Ani la rând, piața muncii din România a afișat o reziliență remarcabilă, susținută de o creștere accelerată a salariilor și un șomaj minim record. Totuși, acest motor alimentat de expansiunea fiscală și consumul pe credit pare să fi intrat în faza de epuizare. Economiștii avertizează: modelul de creștere care a definit ultima decadă și-a atins limitele structurale.

În ultimul an, peisajul macroeconomic al României s-a schimbat rapid. Creșterea economică, care anterior era determinată de consum, este acum limitată de înăsprirea fiscală, de cererea internă mai slabă și de o piață a muncii în scădere, avertizează economiștii ING. Deși o parte din această ajustare reflectă ciclul economic, încetinirea indică și o schimbare structurală mai profundă: firmele se bazează din ce în ce mai mult pe automatizare și inteligență artificială pentru a stimula productivitatea. Prin urmare, susțin economiștii, viitoarele redresări ar putea genera o producție mai mare fără o creștere corespunzătoare a ocupării forței de muncă.

Semnale divergente ale pieței muncii

Potrivit analizei, datele privind piața muncii arată deja o deteriorare. Numărul total de locuri de muncă ocupate a scăzut de la vârful de la începutul anului 2025, de la un record de 5,18 milioane în martie la 5,12 milioane până în decembrie. Rata locurilor de muncă vacante se situează la un slab 0,6%, plasând România printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană. Angajările s-au mutat în mare măsură de la extindere la înlocuire, deoarece firmele se concentrează pe ocuparea posturilor esențiale, limitând în același timp crearea netă de locuri de muncă.

Rata șomajului rămâne stabilă la aproximativ 6,0%, dar această rezistență maschează probleme structurale mai profunde. Populația activă continuă să se reducă din cauza ratelor scăzute ale natalității și a emigrării persistente, reducând presiunea ascendentă asupra șomajului măsurat. În același timp, unii lucrători disponibilizați devin inactivi sau se îndreaptă către locuri de muncă informale sau migrație sezonieră, în loc să se înregistreze ca șomeri. În 2024, sectorul public a absorbit temporar forța de muncă, dar înăsprirea fiscală a pus capăt acestei măsuri de protecție.

Concedieri masive în unele industrii

Analiza evidențiază și sectoarele de activitate care vor face concedieri masive, dar și a celor aflate în dificultate financiară din cauza scindării puterii de cumpărare a populației.

Industria prelucrătoare rămâne supusă unei presiuni semnificative. Cererea slabă din Germania și din zona euro în sens larg continuă să afecteze industriile orientate spre export, în timp ce cererea internă a fost, de asemenea, lentă. Sondajele de piață arată așteptări pentru o contracție suplimentară, un număr redus de comenzi și o capacitate excedentară. Companiile reduc numărul de angajați treptat, dar constant, deoarece locurile de muncă în industria prelucrătoare au scăzut cu aproape 25.000 de persoane față de anul precedent în decembrie 2025, sau aproximativ 2,5% din totalul locurilor de muncă din sector. În același timp, sondajele și rapoartele din industrie indică un interes tot mai mare în rândul firmelor pentru tehnologii precum roboții industriali și automatizarea proceselor, ca parte a eforturilor mai ample de protejare a marjelor și de îmbunătățire a productivității.

Sectorul construcțiilor s-a menținut bine până acum în toate segmentele, deși sectorul rezidențial ar putea fi afectat de scăderea puterii de cumpărare și de creșterea impozitelor. Proiectele de infrastructură la scară largă, inclusiv aproximativ 700 km de autostrăzi finanțate din fondurile structurale și de redresare ale UE, au sprijinit activitatea de inginerie civilă, ducând numărul de locuri de muncă în sector la un record de 462.000 în iulie 2025. Cu toate acestea, eliminarea scutirilor de taxe de lungă durată pentru lucrătorii din construcții a crescut costurile forței de muncă, reducând marjele. Sentimentul de afaceri din acest sector a devenit precaut, 17,5% dintre managerii chestionați anticipând reduceri ale forței de muncă la începutul anului 2026.

Sectorul serviciilor, în special cel al comerțului cu amănuntul și al ospitalității, este direct expus unei puteri de cumpărare mai slabe a gospodăriilor. Eroziunea salariilor reale a forțat consumatorii să acorde prioritate produselor esențiale. Deși ritmul anual al ocupării forței de muncă este încă pozitiv, sondajele de afaceri indică faptul că angajările devin în mod clar mai defensive, bazându-se mai mult pe controlul costurilor și pe aranjamente flexibile de personal, acolo unde este posibil. Era expansiunii rapide a locurilor de muncă în sectorul serviciilor pare să se fi oprit.

Sectorul IT, mult timp un motor major de creștere, trece prin propria sa schimbare strategică. În timp ce cifra de afaceri continuă să crească, ocuparea forței de muncă a început să scadă. După ani de expansiune rapidă, alimentată de externalizare și angajarea la scară largă a personalului junior – împingând ocuparea forței de muncă la niveluri record la sfârșitul anului 2023 – modelul de creștere s-a schimbat, iar numărul de angajați a scăzut lent de atunci. La nivel global, cheltuielile cu tehnologia s-au îndreptat decisiv către inteligența artificială, centre de date și soluții software avansate. Cererea ar trebui să rămână solidă pentru roluri specializate, de mare valoare, dar recrutarea la nivel de intrare este probabil să slăbească și mai mult. Sectorul pare să se îndrepte de la angajările de volum către o specializare, eficiență și productivitate sporite.

Salariile, erodate de inflație

Salariile nominale au crescut rapid în ultimul deceniu, iar câștigul mediu net a urcat la 5,914 RON pe lună la sfârșitul anului 2025. Cu toate acestea, susțin economiștii, inflația a erodat grav puterea de cumpărare. Până în al patrulea trimestru al anului 2025, salariile reale se contractau cu aproximativ 5,0% față de anul precedent. Având în vedere că salariile din sectorul public sunt înghețate și firmele private sunt supuse presiunii asupra marjelor de profit, o creștere a salariilor reale este puțin probabilă în 2026, afectând în continuare consumul, angajările și investițiile, se mai arată în analiză.

Un alt factor structural este salariul minim în creștere rapidă, care a crescut cu aproximativ 15% anual în ultimul deceniu. Acest lucru a comprimat diferențele salariale și a crescut costurile în sectoarele cu utilizare intensivă a forței de muncă. Pentru firmele care operează cu marje de profit mici, automatizarea devine din ce în ce mai mult alternativa mai viabilă.

Schimbarea structurală: automatizare și inteligență artificială

Avantajul competitiv tradițional al României a fost costul relativ scăzut al forței de muncă din UE. Pe măsură ce salariile au crescut și oferta de forță de muncă s-a redus, companiile au început în mod natural să se orienteze către investiții în robotică și automatizare.

Potrivit Federației Internaționale de Robotică, densitatea roboților industriali la nivel global s-a dublat în ultimii șapte ani, ajungând la 162 de unități la 10.000 de angajați. Deși România este încă în urma competitorilor din regiune, liniile de asamblare automatizate, sistemele robotizate de sudare și logistica digitală a depozitelor devin mult mai comune. Datele Eurostat arată, de asemenea, o creștere accentuată a adoptării inteligenței artificiale, sugerând un flux mare și în creștere de firme care implementează, planifică sau testează instrumente de automatizare și inteligență artificială. Pentru viitor, implicația este simplă: atunci când este nevoie, producția poate crește fără creșteri proporționale ale ocupării forței de muncă.

În același timp, inteligența artificială remodelează munca în sectorul serviciilor, pe măsură ce instrumentele de inteligență artificială intră în rutinele zilnice. Adoptarea formală de către firmele românești rămâne relativ scăzută – deși crește rapid – dar utilizarea individuală se extinde rapid, avertizează economiștii ING.

PIB-ul României ar putea crește cu 50 miliarde de euro până în 2040, datorită AI

Un sondaj național realizat de Reveal Marketing Research la începutul anului 2026 a constatat că 68% dintre români au folosit instrumente de inteligență artificială cel puțin ocazional, iar 44% se bazează deja pe acestea pentru sarcini legate de muncă, cum ar fi asistență administrativă, analiză și creare de conținut. Această adoptare informală sugerează că inteligența artificială afectează fluxurile de lucru din sectorul serviciilor chiar înainte de implementarea pe scară largă la nivel de întreprindere. Sarcini care odinioară erau gestionate de angajații entry-level pot fi acum automatizate sau simplificate semnificativ. McKinsey estimează că adoptarea pe scară largă a inteligenței artificiale generative ar putea adăuga între 30 și 50 de miliarde de euro la PIB-ul României până în 2040, prin creșterea productivității și a eficienței, atât în ​​sectorul public, cât și în cel privat.

Cu toate acestea, susțin economiștii ING, aceste schimbări pot duce și la pierderi de locuri de muncă în domenii precum rolurile IT juniori, centrele de apel sau munca administrativă de rutină, deoarece companiile redirecționează resursele către infrastructura digitală și automatizare. Această schimbare riscă să creeze o piață a muncii „cu halteră”. Cererea ar putea continua să crească la capătul superior al spectrului de competențe – unde rolurile specializate în inteligență artificială, inginerie și management avansat sunt îmbunătățite, mai degrabă decât înlocuite de tehnologie – și să rămână stabilă în serviciile cu calificare scăzută, neautomatizabile, cum ar fi îngrijirea, ospitalitatea, logistica și munca la fața locului. În schimb, locurile de muncă de rutină cu gulere albe, care necesită competențe medii, și sarcinile repetitive cu competențe scăzute sunt din ce în ce mai susceptibile de a stagna sau de a scădea.

România se confruntă cu o forță de muncă în scădere și îmbătrânire

Anul 2026 va marca probabil punctul de jos al ciclului actual. Politica fiscală va rămâne restrictivă, veniturile reale vor rămâne slabe, iar firmele vor continua să se concentreze pe eficiență. Rata ocupării forței de muncă ar putea scădea chiar dacă șomajul rămâne stabil. Până în 2027, condițiile ar trebui să se îmbunătățească: inflația ar trebui să scadă, politica monetară s-ar putea normaliza, proiectele finanțate de UE își vor croi drum în economia reală, iar cererea externă s-ar putea consolida. Cu toate acestea, este puțin probabil ca redresarea să genereze aceeași amploare a creării de locuri de muncă observată în expansiunile anterioare.

În timpul actualei încetiniri economice, firmele integrează automatizarea și inteligența artificială în operațiunile lor. Atunci când cererea își va reveni, este posibil să își crească producția utilizând capacitatea tehnologică nou implementată, în loc să lanseze valuri ample de angajări. Relația istorică dintre creșterea PIB-ului și crearea de locuri de muncă ar putea slăbi în acest moment.

Acest lucru nu este neapărat negativ. România se confruntă cu o forță de muncă în scădere și îmbătrânire, iar câștigurile de productivitate sunt esențiale pentru susținerea creșterii economice și a nivelului de trai. Ajustarea actuală reprezintă o tranziție necesară de la un model bazat pe consum, cu utilizare intensivă a forței de muncă, către o economie bazată pe productivitate, cu o utilizare mai intensivă a capitalului.

Pe termen scurt, crearea slabă de locuri de muncă și veniturile reale scăzute vor rămâne o constrângere. La un nivel mai profund, însă, România trece printr-o tranziție structurală de la un model de creștere cu utilizare intensivă a forței de muncă. Pe măsură ce firmele se bazează mai mult pe tehnologie, automatizare și activități cu valoare mai mare, creșterea economică va fi din ce în ce mai mult determinată de o producție per lucrător mai mare, mai degrabă decât de absorbția unui număr mai mare de lucrători. Aceasta implică faptul că viitoarele redresări pot fi robuste din punct de vedere economic, chiar dacă creșterea ocupării forței de muncă este mai limitată decât în ​​​​cazul expansiunilor anterioare.