioadă.
Ulterior, a ocupat funcția de prim-vicepreședinte al Consiliului Național al Apărării (CNA), devenind membru important în structurile de conducere ale statului, în contextul în care CNA avea un rol-cheie în coordonarea securității și apărării naționale. Totuși, în anii ’80, poziția sa a fost diminuată treptat.
Marginalizarea a început cu mijlocul anilor ’70 și s-a accentuat în anii ’80, din cauza unui conflict tacit cauzat de divergențele politice și personale cu Ceaușescu, Iliescu fiind considerat o amenințare la controlul absolut al liderului comunist.
Pregătirea în „umbră” pentru revenire
A fost exclus din cercurile de decizie centrală, sub acuzația de „devieri ideologice” – o expresie care masca de fapt temerile lui Ceaușescu față de influența și gândirea independentă a lui Iliescu. Acuzația era un termen uzual în epocă pentru a elimina adversari politici din jurul liderului suprem.
Deși exclus din pozițiile centrale de decizie și trecut în plan secund, Iliescu nu a dispărut complet din viața politică. El a păstrat legături și susținători în cadrul aparatului de stat și al partidului, lucru care i-a permis să-și păstreze influența pentru momentul revenirii. Și-a păstrat influența printr-o rețea solidă de susținători și relații în aparatul de stat.
Marginalizarea și experiența acumulată în perioada de „umbră” i-au oferit lui Iliescu un capital politic important pentru a deveni, după decembrie 1989, unul dintre principalii actori ai Revoluției și ulterior președinte.
Decembrie 1989: Omul de pe „balconul libertății” care a schimbat cursul istoriei
22 decembrie 1989 — o zi care a zguduit România din temelii. Străzile fremătau sub valurile revoltei, iar regimul Ceaușescu se prăbușea sub propria povară. În mijlocul acestei furtuni, Ion Iliescu a urcat în balconul Comitetului Central, devenind în ochii unei mulțimi însetate de schimbare simbolul unui nou început.
Pentru unii, Iliescu a fost vocea calmă, rațională, care a împiedicat haosul și a stabilizat țara în ceasul ei cel mai greu. Pentru alții, însă, a fost omul „sistemului” care a deturnat revoluția și a păstrat în umbră vechile structuri ale puterii comuniste.
Dominanța FSN și strigătul opoziției: «Iliescu, nu uita, România nu-i a ta!»
Imediat după, a luat ființă Consiliul Frontului Salvării Naționale (FSN) — noua forță politică, care a preluat frâiele țării. În mai 1990, primele alegeri libere au confirmat dominația lui Iliescu, care a câștigat zdrobitor, însă în Piața Universității tinerii protestatari scandau furioși: „Iliescu, nu uita, România nu-i a ta!”, semn al unei diviziuni profunde ce avea să marcheze societatea românească pentru decenii.
Ion Iliescu a rămas o prezență centrală în peisajul politic românesc, fiind reales președinte în 1992 și 2000, în total trei mandate. Mulți l-au văzut drept arhitectul tranziției spre democrație, în timp ce alții l-au acuzat că a reprezentat o continuitate a vechiului regim, asigurând supraviețuirea vechii nomenclaturi sub o nouă formă.
Astfel, figura lui Iliescu a rămas controversată: salvator pentru unii, uzurpator pentru alții, dar incontestabil un actor-cheie al unui moment definitoriu în istoria României.
Mineriadele: răni adânci în tranziția României postcomuniste
Imaginea pașnică a elicopterului care decola de pe clădirea Comitetului Central, simbol al începutului unei noi epoci, s-a transformat rapid într-un tablou violent: bastoanele minerilor lovind studenți și intelectuali în inima Bucureștiului. Mineriadele din 1990 și 1991 au rămas cicatrici adânci în istoria României și în biografia politică a lui Ion Iliescu.
Oficial, venirea minerilor în capitală a fost justificată ca o „chemare pentru apărarea democrației”. În realitate însă, aceste intervenții au declanșat o ruptură socială și morală profundă, care a marcat ireversibil societatea românească.
În iunie 1990, minerii au fost chemați să înăbușe protestele pașnice din Piața Universității, unde tinerii cereau reforme reale și respect pentru libertate. Iliescu a fost acuzat că a tolerat, ba chiar încurajat, violențele brutale împotriva manifestanților. Această perioadă a afectat grav imaginea sa, atât pe plan intern, cât și în ochii comunității internaționale, lăsând o pată dificil de șters.
În ciuda acestor controverse, Iliescu a revenit în forță pe scena politică, fiind reales președinte în 1992, după un scurt interimat al lui Emil Constantinescu. Surprinzător pentru mulți, a câștigat încă un mandat în 2000, în urma unei competiții tensionate în care l-a învins pe controversatul Corneliu Vadim Tudor.
Astfel, mineriadele rămân simbolul unei tranziții complicate, plină de tensiuni și răni încă nevindecate, iar rolul lui Iliescu în aceste evenimente continuă să stârnească dezbateri aprinse.
Un sfârșit de carieră marcat de tăcere și controverse. Moștenire ambivalentă
În ultimii ani, fostul președinte Ion Iliescu s-a retras treptat din atenția publică. La aniversările sale, a apărut doar alături de un cerc restrâns de susținători, iar cuvintele i-au devenit tot mai rare.
Însă procesul Revoluției din 1989 și dosarul Mineriadei l-au readus în prim-plan, de această dată în postura de inculpat. Acuzat de crime împotriva umanității, chiar și în lipsa unei condamnări definitive, aceste investigații i-au zguduit reputația. Finalul acestor demersuri judiciare a fost mereu amânat, într-un ritm lent în care justiția a părut să se lupte cu timpul și boala — cei mai discreți aliați ai tăcerii. În luna aprilie a acestui an, Ion Iliescu, Petre Roman și alți foști oficiali au fost trimiși din nou în judecată în Dosarul Mineriadei.
Tot la începutul acestui an, fostului președinte al României Ion Iliescu i-a fost retras certificatul de revoluționar printr-o decizie a instanțe de judecată.
Totodată, au apărut critici dure legate de modul în care a gestionat tranziția politică și economică a României post-comuniste. Mulți au considerat că reformele sale au fost lente, fragmentate și insuficiente pentru a asigura o democratizare autentică și funcționarea eficientă a unei economii de piață.
Ion Iliescu, între „tătucul tranziției” și simbol al compromisului
Ion Iliescu a rămas însă o figură controversată în istoria recentă a României. Deși a avut un rol crucial în înlăturarea regimului comunist și în integrarea țării în NATO și Uniunea Europeană, i s-a reproșat mereu că a menținut anumite reflexe autoritare și a permis perpetuarea vechilor elite în structurile puterii.
Pentru o generație, Ion Iliescu a fost „tătucul democrației originale” – o expresie ce a definit anii ’90 și a imprimat adânc structura instituțională a României post-comuniste. Pentru alta, el a rămas simbolul unei tranziții incomplete, al compromisurilor constante și al refuzului de a trage o linie clară cu trecutul totalitar.
Dincolo de verdictul istoric, Iliescu a fost, înainte de toate, un produs al vremurilor sale. Format într-o epocă dominată de partidul unic și fidelitatea ideologică, mai presus de orice loialitate față de cetățean, el a purtat cu sine atât limitările, cât și dilemele acestei perioade.
În plan personal, a fost căsătorit cu Nina Iliescu, fără a avea copii.
Epilogul unei epoci
Odată cu dispariția sa, România închide definitiv o etapă marcată de ambiguități și conflicte nerezolvate. Nu doar un om se stinge, ci și întreaga generație a liderilor care au modelat un moment crucial și irepetabil din istoria țării.
Ion Iliescu rămâne în memoria colectivă o figură ambivalentă: nu demonizat, dar nici venerat drept salvator. O adevărată oglindă a României post-decembriste, cu toate contradicțiile, succesele fragile și cicatricile durabile.
Până la final, a continuat să fie o voce influentă în politica românească, consultat în momente de criză, iar moștenirea sa rămâne deschisă interpretărilor. Pentru unii, el a fost un pilon al stabilității în vremuri tulburi; pentru alții, un obstacol în calea reformelor profunde și autentice.
Ce lasă în urmă? O Românie pe drumul democrației, dar încă marcată de urmele unei tranziții dificile și controversate, în care trecutul și prezentul s-au intersectat uneori cu tensiune. Ion Iliescu a jucat un rol esențial în această istorie, între realizări politice și scandaluri care i-au umbrit parcursul.
Actualitate
Cum să alegi fungicidele potrivite pentru grădina ta: 5 sfaturi de la specialiști

Grădina ta este un mic colț de natură, iar sănătatea plantelor este esențială pentru a te bucura de roadele muncii tale. Una dintre cele mai mari provocări în grădinărit este combaterea bolilor cauzate de ciuperci. Aici intervin fungicidele, produse care protejează plantele împotriva acestor agenți patogeni. Totuși, alegerea fungicidului potrivit poate fi un proces copleșitor, având în vedere diversitatea produselor disponibile pe piață. De aceea, am pregătit câteva sfaturi care te vor ajuta să iei cea mai bună decizie pentru grădina ta.
1. Înțelege tipurile de fungicide
Primul pas în alegerea corectă a fungicidelor este să înțelegi că există două tipuri principale: fungicidele de contact și fungicidele sistemice. Fungicidele de contact acționează doar pe suprafața plantei, protejând-o de agenții patogeni care intră în contact direct cu soluția aplicată. Acestea sunt eficiente mai ales în cazul în care infestarea este la început.
Pe de altă parte, fungicidele sistemice sunt absorbite de plantă și circulă prin seva ei, oferindu-i protecție din interior. Un astfel de fungicid este ideal pentru bolile care s-au răspândit deja în țesuturile plantei, asigurând o protecție de lungă durată. Un exemplu comun de utilizare a fungicidelor sistemice este în cazul manei sau a făinării, două dintre cele mai frecvente boli ale plantelor.
2. Alege un fungicid în funcție de cultură
Nu toate fungicidele sunt universale. Unele sunt special formulate pentru anumite tipuri de plante sau culturi. Un fungicid eficient pentru pomii fructiferi poate să nu fie la fel de bun pentru legume. Identifică bolile specifice cu care te confrunți și verifică eticheta produsului pentru a te asigura că acesta este recomandat pentru culturile din grădina ta. Dacă ai o grădină diversificată, ar putea fi util să optezi pentru un fungicid cu spectru larg, care oferă protecție împotriva mai multor tipuri de boli.
Totodată, trebuie să ții cont și de perioada în care vei aplica fungicidul. Unele produse sunt mai eficiente în faza de creștere a plantei, în timp ce altele trebuie aplicate la începutul sezonului, pentru prevenție. De exemplu, tratamentele de primăvară sunt esențiale pentru pomii fructiferi, când riscul de infecții este mai mare.
3. Citește eticheta și respectă doza recomandată
Atunci când aplici fungicide, urmează instrucțiunile producătorului, inclusiv dozele recomandate. Aplicarea unei cantități prea mici poate fi ineficientă, în timp ce utilizarea unei doze prea mari poate afecta negativ plantele și mediul înconjurător.
Fungicidele sunt produse chimice, iar utilizarea necorespunzătoare poate duce la dezvoltarea rezistenței agenților patogeni. De aceea, alternează diferitele tipuri de fungicide și nu utiliza același produs pe o perioadă lungă de timp. În plus, verifică termenul de valabilitate al produsului; fungicidele expirate pot pierde din eficiență și chiar dăuna plantelor tale.
4. Acordă atenție impactului asupra mediului
În alegerea unui fungicid potrivit, este bine să iei în considerare și efectele asupra mediului. Există fungicide pe bază de substanțe chimice sintetice, dar și variante ecologice, pe bază de ingrediente naturale, care sunt mai prietenoase cu mediul și mai sigure pentru polenizatori precum albinele.
Dacă te preocupă sănătatea grădinii tale și a ecosistemului din jur, poți opta pentru fungicide bio, care au un impact mai mic asupra solului și a apei. În plus, acestea sunt o alegere excelentă pentru grădinile în care cultivi plante comestibile, cum ar fi legumele și fructele.
5. Consultă un specialist sau un grădinar experimentat
Dacă nu ești sigur ce fungicid este cel mai potrivit pentru grădina ta, nu ezita să ceri ajutor. Un specialist în agricultură sau un grădinar cu experiență îți poate oferi recomandări personalizate în funcție de tipul de sol, plantele pe care le ai și climatul specific regiunii tale. Ei îți pot sugera produse testate și metode de aplicare eficiente, asigurându-te că vei obține cele mai bune rezultate fără a compromite sănătatea plantelor sau a mediului.
Alegerea fungicidului potrivit pentru grădina ta nu trebuie să fie o provocare copleșitoare. Cu un pic de cunoștințe și atenție, poți proteja plantele de bolile fungice și le poți asigura o dezvoltare sănătoasă. Ține cont de tipurile de fungicide disponibile, de cultura pentru care sunt destinate, dar și de modul corect de aplicare și de impactul asupra mediului. În acest fel, vei putea să-ți păstrezi grădina în cea mai bună formă, bucurându-te de plante sănătoase și recolte bogate, fără stresul unor infestări. Nu uita, un mic ajutor din partea unui specialist poate face diferența între o grădină afectată de boli și una plină de viață!
Actualitate
Ghid practic pentru începători: cum să citești și să interpretezi graficele bursiere

Pentru oricine se apropie pentru prima dată de lumea investițiilor, înțelegerea modului în care se citesc și se interpretează graficele bursiere reprezintă un pas esențial, deoarece aceste instrumente oferă o reprezentare vizuală a evoluției prețurilor, a volumului tranzacțiilor și a tendințelor pieței, facilitând luarea unor decizii informate și reducând riscul asociat speculațiilor impulsive. Graficele bursiere permit investitorilor să analizeze istoricul unui activ și să anticipeze mișcările viitoare, ceea ce este esențial pentru a crea strategii coerente și sustenabile, indiferent dacă vorbim de acțiuni, indici sau alte instrumente financiare.
Tipuri de grafice și elementele lor fundamentale
Există mai multe tipuri de grafice utilizate în analiza tehnică, fiecare având avantaje și limite specifice. Graficele de tip linie oferă o vedere simplificată asupra evoluției prețurilor și sunt utile pentru observarea tendințelor generale, în timp ce graficele de tip bară sau candlestick permit vizualizarea prețului de deschidere, a celui de închidere, a maximului și minimului, ceea ce ajută la identificarea modelelor și semnalelor care pot influența deciziile de tranzacționare. Prin aplicarea cunoștințelor dobândite în educatie financiara, investitorii pot interpreta aceste grafice într-un mod mai precis, anticipând mișcările pieței și reducând riscurile asociate.
Analiza tendințelor și identificarea modelelor
Un aspect crucial al citirii graficele bursiere este capacitatea de a recunoaște tendințele, fie că sunt ascendente, descendente sau laterale. De exemplu, un trend ascendent se caracterizează printr-o serie de maxime și minime crescătoare, indicând o creștere generală a valorii activului, în timp ce un trend descendent arată scăderi succesive și poate semnala o perioadă de corecție sau prudență pe piață. În plus, identificarea modelelor grafice, precum cap și umeri, triunghiuri sau dublu maxim, oferă investitorilor indicii despre posibile inversări sau continuări ale trendului, permițând ajustarea strategiilor de tranzacționare într-un mod mai calculat.
Interpretarea volumului și relevanța sa
Un alt element esențial în analiza graficelor este volumul tranzacțiilor, care arată nivelul de interes și activitate pentru un anumit activ. Creșterea volumului într-un trend ascendent poate confirma puterea mișcării prețului, în timp ce volumele mari într-o perioadă de stagnare pot semnala volatilitate iminentă. Înțelegerea corelației dintre preț și volum ajută investitorii să distingă mișcările semnificative de fluctuațiile temporare și să ia decizii mai precise. Prin aplicarea strategiilor de bursa investitii, cei care urmăresc graficele pot identifica momentele de oportunitate și pot reacționa rapid la schimbările pieței.
Aplicarea cunoștințelor în practică
Cunoașterea modului în care se citesc și interpretează graficele permite investitorilor să își planifice intrările și ieșirile din piață în mod rațional, să identifice activele cu potențial și să evite deciziile emoționale. Această disciplină permite crearea unui plan de investiții bine structurat, reducând riscul de pierderi neprevăzute și facilitând atingerea obiectivelor financiare pe termen lung.
Actualitate
Ce trebuie să verifici atunci când investești într-un compresor?

Alegerea unui compresor potrivit pentru activitățile tale, fie că este vorba despre ateliere profesionale, industrii sau proiecte personale care implică unelte pneumatice, presupune o analiză atentă a mai multor factori tehnici și practice, deoarece decizia de achiziție influențează atât performanța echipamentului, cât și siguranța, eficiența energetică și costurile de operare pe termen lung. Înainte de a lua o decizie, este esențial să te informezi despre caracteristicile principale ale diferitelor tipuri de compresoare, modul în care acestea răspund nevoilor tale concrete și întreținerea necesară pentru a menține performanța optimă.
Tipuri de compresoare și domenii de utilizare
Există o varietate de tipuri de compresoare, fiecare adaptat unor cerințe specifice. Compresoarele pot fi mobile sau fixe, electrice sau pe combustibil, cu piston sau cu șurub, iar alegerea depinde de tipul de activitate, frecvența de utilizare și spațiul disponibil. În atelierele mici sau pentru proiecte ocazionale, modelele cu rezervor mic pot fi suficiente, însă în medii industriale, unde aerul comprimat este folosit constant pentru scule pneumatice, vopsire sau sisteme complexe, este nevoie de echipamente cu performanțe stabile, debit mare și presiune constantă, care să asigure continuitatea lucrului fără întreruperi sau suprasolicitări.
Putere și capacitate
Un aspect esențial în alegerea unui compresor este capacitatea acestuia de a furniza un debit constant de aer și de a atinge presiunea necesară pentru unelte sau procese specifice. Dacă echipamentul nu este dimensionat corespunzător, fluxul de aer poate fi insuficient, ceea ce duce la scăderea performanței sculelor pneumatice și chiar la deteriorarea acestora. Este important să verifici atât debitul nominal, exprimat în litri pe minut sau metri cubi pe oră, cât și presiunea maximă de funcționare, pentru a te asigura că echipamentul va răspunde cerințelor tale în toate situațiile.
Eficiență și tipuri speciale
În funcție de complexitatea aplicațiilor și de necesitatea unui flux continuu, unele compresoare sunt proiectate cu tehnologii speciale. De exemplu, un compresor cu surub oferă avantaje semnificative în cazul activităților industriale sau unde este nevoie de presiune constantă pe perioade lungi de timp, deoarece fluxul de aer este uniform, iar echipamentul funcționează eficient chiar și sub sarcini mari. Acest tip de compresor este mai silențios și mai durabil decât modelele clasice cu piston, reducând uzura componentelor și nevoia de întreținere frecventă.
Siguranță și întreținere
Siguranța operatorilor și a echipamentelor conectate este un alt criteriu important de evaluat. Modelele moderne vin echipate cu supape de siguranță, sisteme automate de oprire în caz de suprasarcină sau temperaturi excesive și mecanisme de protecție pentru piese vitale. În plus, întreținerea regulată, inclusiv verificarea uleiului, a filtrelor și a presiunii, asigură funcționarea corectă și prelungește durata de viață a compresorului, evitând opriri neprevăzute și costuri suplimentare pentru reparații.
Nivel de zgomot și confort în utilizare
Un alt aspect de luat în considerare este nivelul de zgomot al echipamentului, mai ales dacă acesta va fi amplasat într-un spațiu de lucru în care oamenii petrec mult timp. Compresoarele cu piston sau cu șurub sunt concepute să reducă vibrațiile și zgomotul, iar modelele industriale mai moderne vin cu izolație fonică suplimentară, ceea ce contribuie la crearea unui mediu de lucru mai confortabil, fără a compromite performanța sau debitul de aer.
Domenii de aplicare și adaptabilitate
Compresoarele pot fi folosite în ateliere auto, în construcții, în industrie sau chiar în laboratoare, fiind echipamente versatile care permit alimentarea sculelor pneumatice, vopsirea, curățarea suprafețelor sau funcționarea altor echipamente care necesită aer comprimat. Alegerea modelului potrivit depinde de analiza atentă a nevoilor specifice, iar înțelegerea diferențelor între tipuri, cum ar fi compresoarele cu piston, cele centrifugale sau modelele cu șurub, este esențială pentru a asigura performanță, fiabilitate și eficiență în utilizare.
-
Actualitateacum 3 zile
Cum să alegi fungicidele potrivite pentru grădina ta: 5 sfaturi de la specialiști
-
Lifeacum 2 zile
Importanța unei inspecții regulate a instalațiilor de gaz din apartamentele bucureștene
-
Uncategorizedacum 3 zile
De ce este important sa alegeti un service laptop de incredere
-
Uncategorizedacum 3 zile
Descoperă padelul sportul care te cucerește de la prima lovitură
-
Uncategorizedacum 3 zile
Secretul pescarilor profesioniști echipamentele potrivite pentru fiecare tip de apă