Actualitate
O trecere în revistă a Revoluției din Octombrie 1917, dimpreună cu unele dintre efectele sale
Insurecția din octombrie a fost o lovitură de stat, activ sprijinită de o infimă minoritate a populației , la care se opuneau chiar mai mulți lideri bolșevici.Revoluția din Octombrie s-a desfășurat în toiul unei revoluții sociale, al cărui ideal era înfăptuirea puterii sovietice (a consiliilor de cetățeni liber alese adică) și negarea statului central prin auto-guvernarea populară, în conformitate cu străvechiul ideal țărănesc al „volia” (autonomie, libertate a țăranilor).
Evenimentele din 1917, pe scurt
Oare ce înseamnă revoluția bolșevică, a cărei aniversare a 100 de ani se încadrează în această săptămână, pentru Rusia? Nenumărați istorici au problematizat aceste evidențe încă consecințele anului 1917 par a avea ecouri.
Evenimentul istoric cunoscut ca Revoluția bolșevică a fost lovitura de stat prin care bolșevicii au preluat puterea cu forța de la guvernul lui Kerenski, și care a inaugurat a doua fază a Revoluției Ruse din 1917. Lovitura de stat a fost organizată de bolșevici sub conducerea lui Vladimir Ilici Lenin și este considerată a fi prima revoluție comunistă din secolul al XX-lea. Cu toate acestea, sunt multe voci care au afirmat că, din punct de vedere strict cronologic , aceasta este a doua, ea având loc după revoluția bolșevică reușită de la Tallin, prin care bolșevicii estoni conduși de Jaan Anvelt au luat puterea cu două zile înaintea revoluției bolșevicilor ruși la Petrograd, din vreme ce social-democrații radicali estonieni pierzând-o mai târziu, datorită invaziei armatelor kaiserului. Această revoluție e bazată pe ideile lui Karl Marx. Cele mai importante activități revoluționare au fost controlate de Comitetul Militar Revoluționar al Sovietului din Petrograd.
Inițial, evenimentul a fost numit Revolta din Octombrie sau Revolta de pe 25, așa cum apare în prima ediție a operelor complete ale lui Lenin. Proeminența evenimentului a fost scoasă în evidență mai târziu.
Insurecția bolșevică survine pe fondul deteriorării complete a popularității Guvernului provizoriu condus de Kerensky și a unei situații de criză profundă, atât pe front, cât și în întreaga societate și economie, fapt care a repolarizat societatea pe vechea linie de fractură dintre clase.Este, de asemenea, o reacție la provocările unui guvern nefuncțional și regim muribund.
De fapt, înlocuirea Guvernului provizoriu al lui Kerensky cu guvernul bolșevic al lui Lenin mai mult ca o prăbușire a primului, decât ca un rezultat al acțiunii celui de-al doilea. Una dintre faptele istorice e tocmai impunerea de către Lenin în 10 octombrie, a Comitetului Central al partidului, reunit într-o formă incompletă (doar 12 membrii din 21), cu planul unei insurecții armate, fără a preciza însă o dată precisă la care aceasta urma să aibă loc. Din cei 12 membri ai acestui comitet , zece au votat pentru propunerea lui Lenin și doi împotriva ei (Kámeniev și Zinoviev), fapt care face ca decizia să fi fost adoptată de o minoritate a plenului.
Unii istorici consideră de aceea mișcarea ca o lovitură leninistă în Comitetul Central al Partidul bolșevic, care a precedat lovitura de stat propriu-zisă. În presa bolșevică au avut loc după 10 octombrie confruntări epistolare între Lenin și ceilalți membri marcanți ai conducerii partidului care nu erau de acord cu declanșarea unei acțiuni de capturare a puterii înaintea desfășurării Congresului Sovietelor (programat pentru 20 octombrie și amânat, apoi, de menșevici și eseriști (socialist-revoluționari) pentru 25 octombrie, fapt care face cu greu un „puci” neașteptat din ceea ce a fost, de fapt, reacția defensivă a bolșevicilor la măsurile antidemocratice și provocatoare ale guvernului Kerensky din 24 și 25 octombrie.
Popularitatea partidului bolșevic crescuse ca urmare a atitudinii consecvente în privința opririi războiului, ei având majoritatea în Sovietul Petrogradului și obținând în alegerile din august și septembrie rezultate excelente (33%, 51%) în Duma orașelor Petrograd și Moscova), Lenin, un individ cu o psihologie extrem de autoritară, a fost mulțumit cu perspectiva unei guvernări în care va fi totuși obligat să împartă puterea, fie asta și de manieră simbolică, cu alte forțe politice. Pe de altă parte, arhivele confirmă faptul ca fostul șef al guvernului provizoriu (Lvov) intenționase chiar și mai înainte să mute capitala la Moscova pentru a scăpa de prezența în capitală a soldaților care participaseră la revoluție. Kerensky însuși, ca și alți membri ai guvernului său, intenționa, așa cum făcuse și în iunie, să folosească războiul drept instrument de blocare a presiunii maselor în sensul unei revoluții sociale.După 20 noiembrie 1917, Kerensky anunță intenția de a deplasa majoritatea unităților militare staționate în capitală pe linia frontului, acest fapt dând credibilitate acuzei bolșevice conform căreia guvernul pregătea un complot antirevoluționar. Însăși ipoteza bolșevică că guvernul intenționează să abandoneze capitala în mâinile dușmanului, a căpătat credibilitate din momentul în care presa a relatat despre îndemnurile lui Rodzianko, adresate primului ministru, de a abandona capitala pentru a închide astfel Congresul Sovietelor.
La 22 octombrie (după calendarul iulian) „Comitetul Revoluționar Militar” condus de Lev Davidovici Troțki a preluat comanda garnizoanei din orașul Petrograd, care atunci era capitala Rusiei, actualul oraș Sankt Petersburg.
Temându-se de presiunea crescândă din partea maselor în sensul acordării puterii Sovietelor (și, astfel, de o creștere a influenței bolșevicilor, care dominau deja sovietele în capitală, Moscova și marile orașe), Kerensky decide să-i confrunte în modul cel mai direct pe bolșevici, închizându-le în 24 octombrie 1917 ziarele, reacția ulterioară a acestora din urmă fiind una pur defensivă.
Căderea monarhiei a fost percepută ca o liberalizare fără precedent. Ea a deschis în Rusia o perioadă de jubilare populară și de frământare revoluționară. O frenezie a luării de cuvânt a pătruns în toate straturile societății. Mitingurile erau fapt cotidian și vorbitorii se succedau fără sfârșit. Paradele și protestele s-au răspândit. Zeci de mii de scrisori, adrese, petiții erau trimise în fiecare săptămână, tuturor punctelor din teritoriu pentru a face cunoscute sprijinul, doleanțele sau revendicările poporului. În special, acestea erau direcționate către noul guvern provizoriu și către sovietul de la Petrograd.
Dincolo de nevoile imediate, atmosfera era dominată de respingerea oricărei forme de autoritate; acest lucru i-a permis lui Lenin să vorbească despre Rusia acestor prime luni ca fiind „țara cea mai liberă din lume”.
Preluarea puterii este prezentată adesea a fi rodul unei conspirative lovituri de stat contra unui guvern democratic. A prezentat toate elementele unei lovituri de stat – deși una căreia i se făcea mare publicitate în presă – cu excepția faptului că o lovitură de stat presupune preluarea de către puciști a unei mașinării de stat funcționale. Dar așa cum poate fi argumentat, în Rusia momentului nu exista așa ceva din luna februarie .
Unul din primele decrete ale guvernului bolșevic aproba desființarea deja efectivă a marii proprietăți funciare și lăsa inițiativa țăranilor pentru a decide dacă împart sau socializează pământul. Acest decret era în contradicție cu programul bolșevic, care prevedea naționalizarea pământului.
Pentru unii, aceasta părea o manevră a bolșevicilor: în ultimele luni, ei reluaseră programul pe care aceștia din urmă nu putuseră să-l pună în aplicare. Ea marchează, de asemenea, neînțelegerile între bolșevici și țărani. Primii vizau în final colectivizarea în întregime, cei din urmă doreau extinderea și multiplicarea micii proprietăți. Dar din această cauză, fermierii nu s-au lăsat seduși decât conjunctural de partidul lui Lenin, care rămânea în primul rând colectivist, urban și muncitoresc.
La rândul lor, bolșevicii se declarau încă susținători ai naționalizării, dar recunoșteau că nu au nici dorința, nici mijloacele să o impună fermierilor. Lenin scria:
| “ | Nu putem ignora hotărârea bazei populare, chiar dacă nu suntem de acord cu ea… Noi trebuie să dăm maselor populare o deplină libertate de acțiune creatoare… Scurt și cuprinzător, clasa țărănească trebuie să obțină ferma asigurare că nu mai există nobili la țară, și trebuie ca țăranii înșiși să hotărască totul și să-și organizeze existența. | ” |
Într-adevăr, pentru bolșevici, era pe ordinea de zi reforma agrară și nu construirea unei societăți socialiste, pe care o considerau imposibilă într-o țară atât de săracă. Conștienți, prin urmare, că nu ar putea guverna fără sprijinul maselor rurale, imensa majoritate a țării, bolșevicii au convocat între 10 și 16 noiembrie un congres țărănesc. În ciuda unei majorități SR ostile bolșevicilor, acest congres a ratificat decretul privind pământul și și-a dat sprijinul noului guvern, consacrând o uniune provizorie între proletariatul urban și țărănime.
Astfel, în cele câteva luni foarte grele dinainte de tratatul de la Brest-Litovsk, noua putere a reușit să evite pericolul de a-și înstrăina și mai mult masele rurale, care deja se confruntau cu ostilitatea țariștilor, liberalilor, și a unei părți importante a formațiunilor socialiste. Dar a moștenit problema catastrofală a aprovizionării orașelor, care deja dusese la răsturnarea lui Nicolae al II-lea și a lui Kerenski. Nevoia de a continua rechizițiile de cereale pentru a supraviețui poartă în ea sămânța unui grav conflict cu țărănimea. Sovietele au organizat, astfel, încă din primăvara anului 1918, detașamente de muncitori care efectuau rechizițiile în mediul rural. Violența frecventă a metodelor acestora, împreună cu cea a rezistenței țărănești, a dus la o scădere semnificativă a producției agricole. Mai târziu, Albii, în timp ce proclamau liberul schimb, aveau și ei să se vadă obligați să recurgă la rechiziții forțate.
Teroarea albă contra teroarea roșie
Rusia țaristă avea cea mai grea tradiție a violenței sociale și politice din Europa, agravată de „brutalizarea” societății în timpul Marelui Război. Din vara anului 1917, explozia revoluționară, până atunci cea mai puțin violentă, s-a tradus în rândurile țăranilor răsculați prin uciderea mai multor proprietari și jefuirea caselor acestora. Războiul civil care a izbucnit avea să servească drept valvă de refulare a nemulțumirilor născute din secole de opresiune socială, temeri față de fosta elită privilegiată, și reglărilor de conturi personale. Vechii practicanți ai terorismului individual din secolul al XIX-lea, revoluționarii nu au făcut decât să refolosească aceeași armă împotriva bolșevicilor (Fanny Kaplan, rețeaua lui Boris Savinkov). Roșii și Albii au concurat în declarații incendiare, și s-au arătat gata de violență radicală.
Violențelor și abuzurilor sistematice ale revoluționarilor, Albii le-au răspuns cu executarea comisarilor roșii și a bolșevicilor. Descompunerea puterii a facilitat acte violente, necontrolate (pogromuri, jafuri), provocând ostilitatea populației. Nemulțumindu-se doar cu schimbarea ordinii politice, ei au restituit terenurile foștilor proprietari, și au permis din nou aplicarea pedepselor corporale. Unele dintre trupele lor (cum ar fi cele ale generalului Șkuro) au trecut imediat la violuri și jafuri, în timp ce liderii lor și-au multiplicat actele arbitrare și au afișat un stil de viață fastuos și depravat.
Aparatul polițienesc bolșevic, cu puteri arbitrare destul de extinse, a cunoscut o amplă dezvoltare. Deși Troțki dorea un proces public al lui Nicolae al II-lea, Lenin și o parte din Biroul Politic au hotărât în secret execuția sumară a familiei imperiale. Pretextată prin apropierea Albilor, aceasta a avut loc în noaptea de 17 spre 18 iulie 1918, la Ekaterinburg. Arestarea, execuțiile în masă, luarea de ostatici și închiderea în lagăre au devenit practici banale. Întrebarea dacă lagărele deschise de Ceka în timpul războiului civil prefigurează sau nu Gulagul stalinist rămâne o discuție deschisă.
Conform istoricului britanic George Leggett, aproximativ 140.000 de oameni au murit ca rezultat al terorii roșii.Menșevicii, anarhiștii, socialist-revoluționarii, liberalii sau democrații au fost vânați și scoși în afara legii, la fel ca Albii și naționaliștii, și chiar ca pacifiștii tolstoiști, sioniștii, bundiștii etc, precum și ca mulți dintre cei ale căror origine socială și marginalitate au fost suficiente pentru a-i face suspecți. În 1922, tânărul stat sovietic a organizat primul său proces politic-spectacol, împotriva liderilor socialist-revoluționari. Mai mulți dintre acuzați au fost condamnați la moarte și executați, alții deportați. Pe 19 februarie 1919, revoluționara Maria Spiridonova, arestată după insurecția socialist-revoluționarilor de stângadin iulie, a fost condamnată pentru „nebunie” și internată între decembrie 1920–decembrie 1921 într-un sanatoriu de psihiatrie. Ea avea să scrie mai târziu, însă, că „în epoca sovietică, vârfurile puterii, vechii bolșevici, inclusiv Lenin, m-au menajat și, izolându-mă în decursul luptelor din ce în ce mai grele, au luat în același timp măsuri pentru a se asigura că nimeni nu mă umilește niciodată.
Biserica Ortodoxă, care adesea a activat de partea reacțiunii (preoții ortodocși delatori au fost probabil, ici și acolo, responsabili pentru multe execuții sumare), a suferit mii de arestări, execuții, jafuri și distrugeri, cu scopul de a eradica în cele din urmă nu numai puterea ei anterioară, ci și convingerile sale religioase.
Mai general, toate părțile implicate au folosit, în grade diferite, aceleași metode de represiune: încarcerarea adversarilor politici și militari, în lagăre, luarea de ostatici (primul decret al ostaticilor a fost adoptat nu de către bolșevici, ci de generalul Niessel, comandantul misiunii militare franceze în Rusia), execuții sumare. Potrivit lui Peter Holquist, „tânărul stat al Sovietelor și adversarii săi au recurs la instrumente și metode dezvoltate în timpul Marelui Război”. Nikolai Melkinov, un important membru al guvernului Denikin, a subliniat în Memoriile sale că administrația albă „a aplicat […] în teritoriile sale, o politică fundamental sovietică”.
Chiar și scurtul guvern socialist-revoluționar de la Samara, care este adesea considerat ca fiind unul dintre beligeranții cei mai moderați, a utilizat și el măsuri de acest gen. În remarcile sale, istoricul britanic Orlando Figes nota: „Dacă libertatea de exprimare și de întrunire și libertatea presei ar fi fost restaurate, ar fi fost dificil să fie și respectate în condițiile unui război civil, și închisorile din Samara au fost în curând pline de bolșevici. Ivan Maiski, ministrul menșevic al muncii, număra 4000 de deținuți politici. Dumele și zemstvele municipale au fost restabilite, iar sovietele, ca organe de clasă, au fost ținute departe de viața politică”.
În mod similar, liberalii constituțional-democrați s-au supus, în general, soluțiilor dictatoriale acolo unde subzistau — cu unele excepții, și în Crimeea, unde s-a menținut un regim constituțional și parlamentar care a păstrat libertățile personale și chiar a prezentat o timidă reformă agrară.
În plus, nici una dintre armate nu ținea să lase în urma sa elemente suspecte sau periculoase. De asemenea, luptătorii anarhiști din armata lui Mahno au respectat cel mai mult populația civilă și i-au cruțat și eliberat pe simplii combatanți luați prizonieri, dar i-au lichidat în retragerea lor pe ofițeri, nobili, burghezi, culaci sau preoți, tribunalele populare spontane însărcinându-se și cu judecarea și pedepsirea celor care s-au compromis în masacrele Terorii Albe.
Bibliografie :
1. A People’s Tragedy: A History Of The Russian Revolution, Orlando Figes, Penguin Books 1998 (first published in Great Britain by Jonathan Cape 1996)
2.Russian Revolution, Encyclopedia Americana. Grolier Online, 2012.
3.A History of the Soviet Union from the Beginning to the End”, Peter Kenez (University of California, Santa Cruz), Cambridge University Press 2006, http://www.cambridge.org/gb/knowledge/isbn/item1173772/?site_locale=en_GB
4.”The Russian Revolution: A Very Short Introduction”, Steve A. Smith, Oxford University Press 2002.
5.Russian Revolutions Of 1917″ în „Europe Since 1914: Encyclopedia of the Age of War and Reconstruction”, Rex A. Wade, Ed. John Merriman and Jay Winter. Vol. 4. Detroit: Charles Scribner’s Sons, 2006. p. 2272-2284.
6. Martin Malia, La Tragédie soviétique. Histoire du socialisme en Russie, 1917-1991, Seuil
7. Anatole Kopp, „Avant-garde”, în Art Russe, Encyclopaedia Universalis éditeur, 1977
Sursa foto : fineartamerica.com,Curierul National,lindsayfincher.com
Acest material a fost editat și actualizat de către Prof.Dr.Daniel Mihai, redactor-șef al platformei media Criteriul Național
Actualitate
Un mort şi doi răniţi, după ce două TIR-uri s-au ciocnit frontal între Caransebeş şi Lugoj. Trafic blocat pe ambele sensuri
Un bărbat a murit și
alte două persoane au fost rănite în urma unui accident produs miercuri
dimineață pe DN 6, în județul Caraș-Severin, după ce două TIR-uri s-au ciocnit
frontal. Traficul a fost blocat complet pe ambele sensuri.
Sursă video: Facebook
Un accident deosebit
de grav a avut loc în cursul dimineţii de miercuri, 17 iunie, în jurul orei
07.00, pe DN 6, la kilometrul 461+200 de metri, în afara localității Jupa din
județul Caraș-Severin, unde două TIR-uri s-au ciocnit frontal.
Potrivit
informațiilor transmise de IPJ Caraș-Severin, şoferul unuia dintre TIR-uri, un
bărbat de 39 de ani care se deplasa din direcția Caransebeș către Lugoj, a pătruns
pe contrasens, unde a intrat în coliziune frontală cu un alt ansamblu de
vehicule, condus de un cetățean uzbec.
Impactul a fost
puternic extrem de puternic, ambele vehicule ieşind în afara părţii carosabile.
Şoferul român, în vârstă de 39 de ani, a decedat pe loc, iar conducătorul auto
al celui de-al doilea TIR și un pasager aflat în vehicul au fost răniți și
transportați la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale.
Imaginea 1/3:
accident Caraş 02 foto Presa Satu Mare jpg
„Astăzi, în jurul orei 07.00, pe DN 6, la kilometrul
461+200 m, în afara localităţii Jupa, s-a produs un accident rutier în care au
fost implicate două ansambluri de vehicule. Din primele verificări efectuate la
faţa locului, poliţiştii au stabilit că un ansamblu de vehicule (TIR) condus de
un bărbat de 39 de ani, care circula din direcţia Caransebeş către Lugoj, ar fi
pătruns pe sensul opus de circulaţie, intrând în coliziune frontală cu un alt
ansamblu de vehicule, condus de un cetăţean uzbec”, a transmis, miercuri dimineaţă, IPJ Caraş-Severin.
Circulația rutieră a
fost blocată complet pe ambele sensuri, pe durata intervenției echipajelor și a
cercetărilor la fața locului.
Reprezentanții IPJ
Caraș-Severin spun că traficul urma să fie reluat în aproximativ două ore, în
funcție de finalizarea cercetărilor și de degajarea carosabilului, precizând că
ancheta este în desfășurare pentru stabilirea exactă a împrejurărilor
producerii accidentului.
„Reluarea circulaţiei este estimată în aproximativ 120 de
minute, în funcţie de desfăşurarea activităţilor de cercetare şi de degajare a
carosabilului. În cauză, poliţiştii efectuează cercetări pentru stabilirea cu
exactitate a tuturor împrejurărilor producerii accidentului”, au transmis poliţiştii.
Actualitate
19 ore la coadă pentru 20 de litri de benzină. Planul Ucrainei de a izola logistic Crimeea începe să dea roade
Un locuitor din apropierea orașului Simferopol a ajuns la o benzinărie într-o după-amiază obișnuită de vară, sperând să alimenteze înainte de o călătorie programată pentru ziua următoare. Rezervorul mașinii era aproape gol, iar coada se întindea pe zeci de vehicule.
Benzinăriiile din Crimeea au rpmas fără combustibil/FOTO:X
A înaintat lent, timp de opt ore. Când a ajuns aproape de pompă, benzina s-a terminat. A petrecut noaptea în mașină pentru a nu-și pierde locul. A reușit să alimenteze abia a doua zi dimineață, după aproximativ 19 ore de așteptare, primind doar 20 de litri, limita impusă de autoritățile locale.
Povestea sa este una dintre numeroasele relatări apărute în ultimele săptămâni pe rețelele sociale din Crimeea. Peninsula anexată de Rusia se confruntă cu o criză a combustibilului fără precedent, pe fondul atacurilor ucrainene asupra infrastructurii logistice care asigură aprovizionarea regiunii.
Restricții, cozi și benzinării fără combustibil
Primele semne ale crizei au apărut la sfârșitul lunii mai, când autoritățile instalate de Rusia în Sevastopol au introdus restricții privind vânzarea carburanților. Inițial, șoferii au fost limitați la 20 de litri pentru o alimentare, iar la scurt timp una dintre cele mai mari rețele de benzinării din peninsulă a rămas fără benzină.
Pe măsură ce situația s-a agravat, măsurile au devenit mai stricte. În unele zone, combustibilul a început să fie distribuit pe baza unor coduri QR.
Imaginile cu kilometri de cozi la pompe au devenit obișnuite. În paralel, autoritățile au făcut apel la populație să evite alimentarea preventivă și să nu își facă rezerve.
Cum a început criza
Deficitul de combustibil este asociat de analiști cu intensificarea atacurilor ucrainene asupra rutelor logistice rusești.
În ultimele luni, Kievul a extins utilizarea dronelor cu rază media de acțiune, capabile să lovească ținte aflate la distanțe de 150 până la 300 de kilometri. Obiectivele vizate includ depozite de carburant, poduri, noduri feroviare și convoaie de aprovizionare.
Potrivit autorităților ucrainene, scopul acestor operațiuni este reducerea capacității Rusiei de a susține ofensiva de pe front prin afectarea logisticii din spatele liniilor de luptă.
Coridorul terestru către Crimeea, sub presiune
După atacurile asupra Podului Kerci, Rusia și-a mutat o parte importantă a logisticii către coridorul terestru care leagă regiunea Rostov de Crimeea prin teritoriile ocupate din sudul Ucrainei.
Mult timp, această rută a fost considerată relativ sigură. Situația s-a schimbat însă odată cu apariția dronelor ucrainene cu rază medie de acțiune.
În ultimele săptămâni, au fost raportate atacuri asupra convoaielor de camioane, a cisternelor și a infrastructurii rutiere folosite pentru aprovizionarea peninsulei. De asemenea, mai multe poduri care asigură legătura dintre Crimeea și regiunile ocupate din sudul Ucrainei au fost avariate.
Experții citați de presa ucraineană afirmă că aceste lovituri au crescut semnificativ dificultatea transportului de combustibil și materiale către peninsulă.
Efectele se extind dincolo de benzinării
Criza carburanților începe să afecteze și alte sectoare.
Operatorii de transport public au redus numărul curselor, iar sute de autobuze nu au mai ieșit pe traseu din cauza lipsei combustibilului. Costul transportului privat a crescut, iar unele magazine au început să raporteze dificultăți în aprovizionarea cu produse de bază.
Locuitorii au semnalat lipsa unor mărfuri precum zahărul, uleiul și cerealele, în timp ce comercianții încearcă să gestioneze întârzierile în livrări, scrie pravda.ua.
Autoritățile locale susțin că situația rămâne sub control și că serviciile esențiale continuă să funcționeze.
Piața neagră a benzinei
Deficitul a generat și o piață paralelă.
Pe platformele locale au apărut anunțuri de revânzare a benzinei la prețuri de câteva ori mai mari decât cele oficiale. În unele cazuri, un litru de carburant era oferit la prețuri considerate exorbitante chiar și pentru standardele locale.
Forțele de ordine au intervenit împotriva unor persoane acuzate că vindeau combustibil fără autorizație, confiscând rezervele descoperite și deschizând anchete.
Turismul, o altă victimă a crizei
Problemele de aprovizionare au apărut chiar la începutul sezonului estival, un moment important pentru economia Crimeei.
Date publicate de presa rusă arată o scădere semnificativă a rezervărilor turistice comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut. În paralel, numărul anulărilor a crescut considerabil.
Armata Olandei se pregătește de război cu Rusia într-un mod neașteptat: a construit un lagăr pentru prizonieri. Pază cu AI și drone
Unele hoteluri au încercat să atragă turiști oferind combustibil gratuit ca bonus pentru rezervări. În câteva cazuri, proprietarii au rămas fără benzină înainte de a rămâne fără camere disponibile.
Benzina se distribuie cu porția în mai multe regiuni
Semnele presiunii tot mai mari asupra sectorului energetic rus devin vizibile și la pompă. Compania petrolieră rusă Tatneft, unul dintre cei mai importanți jucători de pe piața carburanților din Federația Rusă, a introdus restricții privind vânzarea benzinei și motorinei în întreaga sa rețea de stații de alimentare.
Reprezentanții companiei au confirmat pentru agenția rusă Interfax că măsura se aplică la nivel național.
„În prezent, restricțiile sunt în vigoare în întreaga rețea de benzinării Tatneft”, au declarat operatorii serviciului de relații cu clienții ai companiei.
Pe lângă limitarea cantităților de combustibil care pot fi cumpărate, mai multe stații acceptă exclusiv plata în numerar.
Limite de până la 20 de litri de benzină pentru un autoturism
Potrivit presei ruse, în regiunea Celiabinsk șoferii de autoturisme nu mai pot cumpăra mai mult de 30 de litri de benzină la o alimentare, în timp ce pentru motorină limita este de 60 de litri. În cazul camioanelor, plafonul a fost stabilit la 300 de litri de motorină.
În alte regiuni, restricțiile sunt și mai severe. La Orenburg și Sankt Petersburg, de exemplu, șoferii pot alimenta maximum 20 de litri de benzină și 40 de litri de motorină pentru autoturisme, în timp ce camioanele sunt limitate la 200 de litri.
Primele semnale privind dificultățile de aprovizionare din rețeaua Tatneft au apărut încă de săptămâna trecută, când restricțiile au fost introduse punctual în mai multe regiuni.
Atacurile asupra rafinăriilor afectează producția de combustibil
Experții ruși și ucraineni leagă apariția acestor probleme de seria atacurilor lansate de Ucraina asupra infrastructurii petroliere ruse.
Potrivit estimărilor disponibile, aproximativ o treime din capacitățile de rafinare ale Rusiei sunt în prezent oprite sau funcționează la capacitate redusă. Este vorba despre instalații care procesează anual circa 77 de milioane de tone de țiței.
Pentru piața internă rusă, acest lucru se traduce prin pierderea a aproximativ un sfert din producția principalelor tipuri de carburanți.
În paralel, loviturile ucrainene asupra infrastructurii logistice din teritoriile ocupate au complicat și mai mult transportul combustibilului către zonele aflate sub controlul Moscovei.
Moscova, atacată de zeci de drone. Cea mai mare rafinărie din capitala Rusiei în flăcări
Rafinăria Moscovei, lovită de drone
În dimineața zilei de 16 iunie, Serviciul de Securitate al Ucrainei și alte unități ale Forțelor de Apărare ale Ucrainei au atacat rafinăria de petrol din Moscova, una dintre cele mai importante instalații energetice ale capitalei ruse.
Complexul asigură o mare parte din necesarul de benzină al Moscovei, peste jumătate din consumul regional de motorină și furnizează combustibil pentru principalele aeroporturi ale capitalei.
Potrivit informațiilor preliminare, dronele ucrainene ar fi avariat instalația de distilare primară a țițeiului, considerată elementul central al procesului tehnologic al rafinăriei și descrisă de specialiști drept „inima” întregului complex.
Poate Rusia să rezolve problema?
Analiștii consideră că Moscova va încerca să își adapteze rutele logistice și să consolideze protecția infrastructurii critice. O soluție discutată este extinderea utilizării plaselor și sistemelor de protecție anti-drone de-a lungul coridoarelor de transport.
Cu toate acestea, experții avertizează că necesarul de combustibil al Crimeei este foarte mare și presupune transportul constant al unor volume importante de produse petroliere.
În opinia lor, atâta timp cât Ucraina continuă să lovească infrastructura de transport și depozitare, aprovizionarea peninsulei va rămâne vulnerabilă.
Pentru Kiev, campania are un obiectiv strategic clar: reducerea capacității Rusiei de a susține operațiunile militare în sudul Ucrainei și transformarea Crimeei într-un teritoriu tot mai dificil de alimentat și administrat. Pentru locuitorii peninsulei, efectul cel mai vizibil este însă mult mai simplu: ore petrecute la cozi, benzinării goale și incertitudinea că vor găsi combustibil pentru ziua următoare.
Actualitate
Incident în Canalul Mânecii: o fregată rusă ar fi tras focuri de avertisment spre un iaht britanic
Marinari aflați la bordul unei fregate rusești ar fi tras focuri de avertisment în direcția unui iaht cu vele care s-a apropiat de navă în Canalul Mânecii, potrivit relatărilor presei britanice. Nu au fost raportate victime și nici pagube la bordul iahtului.
Autoritățile britanice au confirmat că investighează incidentul FOTO: X/@Barnes_Joe
Incidentul ar fi avut loc marți, 16 iunie, în jurul orei 13:40 (ora României), în zona dintre insula Wight și coasta normandă, și ar fi implicat fregata Amiral Grigorovici. Potrivit informațiilor preliminare, iahtul vizat ar fi fost înregistrat în Marea Britanie.
Autoritățile britanice au confirmat că investighează incidentul. Un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării a declarat: „Investigăm informațiile privind un incident petrecut în Canalul Mânecii.”
Surse citate de agenția Press Association și Sky News susțin că nu au fost raportate victime și nici pagube la bordul iahtului.
Evenimentul are loc pe fondul tensiunilor crescute dintre Marea Britanie și Rusia, în contextul războiului din Ucraina și al prezenței navale ruse în proximitatea apelor britanice.
Fregata implicată ar fi fost observată în ultimele luni operând frecvent în apele din jurul Marii Britanii, inclusiv în misiuni de escortare a unor petroliere sancționate din așa-numita „flotă-fantomă” a Rusiei.
Incidentul survine în paralel cu reuniuni internaționale privind sprijinul pentru Ucraina, inclusiv summitul G7, unde liderii occidentali au discutat noi măsuri de susținere a Kievului.
-
Breakingacum o ziCrin Antonescu: „Am găsit găina cu ouă de aur, dar el se ouă peste 2 ani. Nu înțeleg de ce sunt atât de multe pretenții din partea unui partid cu 14%”
-
Actualitateacum 3 zile
Trei state NATO vor simula apărarea Coridorului Suwalki, unul dintre cele mai sensibile puncte de pe flancul estic al Alianței
-
Breakingacum o ziRomânia pe butuci. Valentin Stan: Dezastrul economiei poartă un singur nume
-
Actualitateacum 2 zile
Oana Țoiu, reacție după atacul Rusiei asupra unei mănăstiri UNESCO din Kiev: „Arată cât de goale sunt afirmațiile lui Putin”
-
Actualitateacum o zi
Schimbare majoră în obiceiurile românilor: inflația a ucis „ciubucul”. Ce spun datele oficiale din aplicațiile de ride-sharing
-
Actualitateacum 2 zile
Caravana medicală „Obezitatea este o boală” aduce evaluări gratuite în Palas Iași
-
Actualitateacum 3 zile
Liderii UDMR, în ședință pentru a decide dacă îl susțin pe Adrian Veștea ca premier
-
Actualitateacum 2 zile
Cauza morții lui Eminescu explicată de specialiști. Ce l-a ucis de fapt pe marele poet și care au fost ultimele sale cuvinte





